ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 859/2016

Decizia nr. 859/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Recursul

Împotriva sentinței civile recurate, au formulat recurs pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, chematul în garanție Ministerul Fondurilor europene - Direcția Generală Autoritatea pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" prin Ministerul Finanțelor Publice, reclamantele Fundația Centrul pentru Resurse și Educație și Formare Profesională și Federația Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență, pentru următoarele motive:

Recursul pârâtei Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia și recursul chematei în garanție Direcția Generală Autoritatea pentru Programul Operațional Sectorial"Dezvoltarea Resurselor Umane" prin Ministerul Finanțelor Publice

- Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei A., instanța de fond a respins această excepție apreciind că partenerul A. are calitate procesuală activă, în baza acordului de parteneriat, încheiat de acesta cu beneficiarul, Federația ONPHR, în vederea implementării proiectului finanțat prin contractul de finanțare POSDRU/84/6.1/S/56705.

Se consideră criticabilă soluția instanței cu privire la acest motiv, întrucât:

Partenerii reclamantei, Federația ONPHR - Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România, nu sunt părți ale contractului de finanțare.

Partenerii solicită rambursarea cheltuielilor cu implementarea proiectului Liderul de parteneriat, în temeiul raporturilor juridice, izvorâte din Acordul de parteneriat și în conformitate cu prevederile art. 9 din acest acord.

Liderul de parteneriat are obligația de a verifica dacă aceste cheltuieli sunt eligibile, deoarece acestea sunt solicitate, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, în nume propriu, în calitate de parte contractantă a contractului de finanțare nerambursabilă.

Contestarea neeligibilității cheltuielilor, solicitate la rambursare, de către Autoritatea Contractantă ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către partea contractantă, Federația ONPHR, dă naștere la un litigiu între părțile contractului de finanțare.

Având în vedere că prezentul litigiu este unul ce are ca obiect contractul de finanțare POSDRU/84/6.1/S/56705, întrucât se contestă neeligibilitatea unor cheltuieli, ce nu fac obiectul contractului de finanțare, iar reclamanta A., nu este parte a acestui contract, se apreciază că, în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins această excepție.

- Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, instanța de fond a respins în mod greșit această excepție.

Actul, denumit Scrisoarea de informare a fost emis în temeiul contractului de finanțare și nu în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, deoarece eligibilitatea cheltuielilor, efectuate de beneficiar în executarea contractului, se stabilește în baza prevederilor contractului de finanțare, a cererii de finanțare, a ghidului solicitantului, contractul menționând pe larg modul de verificare a acestora. Excluderea de la plată a cheltuielilor, care nu respectă condițiile de legalitate, conformitate, regularitate stabilite de legislația națională și comunitară în vigoare, nu se aplică în afara unui contract de finanțare, încheiat de Autoritatea contractantă cu beneficiarii.

Dreptul reclamantei de a solicita la rambursare cheltuielile generate de implementarea proiectului și corelativa obligație, din partea DG AMPOSDRU, de a rambursa cheltuielile eligibile, respectiv dreptul Autorității Contractante de a exclude de la plată cheltuielile care nu fac obiectul contractului de finanțare, respectiv obligația beneficiarului de a solicita numai cheltuielile eligibile izvorăsc din contractul de finanțare, încheiat de reclamantă cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - D.G. Autoritatea de management POS DRU.

Clauzele contractului administrativ de finanțare nu s-au negociat, ele au fost stabilite prin Ordin al ministrului M.M.F.P.S., pe baza și în executarea prevederilor actelor normative (inclusiv O.U.G. nr. 66/2011), prevăzute în preambulul acestui contract de finanțare.

Acest act, denumit Scrisoare de finanțare, este un act premergător, de informare, dat în executarea contractului de finanțare, încheiat între părți.

Adresele de informare, denumite Scrisori de informare a beneficiarului, nu sunt emise în regim de putere publică, nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice între OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia și reclamante, ci comunică faptul că vor fi rambursate, de către AMPOSDRU, în temeiul raporturilor juridice izvorâte din contractul de finanțare doar acele cheltuieli care respectă cumulativ condițiile prevăzute la art. 4 din contractul de finanțare.

Această modificare nu este o manifestare de voință a emitentului de natură a produce efecte juridice. În acest sens este evident că actul în cauză nu stabilește nicio obligație în sarcina reclamantei, ci se informează beneficiarul cu privire la executarea contractului de finanțare.

Ceea ce caracterizează actul contestat este scopul său, respectiv acela de a comunica destinatarului că anumite cheltuieli nu fac obiectul contractului de finanțare. Prin ea însăși comunicarea respectivă nu este o manifestare proprie de voință a emitentului de natură a produce efecte juridice.

Aceste Scrisori nu modifică raporturile juridice izvorâte din contractul de finanțare, deoarece AMPOSDRU/OIR POSDRU delegate va acorda finanțarea nerambursabilă maximă, estimată la art. 3 alin. (2), pentru implementarea proiectului, doar în condițiile respectării de către Beneficiarul, a prevederilor contractului de finanțare, a Instrucțiunilor AMPOSDRU, și a legislației comunitare și naționale și nu dau naștere la raporturi juridice între OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia și Federația ONPHR.

Actele administrative, care pot fi emise în procedura de verificare și de recuperare a fondurilor comunitare afectate de nereguli, precum și efectele produse de acestea, sunt prevăzute expres de O.U.G. nr. 64/2009 și O.U.G. nr. 66/2011, iar Scrisoarea de informare a beneficiarului nu este prevăzută de niciunul dintre aceste acte.

- Cu privire la cheltuielile efectuate de ONPHR, reprezentând cota parte din salariul dlui. B., pe luna ianuarie, în cuantum de 26.478 lei.

Beneficiarul nu a prezentat nicio justificare relevantă, susținută de documente suport, care să demonstreze că aceeași activitate a putut fi remunerată cu 13.795 lei în luna februarie și nu a putut fi remunerată la fel și în luna ianuarie și care să justifice îndeplinirea condiției de eligibilitate, potrivit căreia cheltuiala trebuie să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-rezultate.

Se constată că în luna ianuarie, cheltuielile cu salariul dlui. B. nu reprezintă cheltuieli utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, adică în conformitate cu principiile economiei, eficienței și al eficacității.

Din Scrisoarea de informare nr. 1319 din 01 aprilie 2013 se observă că motivul declarării neeligibile a cheltuielilor cu salariul dlui. C., pe luna ianuarie și februarie 2011, îl reprezintă faptul că au fost solicitate cheltuieli cu salariile acestuia anterior introducerii în echipa de implementare, ca și consilier juridic, prin Notificarea nr. 7 din 11 februarie 2011.

Pe calea contestației, reclamanta a susținut, dar fără niciun document justificativ, faptul că salariile dlui. C., solicitate pe luna ianuarie și februarie 2011, anterior introducerii sale în echipa de implementare, sunt aferente funcției de expert monitorizare-expert pe termen scurt, fiind numit în această funcție prin decizia 19b din 24 octombrie 2010.

Contestația, sub acest aspect, a fost respinsă de OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia pe motiv că nu au fost depuse documente justificative care să probeze că domnul C. a avut atribuții de expert monitorizare-expert pe termen scurt.

Documentele justificative, pentru aceste cheltuieli cu salariile aferente funcției de expert monitorizare-expert pe termen scurt, au fost Contractul individual de muncă nr. 11288 din 26 iunie 2010 al domnului C. pentru funcția de consilier juridic asistent, acte adiționale la acest contract, care, însă, nu modifică elementul E - Felul Muncii.

Având în vedere că aceste cheltuieli nu îndeplinesc condiția de eligibilitate"cheltuiala trebuie dovedită cu documente justificative", susținerile reclamantelor sunt neîntemeiate și în mod corect au fost considerate neeligibile.

Decizia nr. 19b din 24 decembrie 2010, invocată prin cererea de chemare în judecată, nu este un document justificativ, care să probeze că domnul C. a încheiat cu reclamanta, Federația ONPHR, raporturi juridice de muncă sau civile pentru activitățile de monitorizare tehnică, conform art. 17 alin. (10) din contractul de finanțare, modificat în baza Deciziei AMPOSDRU nr. 53/2010.

- Cu privire la cheltuielile efectuate de ONPHR, reprezentând cheltuieli și onorarii, în sumă de 1000 lei.

Argumentele instanței de fond sunt total eronate, deoarece din înscrisurile de la dosar nu reiese că onorariile, ce au fost declarate neeligibile, sunt aferente unor contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice autorizate, așa cum sunt definite în O.U.G. nr. 44/2008.

Conform documentelor, anexate la cererea de rambursare nr. 2, au fost decontate cheltuielile cu transportul domnului D. la un E. Grup, la Târgoviște, unde a fost delegat să participe.

Potrivit prevederilor Codului Muncii coroborate cu art. 7 alin. (1) pct. 2 - 2.1 din C. fisc. rezultă că contractele de prestări servicii se pot încheia cu o persoană fizică ori de câte ori se efectuează o prestație pentru beneficiar, persoană fizică sau juridică, în mod accidental, fără repetitivitate a prestației și fără caracterul unei activități dependente, permanente, așa cum reiese din art. 7 alin. (1) pct. 2 - 2.1 din C. fisc., când se impune încheierea unui contract individual de muncă, deoarece există relația de subordonare, care caracterizează raporturile de muncă.

În cazul contractelor de prestări servicii, cheltuielile cu executarea serviciului, inclusiv cele de transport, cazare, sunt incluse în onorariu, în schimb în cazul contractelor individuale de muncă, acestea sunt suportate de către angajator.

Potrivit adresei Inspecției Muncii din 19 iunie 2013, ce a fost depusă la dosarul cauzei, și care reprezintă răspuns la solicitarea instituției noastre de a ne comunica dacă aceste contracte de prestări servicii îndeplinesc condițiile legale "în situațiile în care, din convențiile civile de prestări servicii rezultă că este îndeplinit cel puțin unul dintre criteriile prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 2 din C. fisc., astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 58/2010, activitatea acestora poate fi reconsiderată ca activitate dependentă, deci acea persoană își va desfășura activitatea în baza unui contract individual de muncă."

Raportat la cele de mai sus se constată că în mod eronat instanța a apreciat că onorariile neeligibile sunt aferente unor contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice autorizate și că îndeplinirea condițiilor, prevăzute de art. 7 alin. (1), pct. 2, subpunctul 2.1 din C. fisc., nu este suficientă pentru a conduce la reconsiderarea activității ca fiind dependentă în sensul că ar fi trebuit să se desfășoare pe baza unui contract individual de muncă.

- Cu privire la cheltuielile efectuate de A., reprezentând salariul domnului F., pe luna ianuarie și februarie 2011, în sumă de 23.818 lei și al doamnei G., pe luna ianuarie și februarie 2011, în sumă de 4.100 lei.

Din Scrisoarea de informare nr. 1319 din 01 aprilie 2013 se observă că motivul declarării neeligibile a cheltuielilor cu salariul dlui. F. și al doamnei G., pe luna ianuarie și februarie 2011, îl reprezintă faptul că au fost solicitate cheltuieli cu salariile acestora, anterior introducerii lor în echipa de implementare, ca experți economie socială, prin Notificarea nr. 8 din 18 februarie 2011.

Pe calea contestației, reclamanta a susținut, dar fără niciun document justificativ, faptul că salariile dlui. F. și ale doamnei G., solicitate pe luna ianuarie și februarie 2011, anterior introducerii lor în echipa de implementare, sunt aferente funcției de expert economie socială, dar ca expert pe termen scurt.

În mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că se pot declara eligibile cheltuielile cu salariile celor doi experți în baza unei liste a experților implicați în derularea proiectului care nu reprezintă document justificativ conform contractului de finanțare, care a fost înregistrat la beneficiar și nu la OIR POSDRU, care poartă o dată ulterioară cererii de rambursare.

- Cu privire la cheltuielile efectuate de A., reprezentând onorariile, în cuantum de 37.431 lei, și cheltuielile cu transport, cazare, diurnă, în cuantum de 1.349,64 lei.

Instanța de fond, interpretând în mod eronat înscrisurile de la dosar și prevederile contractului de finanțare, a dispus obligarea pârâtelor la declararea ca eligibile a acestor cheltuieli motivat de faptul că onorariile au fost plătite pentru interpreții de mimico-gestuali, care sunt persoane fizice autorizate, fiind executate în mod legal pe baza unor contracte de prestări servicii.

Aceste rețineri ale instanței de fond sunt total eronate, deoarece din înscrisurile de la dosar nu reiese că onorariile, ce au fost declarate neeligibile, sunt aferente unor contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice autorizate, așa cum sunt definite în O.U.G. nr. 44/2008.

Din documentele justificative anexate la cererea de rambursare s-a constatat că aceste contracte de prestări servicii îndeplinesc condiția, prevăzută de art. 7 alin. (1) pct. 2, subpunctul 2.1 lit. c) din C. fisc., modificat și completat, care se referă la suportarea de către plătitorul de venit a cheltuielilor de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură.

Se constată că în mod eronat instanța a apreciat că onorariile neeligibile sunt aferente unor contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice autorizate și că îndeplinirea condițiilor, prevăzute de art. 7 alin. (1), pct. 2, subpunctul 2.1 din C. fisc., nu este suficientă pentru a conduce la reconsiderarea activității ca fiind dependentă în sensul că ar fi trebuit să se desfășoare pe baza unui contract individual de muncă.

Recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

În raport de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, Ministerul Fondurilor europene a preluat structura AMPOSDRU din componența Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Se arată "începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor europene preia activitatea și structurile cu rol de Autoritate de Management pentru Programul Sectorial Operațional Creșterea Competitivității Economice și pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane de la Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, rol definit la art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de Dezvoltare Regională, Fondul Social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999."

Începând cu 1 martie 2014, prin efectul legii, Ministerul Fondurilor europene se subrogă în locul M.M.F.P.S.P.V., în toate litigiile care decurg din activitatea AMPOSDRU.

Art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014 prevede că:"Începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor europene se substituie în drepturile și obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele în care Ministerul Economiei, prin Autoritate de Management pentru Programul Sectorial Operațional Creșterea Competitivității Economice, și, respectiv Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, sunt părți, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora.

Având în vedere că instanța a stabilit că eligibilitatea cheltuielilor s-a stabilit conform instrucțiunilor Autorității de Management, precum și faptul ca ordonatorul de credite cu rol de autoritate de management este în structura Ministerului Fondurilor europene începând cu data de 1 martie 2014, se solicită se a se face aplicarea noii subordonări a structurii AMPOSDRU conform O.U.G. nr. 9/2014.

În consecință, se arată că Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nu mai are legitimare procesuală.

Chemarea în garanție a AMPOSDRU pentru OIR POSDRU Sud-Vest a devenit lipsită de suport legal în baza modificărilor instituționale introduse de O.U.G. nr. 9/2014, în condițiile în care Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nu are obligația legală de a garanta - a suporta contravaloarea sumelor cu care OIR POSDRU Sud-Vest ar cădea în pretenții față de cei doi reclamanți intimați.

Se solicită să se admită excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, raportat la obiectul dedus judecății.

Pentru identitate de rațiune se solicită să se introducă în cauză Ministerul Fondurilor europene, urmare a substituirii în drepturile și obligațiile M.M.F.P.S.P.V., cu privire la activitatea AMPOSDRU.

- În ceea ce privește sumele care au fost declarate eligibile, suma de 26.478,00 lei, reprezentând cota parte din salariul decontat în cadrul proiectului în luna ianuarie 2011 pentru d-nul B. nu este eligibilă.

Această persoană deține funcția de manager de proiect, expert pe termen lung în cadrul proiectului la solicitant, drepturile salariale din luna ianuarie 2011 fiindu-i calculate la un salariu de bază lunar brut de 34.600,00 lei conform contractului de muncă din 22 noiembrie 2010. Începând cu 01 februarie 2011 drepturile salariale pentru această persoană sunt calculate la un salariu de bază lunar brut de 13.795,00 lei conform actului adițional nr. 1. Consecutiv solicitării de clarificări, beneficiarul nu a prezentat o justificare relevantă susținută de documente suport pentru diferența remunerației acordate managerului de proiect raportat la complexitatea activităților realizate asumate în conformitate cu rapoartele de activitate și numărul de ore alocate conform time-sheturilor prezentate.

- Suma de 3.023,00 lei, reprezentând salariile decontate în cadrul proiectului în luna ianuarie și februarie 2011 pentru d-nul C., plătite înainte de aprobarea notificării, nu este eligibilă.

Această persoană deține funcția de consilier juridic asistent, expert pe termen lung în cadrul proiectului la solicitant fiind notificat, așa cum prevede art. 9 alin. (14) lit. d) din contractul de finanțare prin notificarea nr. 7 din 11 februarie 2011 aprobată tacit. Menționăm că în notificare se precizează că d-nul C. urmează să-și înceapă activitatea în termen de "15 zile de la depunerea prezentei". Se menționează că această persoană a fost inclusă în echipa de proiect conform Deciziei nr. 28/2011.

- Suma de 1.000,00 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu onorarii plătite pe bază de contracte civile și solicitate la decontare în perioada raportată pentru următoarele persoane:

D. - contract prestări servicii nr. 14 din 30 noiembrie 2010;

H. - contract prestări servicii nr. 15 din 17 decembrie 2011.

Este neeligibilă pentru că beneficiarii trebuiau să încheie contracte de muncă - art. 10 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, art. 1166 din Legea nr. 287/2009 Codul civil, art. 7 alin. (1) pct. 2, subpunctul 2.1 din C. fisc..

În ceea ce privește cheltuielile A., suma de 23829,00 lei, reprezentând contravaloarea salariilor decontate în cadrul proiectului pentru d-nul F., din care 11.909,00 lei - reprezentând salariul decontat în cadrul proiectului în luna ianuarie 2011 și 11.920,00 lei - reprezentând salariul decontat în cadrul proiectului în luna februarie 2011 și nu este eligibilă deoarece pentru lunile ianuarie - februarie 2011 această persoană deține funcția de expert economie socială, expert pe termen lung în cadrul proiectului la A. fiind notificat, așa cum prevede art. 9 alin. (14) lit. d) din contractul de finanțare prin notificarea nr. 2 din 18 februarie 2011 aprobată tacit (în notificare se precizează că d-nul F. urmează să-și înceapă activitatea în termen de 15 zile de la depunerea prezentei).

Suma de 4100 lei, reprezentând contravaloarea salariilor din perioada ianuarie - februarie 2011, decontate în cadrul proiectului pentru d-na G. este neeligibilă deoarece aceasta a fost introdusă în proiect prin notificarea nr. 8 din 18 februarie 2011 (în notificare se precizează că d-na G. urmează să-și înceapă activitatea în termen de 15 zile de la depunerea prezentei).

- Contravaloarea cheltuielilor cu onorariile plătite experților pe termen scurt, declarate eligibile de instanța de fond, au la bază contractele civile următoare:

I. - contract prestări servicii nr. 106 din 16 ianuarie 2011;

J. - contract prestări servicii nr. 101 din 16 ianuarie 2011;

K. - contract prestări servicii nr. 102 din 16 ianuarie 2011;

L. - contract prestări servicii nr. 107 din 16 ianuarie 2011;

M. - contract prestări servicii nr. 105 din 16 ianuarie 2011;

N. - contract prestări servicii nr. 103 din 16 ianuarie 2011;

O. - contract prestări servicii nr. 122 din 05 februarie 2011.

În contractele civile sus-menționate se specifică că beneficiarul se obligă să ramburseze - deconteze cheltuielile de deplasare-transport și cazare, aferente activităților prevăzute în acest contract, iar prestatorul se obligă să furnizeze documentele justificative legale în vederea rambursării cheltuielilor de transport și cazare (facturi, chitanțe, ordin deplasare). În înțelesul art. 10 C. muncii, munca subordonată este munca prestată de o persoană fizică pentru sau sub subordonarea unui angajator. De fiecare dată când o persoană fizică efectuează o prestație către un beneficiar, în mod cu totul întâmplător, fără repetitivitate, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil.

Pentru activitățile care nu au caracter accidental, întâmplător și sunt repetitive, prezentând un caracter de dependentă se va încheia un contract individual de muncă, cu normă întreagă sau cu timp parțial, pe durata nedeterminată sau determinată, după caz. Prin această prismă, cheltuielile de mai sus sunt neeligibile.

Suma de 1.349,64 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu transportul și cazarea plătite experților pe termen scurt care își desfășoară activitatea pe bază de contracte civile și solicitate la decontare după cum urmează:

- suma de 36,69 lei - "Transport tren" - Galați - București, N.;

- suma de 4,68 lei - "Transport taxi" - cursa locală Galați, N. (locație cazare - gară) - nu este cheltuială eligibilă conform Ordinului nr. 1117/2010;

- suma de 60,56 lei - "Transport tren" - București - Galați, J. - expert cu raport de lucru convenție civilă;

- suma de 1.247,71 lei - "Cheltuieli cu cazarea" - L., P., K., Q. experți cu raport de lucru convenție civilă.

Recursul reclamantei Federația Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România și Fundația Centrul pentru Resurse și Educație și Formare Profesională

Instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material la situația de fapt, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut, în mod greșit, că recurenta ar fi fost datoare să aplice, pentru efectuarea achizițiilor de produse procedura de cercetare a pieței (studiul pieței), având obligația să aleagă cea mai bună ofertă care corespunde cerințelor minime ale subscrisei. Mai mult, reține instanța de fond, că reclamantele nu au dovedit că au utilizat procedura menționată pentru achizițiile de produse, impusă prin Instrucțiune, chiar și în situația în care nu este obligatorie încheierea unui contract de achiziție. Instanța a considerat că achizitorul are dreptul să utilizeze ofertele operatorilor economici existente pe marginile web sau cataloagele/ofertele volante de prețuri, însă în aplicarea procedurii de cercetare a pieței, și anume ca urmare a solicitării de oferte transmise unor operatori economici sau ca oferte primite ca urmare a anunțului publicitar.

Atât prin Contestație, cât și prin acțiunea în anulare, recurenta a arătat că în conformitate cu Instrucțiunea nr. 26, Anexa 1:

- pe de o parte, pentru atribuirea contractului prin procedura de cercetare a pieței - studiu al pieței, achizitorul are dreptul să utilizeze ofertelor operatorilor economici existente pe paginile web sau cataloagele/pliantele/ofertele volante de prețuri și

- pe de altă parte "în cazul achiziției de produse în care livrarea acestora se face într-o singură tranșă, achizitorul nu are obligația încheierii unui contract de achiziție, fiind acceptate ca documente justificative factura și documente de recepție ale produselor respective".

Astfel, singurele documente justificative care trebuie prezentate în cadrul unor astfel de achiziții sunt factura și documente de recepție ale produselor respective, instanța de fond a extins nepermis cerințele din cadrul Instrucțiunii, considerând că recurenta ar fi trebuit să prezinte, pentru eligibilitatea acestor cheltuieli și dovezile aferente transmiterii unor solicitări de oferte către o serie de operatori economici sau ofertele primite ca urmare a unui anunț publicitar.

O, după cum se poate observa, sumele alocate acestor cheltuieli sunt foarte mici și organizarea unei eventuale proceduri în acest sens ar fi presupus costuri mai mari decât cele generate de achiziționarea produselor respective. În acest sens, instanța de fond a manifestat un formalism excesiv și nejustificat. Astfel, în această ipoteză, în conformitate cu prevederile Instrucțiunii nr. 26, dosarul achizițiilor este format din factura și, unde este cazul, documentele de recepție a produselor achiziționate.

În mod greșit s-a apreciat că, pentru achizițiile de mai sus ar fi fost necesară prezentarea de dosare de achiziții pentru a face dovada respectării Instrucțiunii nr. 26, întrucât, în mod firesc, astfel cum reiese și din documentele justificative, achizițiile făcute (hrană, produse de cofetărie etc) au un caracter spontan, unic, livrarea lor făcându-se într-o singură tranșă, ce determină inaplicabilitatea prevederilor Anexei 1 la Instrucțiunea nr. 26 în cauză.

Astfel, având în vedere că prevederile Instrucțiunii nr. 26 se completează cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și implicit și cu modul de interpretare a acestor prevederi, este fără putință de tăgada că recurenta și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile.

De altfel, pentru achiziția directă nu este necesară organizarea unei proceduri de atribuire, aceasta nefiind inclusă în categoria procedurilor de atribuire strict și limitativ enumerate la art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Astfel, potrivit textului de lege referit, procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică sunt: licitația deschisă, licitația restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte și concursul de soluții (procedura specială).

- Cu privire la Capitolul III Alte tipuri de costuri - închiriere imobil - 8.697,96 lei, pentru închirierea de imobile nu se organizează proceduri de achiziție publică.

În Scrisoarea de informare, OIR a considerat neeligibile cheltuielile în cuantum de 8.697,96 lei pentru chiria spațiului conform Contractului nr. 6915C din 28 septembrie 2010 (denumit în continuare "Contractul de închiriere"), încheiat între recurenta și dl. R., motivând în sensul că beneficiarul, respectiv recurenta, nu a respectat cerințele privind asigurarea unui nivel adecvat de publicitate și transparența și, în consecință, a aplicat o corecție financiară de 25%, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Această măsură a fost în mod nelegal validată de către instanța de fond, care a aplicat în mod eronat normele de drept material. Astfel instanța s-a raportat exclusiv la prevederile Instrucțiunii nr. 26, fără a avea în vedere completarea acestora cu normele O.U.G. nr. 34/2006, aspect ce a atras pronunțarea unei hotărâri parțial eronate.

În practică, pentru închirierea de imobile, nu este uzuală organizarea unei proceduri de achiziție. În plus, fiecare bun închiriat prezintă specificul său și este ales în funcție de nevoile locatarului, nefiind vorba despre operatori care furnizează servicii similare (prin raportare la același bun).

De asemenea, potrivit art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, ordonanța nu se aplică pentru atribuirea contractului de servicii care are ca obiect cumpărarea sau închirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, clădiri existente, alte bunuri imobile ari a drepturilor asupra acestora. În considerarea acestui text de lege, ținând cont și de cele mai sus arătate, recurenta a apreciat ca nefiind necesară parcurgerea procedurii competitive prevăzute în Instrucțiunea nr. 26 pentru încheierea Contractului de închiriere.

Mai mult, operatorii economici care dețin imobile pentru închiriere nu participă la proceduri de achiziție, motiv pentru care s-a abordat o prospectare a pieței prin căutarea de oferte online și atribuirea contractului ofertantului cu prețul cel mai mic conform ofertelor prospectate de către achizitor, în conformitate cu Instrucțiunea nr. 26.

În urma prospectării a 4 oferte, recurenta a ajuns la concluzia că cea mai potrivită dintre aceasta este cea privind spațiul din oferta nr. 4, situat în București. A fost încheiat astfel Contractul de închiriere, pentru o durată de 24 de luni, cu începere de la data de 01 octombrie 2010 până la data de 30 septembrie 2012, cu posibilitate de prelungire.

Pe cale de consecință, demersul recurentelor de a proceda la o achiziție directă a fost unul corect și conform legislației în vigoare.

Decizia instanței de fond de a valida măsura OIR de aplicare a corecției financiare este nelegală și neîntemeiată dat fiind că închirierea imobilului respecta întru totul principiile tratamentului egal, transparenței și nediscriminării, principii ce se regăsesc și în Instrucțiunea nr. 26 din 31 august 2010.

Totodată, ab initio, OIR se afla în imposibilitatea de a încadra presupusa abatere într-unul din cazurile de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Acest aspect nu face decât să dovedească inexistența unei obligații concrete pe care recurenta să nu o fi respectat cu privire la închirierea spațiului.

- Față de inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006 și a prevederilor privind organizarea procedurilor prevăzute de Instrucțiunea nr. 26 și lipsa obligației recurentei de lansare a unei alte proceduri competitive, în speță nu își găsește aplicarea reducerea procentuală aplicată de OIR.

Principiile din materia achizițiilor publice, principii ce se regăsesc și în Instrucțiunea nr. 26, au fost pe deplin respectate:

- prealabil închirierii spațiului, recurenta a prospectat prin internet ofertele de închiriere ale unor spații de birouri care se potriveau cerințelor și necesităților acesteia;

- operatorii economici care dețin imobile pentru închiriere nu participă la proceduri de achiziții, prin urmare, prospectarea pieței prin căutarea de oferte online și atribuirea contractului ofertantului cu prețul cel mai mic conform ofertelor prospectate reprezintă o abordare corectă;

- abia în urma prospectării a 4 (patru) oferte, recurenta a ajuns la concluzia că cea mai potrivită dintre acestea este cea privind spațiul închiriat.

- În acest mod, au fost respectate întru totul principiile legislației achizițiilor publice și cele ale Instrucțiunii nr. 26 în ceea ce privește tratamentul egal, transparența și nediscriminarea.

În activitatea de evaluare și stabilire a sancțiunilor aplicabile, nu doar că nu au fost îndeplinite atribuțiile privind prevenirea unei nereguli, dar, mai mult, a fost încălcat și principiul proporționalității.

- Referitor la activitatea de prevenire a neregulilor

Potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au, a priori, atribuții privind prevenirea unei nereguli și abia a posteriori atribuții privind constatarea unei nereguli, stabilirea și urmărirea încasării creanțelor bugetare rezultate din nereguli apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 66/2011, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația organizării și exercitării activității de control preventiv și de identificare și gestionare a riscurilor.

Activitatea de prevenire a neregulilor presupune identificarea și gestionarea riscurilor, elaborarea și urmărirea aplicării procedurilor de management și a celorlalte instrumente de control intern, care să asigure corectitudinea acordării și utilizării fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora (art. 2 lit. s) din O.U.G. nr. 66/2011.

În consecință, ținând cont și de obligațiile stipulate de art. 5 lit. b) din aceeași Ordonanță în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, în situația ipotetică în care sumele plătite în temeiul contractului de închiriere nu ar fi fost considerate eligibile, OIR avea obligația luării tuturor măsurilor necesare prevenirii acestei nereguli, inclusiv prin activități ce constau în informarea corectă și la timp a recurentei asupra riscului procedurii unei nereguli. Astfel, OIR nu ar fi trebuit să aștepte acumularea periodică a acestor sume, ci ar fi putut informa recurentele asupra modului în care sunt privite aceste cheltuieli din timp, oferindu-ne posibilitatea unei eventuale îndreptări a acestei situații.

Referitor la principiul proporționalității

Principiul proporționalității în constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli este expres prevăzut la art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel "orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia."

Același act normativ definește principiul proporționalității prin art. 2 lit. n), care prevede că "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respective."

Or, OIR nu face aplicarea unui maxim al ratei de corecție, ignorând elementele de o extremă importanță cum sunt natura și frecvența neregulii constatate, impactul financiar al acesteia ori dacă măsura adoptată este adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit. În speță, OIR aplică prevederile legale extrinsec situației de fapt, aspect de neconceput pentru individualizarea și aplicarea sancțiunilor.

În concluzie, instanța de fond a aplicat în mod greșit atât prevederile Instrucțiunii nr. 26, ale O.U.G. nr. 34/2006, precum și ale O.U.G. nr. 34/2006.

- Instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se arată că atât Scrisoarea de informare, cât și pe cale de consecință, acțiunea în anulare au avut în vedere cheltuielile cu onorariile și cheltuielile cu transportul și cazarea aferente experților mai sus menționați în perioada ianuarie-martie, după cum urmează:

- S. - exclusiv cheltuielile aferente Contractului nr. 106 din 16 ianuarie 2011, perioada 17 - 29 ianuarie;

- Ș. - exclusiv cheltuielile aferente Contractului nr. 101 din 16 ianuarie 2011, perioada 17 ianuarie - 31 martie;

- K. - exclusiv cheltuielile aferente Contractului nr. 102 din 16 ianuarie 2011, perioada 17 - 29 ianuarie;

- N. - exclusiv cheltuielile aferente Contractului nr. 103 din 16 ianuarie 2011, perioada 17 - 29 ianuarie.

Într-adevăr, OIR a depus la dosarul cauzei și o serie de alte contracte încheiate de A. cu experții menționați mai sus care privesc perioada mai-august 2011, însă cheltuielile aferente acestor contracte au fost obiectul unei alte cereri de rambursare, respectiv unei alte scrisori de informare și, în niciun caz, nu au constituit obiectul acțiunii în anulare.

Pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut, instanța a încălcat atât principiul disponibilității cât și următoarele reguli de procedură:

- prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. - "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților";

- prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ. - "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel";

- prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. -"instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel".

Sentința este lovită de nulitate parțială în ceea ce privește dispozițiile instanței de fond cu privire la cheltuielile cu onorariile precum și cele cu transportul și cazarea corespunzătoare, aferente perioadei mai - iulie 2011.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

La termenul din 26 ianuarie 2016 reclamanta Fundația A. - a invocat excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes privind fondul cauzei, iar la termenul din 8 martie 2016, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (4) C. proc. civ. a unit cu fondul recursurilor cele două excepții.

Recursurile invocate de pârâtă și chematul în garanție

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice se reține că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - a motivat excepția invocată, pe de o parte prin faptul că nu este emitentul actului care face obiectul acțiunii în anulare, respectiv "Scrisoarea Standard de informare a beneficiarului nr. 3191 din 1 aprilie 2013" adoptată de OIR POSDRU Sud-Vest Oltenia și că acestui din urmă organism i-au fost delegate de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin DG - AMPOSDRU - îndeplinirea unor funcții și responsabilități privind gestionarea POSDRU.

Pe de altă parte, în cererea de recurs se arată că începând cu data de 1 martie 2014 - Ministerul Fondurilor europene preia (în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014 - pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale) activitatea și structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, aceasta subrogându-se în locul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin efectul legii în toate litigiile care decurg din activitatea AMPOSDRU.

Înalta Curte reține că în mod corect a fost respinsă această excepție a lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, deoarece aceasta în calitate de autoritate de management gestionează derularea operațiunilor de finanțare în baza contractului de finanțare nr. POSDRUM 84/6.1/S/56705 - încheiat cu ONPHR.

De asemenea, în baza acordului de delegare de atribuții OIR POSDRU în calitate de mandatar al MMFPSPV - DG AMPOSDRU - a emis Scrisoarea Standard de Informare a beneficiarului nr. 3191/1 aprilie 2013, fiind deci întemeiată și cererea de chemare în garanție a MMFPSPV - DG AMPOSDRU. Delegarea respectivă nu aduce atingere responsabilității financiare a autorității de gestiune și a statelor membre conform art. 42 alin. (1) din Regulamentul CE 1083/2011.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii deoarece în opinia pârâților, Scrisoarea de informare nu reprezintă un act administrativ în sensul prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect a apreciat instanța fondului că actul atacat are caracterul unui act administrativ în accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin Scrisoarea Standard de Informare asupra nerambursării cheltuielilor efectuate de beneficiari și care nu respectă condițiile de legalitate - se modifică raporturile juridice stabilite prin contractul de finanțare și este emisă de autoritatea competentă în regim de putere publică (art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011), raportat la art. 2 alin. (1) lit. o) din aceeași ordonanță și este vătămat dreptul legitim al reclamantelor la rambursarea acestora.

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

"(1) Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență

(2) Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii".

În accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 - aplicarea de corecții financiară este definită ca o măsură administrativă, o activitate concretă care reprezintă o manifestare de voință în vederea executării legii, conform prerogativelor și competențelor legale.

- În ceea ce privește cererile de rambursare care au constituit obiectul cererii de chemare în judecată

- Cheltuielile efectuate de ONPHR - reprezentând salariul dlui. C. pe luna ianuarie și februarie 2011

Recurenta MFP - Direcția Generală de Management (AMPOSDRU) - a arătat inițial că nu există documente justificative privind atribuțiile de expert monitorizare pe termen scurt, iar când au fost depuse contractul de muncă individual pe funcția de consilier juridic asistent și actele adiționale la acest contract, în mod eronat a considerat că nu este valabilă decizia 19b din 24 octombrie 2010 - prin aceasta dovedindu-se că C. a lucrat în luna ianuarie - februarie 2011 în echipa de implementare.

- Cheltuielile efectuate de ONPHR reprezentând cheltuieli cu onorariile în sumă de 1000 lei

Înalta Curte constată că este corectă interpretarea instanței de fond în sensul că a fost vorba despre prestații unice în cadrul proiectului realizat de interpreți specializați mimico-gestuali, iar această activitate se desfășoară în mod normal în cadrul unor asemenea proiecte prin contracte de prestări servicii.

Și interpretarea art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din C. fisc. este coerentă raționamentului instanța de fond având în vedere durata serviciilor prestate de cei doi experți, nefiind îndeplinite criteriile prevăzute de lege pentru reconsiderarea activității.

- Cheltuielile efectuate de A. reprezentând salariul dlui. F. pe luna ianuarie și februarie 2011

Se constată că nu este fondat acest motiv de recurs având în vedere că declararea ca neeligibilă a acestor cheltuieli s-a datorat lipsei documentelor justificative care să probeze că dl. F. a avut atribuții de expert monitorizare-expert pe termen scurt, ori această calitate a fost probată cu notificarea nr. 8 din 18 februarie 2011 și lista experților implicați în derularea proiectului nr. 1198 din 11 februarie 2013 din care se observă participarea în proiect în funcția de expert pe termen scurt.

Aceeași situație este și în privința cheltuielilor A. cu salariul d-nei G. pe lunile ianuarie și februarie 2011.

Recurenta invocă faptul că nu au fost depuse alte documente justificative dar aceasta nu a cerut lămuriri suplimentare reclamantelor până la recurs.

- Cheltuielile efectuate de A. - reprezentând onorariile în cuantum de 37.431 lei și cheltuielile de transport și cazare, diurnă în cuantum de 1.349,64 lei

De reținut că în acest context, recurentul recunoaște că se pot încheia contracte de prestări servicii cu o persoană fizică ori de câte ori se efectuează o prestație pentru beneficiar, persoană fizică sau juridică, în mod accidental, fără repetitivitate a prestației și fără caracterul unei activități dependente permanente în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) pct. 2 - 2.1 C. fisc. și că există raport de activitate, fișe de punctaj etc.

Nu este corectă reconsiderarea activității ca fiind dependentă și recalificarea contractelor civile de prestări servicii în contractele individuale de muncă, deoarece nu au existat raporturi de subordonare pentru acest gen de cheltuieli de deplasare care au fost desfășurate de persoane independente în scopul implementării proiectului și în limitele stabilite de contractele de prestări servicii încheiate.

- Cheltuielile efectuate de ONPHR - reprezentând cota-parte din salariul dlui. B. pe luna ianuarie 2011 în cuantum de 26.478 lei

Înalta Curte constată că nu este fondată susținerea recurentului în sensul că nu este fundamentată reducerea salariului în luna februarie pentru că în luna ianuarie 2011 salariul a fost mai mare și de ce nu a fost și atunci mai mică în conformitate cu principiul economiei, eficienței și eficacității.

Or, tocmai reducerea salariului expertului în situația în care s-a considerat că este oportună această reducere, demonstrează respectarea principiilor economiei, eficienței și al eficacității și un raport optim cost - rezultate utilizarea optimă a costurilor.

Înalta Curte reține că proiectul reclamantei realizat în baza contractului de finanțare POSDRU/84/6.1/S/56705 a fost transferat din gestiunea OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia (emitenta Scrisorii de informare pentru verificarea documentelor justificative de către beneficiarul Federația ONPHR privind cererea de rambursare din 1 aprilie 2013) în gestiunea POSDRU Regiunea București - Ilfov conform celor menționate mai sus.

În cadrul Minutei întâlnirii de conciliere din data de 10 martie 2014 dintre POSDRU - Sud-Vest Oltenia - POSDRU București - Ilfov și reclamanta Federația ONPHR - și în baza Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 6154 din 14 iulie 2014 - s-a susținut că au fost validate cheltuielile ce fac obiectul recursului declarat de pârâții din prezenta cauză.

Această susținere este deopotrivă făcută de M.F.P. și de reclamanți-recurenți invocându-se în acest context excepția lipsei de obiect și de interes.

Înalta Curte observă, pe de o parte, că deși invocă această excepție a lipsei de obiect/interes, reclamantele-recurente nu au renunțat la cererea de chemare în judecată și nici recurentele-pârâte la cererea de recurs. Pe de altă parte, recurentele-pârâte au arătat că motivele de neeligibilitate a cheltuielilor cu onorariile aferente contractelor de prestări servicii încheiate între ONPHR și A. cu experții pe termen scurt, reținute în Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului din 1 aprilie 2013 aferentă proiectului OIR POSDRU/84/6.1/S/56705 sunt aceleași cu cele care au stat la baza emiterii de către OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia a procesului-verbal de constatare a neregulilor din 9 august 2013, a cărui anulare în parte a fost solicitată de recurenta-reclamantă în Dosarul nr. x/3/2014 soluționat de Tribunalul București prin respingerea cererii de chemare în garanție.

Totodată în Dosarul nr. x/3/2013, Curtea de Apel București a pronunțat Sentința nr. 3472 din 11 noiembrie 2013 și a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect Scrisoarea de Informare a Beneficiarului din 1 aprilie 2013 - prin care reclamantei-recurentei i s-au respins la rambursare sume pentru realizarea unui proiect similar - având în vedere și motivarea identică a cheltuielilor.

Având în vedere toată derularea acestor proceduri, faptul că, cheltuielile declarate neeligibile conform cererii de rambursare nr. 2 - au fost ulterior verificate în cadrul cererii de rambursare nr. 5 și acceptate ca eligibile, conduce la concluzia că există obiect al cererii de chemare în judecată și deopotrivă interes în promovarea recursurilor formulate, până la lămurirea tuturor capitolelor de cheltuieli eligibile din cadrul proiectului reclamantei.

Recursul reclamantelor Federația ONPHR și Fundația A.

- Cu privire la obligația de a organiza o procedură de achiziție pentru achizițiile într-o singură tranșă

Cheltuielile cu produse de patiserie, papetărie și cheltuieli cu hrana în cuantum de 1.141,40 lei

Instanța de fond a reținut corect că deși reclamanta a solicitat rambursarea acestor cheltuieli cu hrana, produsele de patiserie, papetărie, aceasta nu a făcut dovadă că au fost trecute în Planul achizițiilor prevăzute în cadrul proiectului.

Potrivit art. 9 alin. (13) din Contractul de finanțare, reclamanta avea obligația respectării prevederilor Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 26 care în Anexa nr. 1 prevede procedurile deschise ce trebuie aplicate de către beneficiarii privați pentru achiziționarea de bunuri, servicii, lucrări necesare implementării proiectului și prevederile Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 59/2012 conform cărora se va verifica în vederea rambursării achizițiile trecute în Planul achizițiilor prevăzute în cadrul