ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2016

Decizia

nr. 3550/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, la data de 7.03.2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Oltenia, anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 23/25.09.2013 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. 6650/25.07.2013 privind proiectul POSDRU/52./5.2/G/24981 pentru debitul de 53.700,79 lei.

Prin sentința nr. 165 din data de 9 decembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Oltenia și chematul în garanție Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele:

- instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, a art. 9A alin. (3) și (9), art. 11 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (3) din Contractul de finanțare POSDRU/52/5.2./G/24981 și a art. 7 alin. (1) pct. 2 C. fisc., precum și o greșită aplicare a principiului proporționalității, astfel cum acesta rezultă din legislația comunitară, O.U.G. nr. 66/2011 și instrucțiunile AMPOSDRU.

- apreciază recurenta că nu se putea reține existența unei nereguli în ceea ce privește cheltuielile efectuate cu responsabilul financiar B., instanța de fond nemotivând de ce contractul de prestări servicii încheiat cu acest reprezintă o neregulă;

- în ceea ce privește cheltuielile efectuate cu formatorul C., instanța de fond s-a rezumat la a reține că această salariată pe funcția de formator avea și alte angajamente, fie contracte de muncă, fi contracte civile, fără a exista dovezi în sensul neîndeplinirii obligațiilor asumate față de societatea reclamantă.

Prin încheierea din 20.07.2016, completul filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședința publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 23/25.09.2013 prin care M.M.F.P.S.P. a respis contestația formulată împotriva procesului-verbal nr. 6650/25.07.2013 aferent Contractului POSDRU/52/5.2./G/24981, prin care s-a stabilit debitul de 53.700,79 lei.

Prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, soluție împărtășită și de către instanța de control judiciar.

Organele de control ale autorității pârâte au constatat că reclamanta a încheiat contractul civil de prestări servicii nr. 314/02.12.2009 cu dl. B. pentru activitatea de responsabil financiar în proiectul de dezvoltare rurală durabilă prin îmbunătățirea calității resurselor umane, pe o durată de maxim 24 luni, în perioada 02.11.2009-2.12.2011.

Ulterior, prin contractul de cesiune nr. 14/01.07.2010, B., în calitate de cedent, și B. - Birou Contabil Autorizat, în calitate de cesionar, au fost cesionate drepturile și obligațiile din contractul de prestări servicii, încheiat cu societatea reclamantă.

Astfel, până la data de 1.07.2010 nu a existat în echipa de implementare a proiectului un expert contabil, iar din data de 1.07.2010 a existat un expert contabil, dar nu mai există responsabil financiar, aspect ce conduce la concluzia neeligibilității sumei de 15.480 lei, motivată de nerespectarea prevederilor contractului de finanțare privind achiziționarea serviciilor de expertiză contabilă.

Totodată, sunt încălcate și dispozițiile art. 14.1 - Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, aplicabil în cauză.

Potrivit art. 9 alin. (3), contractul de finanțare, societatea beneficiară avea obligația de a solicita punct de vedere oficial autorității pârâte cu privire la orice aspect survenit în implementarea Proiectului, de natură să afecteze buna implementare a acestuia, precum și în orice situații în care apar neclarități cu privire la clauzele prezentului contract, însă nu a procedat în acest fel.

De asemenea, potrivit clauzelor contractuale, reclamanta putea opta pentru externalizarea experților din proiect către operatori economici, evident urmând procedura de achiziție publică reglementată de O.U.G. nr. 34/2006.

Se constată astfel că, reclamanta a încălcat prevederile contractului de finanțare care arată în mod expres în art. 10 alin. (3) că obligațiile decurgând din implementarea acestuia nu pot face obiectul cesiunii, în cauză reclamanta încheind contractul de cesiune nr. 14/1.07.2010.

Cu privire la formatorul C., s-a reținut că urmare a analizării foilor de prezență atașate și a condicii de prezență la ore a formatorilor pentru instruirea teoretică și practică, cât și din raporturile contractuale încheiate de acest formator cu A.J.O.F.M. Vâlcea, a existat o suprapunere a activităților simultan în trei locuri diferite, lucru imposibil de realizat.

Totodată, Înalta Curte reține că susținerile recurentei-reclamante în sensul că instanța de fond a interpretat greșit noțiunea de „neregulă” apărută în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/ sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, sunt neîntemeiate.

De asemenea, recurenta critică încălcarea principiului proporționalității, principiu fundamental reglementat de disp. O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene „abatere” reprezintă „orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate”.

De asemenea, art. 11 alin. (1) din Contractul de finanțare definește neregularitatea ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a contractului de finanțare și a legislației comunitare și naționale în domeniu, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune a beneficiarului care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Comunității Europene, bugetelor administrate de aceasta ori în numele acesteia sau a bugetelor din care provine finanțarea publică națională.

Autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor și sancțiunilor administrative pe care le consideră necesare și adecvate scopului propus, în funcție de elemente precum gradul de vinovăție al beneficiarului, timpul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii.

În contextul cauzei, având în vedere obiectivele urmărite și clauzele contractuale la care beneficiarul a achiesat, nu se poate reține că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporționalității consacrat de legislația națională și europeană și în jurisprudența C.J.U.E.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul disp.art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 451 C. proc. civ. va fi obligată recurenta-reclamantă la plata către intimată a sumei de 128 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 165 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurenta SC A. SRL să plătească suma de 128 lei cheltuieli de judecată către intimatul Organismul Intermediar Regional P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud Oltenia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2016.