ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4720/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 458/F-Cont din 23

noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

F.G. SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul

Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, și, în consecință, a anulat

în parte procesul-verbal de control din 1 aprilie 2011, constatând ca eligibile

suma de 5.120 RON - plătită pentru F.M., suma de 3.257 RON - plătită pentru

V.F., suma de 5.416 RON - plătită pentru L.B., suma de 7.147 RON - plătită

pentru D.S. și suma de 3.180 RON - plătită pentru SC M. SRL.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de finanțare

nerambursabilă PHARE 2005/017-553.04 februarie 03 ianuarie 404, autoritatea

contractantă Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (MMFES) -

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane (AM POS DRU) și autoritatea de implementare Organismul

Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane - Regiunea Sud-Vest Oltenia (OIR POS DRU) au acordat

reclamantei, în calitate de beneficiar, o finanțare nerambursabilă pentru

implementarea Proiectului intitulat "Biroul de integrare și combatere a

discriminării pentru persoanele de etnie rromă".

Costul total eligibil

al Proiectului a fost estimat la 33.850 euro fără TVA, din care autoritatea

contractantă s-a angajat să acopere maxim 75,78% (art. 3 din contract).

Perioada de

implementare a fost prevăzută la 10 luni, începând cu data de 3 ianuarie 2008

și până la 31 octombrie 2008 (art. 2.2 și 2.3 din contract, dosar).

Prin procesul-verbal

de constatare din 1 aprilie 2011, contestat în speță, AM POS DRU a reținut că

mai multe cheltuieli nu sunt eligibile, iar reclamanta a contestat o parte din

aceste constatări.

Instanța de fond a

apreciat ca eligibile o parte din sumele pe care pârâta le-a considerat

neeligibile, și anume:

plătită numitei F.M. este eligibilă în condițiile în care contractul individual

de muncă al numitei F.M. a fost înregistrat în 14 mai 2008 și activitatea

sus-numitei a început cu data de 3 ianuarie 2008.

plătită coordonatorului de instruire E.D. este neeligibilă, întrucât salariul

acestuia trebuia stabilit potrivit normei pe care o presta, și anume jumătate

de normă.

plătită formatorului de informare și consiliere V.F. este eligibilă, în condițiile

în care partenerul în proiect, Direcția de Protecție Socială Vâlcea, nu și-a

îndeplinit obligația de a finanța lectorii, așa cum s-ar fi stabilit prin

acordul de parteneriat, reclamanta fiind obligată a realiza finanțarea cu banii

proprii.

plătită formatorului de informare și consiliere S.D. este neeligibilă, întrucât

aceasta, fiind funcționar public, nu putea fi angajată în mod valabil de către

reclamantă.

În schimb, suma de

7.147 RON a fost apreciată ca eligibilă, întrucât aceasta a constituit salariu

pentru activitatea de formator dezvoltare profesională, adică activitate de

lector, prestată în derularea contractului din 5 august 2008.

plătită pentru L.B., este eligibilă pentru că aceasta, deși funcționar public,

a prestat activitate de lector (formator comunicare), încadrându-se în excepția

din Ghidului solicitantului.

plătită lui C.N.D. este neeligibilă, întrucât acesta a fost funcționar public

și nu a prestat activitate de lector, ci de formator informare și consiliere.

cheltuielilor din facturile emise de cele două societăți comerciale menționate

de reclamantă în cererea de chemare în judecată, doar suma de 3.180 este

eligibilă, întrucât din avizul de însoțire a mărfii din 18 septembrie 2008

rezultă că bunurile au fost efectiv livrate de SC M. SRL anterior datei de 25

septembrie 2008 când a fost organizat târgul de creații florale (dosar).

Suma de 2.525 RON,

corespunzătoare facturii emise de SC N.M. SRL, este neeligibilă, dat fiind că

reclamanta nu a dovedit că bunurile i-au fost livrate anterior sau cel târziu

la data târgului din 25 septembrie 2009.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs, în termenul legal, atât reclamanta SC F.G. SRL,

cât și pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane.

a. Recurenta SC F.G.

SRL a solicitat modificarea Sentinței nr. 458/F-Cont din 23 noiembrie 2011 în

sensul admiterii în totalitate a cererii sale, inclusiv sub aspectul

cheltuielilor apreciate ca neeligibile, pentru motive încadrate în dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a

argumentat, în esență, că hotărârea cuprinde o motivare sumară și confuză, că

instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, în speță pct. 4 și

6, cheltuielile fiind eligibile și că hotărârea a fost dată cu greșita aplicare

a legii.

b. Recurentul

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice -

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane a solicitat modificarea Sentinței nr. 458/F-Cont din 23

noiembrie 2011 în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei,

pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, acest recurent a reluat argumentele prezentate instanței

de fond referitor la neeligibilitatea cheltuielilor ce fac obiectul acțiunii

reclamantei.

de control judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de

ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite

recursul și va casa sentința instanței de fond.

Astfel, Înalta Curte

constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea

procesului-verbal de constatare înregistrat în 1 aprilie 2011, încheiat de

către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea de

Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor

Umane, privind restituirea, ca neeligibilă, a sumei de 9.814,72 RON.

Prin procesul-verbal

de constatare din 1 aprilie 2011 încheiat de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional

Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane s-au stabilit în sarcina

reclamantei abateri de la legalitate, conformitate și regularitate în utilizarea

și administrarea fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente,

fiind reținută ca neeligibilă suma totală de 9.814,72 RON.

Secțiunea XIII

(dosarul de fond) din procesul-verbal prevede că acesta reprezintă titlu de

creanță, executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și art.

10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, Înalta Curte

reține că, în contextul constatării unor nereguli în implementarea acestui

proiect, nereguli de natură a determina restituirea sumelor plătite de către

autoritatea contractantă, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind

controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de

cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Art. 3 alin. (2) și

(4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare, stabilire și

individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate

din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie

titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului

administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (2), creanțele bugetare rezultate din neregulile

astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și

obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în

gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Împotriva titlului de

creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile

și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va

fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei

creanțe fiscale, procedura de contestare și soluționare a contestării urmând a

fi cea specifică acestui tip de acte administrative.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport

de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Față de obiectul

prezentei cauze, care privește contestarea unei creanțe bugetare, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei se stabilește în raport de criteriul cuantumului sumei

prevăzute de actul administrativ atacat, cuantum, în speță, de până la 500.000

RON, fără a avea importanță dacă actul atacat este emis de o autoritate publică

centrală sau locală.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de SC F.G. SRL și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice (succesor al fostului Minister al Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, potrivit O.U.G. nr. 96/2012) - Autoritatea de Management

pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane împotriva

Sentinței nr. 458/F-Cont din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - CL