ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de
22 octombrie 2010, reclamanta Agenția Națională pentru Romi a solicitat
instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale, anularea deciziei nr. E 5809/AZ din 16 iulie 2010 emisă de Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane, a procesului-verbal de constatare din 13 mai 2010 încheiat de către
echipa de verificare a Autorității de Management pentru Programul Operațional
Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane la data de 12 mai 2010 cu privire
la Proiectul POSDRU/14/6.1/S/3 „Împreună pentru o societate mai bună".
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că
Autoritatea de Management pentru Programul
Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
a considerat că sumele plătite personalului care a desfășurat activități în
proiect în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial sunt
neeligibile, cu toate că salarizarea personalului a fost realizată în
conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului „Împreună, pentru o
societate mai bună" aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei și
egalității de șanse nr. 100/2008 privind aprobarea documentelor necesare
implementării Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor
umane 2007-2013" și cu cele ale Ordinului comun al ministrului muncii,
familiei și egalității de șanse și ministrului economiei și finanțelor nr.
3/185 din 21 ianuarie 2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a
listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU
2007-2013, deci cu respectarea regulilor stabilite pentru implementarea
proiectului.
A arătat reclamanta
că în lipsa unei instrucțiuni sau a unor comunicări oficiale din partea
Autorității de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane
către beneficiarii - instituții publice, în condițiile
în care în toată această perioadă au fost efectuate cheltuieli de personal în
scopul exclusiv al implementării proiectelor, se află într-o situație deosebit
de riscantă pentru succesul acestor proiecte, în condițiile în care
Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane
avea obligația conform Contractului de finanțare „de a
informa Beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie care poate
afecta implementarea proiectului" [art. 9 B(1)] și „de a sprijini
Beneficiarul prin furnizarea informațiilor sau clarificărilor pe care acesta le
consideră necesare pentru implementarea proiectului" [art. 9B (3)].
S-a susținut că,
având în vedere că posturile din organigrama proiectului pentru care au fost
încheiate contractele individuale de muncă, contracte încheiate strict în
scopul derulării și implementării activităților din proiect, respectiv experți
regionali, personal tehnic, membri ai echipei de management, atribuțiile din
fișele de post pentru funcții nu corespund atribuțiilor specifice ale Agenției
Naționale pentru Romi pe care le are potrivit H.G. nr. 1703/2004, cu
modificările și completările ulterioare, și pe cale de consecință aceste
funcții nu ar fi putut fi incluse în statul de personal al instituției.
Astfel, structura
organizatorică a proiectului și bugetul proiectului au fost aprobate de către
Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale
/
Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane
odată cu Cererea de finanțare, fără a afecta numărul de
posturi al beneficiarului, finanțat pentru activitatea de bază de la bugetul de
stat.
A mai susținut
reclamanta că
Autoritatea
de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane
consideră neeligibile cheltuielile cu
personalul chiar dacă acestea nu depășesc tarifele orare stabilite prin Ghidul
solicitantului, la subcapitolul
14, iar în toată
această perioadă,
Autoritatea
de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane
nu a emis nicio instrucțiune prin care să
stabilească un alt nivel de salarizare pentru personalul din proiectele implementate
de instituțiile publice, neavând niciun fel de reacție oficială, niciun fel de
corespondență de înștiințare sau de atenționare a instituțiilor publice
implicate în implementarea proiectelor în legătură cu faptul că va declara
neeligibile cheltuielile cu personalul care nu se încadrează în prevederile O.G.
nr. 10/2008, deși avea obligația conform Contractului de finanțare „de a
informa Beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie care poate
afecta implementarea proiectului" [art. 9B (1)] și „de a sprijini
Beneficiarul prin furnizarea informațiilor sau clarificărilor pe care acesta le
consideră necesare pentru implementarea proiectului" [art. 9B (3)].
S-a arătat că faptul că
„pentru personalul încadrat în structuri/entități finanțate integral sau parțial
din bugetul de stat aceste plafoane nu pot depăși pe cele reglementate de legislația
națională pentru personalul încadrat în structuri/entități finanțate integral sau
parțial din bugetul de stat" este stipulat pentru prima dată de
Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane
în noul Ghid al solicitantului pentru noile cereri de finanțare,
aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1164/2010
privind aprobarea Ghidului solicitantului - Condiții generale pentru proiectele
de grant și proiectele strategice pentru implementarea Programului operațional sectorial
"Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", regula aplicându-se începând
cu data de 25 august 2010 doar pentru noile cereri de finanțare care se depun la
Autoritatea
de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane
, nu și retroactiv.
Încadrarea personalului
nu a fost realizată în cadrul instituției, ci de către aceasta (conform Ghidului
solicitantului) în cadrul proiectului, nu în cadrul organigramei instituției beneficiarului,
personalul din proiecte având un alt statut decât cel al personalului propriu al
instituției, iar atribuțiile personalului din proiecte sunt distincte de cele ale
personalului din A.N.R., ca de altfel și finanțarea activităților desfășurate de
aceștia.
S-a precizat în acțiune
că manualul beneficiarului emis de
Autoritatea de Management pentru Programul
Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
(instrument esențial pentru implementarea proiectelor) a fost lansat oficial în
luna octombrie 2009 (prin urmare fiind un document asumat de
Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane
), iar începând cu luna martie 2010 experților pe termen lung
li s-au încheiat contracte civile de prestări servicii, în locul contractelor individuale
de muncă.
În ce privește modalitatea
de încadrare a personalului în cadrul proiectului, reclamanta a considerat că nu
au fost încălcate prevederile Legii nr. 53/2003 – C. muncii, respectiv art. 30.
A susținut reclamanta
că nu se putea pune problema organizării unui concurs sau examen pentru posturi
care nu fac parte din organigrama ANR, proiectele reprezentând activități absolut
separate și exterioare activității specifice ANR, care se desfășoară pe o perioadă
limitată în timp și care nu presupun mărirea organigramei ANR, nefiind deci aplicabile
dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.
Constatarea că nu s-au
respectat prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 este nefondată, întrucât
în ipoteza în care ar fi trebuit să suplimenteze organigrama ANR cu un anumit număr
de posturi necesare celor 6 proiecte pe care ANR le implementează, ar fi trebuit
să le declare vacante în vederea organizării concursului sau examenului, după caz,
iar acest lucru era efectiv imposibil la nivelul anului 2009, când aceste proceduri
erau blocate de către Guvern.
Procedura de selecție
a personalului pe bază de concurs a respectat prevederile în vigoare la încheierea
contractelor individuale de muncă și au fost stabilite fișele postului și profilurile
experților în domeniile orientare profesională, formare profesională, avându-se
in vedere și specificul activității de lucru, necesitatea constituirii unor echipe
inter-culturale, formate din romi și neromi, precum și abilitățile experților.
În ceea ce privește nerespectarea
prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 281/1993, invocată în Procesul-verbal
de constatare, s-a invocat interpretarea eronată a acestora, întrucât nu a fost
realizată o interpretare sistematică a întregii legislații in condițiile in care
ipoteza la care se referă art. 17 alin. (1) este aceea a utilizării plății cu ora
pentru un angajat care substituie, temporar, lipsa unui alt angajat 8 ore pe zi,
în timp ce art. 17 alin. (2) permite ca plata cu ora să poată fi utilizată și pentru
îndeplinirea unor activități pentru care volumul de muncă este sub jumătate din
cel al unui post cu norma întreaga". Totodată s-a arătat și faptul că H.G.
nr. 281/1993 era emisă în aplicarea primei legi a salarizării emise după anul 1989
(Legea nr. 14/1991), prevederile art. 17 și următoarele din H.G. nr. 281/1993 privind
plata cu ora nefiind aplicabile în cazul contractelor încheiate de către ANR.
S-a apreciat nefondată
constatarea echipei
Autorității de Management pentru Programul Operațional
Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
(pct. 3 din Capitolul
VIII al procesului-verbal de constatare) potrivit căreia „prin încheierea unor contracte
de prestări servicii, respectiv cu L.B., A.B. și A.T., a fost depășită perioada
de 6 luni pentru experții pe termen scurt, prevăzută în Ghidul Solicitantului Capitolul
6, interpretarea juridică corectă a expresiei „6 luni consecutive" fiind aceea
că se referă la durata în care persoana respectivă este implicată în realizarea
activităților în cadrul proiectului, deci stricto-sensu durata contractului său,
și nu la perioada de realizare a activităților în cadrul proiectului, cum greșit
a reținut echipa de verificare.
S-a arătat că
Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane
a acționat în mod greșit declarând neeligibilă întreaga sumă
reprezentând cheltuieli cu personalul (salarii nete, contribuții, impozite) în ipoteza
în care a „constatat" de pildă că anumite salarii ar fi peste plafoanele care,
în opinia
Autorității
de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane
, trebuiau aplicate în speță. Corect ar fi fost
să conteze faptul că persoanele fizice implicate în proiect au prestat munca specifică
în scopul implementării proiectului, astfel încât nu toate sumele ar fi trebuit
declarate neeligibile, ci trebuia făcută o distincție între ceea ce s-a plătit și
ceea ce ar fi trebuit plătit (în opinia
Autorității de Management pentru
Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
)
raportat la O.G. nr. 10/2008, de exemplu, și numai aceste cheltuieli ar fi trebuit
să fie considerate neeligibile.
Prin întâmpinarea înregistrată
la dosarul cauzei în data de 19 ianuarie 2011, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința
nr. 6205 din 26 octombrie
2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Romi, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale; s-a dispus anularea
parțială a deciziei nr. E5809/AZ din 16 iulie 2010 și a procesului verbal de constatare
din 13 mai 2010, emise de pârât, în ceea ce privește creanța bugetară în sumă de
543.584 de RON, reținând caracterul eligibil al sumei; s-a constatat că reclamanta
a renunțat la judecarea capătului de cerere privind suspendarea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de
fond a reținut sub aspectul situație de fapt că prin procesul verbal de constatare
din 13 mai 2010 s-a calculat în sarcina reclamantei o creanță bugetară în sumă totală
de 721.084 RON, reprezentând cheltuielile neeligibile derivând din cele constatate
în Capitolul VIII Concluziile constatării, referitoare la încadrarea și salarizarea
personalului în cadrul proiectului POSDRU/14/6.1/S/3 „Împreună pentru o viață mai
bună”
S-a reținut că prin decizia nr. 5809 din 16
iunie 2010 a Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial
pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, de soluționare a contestației formulată de
reclamantă împotriva susmenționatului proces verbal de constatare, s-a reținut ca
întemeiată în parte contestația, în ce privește pct. 6 din capitolul VIII al procesului
verbal.
S-a reținut ca eligibilă suma de 177.500 RON reprezentând
plata de către partenerul ONPH a sumelor cuvenite conform contractelor de prestări
servicii domnilor A.B., Ș.D.R. și A.E., iar pentru diferența de 543.584 RON, contestația
a fost respinsă.
În raport de cele reținute in procesul verbal,
Curtea de Apel a reținut că, în ceea ce privește nesocotirea prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, conform contractului de finanțare
PSDRU/14/6.1/S/3, proiectul se supune clauzelor din contractul de finanțare și prevederilor
din Ghidul solicitantului „împreună pentru o societate mai bună”, în care nu se
prevede ca fiind incidente prevederile din C. muncii.
S-a arătat că art. 4 din contract stipulează expres
că cheltuielile angajate în perioada de implementare a proiectului sunt eligibile
în condițiile stabilite de H.G. nr. 759/2007, de Ordinul comun nr. 3/185/2008, de
Ghidul solicitantului, de prezentul contract, de Instrucțiunile Autorității de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane, precum și de alte dispoziții legale aplicabile, Curtea apreciind că se aplică
regulile impuse strict de condițiile de finanțare, specifice proiectului.
Astfel, s-a considerat că pentru a fi eligibile
cheltuielile din cadrul proiectului, trebuie respectate cerințele art. 2 alin.
(1) H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate
în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, constatându-se că
din nicio prevedere legală, contractuală sau având orice altă sorginte nu se desprinde
ideea necesității ca ocuparea posturilor din cadrul proiectului, nota bene, iar
nu din organigrama instituției, să se facă prin examen sau concurs, în considerarea
unei reglementări generale din C. muncii.
S-a arătat în motivare că textul invocat de către
pârâtă își are aplicabilitate exclusiv în situația încadrării pe posturile/funcțiile
cuprinse în organigrama instituției, nu și celor din structura organizatorică distinctă,
funcționând în regim extrabugetar, a unui proiect finanțat din FSE, proiectele neavând
legătură cu activitatea specifică a A.N.R.
În concluzie, judecătorul fondului a reținut că,
în lipsa unei stipulări exprese în reglementările ce guvernează proiectul în ce
privește condiționarea eligibilității cheltuielilor de ocuparea posturilor prin
examen sau concurs, coroborat cu inaplicabilitatea eo ipso a textului din C. muncii
la un atare proiect, statuările pârâtei privind neeligibilitatea cheltuielilor pe
acest considerent sunt vădit lipsite de fundament.
În ceea ce privește nesocotirea prevederilor
art. 17 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 281/1993, Curtea de apel a reținut pentru
aceleași considerente inaplicabilitatea acestor texte.
S-a avut în vedere că cerințele de eligibilitate
menționate ca fiind incidente nu impun asemenea condiționări, reglementările invocate
de pârât fiind aplicabile exclusiv funcțiilor cuprinse în statele de funcții ale
instituției.
În ceea ce privește contractele de prestări servicii
încheiate cu L.B., A.B. și A.T. s-a reținut că nu au avut încheiate contracte de
durată mai mare de 6 luni consecutive, ci contracte distincte, nedepășindu-se intervalul
de 6 luni consecutiv.
De asemenea, curtea de apel a constatat că susținerile
pârâtei referitoare la obligativitatea urmării procedurii prevăzută de O.U.G.
nr. 34/2006 pentru desemnarea prestatorilor de servicii de consultanță financiară
cuprinse în anexa 2B la ordonanță nu sunt susținute de o analiză, dincolo de denumirea
contractelor, a atribuțiilor efective ale d-nului N., respectiv ale doamnei N.
Or, din fișa posturilor, cât și din rapoartele
de activitate ale celor două persoane, a rezultat că aceștia nu au prestat servicii
de contabilitate, audit financiar sau consultanță în domeniul fiscal, pentru a fi
incidente prevederile reclamate de pârâtă.
A mai avut in vedere prima instanță că atribuțiile
de expertiză și consultanță financiară ale proiectului au aparținut și au fost exercitate
de dl. D.E., care avea calitatea de expert resurse umane în cadrul Serviciului Economic-Administrativ-Resurse
Umane din cadrul ANR, în privința acestuia fiind aplicabilă dispoziția de excepție
de la punctul 5.8. Contabilitatea proiectului din manualul Beneficiarului, potrivit
căreia „Prin excepție, pentru beneficiarii instituții publice care au constituit
la nivelul instituției un compartiment contabilitate, expertul contabil/contabilul
poate fi reprezentat de către șeful compartimentului de contabilitate/contabilul
desemnat să asigure evidența contabilă a proiectului”.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a constatat
că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind suspendarea.
Recursul
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (Autoritatea
de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, în esență pârâtul
Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru
Dezvoltarea Resurselor Umane - a arătat următoarele:
- Referitor la caracterul sumei de 543.584
RON, consider
ă
recurenta că este neeligibilă și că în
mod gre
șit instanța a admis ca eligibilă suma precizată
anterior, iar pe cale de
consecin
ță să se mențină ca temeinice
și legale, în tot, măsurile dispuse
prin procesul - verbal de constatare din 13
mai 2010, respectiv nr. decizia nr. E5809/AZ din 16 iulie 2010.
-
În ceea ce privește motivele de anulare a aspectelor
constatate cu ocazia verificărilor la fața locului și consemnate în procesul-verbal.
În ceea ce privește nerespectarea dispozi
țiilor art. 30 din Legea
nr. 53/2003-C. muncii, cu modificările și completările ulterioare,
reclamanta face confuzie
în interpretarea corectă a dispozițiilor legale, în sensul ca prin contestația formulată
susține că aceste dispoziții și prevederile art. 4 alin. (4) din H.G. nr. 281/1993
cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, fac referire la posturi
vacante aflate în statul de funcții al instituției, situație în care reclamanta
nu se regăsește, posturile din proiecte nefiind incluse în structura organizatorică,
în statul de funcții sau în statul de personal aprobate pentru activitatea de bază,
finanțată de la bugetul de stat.
Se consideră de recurentă că
dispozițiile art. 30
alin. (1) C. muncii, potrivit cărora încadrarea salariaților la instituțiile și
autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau
examen, după caz nu fac referire numai la posturile vacante din statul de funcții.
Se arată că dispozițiile art. 17 alin. (2) fac
referire la cuprinderea ca atare a fracțiunilor de normă în statul de funcții, prin
urmare, se apreciază că art. 17 alin. (2) nu trebuie raportat la art. 17 alin. (1).
De asemenea,
în conformitate cu art. 1 al O.U.G.
nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul
contractual din sectorul bugetar "(1) Pentru activitatea desfășurată personalul
contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor
nr. I - V la prezenta ordonanță de urgență, precum și celelalte drepturi salariate
prev
ăzute prin dispozițiile
legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate (2) în sensul
prevederilor alin. (1), prin expresia personal contractual din sectorul bugetar,
denumit în continuare personal contractual, se înțelege personalul angajat în acest
sector în funcții de conducere sau în funcții de execuție, pe bază de contract individual
de muncă încheiat în condițiile legii",
prin urmare persoanele din echipa proiectului
cu care beneficiarul (Agenția Națională pentru Romi) a încheiat contract individual
de muncă sunt considerate personal bugetar, iar remunerarea acestora se face în
condițiile art. 157 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii.
-
În ceea ce privește contractele de prestări servicii
se arată
că
întrucât serviciile de consultanță financiară sunt cuprinse în Anexa 2B, pentru
contractarea lor - reclamanta trebuia să aplice dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006,
actualizată. Se arată faptul că potrivit documentelor, d-nul N. a deținut funcția
de expert asistent implementare financiară și a prestat servicii de expertiză și
asistență de specialitate potrivit Anexei la convenția civilă de prestări servicii.
Reclamanta, în atare situație este autoritate contractantă în sensul O.U.G. nr.
34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, actualizată,
act normativ care stipulează l
a art. 7 alin. (1): contractul de concesiune de servicii este
acel contract de achizi
ție
publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect
prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele
nr. 2A și 2B.
-
Se arată, de asemenea, că o situa
ție similară a fost constatată
și în cazul contractului de prestări servicii încheiat cu d-na N., care a deținut
funcția de expert implementare financiară și a
prestat servicii de expertiz
ă și asistență de specialitate
potrivit anexei la convenția civilă de prestări servicii.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate,
normele legale incidente, precum și în conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele
considerente:
- În ceea ce privește suma de 543.584 RON - se
constată că în mod eronat instanța de fond a apreciat că această sumă este eligibilă.
Instanța de fond a apreciat greșit că nu se desprinde
din lege sau contract ideea necesității ca ocuparea posturilor din cadrul proiectului
să se facă prin examen sau concurs, în considerarea unei reglementări generale din
C. muncii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
C. muncii „Încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la
alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen”.
Potrivit art. 23 alin. (1) și (2) din O.U.G.
nr. 25/2007 finanțarea activității Agenției Națională pentru Romi, ca organ de specialitate
al administrației publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, se asigură de
la bugetul de stat.
Din această perspectivă persoanele angajate de
ANR în echipa proiectului cu care s-a încheiat contract de muncă sunt considerate
personal bugetar - iar remunerarea acestora se face în condițiile art. 157
alin. (2) din Legea nr. 33/2003 – C. muncii care precizează „Sistemul de salarizare
a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în
majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor
sindicale reprezentative”.
Înalta Curte reține de asemenea ca aplicabile
prevederile Normelor procedurale de organizare și desfășurare a selecției pentru
ocuparea posturilor de experți locali romi, în cadrul proiectului ID 2275 care menționează
modul de organizare a concursului care cuprinde 2 etape: 1) Studierea dosarului
depus de candidat (…) 2) Concursul propriu-zis prin interviu care va fi realizat
de o comisie (…).
Cum reclamanta nu a depus documente din care să
rezulte respectarea acestor proceduri, rezultă că personalul angajat pentru proiectele
ANR – Autoritatății de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru
Dezvoltarea Resurselor Umane nu a fost supus unei selecții în conformitate cu prevederile
legale naționale și comunitare [art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007].
- În ceea ce privește nerespectarea prevederilor
art. 17 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 281/1993
Se reține că ipoteza la care se referă art. 17
alin. (1) este aceea a utilizării plății cu ora pentru un angajat care substituie
temporar, lipsa unui alt angajat 8 ore pe zi, iar art. 17 alin. (2) prevede că plata
cu să poată fi utilizată „și pentru îndeplinirea unor activități pentru care volumul
de muncă este sub jumătate din cel al unui post cu normă întreagă”.
Prin urmare, art. 17 alin. (2) se referă la fracțiunile
de normă în Statul de funcții - or beneficiarul reclamantei a considerat că nu i
se aplică legislația națională.
Alin. (3) al art. 17 din H.G. nr. 281/1993 arată
că „În situațiile prevăzute la alin. (2) se ia în considerare salariul de bază prevăzut
în statul de funcții”.
Dispozițiile art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 281/1993
și O.G. nr. 10/2008 referitoare la calculul tarifului nou care ar fi trebuit să
se facă luând în considerare salariul de bază prevăzut în statul de funcții nu au
fost respectate așadar de reclamantul beneficiar.
În conformitate cu prevederile art. 34 C. muncii
și art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 161/2006 fiecare angajator are obligația de a înființa
un registru general de evidență al salariaților.
ANR a prezentat, completat de mână, nu în formă
electronică un „Registru de evidență” atât pentru angajații care sunt încadrați
cu contract de muncă pe perioadă nelimitată cât și pentru angajații din cadrul proiectelor.
Se constată că nu au fost respectate astfel prevederile
art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate
a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale.
- Referitor la încheierea contractului de prestări
servicii pentru o perioadă mai mare de 6 luni consecutive
În mod eronat, a reținut instanța de fond că experții
au avut încheiate contracte nedepășindu-se intervalul de 6 luni consecutiv.
Potrivit Cap. 6 din Ghidul Solicitantului - „Experții
responsabili pentru realizarea activităților în cadrul proiectului pot fi experți
pe termen lung (responsabili pentru realizarea activităților în cadrul proiectului
pentru o perioadă de minim 6 luni consecutive) sau experți pe termen scurt (responsabili
pentru realizarea unei/unor activități în cadrul proiectului pentru o perioadă de
până la 6 luni consecutive).”
Instanța de fond este în eroare atunci când invocă
aceste prevederi care se referă la perioada de realizare a activităților în cadrul
proiectului și nu la durata pentru care este încheiat un contract.
Întrucât activitățile desfășurate de d-l expert
N. și d-na. N. depășesc perioada de 6 luni, atunci ei devin experți pe termen lung
și trebuie respectate dispozițiile din O.U.G. nr. 634/2006 privind notificarea autorității
contractante (reclamanta) - pentru prestarea unor servicii, altfel cum acestea sunt
prevăzute în anexele 2A și 2 B.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța
de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, în conformitate cu prevederile
art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul,
se va modifica sentința recurată în sensul că se va respinge în totalitate acțiunea
ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane) împotriva sentinței nr. 6205 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată in sensul că respinge
in totalitate acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie
2014.