ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 octombrie 2010, reclamanta Agenția Națională pentru Romi a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anularea deciziei nr. E 5809/AZ din 16 iulie 2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, a procesului-verbal de constatare din 13 mai 2010 încheiat de către echipa de verificare a Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane la data de 12 mai 2010 cu privire la Proiectul POSDRU/14/6.1/S/3 „Împreună pentru o societate mai bună". În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane a considerat că sumele plătite personalului care a desfășurat activități în proiect în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial sunt neeligibile, cu toate că salarizarea personalului a fost realizată în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului „Împreună, pentru o societate mai bună" aprobat prin Ordinul ministrului muncii,

familiei și egalității de șanse nr. 100/2008 privind aprobarea documentelor necesare implementării Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" și cu cele ale Ordinului comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și ministrului economiei și finanțelor nr. 3/185 din 21 ianuarie 2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU 2007-2013, deci cu respectarea regulilor stabilite pentru implementarea proiectului.

A arătat reclamanta că în lipsa unei instrucțiuni sau a unor comunicări oficiale din partea Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane către beneficiarii - instituții publice, în condițiile în care în toată această perioadă au fost efectuate cheltuieli de personal în scopul exclusiv al implementării proiectelor, se află într-o situație deosebit de riscantă pentru succesul acestor proiecte, în condițiile în care Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane avea obligația conform Contractului de finanțare „de a informa Beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie care poate afecta implementarea proiectului" [art. 9 B(1)] și „de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informațiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului" [art. 9B (3)]. S-a susținut că, având în vedere că posturile din organigrama proiectului pentru care au fost încheiate contractele individuale de muncă, contracte încheiate strict în scopul derulării și implementării activităților din proiect, respectiv experți regionali, personal tehnic, membri ai echipei de management, atribuțiile din fișele de post pentru funcții nu corespund atribuțiilor specifice ale Agenției Naționale pentru Romi pe care le are potrivit H.G.

nr. 1703/2004, cu modificările și completările ulterioare, și pe cale de consecință aceste funcții nu ar fi putut fi incluse în statul de personal al instituției. Astfel, structura organizatorică a proiectului și bugetul proiectului au fost aprobate de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale / Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane odată cu Cererea de finanțare, fără a afecta numărul de posturi al beneficiarului, finanțat pentru activitatea de bază de la bugetul de stat.

A mai susținut reclamanta că Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane consideră neeligibile cheltuielile cu personalul chiar dacă acestea nu depășesc tarifele orare stabilite prin Ghidul solicitantului, la subcapitolul 14, iar în toată această perioadă, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis nicio instrucțiune prin care să stabilească un alt nivel de salarizare pentru personalul din proiectele implementate de instituțiile publice, neavând niciun fel de reacție oficială, niciun fel de corespondență de înștiințare sau de atenționare a instituțiilor publice implicate în implementarea proiectelor în legătură cu faptul că va declara neeligibile cheltuielile cu personalul care nu se încadrează în prevederile O.G.

nr. 10/2008, deși avea obligația conform Contractului de finanțare „de a informa Beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie care poate afecta implementarea proiectului" [art. 9B (1)] și „de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informațiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului" [art. 9B (3)]. S-a arătat că faptul că „pentru personalul încadrat în structuri/entități finanțate integral sau parțial din bugetul de stat aceste plafoane nu pot depăși pe cele reglementate de legislația națională pentru personalul încadrat în structuri/entități finanțate integral sau parțial din bugetul de stat" este stipulat pentru prima dată de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane în noul Ghid al solicitantului pentru noile cereri de finanțare, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1164/2010 privind aprobarea Ghidului solicitantului - Condiții generale pentru proiectele de grant și proiectele strategice pentru implementarea Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", regula aplicându-se începând cu data de 25 august 2010 doar pentru noile cereri de finanțare care se depun la Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane , nu și retroactiv.

Încadrarea personalului nu a fost realizată în cadrul instituției, ci de către aceasta (conform Ghidului solicitantului) în cadrul proiectului, nu în cadrul organigramei instituției beneficiarului, personalul din proiecte având un alt statut decât cel al personalului propriu al instituției, iar atribuțiile personalului din proiecte sunt distincte de cele ale personalului din A.N.R., ca de altfel și finanțarea activităților desfășurate de aceștia.

S-a precizat în acțiune că manualul beneficiarului emis de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (instrument esențial pentru implementarea proiectelor) a fost lansat oficial în luna octombrie 2009 (prin urmare fiind un document asumat de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane ), iar începând cu luna martie 2010 experților pe termen lung li s-au încheiat contracte civile de prestări servicii, în locul contractelor individuale de muncă.

În ce privește modalitatea de încadrare a personalului în cadrul proiectului, reclamanta a considerat că nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 53/2003 – C. muncii, respectiv art. 30. A susținut reclamanta că nu se putea pune problema organizării unui concurs sau examen pentru posturi care nu fac parte din organigrama ANR, proiectele reprezentând activități absolut separate și exterioare activității specifice ANR, care se desfășoară pe o perioadă limitată în timp și care nu presupun mărirea organigramei ANR, nefiind deci aplicabile dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.

Constatarea că nu s-au respectat prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 este nefondată, întrucât în ipoteza în care ar fi trebuit să suplimenteze organigrama ANR cu un anumit număr de posturi necesare celor 6 proiecte pe care ANR le implementează, ar fi trebuit să le declare vacante în vederea organizării concursului sau examenului, după caz, iar acest lucru era efectiv imposibil la nivelul anului 2009, când aceste proceduri erau blocate de către Guvern. Procedura de selecție a personalului pe bază de concurs a respectat prevederile în vigoare la încheierea contractelor individuale de muncă și au fost stabilite fișele postului și profilurile experților în domeniile orientare profesională, formare profesională, avându-se in vedere și specificul activității de lucru, necesitatea constituirii unor echipe inter-culturale, formate din romi și neromi, precum și abilitățile experților.

În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 281/1993, invocată în Procesul-verbal de constatare, s-a invocat interpretarea eronată a acestora, întrucât nu a fost realizată o interpretare sistematică a întregii legislații in condițiile in care ipoteza la care se referă art. 17 alin. (1) este aceea a utilizării plății cu ora pentru un angajat care substituie, temporar, lipsa unui alt angajat 8 ore pe zi, în timp ce art. 17 alin. (2) permite ca plata cu ora să poată fi utilizată și pentru îndeplinirea unor activități pentru care volumul de muncă este sub jumătate din cel al unui post cu norma întreaga". Totodată s-a arătat și faptul că H.G. nr. 281/1993 era emisă în aplicarea primei legi a salarizării emise după anul 1989 (Legea nr. 14/1991), prevederile art. 17 și următoarele din H.G.

nr. 281/1993 privind plata cu ora nefiind aplicabile în cazul contractelor încheiate de către ANR. S-a apreciat nefondată constatarea echipei Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (pct. 3 din Capitolul VIII al procesului-verbal de constatare) potrivit căreia „prin încheierea unor contracte de prestări servicii, respectiv cu L.B., A.B. și A.T., a fost depășită perioada de 6 luni pentru experții pe termen scurt, prevăzută în Ghidul Solicitantului Capitolul 6, interpretarea juridică corectă a expresiei „6 luni consecutive" fiind aceea că se referă la durata în care persoana respectivă este implicată în realizarea activităților în cadrul proiectului, deci stricto-sensu durata contractului său, și nu la perioada de realizare a activităților în cadrul proiectului, cum greșit a reținut echipa de verificare.

S-a arătat că Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane a acționat în mod greșit declarând neeligibilă întreaga sumă reprezentând cheltuieli cu personalul (salarii nete, contribuții, impozite) în ipoteza în care a „constatat" de pildă că anumite salarii ar fi peste plafoanele care, în opinia Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane , trebuiau aplicate în speță. Corect ar fi fost să conteze faptul că persoanele fizice implicate în proiect au prestat munca specifică în scopul implementării proiectului, astfel încât nu toate sumele ar fi trebuit declarate neeligibile, ci trebuia făcută o distincție între ceea ce s-a plătit și ceea ce ar fi trebuit plătit (în opinia Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane ) raportat la O.G.

nr. 10/2008, de exemplu, și numai aceste cheltuieli ar fi trebuit să fie considerate neeligibile. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 19 ianuarie 2011, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 6205 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Romi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale; s-a dispus anularea parțială a deciziei nr. E5809/AZ din 16 iulie 2010 și a procesului verbal de constatare din 13 mai 2010, emise de pârât, în ceea ce privește creanța bugetară în sumă de 543.584 de RON, reținând caracterul eligibil al sumei; s-a constatat că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind suspendarea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut sub aspectul situație de fapt că prin procesul verbal de constatare din 13 mai 2010 s-a calculat în sarcina reclamantei o creanță bugetară în sumă totală de 721.084 RON, reprezentând cheltuielile neeligibile derivând din cele constatate în Capitolul VIII Concluziile constatării, referitoare la încadrarea și salarizarea personalului în cadrul proiectului POSDRU/14/6.1/S/3 „Împreună pentru o viață mai bună” S-a reținut că prin decizia nr. 5809 din 16 iunie 2010 a Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva susmenționatului proces verbal de constatare, s-a reținut ca întemeiată în parte contestația, în ce privește pct. 6 din capitolul VIII al procesului verbal.

S-a reținut ca eligibilă suma de 177.500 RON reprezentând plata de către partenerul ONPH a sumelor cuvenite conform contractelor de prestări servicii domnilor A.B., Ș.D.R. și A.E., iar pentru diferența de 543.584 RON, contestația a fost respinsă. În raport de cele reținute in procesul verbal, Curtea de Apel a reținut că, în ceea ce privește nesocotirea prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, conform contractului de finanțare PSDRU/14/6.1/S/3, proiectul se supune clauzelor din contractul de finanțare și prevederilor din Ghidul solicitantului „împreună pentru o societate mai bună”, în care nu se prevede ca fiind incidente prevederile din C. muncii. S-a arătat că art. 4 din contract stipulează expres că cheltuielile angajate în perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G.

nr. 759/2007, de Ordinul comun nr. 3/185/2008, de Ghidul solicitantului, de prezentul contract, de Instrucțiunile Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, precum și de alte dispoziții legale aplicabile, Curtea apreciind că se aplică regulile impuse strict de condițiile de finanțare, specifice proiectului. Astfel, s-a considerat că pentru a fi eligibile cheltuielile din cadrul proiectului, trebuie respectate cerințele art. 2 alin. (1) H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, constatându-se că din nicio prevedere legală, contractuală sau având orice altă sorginte nu se desprinde ideea necesității ca ocuparea posturilor din cadrul proiectului, nota bene, iar nu din organigrama instituției, să se facă prin examen sau concurs, în considerarea unei reglementări generale din C. muncii.

S-a arătat în motivare că textul invocat de către pârâtă își are aplicabilitate exclusiv în situația încadrării pe posturile/funcțiile cuprinse în organigrama instituției, nu și celor din structura organizatorică distinctă, funcționând în regim extrabugetar, a unui proiect finanțat din FSE, proiectele neavând legătură cu activitatea specifică a A.N.R. În concluzie, judecătorul fondului a reținut că, în lipsa unei stipulări exprese în reglementările ce guvernează proiectul în ce privește condiționarea eligibilității cheltuielilor de ocuparea posturilor prin examen sau concurs, coroborat cu inaplicabilitatea eo ipso a textului din C. muncii la un atare proiect, statuările pârâtei privind neeligibilitatea cheltuielilor pe acest considerent sunt vădit lipsite de fundament.

În ceea ce privește nesocotirea prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 281/1993, Curtea de apel a reținut pentru aceleași considerente inaplicabilitatea acestor texte. S-a avut în vedere că cerințele de eligibilitate menționate ca fiind incidente nu impun asemenea condiționări, reglementările invocate de pârât fiind aplicabile exclusiv funcțiilor cuprinse în statele de funcții ale instituției. În ceea ce privește contractele de prestări servicii încheiate cu L.B., A.B. și A.T. s-a reținut că nu au avut încheiate contracte de durată mai mare de 6 luni consecutive, ci contracte distincte, nedepășindu-se intervalul de 6 luni consecutiv. De asemenea, curtea de apel a constatat că susținerile pârâtei referitoare la obligativitatea urmării procedurii prevăzută de O.U.G.

nr. 34/2006 pentru desemnarea prestatorilor de servicii de consultanță financiară cuprinse în anexa 2B la ordonanță nu sunt susținute de o analiză, dincolo de denumirea contractelor, a atribuțiilor efective ale d-nului N., respectiv ale doamnei N. Or, din fișa posturilor, cât și din rapoartele de activitate ale celor două persoane, a rezultat că aceștia nu au prestat servicii de contabilitate, audit financiar sau consultanță în domeniul fiscal, pentru a fi incidente prevederile reclamate de pârâtă. A mai avut in vedere prima instanță că atribuțiile de expertiză și consultanță financiară ale proiectului au aparținut și au fost exercitate de dl. D.E., care avea calitatea de expert resurse umane în cadrul Serviciului Economic-Administrativ-Resurse Umane din cadrul ANR, în privința acestuia fiind aplicabilă dispoziția de excepție de la punctul 5.8.

Contabilitatea proiectului din manualul Beneficiarului, potrivit căreia „Prin excepție, pentru beneficiarii instituții publice care au constituit la nivelul instituției un compartiment contabilitate, expertul contabil/contabilul poate fi reprezentat de către șeful compartimentului de contabilitate/contabilul desemnat să asigure evidența contabilă a proiectului”. În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a constatat că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind suspendarea. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esență pârâtul Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - a arătat următoarele: - Referitor la caracterul sumei de 543.584 RON, consider ă recurenta că este neeligibilă și că în mod gre șit instanța a admis ca eligibilă suma precizată anterior, iar pe cale de consecin ță să se mențină ca temeinice și legale, în tot, măsurile dispuse prin procesul - verbal de constatare din 13 mai 2010, respectiv nr. decizia nr. E5809/AZ din 16 iulie 2010. - În ceea ce privește motivele de anulare a aspectelor constatate cu ocazia verificărilor la fața locului și consemnate în procesul-verbal. În ceea ce privește nerespectarea dispozi țiilor art. 30 din Legea nr. 53/2003-C.

muncii, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta face confuzie în interpretarea corectă a dispozițiilor legale, în sensul ca prin contestația formulată susține că aceste dispoziții și prevederile art. 4 alin. (4) din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, fac referire la posturi vacante aflate în statul de funcții al instituției, situație în care reclamanta nu se regăsește, posturile din proiecte nefiind incluse în structura organizatorică, în statul de funcții sau în statul de personal aprobate pentru activitatea de bază, finanțată de la bugetul de stat. Se consideră de recurentă că dispozițiile art. 30 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz nu fac referire numai la posturile vacante din statul de funcții.

Se arată că dispozițiile art. 17 alin. (2) fac referire la cuprinderea ca atare a fracțiunilor de normă în statul de funcții, prin urmare, se apreciază că art. 17 alin. (2) nu trebuie raportat la art. 17 alin. (1). De asemenea, în conformitate cu art. 1 al O.U.G.

nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar "(1) Pentru activitatea desfășurată personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor nr. I - V la prezenta ordonanță de urgență, precum și celelalte drepturi salariate prev ăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate (2) în sensul prevederilor alin. (1), prin expresia personal contractual din sectorul bugetar, denumit în continuare personal contractual, se înțelege personalul angajat în acest sector în funcții de conducere sau în funcții de execuție, pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii", prin urmare persoanele din echipa proiectului cu care beneficiarul (Agenția Națională pentru Romi) a încheiat contract individual de muncă sunt considerate personal bugetar, iar remunerarea acestora se face în condițiile art. 157 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii.

- În ceea ce privește contractele de prestări servicii se arată că întrucât serviciile de consultanță financiară sunt cuprinse în Anexa 2B, pentru contractarea lor - reclamanta trebuia să aplice dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, actualizată. Se arată faptul că potrivit documentelor, d-nul N. a deținut funcția de expert asistent implementare financiară și a prestat servicii de expertiză și asistență de specialitate potrivit Anexei la convenția civilă de prestări servicii. Reclamanta, în atare situație este autoritate contractantă în sensul O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, actualizată, act normativ care stipulează l a art. 7 alin. (1): contractul de concesiune de servicii este acel contract de achizi ție publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele nr. 2A și 2B. - Se arată, de asemenea, că o situa ție similară a fost constatată și în cazul contractului de prestări servicii încheiat cu d-na N., care a deținut funcția de expert implementare financiară și a prestat servicii de expertiz ă și asistență de specialitate potrivit anexei la convenția civilă de prestări servicii.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente: - În ceea ce privește suma de 543.584 RON - se constată că în mod eronat instanța de fond a apreciat că această sumă este eligibilă. Instanța de fond a apreciat greșit că nu se desprinde din lege sau contract ideea necesității ca ocuparea posturilor din cadrul proiectului să se facă prin examen sau concurs, în considerarea unei reglementări generale din C. muncii. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 C. muncii „Încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen”.

Potrivit art. 23 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 25/2007 finanțarea activității Agenției Națională pentru Romi, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, se asigură de la bugetul de stat. Din această perspectivă persoanele angajate de ANR în echipa proiectului cu care s-a încheiat contract de muncă sunt considerate personal bugetar - iar remunerarea acestora se face în condițiile art. 157 alin. (2) din Legea nr. 33/2003 – C. muncii care precizează „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.

Înalta Curte reține de asemenea ca aplicabile prevederile Normelor procedurale de organizare și desfășurare a selecției pentru ocuparea posturilor de experți locali romi, în cadrul proiectului ID 2275 care menționează modul de organizare a concursului care cuprinde 2 etape: 1) Studierea dosarului depus de candidat (…) 2) Concursul propriu-zis prin interviu care va fi realizat de o comisie (…). Cum reclamanta nu a depus documente din care să rezulte respectarea acestor proceduri, rezultă că personalul angajat pentru proiectele ANR – Autoritatății de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane nu a fost supus unei selecții în conformitate cu prevederile legale naționale și comunitare [art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G.

nr. 759/2007]. - În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 281/1993 Se reține că ipoteza la care se referă art. 17 alin. (1) este aceea a utilizării plății cu ora pentru un angajat care substituie temporar, lipsa unui alt angajat 8 ore pe zi, iar art. 17 alin. (2) prevede că plata cu să poată fi utilizată „și pentru îndeplinirea unor activități pentru care volumul de muncă este sub jumătate din cel al unui post cu normă întreagă”. Prin urmare, art. 17 alin. (2) se referă la fracțiunile de normă în Statul de funcții - or beneficiarul reclamantei a considerat că nu i se aplică legislația națională. Alin. (3) al art. 17 din H.G. nr. 281/1993 arată că „În situațiile prevăzute la alin. (2) se ia în considerare salariul de bază prevăzut în statul de funcții”.

Dispozițiile art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 281/1993 și O.G. nr. 10/2008 referitoare la calculul tarifului nou care ar fi trebuit să se facă luând în considerare salariul de bază prevăzut în statul de funcții nu au fost respectate așadar de reclamantul beneficiar. În conformitate cu prevederile art. 34 C. muncii și art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 161/2006 fiecare angajator are obligația de a înființa un registru general de evidență al salariaților. ANR a prezentat, completat de mână, nu în formă electronică un „Registru de evidență” atât pentru angajații care sunt încadrați cu contract de muncă pe perioadă nelimitată cât și pentru angajații din cadrul proiectelor. Se constată că nu au fost respectate astfel prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G.

nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale. - Referitor la încheierea contractului de prestări servicii pentru o perioadă mai mare de 6 luni consecutive În mod eronat, a reținut instanța de fond că experții au avut încheiate contracte nedepășindu-se intervalul de 6 luni consecutiv.

Potrivit Cap. 6 din Ghidul Solicitantului - „Experții responsabili pentru realizarea activităților în cadrul proiectului pot fi experți pe termen lung (responsabili pentru realizarea activităților în cadrul proiectului pentru o perioadă de minim 6 luni consecutive) sau experți pe termen scurt (responsabili pentru realizarea unei/unor activități în cadrul proiectului pentru o perioadă de până la 6 luni consecutive).” Instanța de fond este în eroare atunci când invocă aceste prevederi care se referă la perioada de realizare a activităților în cadrul proiectului și nu la durata pentru care este încheiat un contract. Întrucât activitățile desfășurate de d-l expert N. și d-na. N. depășesc perioada de 6 luni, atunci ei devin experți pe termen lung și trebuie respectate dispozițiile din O.U.G.

nr. 634/2006 privind notificarea autorității contractante (reclamanta) - pentru prestarea unor servicii, altfel cum acestea sunt prevăzute în anexele 2A și 2 B. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentința recurată în sensul că se va respinge în totalitate acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane) împotriva sentinței nr. 6205 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată in sensul că respinge in totalitate acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014.