ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6256/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei și procedura derulată de prima instanță Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională pentru Romi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU): - anularea în parte a măsurilor dispuse prin Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 40 din 17 august 2010, precum și a adresei de răspuns nr. 8247 din 27 octombrie 2010 la contestația nr. 3900 din 17 septembrie 2010 emisă de AMPOSDRU cu privire la proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială” ID 2151, contract de finanțare nr. POSDRU/14/6.1/S/9; - recalcularea cheltuielilor din cererea de rambursare nr. 1 din 31 mai 2010 și validarea sumei de 232.740 RON, reprezentând salarii, impozite și contribuții sociale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009, ianuarie, februarie și martie 2010; - recalcularea cheltuielilor generale de administrație prin aplicarea procentului de 5% din totalul costurilor directe declarate eligibile.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat că proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială” este finanțat din Fondul Social European, se desfășoară la nivel național și promovează măsuri specifice incluziunii sociale a romilor. Proiectul este elaborat în concordanță cu Strategia Guvernului de îmbunătățire a situației romilor, modificată și completată prin H.G. nr. 430/2001, cu modificările și completările aduse prin H.G. nr. 522/2006, iar acesta reprezintă documentul cadrul al României în problematica persoanelor de etnie romă.

Reclamanta a precizat faptul că, prin Scrisoarea Standard de Informare nr. 40 din 17 august 2010, AMPOSDRU a informat-o în legătură cu sumele aferente cererii de rambursare nr. 1 din 31 mai 2010, în sensul că a fost validată suma de 80.441,47 RON, reprezentând cheltuieli declarate eligibile, iar suma de 319.268,88 RON a fost diminuată cu suma de 238.827,41 RON, pentru considerentul că reprezintă cheltuieli neeligibile. Mai precis, nu a fost validată suma de 232.740 RON, reprezentând salariile, impozitele și contribuțiile sociale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009, ianuarie, februarie și martie 2010 pentru persoanele din echipa de implementare, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 17 alin. (2) și (3) din H.G.

nr. 281/1993 și O.G. nr. 10/2008, referitoare la calculul tarifului orar care ar fi trebuit să se realizeze prin luarea în considerare a salariului de bază prevăzut în ordonanța anterior individualizată. Prin urmare, sumele plătite acestora în baza contractelor de muncă cu timp parțial au fost considerate neeligibile în totalitate. De asemenea, nu a fost validată suma de 582 RON, aferentă facturii FF76/02/04/2010, emisă în baza contractului de comision încheiat între SC “I. 4U E.” SRL și Fundația Reforma Justiției Penale, partener în cadrul proiectului, potrivit Ordinului nr. 3/185/2008, aceasta fiind considerată o cheltuială neeligibilă. În plus, nu a fost validată suma de 55.505,41 RON, reprezentând cheltuieli generale de administrație, deoarece acestea se rambursează în procent de 5% din totalul costurilor directe eligibile.

Totodată, nu au fost validate nici sumele de 39,04 RON, reprezentând contravaloarea facturii FF/82287053 din 28 ianuarie 2010 și de 39,24 RON, reprezentând contravaloarea facturii FF/8319780 din 16 aprilie 2010, întrucât acestea nu reprezintă cheltuieli eligibile, conform ordinului anterior arătat. Reclamanta a arătat că a formulat Contestația administrativă nr. 3900 din 17 septembrie 2010 (înregistrată la AMPOSDRU sub nr. 8332 din 17 septembrie 2010), dar aceasta i-a fost respinsă ca nefondată. Motivele care au fundamentat soluția de respingere au fost identice cu cele inițiale, la care s-au mai adăugat următoarele: „1.Nivelul de salarizare al personalului contractual angajat în cadrul instituțiilor publice este cel prevăzut în O.G.

nr. 10/2008, cu modificările și completările ulterioare și, respectiv, cel prevăzut în Legea nr. 330/2009; 2. Agenția Națională pentru Romi avea posibilitatea să întreprindă toate măsurile necesare modificării ștatului de personal al instituției și includerii posturilor propuse în cadrul acesteia; 3. Agenția Națională pentru Romi, în calitatea sa de angajator, avea obligația legală de a respecta legislația națională aplicabilă instituțiilor publice privind modalitatea de angajare și salarizare a personalului din instituții publice ce implementează proiecte cu finanțare externă; 4. Proiectul ce face obiectul prezentei contestații nu poate să reprezinte o structură distinctă care funcționează în regim extrabugetar, întrucât activitățile prestate sunt efectuate în numele și din contribuția proprie a acestuia la bugetul proiectului”.

În ceea ce privește declararea ca neeligibilă a sumei de 232.740 RON, în legătură cu încadrarea și salarizarea personalului în cadrul proiectului, reclamanta a precizat că structura organizatorică și bugetul proiectului au fost aprobate de către MMFPS/DG, AMPOSDRU odată cu contractul de finanțare și Anexa nr. 1 - Cererea de finanțare, în data de 19 mai 2009, fără a afecta numărul de posturi ale beneficiarului finanțat, pentru activitatea de bază de la bugetul de stat. Atribuțiile stabilite în fișele de post ale acestor persoane nu corespund atribuțiilor specifice ale Agenției Naționale pentru Romi, stabilite prin H.G. nr. 1703/2004, cu completările ulterioare, motiv pentru care acestea nu ar fi putut fi incluse în statutul de funcții al instituției.

Reclamanta a precizat că, în contextul reducerii cheltuielilor bugetare, numărul maxim de posturi al Agenției, finanțate de la bugetul de stat, a fost diminuat de la 48 la 30, iar proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială” are organigramă distinctă ce funcționează în regim extrabugetar. În același timp, reclamanta a învederat că plata s-a realizat cu respectarea prevederilor Ordinului comun al MMFSS și MFP nr. 3/185 din 21 ianuarie 2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU 2007 - 2013 în care sunt prevăzute și considerate eligibile cheltuielile de personal, inclusiv contribuțiile salariale suportate de către angajator și angajat, ale personalului încadrat cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, cu normă parțială sau întreagă de lucru, pentru activitățile adiacente de natură tehnică, financiară, contabilă, juridică sau audit.

Reclamanta a susținut faptul că declararea salariului și onorariului expertului contabil neeligibil este nelegală, în condițiile în care, prin Actul adițional nr. 1 la contractul de finanțare POSDRU/14/6.1/S/9 aferent proiectului, înregistrat sub nr. 7673/CI din 28 decembrie 2009, se prevede că, pentru beneficiarii instituții publice, se poate angaja și un expert contabil/contabil autorizat, prin act administrativ. În întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 809 din 7 februarie 2012, a admis contestația și a anulat în parte măsurile dispuse prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 40 din 17 august 2010 și prin adresa de soluționare a Contestației nr. 8247 din 27 octombrie 2010, în sensul că a obligat pârâta să valideze suma de 232.740 RON, reprezentând salarii, impozite și contribuții sociale, aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009, ianuarie, februarie și martie 2010 și să recalculeze cheltuielile generale de administrație prin aplicarea procentului de 5% la totalul costurilor directe declarate eligibile.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Este nelegală soluția adoptată de autoritatea publică pârâtă, respectiv cea de declarare ca neeligibile a sumelor cheltuite cu salariile, impozitele și contribuțiile sociale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009, ianuarie, februarie și martie 2010, pe considerentul că persoanele care desfășoară activități în cadrul proiectului, în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial, ar fi trebuit să încaseze sume egale cu cele stabilite prin O.G. nr. 10/2008. Proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială” nu este finanțat de la bugetul de stat, motiv pentru care, în speța de față, nu sunt aplicabile restricțiile impuse de legislația internă cu privire la salarizarea personalului bugetar.

O.G. nr. 10/2008 și Legea nr. 330/2009 au reglementat salarizarea persoanelor din sectorul bugetar. Mai precis, art. 1 din legea aflată în discuție prevede în mod expres: „Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.” Ca atare, aprecierea pârâtei în sensul că salarizarea persoanelor angajate pentru realizarea proiectului ar fi trebuit să se facă potrivit actelor normative anterior indicate este lipsită de suport legal. 3. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale În recursul său, pârâtul a solicitat, în principal, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: Proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială”, aferent Contractului de finanțare POSDRU/14/6.1/S/9, este implementat de către Agenția Națională pentru Romi, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului. Funcționarea acestei agenții este reglementată de H.G.

nr. 1703/2004. Concluzia primei instanțe este eronată, deoarece proiectul aflat în discuție este cofinanțat atât de la bugetul național cât și din Fondul Social European, motiv pentru care salarizarea persoanelor implicate în derularea acestuia trebuie să respecte restricțiile impuse prin O.G. nr. 10/2008. Intimata putea angaja personal în limita posturilor alocate prin organigrama instituției, cu respectarea prevederilor art. 30 C. muncii, ale O.U.G. nr. 34/2009, ale O.G. nr. 10/2008, ale Legii nr. 330/2009 și ale Legii nr. 284/2010, sau putea externaliza activitățile din cadrul proiectului prin procedura de achiziție publică, caz în care deveneau incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Hotărârea nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă Agenția Națională pentru Romi a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect: - anularea în parte a măsurilor dispuse prin Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 40 din 17 august 2010 și prin Adresa de răspuns nr. 8247 din 27 octombrie 2010 la Contestația nr. 3900 din 17 septembrie 2010 emisă de AMPOSDRU cu privire la proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială” ID 2151, Contract de finanțare nr. POSDRU/14/6.1/S/9; - recalcularea cheltuielilor din Cererea de rambursare nr. 1 din 31 mai 2010 și validarea sumei de 232.740 RON, reprezentând salarii, impozite și contribuții sociale aferente lunilor noiembrie și decembrie 2009, ianuarie, februarie și martie 2010; - recalcularea cheltuielilor generale de administrație prin aplicarea procentului de 5% din totalul costurilor directe declarate eligibile.

Prima instanță a admis acțiunea pentru considerentele prezentate la pct. I.2. din prezenta decizie. Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de Curtea de Apel este nelegală, în raport de argumentele ce vor fi arătate în continuare. Proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială”, implementat de către Agenția Națională pentru Romi, nu este finanțat integral de către Fondul Social European, după cum susține intimata. Mai precis, în art. 3 din Contractul de finanțare aferent Proiectului nr. POSDRU/14/6.1/S/9 se prevede faptul că acesta este cofinanțat atât de la bugetul național cât și din Fondul Social European. Ca atare, cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului aflat în discuție de către intimata Agenția Națională pentru Romi, în calitatea acesteia de angajator, îi sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. (5) din H.G.

nr. 1703/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora salarizarea personalului său se face potrivit normelor în vigoare referitoare la acordarea drepturilor de natură salarială pentru funcționarii publici și pentru personalul contractual. Cu alte cuvinte, sunt incidente în această privință dispozițiile O.G. nr. 10/2008, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 330/2009, precum și ale Legii nr. 284/2010. Intimata Agenția Națională pentru Romi avea obligația de a respecta legislația națională aplicabilă instituțiilor publice privind modalitatea de angajare și salarizare a personalului din instituții publice ce implementează proiecte cu finanțare externă.

Înalta Curte nu poate primi susținerile intimatei în sensul că aceasta a implementat proiectul aflat în analiză în baza unei organigrame distincte care funcționează în regim extrabugetar: organigrama cu numărul de posturi alocat instituției publice este cea prevăzută și aprobată prin H.G. nr. 1703/2004, cu modificările și completările ulterioare. Încadrarea de personal în afara posturilor aprobate în finanțare pentru Agenția Națională pentru Romi contravine prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Așadar, personalul implicat în derularea proiectului este personal angajat în sectorul bugetar, iar salarizarea acestuia este reglementată de actele normative anterior nominalizate.

Sumele aprobate la capitolul resurse umane din cadrul bugetului proiectului reprezintă valorile maxime ce pot fi acceptate spre decontare, în limitele prevăzute de legislația internă, după cum s-a reținut și în actele administrative deduse controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ. În acest sens, art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale prevede următoarele: pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să fie conformă cu legislația națională și comunitară. În fine, instanța de control judiciar apreciază că este legală soluția pronunțată în contestația administrativă cu privire la onorariul expertului contabil implicat în derularea proiectului.

Într-adevăr, prin Actul adițional nr. 1 la contractul de finanțare POSDRU/14/6.1/S/9 aferent proiectului, înregistrat sub nr. 7673/CI din 28 decembrie 2009, se prevede că, pentru beneficiarii instituții publice, se poate angaja și un expert contabil/contabil autorizat, prin act administrativ. Însă, intimata nu a transmis autorității recurente actul administrativ prin care a dispus angajarea expertului contabil în vederea rambursării cheltuielilor aferente. Prin urmare, față de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că măsurile dispuse prin Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 40 din 17 august 2010 și prin Adresa de răspuns nr. 8247 din 27 octombrie 2010 la Contestația nr. 3900 din 17 septembrie 2010 emisă de AMPOSDRU cu privire la proiectul „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială” ID 2151, Contract de finanțare nr. POSDRU/14/6.1/S/9, sunt legale.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei Agenția Națională pentru Romi ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (în prezent Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) împotriva Sentinței civile nr. 809 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2013. Procesat de GGC - LM