Decizia nr. 3884/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta Fundația Centrul Pentru Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Fondurilor Europene, suspendarea executării actului administrativ emis de Direcția Generală Programe Capital Uman din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene constând în "Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 16.02.2016 pentru proiectul x "Economia Socială ca Soluție a Dezvoltării Comunităților Roma din România" SMIS 9246, anularea în tot a actului administrativ emis de Direcția Generală Programe Capital Uman din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene constând în "Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 16.02.2016 pentru proiectul x "Economia Socială ca Soluție a Dezvoltării Comunităților Roma din România" SMIS 9246 și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 75915/28.11.2017 privind soluționarea contestației formulate de către Fundația Centrul pentru Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria și exonerarea acesteia de la plata sumei de 3.915.363,74 RON, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2540 din 31 mai 2018, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, ca inadmisibilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Fundația Centrul Pentru Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Fondurilor Europene, a anulat Procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.02.2016 referitor la proiectul x "Economia Socială ca Soluție a Dezvoltării Comunităților Roma din România" emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, precum și Decizia nr. 75915/28.11.2017 a Comisiei de soluționare a contestației emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și a exonerat reclamanta de la plata sumei de 3.915.363,74 RON.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința atacată a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la anularea actelor administrative atacate și la exonerarea de la plata sumei de 3.915.363,74 RON. În opinia recurentului, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor Ghidului Solicitantului aferent cererii de propunere de proiecte nr. 69, Documentului Cadru de Implementare al POSDRU (DCI), aInstrucțiunii AMPOSDRU nr. 31/18.09.2010 referitoare la modul de înlocuire a partenerilor în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU 2007-2013, modificată și completată prin Instrucțiunea nr. 37/26.10.2010 referitoare la modul de înlocuire a partenerilor în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU 2007-2013, a Clarificării nr. 1 privind unele aspecte referitoare la modul de înlocuire a partenerilor în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU 2007-2013, precum și ale H.G. nr. 113/1991 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, cu modificările și completările ulterioare. Activitatea PNUD în România se bazează pe cadrul juridic oferit de standardul de bază al Acordului de Asistență (SBAA), încheiat între Guvernul României și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Acest document constituie temeiul juridic pentru cooperarea între PNUD și Guvernul României, care stipulează condițiile în care PNUD acordă asistență Guvernului în realizarea obiectivelor sale de dezvoltare. Acordul a fost aprobat prin H.G. nr. 113/1991 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din 17 aprilie 1991, fiindu-i aduse amendări/modificări ulterioare prin H.G. nr. 952/2004, H.G. nr. 1285/2005 și H.G. nr. 1917/2006. În conformitate cu adresa nr x/29.09.2009 emisă de Ministerul Afacerilor Externe, PNUD ca "organism subsidiar al Organizației Națiunilor Unite este o organizație de drept internațional public la care România este parte". Astfel, PNUD beneficiază de toate privilegiile și imunitățile prevăzute în acordul internațional și nu se supune cadrului legal național și deci Organizația internațională nu este eligibilă pentru proiectele finanțate prin programe finanțate nerambursabil ale UE. Așadar, din însuși actul normativ care reglementează statutul PNUD, rezultă indubitabil faptul că PNUD oferă asistență Guvernului și nu este beneficiar al asistenței financiare nerambursabile. Prin suspiciunea de neregulă nr. 2996/384CC5N/19.06.2013 în care au fost preluate constatările din adresa DLAF nr. 670/OS.04.2D13 - OLAF THOR B229/O3. O4.2013, se arată faptul că: "(...) nu în ultimul rând, nici statutul internațional al PNUD, nici normele române privitoare la înființarea și funcționarea sa nu s-au schimbat în vreun fel în 2009 sau 2010. Așadar, actul normativ precizează condițiile în care Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în calitate de organizație de drept internațional - ORGANISM ONU poate acorda asistență Guvernului României. Însă, raportat la dispozițiile acestei reglementări legate, faptul că prin H.G. nr. 113/1991 ar fi fost aprobată înființarea în România a unei misiuni permanente nu poate conduce la concluzia pe care instanța de fond a îmbrățișat-o cu o deosebită ușurință și fără nici o altă analiză făcută în baza reglementărilor legale care statuează cu privire la înființarea persoanelor juridice, potrivit căreia PNUD ar fi o organizație legal constituită pe teritoriul României. În opinia recurentului, PNUD nu este eligibil întrucât nu se încadrează în niciuna din categoriile de beneficiari eligibili stabiliți în cadrul DCI și în Ghidul Condiții specifice aferent C. proc. pen. 69. Cererea de finanțare a fost aprobată pentru finanțare având ca solicitant Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și fără a avea parteneri. Cererea de finanțare nu a fost depusă în parteneriat,. nu sunt completate câmpurile obligatorii din care să rezulte capacitatea financiară și operațională a partenerilor și partenerii nu au trecut prin procesul de evaluare, proces premergător și obligatoriu anterior aprobării unei Cereri de finanțare. Prin urmare, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în calitate de organizație de drept internațional - ORGANISM ONU, nu este eligibil, întrucât nu se încadrează în niciuna din categoriile de beneficiari eligibili astfel cum aceștia sunt precizați expres în DCI și în Ghidul Solicitantului aferent Cererii de propuneri de proiecte nr. 69, fapt ce a determinat recuperarea întregii sume nerambursabile, Instanța de fond nu a reținut însă aceste dispoziții din documentele aplicabile sau prevederile actelor normative care reglementează statutul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în România, cu aplicarea greșită a legii. De asemenea, instanța de fond nu a făcut distincția între calitatea de "solicitant" al finanțării, aceasta fiind atribuită aplicantului din cererea de finanțare, și cea de "beneficiar" al finanțării, în calitate de semnatar al contractului de finanțare, și nu a reținut în considerentele hotărârii faptul că semnatarul cererii de finanțare, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare {PNUD) nu a avut la niciun moment calitatea de solicitant eligibil cu privire la cererea de finanțare formulată și, cu atât mai puțin, pe cea de beneficiar al contractului de finanțare. Așadar, acordul de parteneriat la care face referire a fost încheiat la data de 25.11.2010, după depunerea cererii de finanțare de către PNUD dar înaintea semnării contractului de finanțare nr. E9792/2G. 12.2010 aferent proiectului x "Economia Socială ca Soluție a Dezvoltării Comunităților Rome din România", cod SMIS 9246. Conform acordului de parteneriat reținut de instanța de fond, încheiat la data de 25.11,2010, Fundația Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria a avut calitate de lider de parteneriat, iar Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare calitate de partener 1, însă participarea la semnarea contractului de finanțare urma să se facă de către partenerul principal (liderul de parteneriat), acesta devenind și beneficiar al finanțării nerambursabile, Așadar, deși cererea de finanțare a fost depusă de către PNUD România în calitate de solicitant al finanțării nerambursabilă, Contractul de finanțare identificat cu nr. x, cu titlu "Economie Sociali ca Soluție a Dezvoltării Comunității Roma din România" și înregistrat cu nr. x/20.12.2010 a fost încheiat între AMPOSDRU și intimata-reclamantă Fundația Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria, în calitate de beneficiar al finanțării nerambursabile. Partenerii din acordul de parteneriat care nu depuseseră cererea de finanțare nu au trecut însă prin procesul de evaluare, proces premergător și obligatoriu anterior aprobării unei Cereri de finanțare. Pentru a justifica faptul că o astfel de înlocuire s-ar fi produs în mod legal, instanța de fond apreciază cu aplicarea greșită a dispozițiilor Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 31/2010 referitoare la modul de înlocuire a partenerilor în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU 2007-2013, completată și modificată prin Instrucțiunea nr. 37/2010 referitoare la modul de înlocuire a partenerilor în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU 2007-2013, și ale Clarificării nr. 1 privind unele aspecte referitoare la modul de înlocuire a partenerilor în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU 2007-2013 faptul că: "(...) înlocuirea solicitantului inițial PNUD cu reclamanta a avut loc cu respectarea instrucțiunilor nr. 31 și 37 din anul 2010, astfel cum acestea au fost clarificate prin Clarificarea nr. x/10.06.2011". Instanța de fond, fără ca intimata-reclamantă să fi făcut astfel de susțineri prin cererea de chemare în judecată, cu depășirea principiului disponibilității și limitelor investirii, substituindu-se practic intimatei-reclamante, face o apreciere eronată cu privire la aplicarea în speță a prevederilor art. 3 din Instrucțiunea nr. 31/2010 referitoare la modul de înlocuire a partenerilor în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU 2007-2013 (completată cu Instrucțiunea nr. 37/26.10.2010), teza a doua, și anume situația existentei unei necorelări între statutul reglementat al acestor organizații și legislația națională, pentru a justifica înlocuirea PNUD cu partenerul Fundația Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria. Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare nu a avut niciodată calitatea de solicitant eligibil în cadrul proiectului și cu atât mai puțin pe cea de beneficiar al finanțării nerambursabile astfel după cum se stipulează în mod expres prin prevederea menționată, pentru a putea opera "înlocuirea beneficiarului". La data de 10.06.2011, DG AMPOSDRU a emis Clarificarea nr. 1 privind unele aspecte referitoare la modul de înlocuire a partenerilor în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU 2007 - 2013, înregistrată cu nr. E 334/10.06.2011. Prin conținutul ei, se modifică și se completează Instrucțiunea nr. 31/28.09.2010, întocmai cum aceasta a fost modificată și completată prin Instrucțiunea nr. 37/26.10.2010, astfel încât nu este vorba despre o simplă clarificare a unor noțiuni sau concepte, "emisă doar în scop de ratificare cu caracter retroactiv a modificărilor operate în baza Instrucțiunii nr. 31/2010" astfel după cum în mod greșit apreciază instanța de fond, ci de o veritabilă completare a Instrucțiunii nr. 31/28.09.2010 (completată prin Instrucțiunea nr. 37/26.10.2010) care se aplică doar pentru viitor. Față de aceste considerente, Clarificarea nr. 1 produce efecte doar de la data emiterii, respectiv 10.06.2011 și nu produce efecte în mod retroactiv. Este nelegală și concluzia potrivit căreia înlocuirea solicitantului din cererea de finanțare PNUD cu partenerul 1 Asociația reclamantă s-a realizat la solicitarea PNUD, motivată de neconcordanțe între forma sa de organizare și legislația aplicabilă și cu respectarea Instrucțiunii nr. 31/2010 și a Instrucțiunii nr. 37/2010, astfel cum au fost clarificate prin Clarificarea nr. x/2011. Recurentul mai susține că ne aflăm în prezența unei nereguli care a determinat obținerea de către intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar al finanțării, a unor sume acordate în mod nejustificat de la bugetul Uniunii Europene, câtă vreme aceasta nu putea înlocui solicitantul din cererea de finanțare, cu privire la care s-a demonstrat faptul că era neeligibil, iar Instrucțiunile emise de AMPOSDRU și Clarificarea nr. 1 nu au fost aplicabile, contrar susținerilor nelegale din sentința atacată potrivit cărora aceasta ar fi respectat cadrul normativ aplicabil la data semnării contractului de finanțare și Instrucțiunile emanând de la AMPOSDRU. Cu aplicarea greșită a legii a reținut instanța de fond incidența în prezenta cauză a prevederilor art. 2 lit. a) 1 din O.U.G. nr. 66/2011, precum și ale dispozițiilor art. 10 alin. (7) din H.G. nr. 875/2011 referitoare la neregulile cu caracter sistemic/de sistem și la procedura aplicabilă în situația în care se constată o neregulă determinată de necorelarea dintre legislația națională și reglementările comunitare (teza finală a art. 2 lit. a) 1 din O.U.G. nr. 66/2011). Faptul că în prezenta cauză s-a dat de către instanța de fond o interpretare diferită de cea legală a Instrucțiunilor AMPOSDRU invocate și a Clarificării nr. x/2011 nu are semnificația constatării unei "(...) eventuale necorelări de către autoritatea competentă a legislației secundare cu normele comunitare". În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Fundația Centrul pentru Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că între autoritatea contractantă AMPOSDRU, si beneficiarul Fundația Centrul pentru Analiză și Dezvoltare Instituțională Eleutheria, a fost încheiat Contractul de finanțare x privitor la proiectul "Economia socială ca soluție a dezvoltării a comunităților Roma din România" cod SIMS 9246, contract înregistrat sub nr. x/20.12.2010. Acest contract a fost semnat ca urmare a cererii de finanțare nr. x/22.12.2008, aprobată pentru o finanțare nerambursabilă în valoare de 4 079 203,94 RON, perioada maximă de implementare fiind de 36 de luni. Potrivit notificării pentru modificarea contractului, a fost decalată cu două luni data de începere a implementării proiectului, începerea implementării proiectului fiind stabilită pentru data de 1.03.2011. Acordul de asociere pentru implementarea proiectului a intervenit la data de 25.11.2010, între reclamantă, în calitate de lider de parteneriat, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în calitate de partener 1, Departamentul pentru Relații Interetnice - Secretariatul General al Guvernului, în calitate de partener 2 și Alianța Civică a Romilor din România, în calitate de partener 3, obiectul acestui parteneriat constând în stabilirea responsabilităților fiecărui partener. Contractul de finanțare a fost modificat prin actul adițional nr. x din data de 22.06.2011, fiind modificate anexele acestuia, respectiv cererea de finanțare și acordul de parteneriat, având în vedere Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 31/2010, modificată prin Instrucțiunea nr. 37/2010 și Clarificarea AMPOSDRU nr. 1/10.06.2011. În perioada 21.01.2017 - 25.01.2017, Direcția Generala Programe Europene Capital Uman (DG-PCU) din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale Administrației Publice si Fondurilor Europene, a efectuat o verificare în urma aspectelor semnalate în suspiciunea de neregulă nr. 2996/384CCSN/19.06.2013. În acest sens a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.02.2017, reținându-se că misiunea permanentă în România a PNUD nu este eligibilă ca solicitant în vreuna dintre aceste cereri de propuneri, întrucât aceasta este o organizație de drept internațional public și nu o organizație legal constituită în România., fiind declarată ca neeligibilă întreaga sumă nerambursabilă, în cuantum de 3 991 690,65 RON. Reclamanta a formulat contestație împotriva acestui proces-verbal, care a fost respinsă prin Decizia nr. 75915/28.11.2017. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 "a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". Totodată, potrivit art. 2 alin 1 lit. a)/1, reprezintă "nereguli cu caracter sistemic/de sistem - nereguli generate de modul în care sunt îndeplinite cerințele-cheie ale sistemelor de management și control care se produc ca urmare a unor deficiențe de proiectare a procedurilor de management și control, a unor erori sistematice de aplicare a procedurilor de management și control sau din necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare" Prin procesul-verbal contestat autoritatea a reținut existența unei nereguli în procedura de evaluare a cererii de finanțare și de acordare a finanțării, constând în încălcarea cerințelor de eligibilitate din Ghidul solicitantului - Condiții specifice, potrivit cărora, "pentru verificarea eligibilității solicitanților se aplică următoarele criterii: solicitantul să fie o organizație legal constituită în România" . Problema supusă controlului de legalitate o reprezintă aprecierea emitentei că PNUD, prevăzută ca partener 1 în cadrul acordului de parteneriat, nu este o organizație legal constituită în România, acesta fiind prevăzută, în opinia pârâtei, ca partener încă de la nivelul anilor 2010, iar statutul legal nefiind modificat pe parcursul anilor 2010 - 2011, astfel încât să fie permisă modificarea partenerului, în lumina Instrucțiunilor 31/2010. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu se poate face abstracție de faptul că acordul de finanțare a fost semnat anterior acordării finanțării, respectiv în data de 25.11.2010, acordul de parteneriat fiind menținut în aceeași formă pe toată perioada derulării contractului de finanțare. Prin urmare, mențiunile eferitoare la înlocuirea beneficiarului finanțării sunt străine de situația de fapt concretă, calitatea de beneficiar a finanțării având-o reclamanta, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de finanțare. Modificarea care a operat a fost în sensul indicării reclamantei ca fiind solicitant în cadrul acestui proiect. Or, în cauza de față nu a fost pusă sub semnul întrebării calitatea reclamantei de "organizație legal constituită în România", fiind în mod implicit recunoscut că această cerință este îndeplinită. Înlocuirea solicitantului inițial PNUD cu reclamanta a avut loc cu respectarea Instrucțiunilor nr. 31 și nr. 37 din anul 2010, astfel cum au fost acestea clarificate prin Clarificarea nr. x/10.06.2011. Prin procesul-verbal de control, Instrucțiunea nr. 31/2010, astfel cum a fost modificată prin Instrucțiunea nr. 37/2010, se prevedea posibilitatea la art. 3, cu caracter excepțional, să se admită "înlocuirea beneficiarului finanțării nerambursabile și în situațiile în care beneficiari/parteneri principali sunt instituții/structuri cu statut internațional confirmat de MAE în cazul modificării statutului internațional al acestor organizații (...) sau al existenței unei necorelări între statutul reglementat al acestor organizații și legislația națională". Corespondența purtată de AMPOSDRU cu aplicantul PNUD depusă la dosarul cauzei și aflată la dosarul administrativ dovedind faptul că înlocuirea a fost necesară deoarece s-au identificat necorelări între statutul PNUD, care deși este organizație de drept public internațional are dreptul de a opera pe teritoriul României, în baza H.G. nr. 113/1991 și cerința din Ghidul solicitantului, potrivit căreia aplicantul poate fi doar o organizație legal constituită în România, calitate pe care o îndeplinește reclamanta. Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că, în cauză, Clarificarea nr. x/2011 vine doar să clarifice modul de interpretare a noțiunii de "beneficiar", în sensul în care Instrucțiunea nr. 31/2010 privește inclusiv "solicitantul". Clarificarea nr. x/2011 a fost emisă doar în scop de ratificare cu caracter retroactiv a modificărilor operate în baza Instrucțiunii nr. 31/2010, explicând că sintagma "beneficiarul finanțării" din instrucțiune are în vedere inclusiv noțiunea de "solicitant" din cererea de finanțare. Modificarea solicitantului inițial cu reclamanta a avut loc tocmai în contextul în care regimul juridic al PNUD era neclar, fiind posibilă ca urmare a Instrucțiunilor anterioare. La momentul adoptării Instrucțiunilor nr. 31 și nr. 37 din 2010, la nivel de autoritate, noțiunea de "beneficiar" era utilizată inclusiv în privința "solicitantului" din cererea de finanțare. Astfel fiind, în mod temeinic și legal s-a constatat că înlocuirea solicitantului din cererea de finanțare PNUD cu partenerul 1 Asociația reclamantă s-a realizat la solicitarea PNUD, motivată de neconcordanțe între forma sa de organizare și legislația aplicabilă și cu respectarea Instrucțiunii nr. 31/2010 și a Instrucțiunii nr. 347/2010, astfel cum au fost clarificate prin Clarificarea nr. x/2011. De asemenea, în mod corect s-a reținut că PNUD îndeplinește condiția de eligibilitate, întrucât organizarea și funcționarea acestei entități pe teritoriul României a fost aprobată prin H.G. nr. 113/1991, prin acest act fiind aprobată înființarea în România a unei misiuni permanente. Prin urmate, toate susținerile privind existența unei "nereguli" în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu au legătură cu modul în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile legale, în privința acesteia neputându-se reține în mod rezonabil existența vreunei abateri, în sensul Regulamentului 1083/2006 ori a Regulamentului nr. 2988/1995, ci au legătură cu modul în care autoritatea de management și-a îndeplinit propriile atribuții potrivit Regulamentului nr. 1083/2006. Înalta Curte apreciază că temeinic și legal s-a reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada celei mai mici culpe a reclamantei în obținerea finanțării, aceasta nefăcând altceva decât să respecte cadrul normativ aplicabil la data semnării contractului de finanțare și Instrucțiunile emanând de la AMPOSDRU. De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că de fapt aspectele în legătură cu legalitatea Instrucțiunilor nr. 31/2010 și 37/2010 și a Clarificării nr. x/2011, invocate de DLAF prin Suspiciunea de neregulă, nu o privesc pe reclamantă ci au legătură cu o eventuală neregulă cu caracter sistemic, astfel cum este aceasta definită de art. 2 lit. a)/1 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv cu "erori sistematice de aplicare a procedurilor de management și control sau din necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare". Potrivit dispozițiilor art. 10 alin 7 din H.G. nr. 875/2011: "În cazul în care se constată o neregulă determinată de necorelarea dintre legislația națională și reglementările comunitare (în cauză s-a contestat legalitatea Instrucțiunilor AMPOSDRU și Clarificarea nr. x/2011), în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare se menționează că sumele reprezentând creanțe bugetare se recuperează de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene - în conturile programelor europene respective și/sau în conturile de la bugetul de stat aferente acestora și nu se completează rubrica "Debitor" - din: a) sume alocate în bugetul ordonatorilor principali de credite în cadrul cărora funcționează autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, conform prevederilor legale aplicabile, în cazul beneficiarilor, alții decât cei prevăzuți la art. 40 alin. (2) din ordonanță; b) conturile de venituri ale bugetelor în care a fost efectuată rambursarea cheltuielilor, pe baza referatului prevăzut la art. 21 alin. (2), în cazul beneficiarilor prevăzuți la art. 40 alin. (2) din ordonanță". Astfel fiind, în situația în care abaterea nu are legătură cu acțiuni sau inacțiuni ale operatorului economic "beneficiar" al finanțării, ci cu eventuale necorelări de către autoritatea competentă a legislației secundare cu normele comunitare, atunci nu poate fi stabilită calitatea de debitor a operatorului economic, astfel cum în mod greșit a apreciat recurentul-pârât. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.