ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 95/2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Capital Uman, atât suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 16 februarie 2016 și înregistrat sub nr. x din 21 februarie 2017, privind proiectul contract x "Revenirea foștilor deținuți pe piața muncii și integrarea lor în societate" SMIS 9835.", cât și anularea acestui act și a Deciziei nr. 20703 din 11 aprilie 2017 de soluționare a contestației administrative și exonerarea de la plata sumei de 8.119.469,17 RON.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 februarie 2017, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii de ședință din data de 18 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și respingerea, ca nefondată, a cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat.

1.4. Hotărârea contestată

Prin Decizia nr. 1631 din 26 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu. A respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

II. Contestația în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 august 2019, contestatorul Ministerul Fondurilor Europene a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1631 din 26 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respins ca tardiv declarat recursul declarat de minister împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ., republicat.

Se susține de către contestator, în esență, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, având în vedere că instanța s-a raportat la o dată greșită în ceea ce privește data înregistrării recursului, data de 5 octombrie 2017 nefiind data înregistrării recursului la Curtea de Apel București, ci data aplicării rezoluției de către președintele de secție. În fapt acesta susține că a depus recursul în data de 3 octombrie 2017, iar în acest sens a atașat contestației în anulare prima pagină din exemplarul recursului său pe care a fost aplicată ștampila Registraturii secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București și care poartă data de 3 octombrie 2017.

A apreciat contestatorul că această inadvertență este o eroare materială, având în vedere că instanța de recurs s-a raportat la o dată atestată de cererea de recurs de la dosarul cauzei, dar care nu avea în fapt semnificația înregistrării cererii de recurs.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei contestate și, pe cale de consecință, să se procedeze la judecarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va admite pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Semnificația conceputului de "eroare materială" a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial, păstrându-și actualitatea și în urma modificărilor survenite prin noul C. proc. civ., prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

În speța dedusă judecății, contestatorul reclamă împrejurarea că, pe exemplarul recursului destinat instanței de recurs aflat la dosarul cauzei, este aplicată doar ștampila care atestă rezoluția președintelui secției de înaintare a recursului, împreună cu dosarul cauzei, la Înalta Curte de Casație și Justiție, aplicată în data de 5 octombrie 2017, dată la care s-a raportat în mod eronat instanța de recurs atunci când a respins recursul său ca tardiv formulat, când, în fapt, pe prima pagină din exemplarul recursului său pe care a fost aplicată ștampila de primire a Registraturii secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București apare data de 3 octombrie 2017, dată care face dovada că recursul a fost declarat în termen.

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești: (1) Căile de atac prezentate direct sau primite prin poștă, curier, fax sau poștă electronică se înregistrează mai întâi în registrul general de dosare, în formă informatizată sau scrisă, după care registratorul le predă președintelui instanței sau persoanei desemnate de acesta, care le va rezolva, de regulă, în aceeași zi. (3) Persoanei care se prezintă nemijlocit la instanță cu cererea de declarare a unei căi de atac i se va elibera, dacă solicită, dovada scrisă a depunerii acesteia.

Reține Înalta Curte că în jurisprudența CEDO s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Totuși, s-a reținut că cerințele principiului securității juridice nu sunt absolute, Curtea recomandând uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile interne nu corespund cerințelor art. 6 (Cauza Lungoci contra României).

Or, în prezenta cauză, eroarea materială constă în împrejurarea că, astfel cum rezultă din înscrisul anexat cererii privind contestația în anulare, contestatorul, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești a solicitat și i s-a eliberat dovada scrisă a depunerii recursului constând în aplicarea ștampilei de primire de către Compartimentul Registratură al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și indicarea ca dată de înregistrare a recursului a datei de 3 octombrie 2017, iar la instanța de recurs a fost înaintat un exemplar al recursului având aplicată ca dată a vizei președintelui de instanță de înaintare la instanța superioară, data de 5 octombrie 2017.

De asemenea, se apreciază îndeplinită și condiția ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă aceasta ar fi fost adusă la cunoștința instanței de recurs, atunci aceasta nu ar fi invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului și nu ar fi respins recursul ca tardiv formulat, asta cu atât mai mult cu cât în considerentele deciziei contestate s-a reținut că: Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 5 octombrie 2017, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 3 octombrie 2017. Deci, luarea în considerare a datei de 3 octombrie 2017 ca fiind data de promovare a căii de atac, ar fi condus la aprecierea că recursul a fost declarat în termen.

Totodată, se reține și că, excepția tardivității declarării recursului a fost invocată din oficiu la primul termen de judecată în recurs, părțile din dosar lipsind, astfel că, contestatorul nu a putut aduce la cunoștința instanței de recurs faptul că pe prima pagină din exemplarul recursului său pe care a fost aplicată ștampila de primire a Registraturii secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București apare data de 3 octombrie 2017, dată care face dovada că recursul a fost declarat în termen.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula Decizia nr. 1631 din 26 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și va acorda termen pentru rejudecarea recursului la data de 12 iunie 2020, cu citare părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Fondurilor Europene împotriva Deciziei nr. 1631 din 26 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Anulează Decizia nr. 1631 din 26 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și acordă termen pentru rejudecarea recursului la data de 12 iunie 2020, cu citare părți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM