ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Capital Uman, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 16 februarie 2016 pentru proiectul contract x "Revenirea foștilor deținuți pe piața muncii și integrarea lor în societate" SMIS 9835."

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1126 din 30 martie 2017, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins cererea de suspendare, ca inadmisibilă, pentru lipsa dovezii privind achitarea cauțiunii dispuse prin încheierea din 24 martie 2017 și formularea contestației, conform art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor Procesului-verbal nr. x din 21 februarie 2017, ca inadmisibilă, în condițiile în care s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că a achitat cauțiunea la care a fost obligată, anterior termenului de judecată stabilit de instantă, formulând și contestație împotriva actului administrativ considerat nelegal.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Capital Uman a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 16 februarie 2016 pentru proiectul contract x "Revenirea foștilor deținuți pe piața muncii și integrarea lor în societate" SMIS 9835."

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără interes.

Curtea de Apel București, prin Încheierea din 18 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 februarie 2017, care formează obiectul cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, acordând termen pentru continuarea judecății.

Prin Sentința nr. 4019 din 30 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. x din 11 aprilie 2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 februarie 2017, cu consecința exonerării reclamantei de la plata creanței bugetare în sumă de 8.119.467,17 RON.

Prin urmare, se constată că măsura suspendării executării actului administrativ a fost dispusă în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectivul act fiind și anulat, în primă instanță.

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Instanța de control judiciar constată astfel că, în speță, recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, câte vreme cererea dedusă judecății a fost întemeiată pe prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii privind anularea actului contestat, dispunând, totodată, suspendarea executării efectelor respectivului act, în temeiul art. 15 din aceeași lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva Sentinței nr. 1126 din 30 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM