ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5813/2020

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 martie 2017, reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013, a solicitat anularea Deciziei nr. 12/19.01.2017 privind soluționarea contestației formulată de Episcopia Romano - Catolică Timișoara, înregistrată sub nr. x/23.12.2016 și, pe cale de consecință, anularea Procesului - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.10.2016, comunicat în data de 23 noiembrie 2016, prin care s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 342.383,61 RON (275.029,46 RON + 67.354 RON).

Totodată, a solicitat restituirea sumei de 342.383,61 RON, achitată cu titlu de creanță bugetară, conform Procesului - Verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.10.2016.

Prin sentința civilă nr. 647 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013.

Împotriva sentinței civile nr. 647 din 16 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a susținut că nu s-a produs nicio neregulă în cursul derulării procedurii de achiziție, aferentă liniei bugetare 5.3, fiind aplicată corect legislația națională și comunitară în vigoare la momentul desfășurării procedurii, respectiv prevederile O.U.G. nr. 34/2006, ale H.G. nr. 925/2006, precum si ale Instrucțiunii nr. 50/25.06.2010 a AMPOR, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta-reclamantă a învederat că suma de 750.581,32 RON, calificată drept neeligibilă, aferentă liniei bugetare 5.3, se compune din corecții aplicate sumelor solicitate la plată și/sau rambursat în cadrul cererii de plată nr. x - 540.665,19 RON, a cererilor de rambursare nr. x - 35.797,34 RON și nr. 36 - 174.128,26 RON, în mod eronat reținându-se în Procesul - Verbal de constatare că această sumă ar fi reprezentat cheltuieli neeligibile determinate doar la nivelul cererii de plată nr. x și a cererii de rambursare nr. x

În condițiile în care, în cadrul cererii de rambursare nr. x, cererea finală nu s-a aprobat și pe cale de consecință, nu s-a rambursat nicio sumă aferentă liniei bugetare 5.3 - cheltuieli diverse și neprevăzute, nu se poate susține că s-ar fi depășit linia bugetară cu suma de 280.642,29 RON, la care se adaugă TVA.

Recurenta-pârâtă a concluzionat că nu a fost prejudiciat bugetul general al Uniunii Europene, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (7) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 iulie 2018, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât a învederat că neeligibilitatea cheltuielilor este determinată de încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordinul comun al Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 580/144 din 2008, privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru investiția de bază, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, precum și de nerespectarea de către beneficiar a obligației prevăzute la art. 5 din contractul de finanțare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timișoara este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauză, acest motiv de casare nu este incident, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

În fapt, se constată că structura de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de neregulă ce a vizat aspectele menționate în sesizarea Unității Gestionare Nereguli Fonduri Europene nr. 67325/20.07.2016, conținând constatări cu implicații financiare cu privire la actul adițional nr. x, ce vizează lucrări suplimentare la contractul de lucrări nr. x/18.04.2013 încheiat cu societățile A. S.R.L., B. și C..

Prin Procesul - Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/31.10.2016, emis de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, s-a reținut neeligibilitatea sumei de 280.642,30 RON + TVA 67.354,15 RON, aferentă actului adițional nr. x/31.03.2015 încheiat la contractul de lucrări inițial. Suma a fost constatată ca fiind plătită necuvenit, ca urmare a depășirii liniei bugetare 5.3. - cheltuieli diverse și neprevăzute.

Printr-un prim set de critici, recurenta-reclamantă susține că nu s-a produs nicio neregulă în cursul derulării procedurii de achiziție, aferentă liniei bugetare 5.3, fiind aplicată corect legislația națională și comunitară în vigoare la momentul desfășurării procedurii, respectiv prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare ale H.G. nr. 925/2006, precum și ale Instrucțiunii nr. 50/25.06.2010 a AMPOR cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât, în speță, recurentei-reclamante nu i s-a imputat încălcarea dispozițiilor legale referitoare la derularea procedurii de achiziție, ci faptul că s-a depășit linia bugetară nr. 5.3. - cheltuieli diverse și neprevăzute, contrar prevederilor art. 7 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din Ordinul comun al Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 580/144 din 2008, ca urmare a încheierii actului adițional nr. x, la contractul de lucrări nr. x/18.08.2013.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Ordinul comun al Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 580/144 din 2008, cheltuielile diverse și neprevăzute se consideră eligibile dacă sunt detaliate prin documente justificative corespunzătoare și doar în limita a maximum 10% din valoarea uneia sau, cumulat a mai multor cheltuieli menționate la art. 5, în funcție de natura și de complexitatea sa.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2):

c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare".

Din actele și lucrările dosarului rezultă că 10% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru linia bugetară 5.3., este în cuantum de 1.997.244,34 RON, și nu în sumă de 2.730.674,84 RON, cum în mod eronat a calculat recurenta-reclamantă.

Depășirea liniei bugetare echivalează cu efectuarea unei plăți nedatorate, fiind încălcate și prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007, cheltuiala respectivă nerespectând dispozițiile art. 5 alin. (2) din contractul de finanțare, potrivit cărora sunt eligibile cheltuielile "cu condiția să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului a prezentului contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului Contract".

Înalta Curte va respinge și criticile recurentei-reclamante potrivit cărora intimatul-pârât a reținut că s-a produs o neregulă în cauză, fără a avea un temei legal. Așa cum s-a consemnat în actele administrative contestate în cauză, intimatul-pârât a stabilit creanța bugetară în sarcina debitorului, constatând încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordinul comun al Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 580/144 din 2008, coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 și ale art. 5 din contractul de finanțare.

În acord cu judecătorului fondului, se resping și criticile recurentei-reclamante în sensul că la stabilirea neregulii, organul administrativ nu a avut în vedere faptul că nu a fost aprobată cererea de rambursare nr. x Astfel, împrejurarea că nu a fost aprobată această cerere de rambursare, nu influențează caracterul de plată nedatorată a sumei constatată neeligibilă, întrucât baza de pornire a fost stabilită eronat, reclamanta raportându-se la suma de 2.730.674,84 RON, sumă care depășea 10% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru linia bugetară 5.3, ce era în cuantum de 1.997.244,34 RON.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timișoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timișoara împotriva sentinței civile nr. 647 din 16 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2020.