ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3988/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 mai 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 80 din 16.02.2016, emisă de pârât, prin care a fost soluționată Nota de neconformitate nr. x din 10.12.2015;

(ii) anularea Notei de neconformitate nr. x din 10.12.2015, emisă de Direcția Generala Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene ca anexă la Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x (nr. 113289/22.12.2015, înregistrată la beneficiar sub nr. x/23.12.2015), prin care s-a aplicat o corecție financiară de 582.060,35 RON, reprezentând 25% din valoarea de 2.328.241,42 RON, reprezentând lucrări suplimentare nejustificate ca imprevizibile, incluse în Actul adițional nr. x/31.03.2015 la Contractul de lucrări nr. x/18.04.2013;

(iii) obligarea pârâtului la plata sumei de 303.473,04 RON, reținute cu titlu de corecție 25% aplicată cheltuielilor solicitate la rambursare, aferente Actului adițional nr. x la Contractul de lucrări nr. x/18.04.2013;

(iv) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2938 din 13 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de majorare a onorariului de expertiză și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 2938 din 13 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 noiembrie 2017, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ședința de judecată din 29 iulie 2020, Înalta Curte a luat act de modificarea cadrului procesual al cauzei, în raport de modificările legislative survenite pe parcursul judecării litigiului, constatând că revine Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației calitatea de intimat-pârât, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea parțială a conținutului cererii de chemare în judecată, precum și la redarea notelor scrise depuse în dosarul de fond cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (aflate la filele x din vol. IV al dosarului de fond), fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a face referiri la vreun considerent al instanței de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2938 din 13 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.