Decizia nr. 5040/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (pe parcursul procesului, prin încheierea din 19.01.2017, constatându-se că a operat transmisiunea calității procesuale pasive către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice), mantu a solicitat următoarele: anularea în parte a notificării nr. x/21.01.2015 privind situația cererii de rambursare nr. x/30.10.2014, în ceea ce privește respingerea la plată a sumei de 79.730,41 RON, aferentă Contractului de finanțare x/30.09.2013; anularea în totalitate a Deciziei nr. 20871/03.09.2015 - Raportul Final al Comisiei de Soluționare a Contestației; obligarea Ministerului Fondurilor Europene, desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" la plata sumei de 79.730,41 RON, reprezentând cheltuială eligibilă, aferentă Contractului de finanțare nr. x, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei de față, constând în taxe judiciare, onorarii experți, onorariu avocat.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3772 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel București: - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanțelor Publice; - a anulat în parte Notificarea nr. x/21.01.2015 și decizia nr. 20871/03.09.2015, doar în ceea ce privește respingerea la plată a sumei de 54.140,27 RON; - a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 54.140,27 RON, reprezentând cheltuială eligibilă aferentă contractului de finanțare nr. x; - a respins cererea de majorare a onorariului de expert, ca neîntemeiată; - conform art. 451 - 453 noul C. proc. civ., a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 1.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expert și taxa judiciară de timbru, corespunzător admiterii în parte a acțiunii.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene), întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În motivare recurentul arată că, față de modul în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale și contractuale la împrejurările specifice cauzei, înțelege să critice pentru nelegalitate sentința atacată, atât sub aspectul motivelor contradictorii pe care se sprijină soluția dată, cât și sub aspectul încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material incidente în cauză (respectiv prevederile contractului de finanțare, ghidul solicitantului). Contrar celor reținute de instanța de fond, consideră că actele administrative contestate în cauza au fost emise cu respectarea prevederilor contractuale și legale, ale ghidului solicitantului, precum și cu respectarea legislației naționale și comunitare, ale O.U.G.. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, cheltuiala neeligibilă fiind corect determinată ca fiind în sumă de 79.730,41 RON. În opinia sa, prin sentința atacată, în mod greșit instanța de fond a apreciat legalitatea actelor administrative contestate din perspectiva concluziilor raportului de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză, fără a ține seama de prevederile contractului de finanțare nr. x/30.09.2013, în temeiul căruia a fost întocmită Notificarea nr. x/21.01.2015 și a fost emisă Decizia nr. 20871/03.09.2015, precum și de întreaga documentație aferentă (constituită cu ocazia întocmirii Listei nr. 69/13.01.2015 de verificare administrativă a CR1/30.10.2014, din înscrisuri precum: solicitări de clarificări din partea intimatei, adrese de răspuns ale intimatei, re-comunicări de către intimată ale înscrisurilor doveditoare, note de răspuns, procese-verbale de verificare, procese-verbale de recepție, procese-verbale de control, borderouri, OP-uri, extrase de cont, facturi, etc). Astfel, conform contractului de finanțare nr. x/30.09.2013, se impunea ca instanța de fond să constate, pe de o parte, faptul că suprafața pentru care a fost acordată finanțare nerambursabilă și care implică o cheltuială eligibilă, era de 1.375,90 mp. Or, din prevederile caietului de sarcini rezulta că spațiul de producție avea la parter o suprafață construită de 1.631,74 mp. Prin urmare, rezultă, o diferență de 255,57 mp, care, deși nu avea contractată o finanțare nerambursabilă, a fost inclusă în CR1/30.10.2014. Pe de altă parte, în contractul de lucrări nr. x/08.04.2014, încheiat cu B. S.R.L., la pct. 3, s-a prevăzut faptul că "executantul se obligă să execute construcția halei de producție pentru proiectul "Dezvoltarea competitivității economice la A. în perioada convenită, lucrarea definită în prezentul contract, fără însă ca în cadrul acestui contract să fie definit în mod clar care este suprafața care urmează a fi construită. nefăcându-se nicio diferență între suprafața de producție de la parter și suprafețele celorlalte spații aferente, localizate tot la parter (magazie, vestiar, grup sanitar, sala de mese, camera CT), rezultând astfel că suprafața ce urma a fi construită era cea prezentată în caietul de sarcini, care corespundea și cu memoriul tehnic de arhitectură, întocmit la data de 19.12.2012 de către arhitect C., în baza căruia a fost întocmit caietul de sarcini, respectiv suprafața de 1.631,47 mp. Toate cheltuielile au fost decontate ca urmare a prezentării situațiilor de lucrări, acceptate de beneficiar, a recepțiilor pe faze de lucru, precum și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/30.10.2014. În cadrul documentației aferente CR1/30.10.2014, se regăsește și adresa nr. x/14.08.2015, prin care intimata menționează că birourile au fost executate separat ca urmare a unui alt contract de lucrări, contractul nr. x/09.07.2014, având ca obiect execuția unei lucrări-birouri, hala servicii carosare cu regim de înălțime P+1E, conform autorizație de construire nr. x/20.12.2013, contractul nefiind, însă, însoțit de situații care să ateste ca aceste lucrări au fost recepționate. În raport cu situația de fapt reținută în cauza, se impunea ca instanța de fond să observe faptul că potrivit art. 4 alin. (1) din contractul de finanțare, sunt eligibile acele cheltuieli, realizate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007, cu modificările și completările ulterioare, Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 184/3008, privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiecte finanțate în cadrul operațiunilor 1.1.a "Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile" - Domeniul Major de Intervenție 1.1 - Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piața a întreprinderilor, în special a IMM, și 1.3.b "Sprijin pentru consultanță acordat IMM"-Domeniul Major de Investiție 1.3. - Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului, în cadrul axei prioritare 1 "Un sistem de producție inovativ și ecoeficient" din cadrul Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice"(POS CCE) 2007 - 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93/06.02.2008, cu modificările și completările ulterioare, cu respectarea cerințelor legale aplicabile în domeniul achizițiilor publice. La art. 4 alin. (2) din contractul de finanțare se prevede faptul că sunt eligibile cheltuielile prevăzute la art. 4 alin. (1) cu condiția ca acestea să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului Contract și să respecte legislația comunitară în vigoare. De asemenea, prin art. 4 alin. (4) din același contract de finanțare, pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie să fie realizate (facturate și plătite de către beneficiar) în perioada de implementare prevăzută la art. 2 alin. (2) din contract, excepție făcând cazurile în care contractul de achiziție prevede un termen de plata de maxim 90 de zile de la data facturării, cu recepția și livrarea în perioada de implementare. Așadar, în raport de dispozițiile legale și contractuale care își găsesc incidența în cauză, consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat valoarea cheltuielilor neeligibile la suma de 25.590,14 RON, sens în care a reținut ca ar fi nelegală respingerea la plată a sumei de 54.140,27 RON (diferența până la suma de 79.730,14 RON). Pentru determinarea cheltuielilor neeligibile, apreciază că în mod greșit, instanța de fond s-a prevalat de concluziile raportului de expertiză, reținând că "diferența dintre suprafața aprobata prin contractul de finanțare (1375,9 mp) și suprafața construită parter hală (1.448,74 mp) prin contractul de lucrări nr. x/08.04.2014 ar fi doar de 72,84 mp". În realitate, suprafața pentru care a fost acordată finanțare nerambursabilă și care implică o cheltuială eligibilă, este de 1.375.90 mp. iar din prevederile caietului de sarcini a rezultat că spațiul de producție avea la parter o suprafață construită de 1.631,74 mp, rezultând astfel o diferență de 255,57 mp, și nu de 72,84 mp, cum a reținut greșit instanța de fond. Pornind de la această diferență de suprafață de 255,57 mp, rezultată din documentația depusă de intimata, determinarea sumei cu titlu de cheltuială neeligibila a rezultat astfel: din valoarea totală a halei de 848.782,49 RON a fost scăzută mai întâi suma de 497,11 RON ce reprezintă total cheltuială neeligibilă aferentă unor lucrări executate la exteriorul halei conform situațiilor de lucrări precum și a răspunsului beneficiarului. Valoarea halei de 848.285,38 RON a fost împărțită la cei 1.631,47 mp reprezentând suprafața construită a halei la parter pe mp, așa cum a fost menționată în caietului de sarcini, fiind apoi înmulțită cu cei 255,57 mp, rezultând astfel suma de 132.884,02 RON total neeligibil aferent suprafeței de 255,57 RON ce depășește mp hala de producție aprobată: 848.285,38 RON/1631,47 mp x 255,57 RON = 132.884,02 RON. Pentru determinarea cheltuielii neeligibile, suma de 132.884,02 RON s-a împărțit la 60% (procentul finanțării nerambursabile), rezultând suma de 79.730,41 RON, determinată în mod corect prin actele administrative contestate în cauză, așa cum rezultă și din Lista nr. 69/31.01.2015 de verificare administrativă a Cererii de Rambursare. Or, atât expertul, cât și instanța de fond s-au prevalat, în mod greșit, de simplele susțineri ale intimatei în sensul că suprafața construită a halei la parter a fi fost de 1.448,74 RON, fără a lua în considerare mențiunea din caietul de sarcini, a suprafeței de 1.631.47 mp. ca document justificativ al solicitării plății sumelor nerambursabile. Subliniază faptul că Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generată Programe Competitivitate a depus atât la dosarul instanței, cât și cu ocazia convocării la lucrările expertizei suficiente documente lămuritoare cu privire la obiectul cauzei, însă nici expertul contabil care a efectuat lucrarea de expertiză, nici instanța de judecată nu au ținut seama de aceste înscrisuri, nefiind menționate nici în raportul de expertiză și nici nu au fost valorificate de instanța de judecată ca reprezentând documente justificative. Obiectivele expertizei, încuviințate de instanța la pct. 1 și la pct. 2 propuse de către intimată, nu au legătură cu obiectul cauzei, motivul litigiului constând în anularea unui act administrativ prin care intimatei i-a fost respinsă suma de 79.730,41 RON ca fiind cheltuială neeligibilă, potrivit contractului de finanțare încheiat între părți și prevederile legale aplicabile în cauză. De asemenea, susține faptul că deși instanța de fond a valorificat algoritmul de calcul pentru determinarea cheltuielii neeligibile, valoarea acesteia a fost substanțial diminuată ca urmare a preluării răspunsului la obiectivul nr. 3 al expertizei, formulat de către expertul parte propus de către intimata-reclamantă, fără ca instanța de fond să analizeze celelalte înscrisuri aflate la dosar și, prin coroborare, să constate ca, prin adresa de clarificări nr. x/08.12.2014 depusă de intimată, în calitate de beneficiar, chiar aceasta precizează că suprafața totală parter a halei este de 1.631,74 mp. Sub acest aspect, atât obiecțiunile formulate în cauză cât și criticile de nelegalitate formulate împotriva hotărârii primei instanțe își găsesc justificarea, având în vedere că instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile prezentate de intimată la momentul depunerii cererii de rambursare CR.1/30.10.2014, aflate la dosarul cauzei și a apreciat, în mod greșit, că documentele depuse cu ocazia efectuării expertizei contabile/fiscale ar infirma motivul reținut prin decizia contestata privind lipsa de documentelor care sa ateste efectuarea separată a lucrărilor pentru contractul nr. x/09.07.2014. Apreciază, de asemenea, că instanța de fond a nesocotit și prevederile art. 1 alin. (2) din contract, potrivit cărora beneficiarului i se acordă finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile din contract și în anexele care fac parte din acesta, pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le accepta la semnarea acestora. Cererea de finanțare și anexele acesteia devin anexă la contractul de finanțare, făcând parte integrantă din acesta. Prin urmare, se impunea a se observa că intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar al finanțării din fonduri UE, a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a angajat sa implementeze proiectul pe propria răspundere, conform scopului acestuia, în conformitate cu legislația comunitară națională aplicabilă, astfel că orice abatere de la aceste obligații asumate, ce au, totodată, valoare de principii în legislația incidența în cauză, conduce la incidența prevederilor art. 6 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011. Potrivit art. 5 lit. d) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, act normativ cu caracter special aplicabil cu prioritate în virtutea principiului specialia generalibus derogant, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația întreprinderii măsurilor necesare pentru a se asigura atât de rezonabilitatea valorilor cuprinse în bugetele orientative din contractele/acorduri le/ordinele/deciziile de finanțare, de realitatea și regularitatea ofertelor prezentate în cadrul procedurilor de achiziție utilizate, cât și de rezonabilitatea prețurilor cuprinse în contractele de achiziții de lucrări, bunuri și servicii. Pe cale de consecință, legiuitorul nu numai că le-a conferit competență în verificarea achizițiilor efectuate în cadrul procedurilor privind fondurile europene, ci a instituit și obligația în sarcina acestora de a acționa astfel. În speță, abaterile de la legalitate au fost săvârșite de intimata-reclamantă în cadrul unui contract finanțat de la bugetul UE condiționat, în principal, de stricta respectare a legalității în utilizarea lor, astfel ca, orice atingere adusa principiilor fundamentale conduce la consecința cheltuirii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecință, prejudiciază bugetul UE. La rândul său, UE are dreptul de a recupera aceste prejudicii de (a Statut Român în baza mecanismului corecțiilor financiare, ajungând astfel a fi prejudiciat și bugetul de stat. Or, neaplicarea sancțiunii prevăzute de lege lasă fără conținut chiar dispozițiile normative, înlăturând inclusiv caracterul preventiv al acestora, în condițiile în care finanțarea se acordă sub condiția respectării integrale și riguroase a prevederilor legale, iar sancțiunea pentru constatarea unei nereguli constă în rambursarea de către beneficiar a sumelor primite necuvenit, sancțiune prevăzută atât de dispozițiile naționale, dar și de cele comunitare. După cum prevede art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, orice abatere trebuie să atragă după sine, ca regulă generală, retragerea avantajului obținut nejustificat, în special prin obligația de a vărsa sumele datorate sau a rambursa sumele primite nejustificat (Hotărârea FranceAgriMer, EU:C:2012;807, punctul 46). Pe cale de consecință, recurentul precizează că se impunea ca instanța de fond să constate că intimata-reclamantă nu a fost în măsură sa demonstreze contrariul constatărilor din Lista nr. 69/13.01.2015 de verificare administrativă a CR1/30.10.2014, precum și a celor din Decizia nr. 20871/03.09.2015 - Raportul final al Comisiei de Soluționare a Contestațiilor și din Notificarea nr. x/21.01.2015, ceea ce conferea un vădit caracter neîntemeiat al solicitării sale de anulare a actelor administrative supuse verificării instanței de judecată. În cauză, este cert faptul că efectul prejudiciabil este generat de încheierea de către intimata-reclamantă a contractului de finanțare în baza căruia s-a acordat finanțare nerambursabilă pentru o suprafață de 1.375,90 mp, iar din prevederile caietului de sarcini a rezultat că suprafața destinată spațiului de producție avea la parter o suprafață de 1.631,47 mp, ceea ce conduce la o diferență de suprafață de 255,57 mp ce a fost inclusă în CR 1/30.10.2014, în mod nelegal. în acest sens, instanța de fond trebuia să observe faptul că din răspunsul la solicitarea de clarificări cu nr. x/08.12.2014, chiar beneficiarul a precizata că suprafața total parter a halei este de 1.631,47 mp, sens în care apreciază că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii ce au condus la încălcarea și aplicarea greșită a normelor legale și prevederilor contractuale incidente în cauză. În ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa, prin plata către intimata-reclamantă a sumei de 1.750 RON cu titlu de onorariu expert și taxa judiciară de timbru corespunzător admiterii în parte a acțiunii, solicită înlăturarea acestei obligații, ca o consecință a admiterii recursului, casării în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerii în tot a acțiunii. În subsidiar, solicită diminuarea sumei de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecata, motivat de faptul că în privința onorariului de expert, acesta nu este justificat în cauză, întrucât acesta nu a contribuit cu o evaluare obiectivă, prin exprimarea unei opinii proprii, ci a preluat în răspunsul său la obiectivele stabilite de către instanță argumentele exprimate de expertul parte al intimatei-reclamante, ceea ce, în opinia sa, conferă un caracter necuvenit sumei pretinse cu titlu de onorariu de expert judiciar.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23.05.2019, s-a fixat termen de judecată la data de 27.10.2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte îl consideră nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante La data de 30.09.2013 a fost încheiat contractul de finanțare nr. x, între intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar al proiectului "Dezvoltarea competitivității economice și Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice (AM POS CCE). În conformitate cu prevederile contractului de finanțare, intimata a depus la finanțator Cererea de rambursare nr. x/30.10.2014 (CR1/30.10.2014), prin care a solicitat valoarea nerambursabilă a cheltuielilor realizate în implementarea proiectului. Cererea de rambursare a fost plătită parțial, întrucât au fost declarate ca fiind neeligibile cheltuieli în valoare de 79.739,14 RON, aferente suprafeței ce depășea hala de producție, astfel cum a fost aprobată prin contractul de finanțare nr. x Ca urmare a verificării cererii de rambursare, intimatei i-a fost comunicată Notificarea nr. x/21.01.2015, prin care a fost menționată atât suma aprobată la plată, cât și suma respinsă la plata, însoțită de motivele respingerii acestei plăți. Motivele respingerii: - 497,11 RON x 60% = 298,27 RON respins la plata cheltuiala neeligibila lucrări exterioare halei; din valoarea totala a halei de 848.782,49 RON va fi scăzută mai întâi suma de 497,11 RON ce reprezintă total cheltuiala neeligibila aferenta unor lucrări executate la exteriorul halei conform situațiilor de lucrări precum și a răspunsului beneficiarului la solicitarea de clarificări; -132.884,02 RON x 60% = 79.730,41 RON respins la plata cheltuiala neeligibila aferenta suprafeței ce depășește mp hala de producție aprobata prin contractul de finanțare. Suprafața hala de producție aprobata prin contractual de finanțare este de 1375,9 mp. În caietul de sarcini apare mențiunea că spațiul de producție va avea suprafața construită de 1631 mp parter în care intră și suprafața birouri, depozite, holuri, grupuri sociale, vestiare, sală de mese. Conform răspunsului la solicitarea de clarificări, beneficiarul precizează ca suprafața total parter a halei este de 1631,47 mp. Diferența între suprafața aprobata prin contractual de finanțare a halei de producție și suprafața totală construită parter a halei prin contractual de lucrări nr. x/08.04.2014 - prestator S.C. B. S.R.L. este de 255,57 mp (1631,47 mp - 1375,90 mp), iar valoarea lucrărilor efectuate este considerata neeligibilă. La data de 26.01.2015, societatea reclamantă a formulat contestație împotriva Notificării nr. x/21.01.2015, contestație ce a fost soluționată prin Decizia nr. 20871/03.09.2015 - Raportul Final cu următoarele concluzii: "se menține respingerea la plata a sumei de 132.884,02 RON, cheltuieli neeligibile, aferente contractului de lucrări nr. x/08.04.2014, reprezentând contravaloare lucrări ce depășesc suprafața aprobată prin contractul de finanțare nr. x/30.09.2013" comunicată societății reclamante la data de 15.12.2015. Prin sentința atacată, instanța de fond a anulat în parte Notificarea nr. x/21.01.2015 și decizia nr. 20871/03.09.2015, doar în ceea ce privește respingerea la plată a sumei de 54.140,27 RON și a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 54.140,27 RON, reprezentând cheltuială eligibilă aferentă contractului de finanțare nr. x; Instanța de fond a reținut, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și expertiza fiscal-contabilă judiciară efectuat în prezenta cauză, că reclamanta a încheiat două contracte cu S.C. B. S.R.L., documentele depuse la dosar atestă atât efectuarea separată a lucrărilor pentru fiecare din cele două contracte în discuție, respectiv contractul nr. x/08.04.2014 și contractul nr. x/09.07.2014, cât și efectuarea separată a plăților pentru fiecare din cele două contracte. S-a mai reținut că, diferența dintre suprafața aprobată prin contractul de finanțare (1375,9 mp) și suprafața construită parter hală (1448,74 mp) prin contractul de lucrări nr. x/08.04.2014 este de 72,84 mp, iar valoarea lucrărilor este neeligibilă, rezultând o cheltuială neeligibilă de 42.650,24 RON x 60%, respectiv de 25.590,14 RON și nu de 79.730,41 RON, așa cum a reținut autoritatea de management. Valoarea de 587.627,16 RON fără TVA facturată conform contractului de lucrări nr. x/09.07.2014 "birouri hală servicii carosare cu regim înălțime P+1E" de către S.C. B. S.R.L. la data de 30.10.2014 și care include contravaloarea suprafață parter corp birouri etc., de 182,73 m.p. în conformitate cu memoriu tehnic de arhitectură, nu se regăsește în cererea de rambursare POS CCE nr. 1/30.10.2014. În ceea ce privește critica vizând motivele contradictorii prin care instanța de fond și-ar fi justificat soluția, critică subsumată motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată. Motivele contradictorii pot rezulta din existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție decât cea pronunțată, precum și din considerente care se contrazic, de natură să conducă la concluzia că raționamentul instanței nu este clar și nu este înțeles, astfel că hotărârea este practic nemotivată. Susținerile invocate de recurentă ca fiind contradictorii vizează, pe de o parte, prevederile contractului de finanțare în baza căruia s-a acordat finanțare nerambursabilă pentru o suprafață de 1.375,90 mp, prevederile caietului de sarcini a rezultat că suprafața destinată spațiului de producție avea la parter o suprafață de 1.631,47 mp și răspunsul la solicitarea de clarificări cu nr. x/08.12.2014, iar pe de altă parte, considerentele instanței. Așadar, critica se referă în fapt la modalitatea în care instanța de fond, raportat la actele administrative contestate și aspectele reținute de organele fiscale, a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente raportat la probatoriul administrat în cauză. În măsura în care aceste dispoziții au fost interpretate sau aplicate greșit, hotărârea este supusă cenzurii prin prima motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care va fi analizat în continuare. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, este și el nefondat. Astfel, Înalta Curte reține că, proba cu expertiză are rolul de a oferi instanței o opinie de specialitate asupra documentației financiar-contabile supuse analizei. Conform art. 264 din C. proc. civ., instanța examinează probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor, puterea doveditoare a probelor fiind lăsată la libera apreciere a judecătorului, potrivit convingerii sale, la aprecierea probelor intervenind raționamentul judecătorului, care corelează toate probele și le analizează prin prisma normelor juridice aplicabile în cauză. Contrar susținerilor recurentei, din considerentele sentinței rezultă că proba cu expertiză fiscală avută în vedere de instanța de fond a fost coroborată cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv, situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studiile de fezabilitate etc., facturi, note contabile, extrase de cont, ordine de plată etc. . Astfel, contrar susținerilor recurentei instanța a reținut concluziile expertului privind existența documentelor care să ateste efectuarea separată a lucrărilor pentru fiecare dintre cele două contracte, infirmând astfel lipsa acestor documente, motiv reținut de altfel de organele fiscale în decizia contestată. Într-adevăr, conform contractului de finanțare, suprafața pentru care a fost acordată finanțare nerambursabilă și care implica o cheltuială eligibilă, era de 1.375.90 mp iar din prevederile caietului de sarcini a rezultat că spațiul de producție avea la parter o suprafață construită de 1.631,74 mp, însă reclamanta a încheiat două contracte de lucrări cu S.C. B. S.R.L., contractul nr. x/08.04.2014 pentru executarea halei de producție pentru proiectul "Dezvoltarea competitivității economice la S.C. A. SRL" și contractului de lucrări nr. x/09.07.2014 "birouri hală servicii carosare cu regim înălțime P+1E". Din oferta depusă de S.C. B. S.R.L. și memoriu tehnic de arhitectură, rezultă că pentru hală, suprafața construită parter era de 1448 mp, iar suprafața construită parter pentru birouri de 182,73 mp, rezultând astfel a suprafață totală construită parter de 1631,47 mp. Recurenta nu poate susține că nu cunoștea faptul că în final întreaga suprafață parter va fi de 1631,47 mp câtă vreme, în descrierea proiectului din cadrul cererii de finanțare era prevăzută această suprafață totală iar intimata reclamantă corect a precizat în adresa de clarificări nr. x/08.12.2014 că suprafața totală parter a halei este de 1.631,74 mp. Însă, așa cum rezultă din conținutul cererii de rambursare, la care de altfel era anexată, după cum recunoaște chiar recurenta și adresa nr. x/14.08.2015, prin care intimata menționează că birourile au fost executate separat ca urmare a unui alt contract de lucrări, contractul nr. x/09.07.2014, având ca obiect execuția unei lucrări-birouri, hala servicii carosare cu regim de înălțime P+1E, conform autorizație de construire nr. x/20.12.2013, s-a solicitat la plată doar contravaloarea facturilor emise în baza contractului nr. x/08.04.2014 pentru suprafața construită a halei de 1448 mp, așadar cu 72,84 mp în plus față de suprafața de 1.375,90 mp, aprobată la finanțare nerambursabilă Recurenta, fără a lua în considerare contractul de lucrări nr. x/09.07.2014 și fără a cere clarificări sau documente justificative, precizând doar că acesta nu era însoțit de situații care să ateste ca aceste lucrări au fost recepționate, a înțeles să declare neeligibile întreaga suprafață rezultată din diferența dintre întreaga suprafață construită în baza celor două contracte (și a proiectului de altfel) și suprafața construită finanțată conform contractului de finanțare. Așa fiind, Înalta Curte constată că toate criticile recurentei privind modul în care instanța de fond a aplicat prevederile contractului de finanțare, ale Ghidului solicitantului și ale legislației comunitare în raport de ansamblul probator aflat la dosarul cauzei, sunt nefondate. Cât privește critica vizând cheltuielile de judecată constând în onorariul de expert, simpla nemulțumire a recurentei față de concluziile raportului de expertiză nu poate constitui motiv de neacordare a acestui onorariu cu atât mai mult cu cât, critica însăși nu constituie un motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. PENTRU ACESTE MOTIVE,