ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5196/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, contestație împotriva Deciziei nr. 1167/10.06.2016, prin care a fost soluționată cererea de rambursare nr. x, emisă de Direcția Generală Programe Europene, din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând: - admiterea contestației, - desființarea Deciziei nr. 1167/10.06.2016 prin care a fost soluționată contestația administrativă nr. x/30.05.2016; - anularea informării prin care s-au aplicat corecții financiare conform Notei de constatare nr. x/20.10.2015, respectiv reducerii procentuale în cuantum de 25% la Actul Adițional nr. 4/31.03.2015 la contractul de lucrări nr. x/16.04.2013 - asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.A. - S.C. C. S.R.L., - nota de neconformitate nr. x/10.12.2015 și reducerea procentuală de 100% - act adițional nr. x/13.05.2015 la contractul de lucrări nr. x/18.04.2013 - asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.A. - S.C. C. S.R.L., - nota de neconformitate nr. x/10.12.215; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 08.02.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de conexare a prezentului dosar la dosarul nr. x/2016 și a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016

Împotriva încheierii a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara, apreciind că măsura suspendării nu era justificată, întrucât obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București nu este indisolubil legat de obiectul prezentei cauze, astfel cum în mod eronat a constatat instanța de fond.

Astfel, deși ambele cauze reprezintă solicitări de anulare a unor acte administrative emise față de același contract de lucrări, contractul nr. x/2013, acestea au caracter pur disctinct față de împrejurarea că rezidă din note de constatare și acte administrative cu obiect distinct și, prin urmare, soarta uneia dintre cele două cereri introductive de instanță privind respectivele decizii nu are implicații față de cealaltă.

Deși a fost legal citat, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Examinând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu în ședința publică din data de 3.11.2022, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 414 C. proc. civ., "(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

În prezenta cauză se reține că suspendarea judecății a fost dispusă la data de 8.02.2017, dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 5348/21.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, întrucât părțile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății, iar cauza a rămas în nelucrare începând cu data de 21.10.2020, prin sentința nr. 4/17.01.2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea formulată de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Sub aspect temporal, dispozițiile anterior citate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care se dispune suspendarea judecării cauzei, pe toată durata suspendării, iar Înalta Curte constată că la momentul promovării căii de atac procesul și, implicit, perioada de suspendare se încheiaseră, instanța de judecată dezînvestindu-se prin pronunțarea sentinței de perimare a acțiunii.

Pentru considerentele expuse, întrucât recursul a fost formulat după încetarea procesului, respectiv după pronunțarea sentinței de perimare, în temeiul dispozițiilor art. 414 alin. (2) și art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibil recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timișoara împotriva încheierii din 8 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.