ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5881/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.02.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Institutul de Sociologie a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă: anularea deciziei nr. 180/20.12.2017 emise de pârât cu privire la obligarea reclamantului la plata sumei de 10.810,23 RON, anularea titlului de creanță în suma menționată emis de pârât prin nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017, înregistrată la DGPECA sub nr. x/02.11.2017, cu consecința exonerării reclamantului de plata sumei de 10.810,23 RON; suspendarea executării deciziei nr. 180/20.12.2017 până la soluționarea definitivă a acțiunii principale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 01.03.2018 reclamantul Institutul de Sociologie a depus la dosar o cerere completatoare, prin care a arătat că înțelege să solicite și suspendarea efectelor notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Prin sentința civilă nr. 3329 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Institutul de Sociologie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administratiei Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă, astfel cum a fost completată; a anulat decizia nr. 180/20.12.2017 și nota de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017; a admis excepția lipsei de interes invocată de pârât și a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 180/20.12.2017, ca lipsită de interes; în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării notei de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).

Împotriva sentinței civile nr. 3329 din 12 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administratiei Publice, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea fondului, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.

Criticile recurentului sunt expuse în cererea de declarare a căii de atac depusă la dosarul cauzei .

Intimatul-reclamant Institutul de Sociologie a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul Institutul de Sociologie a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă: anularea deciziei nr. 180/20.12.2017 emise de pârât cu privire la obligarea reclamantului la plata sumei de 10.810,23 RON, anularea titlului de creanță în suma menționată emis de pârât prin nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017, înregistrată la DGPECA sub nr. x/02.11.2017, cu consecința exonerării reclamantului de plata sumei de 10.810,23 RON; suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și a deciziei nr. 180/20.12.2017 până la soluționarea definitivă a acțiunii principale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea; a anulat decizia nr. 180/20.12.2017 și nota de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017; a admis excepția lipsei de interes invocată de pârât și a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 180/20.12.2017, ca lipsită de interes; în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării notei de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 17.03.2016 a fost încheiat contractul de finanțare nr. x (cod SIPOCA 30/SMIS 59944) între Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capacitate Administrativă și Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență, având ca scop "realizarea unei prime evaluări a riscurilor de dezastre la nivel național, sub aspectul impactului asupra siguranței cetățenilor, precum și cel social, economic și de mediu, pe baza unor instrumente și a unui cadru metodologic unitare" .

Beneficiarul finanțării nerambursabile este Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - Unitatea Militară 0276 (IGSU), iar proiectul este implementat în parteneriat cu următoarele instituții: Ministerul Mediului, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București (ICPA); Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" (INCDS); Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB); Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabili "URBAN - ÎNCERC" (URBAN-INCERC); Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică a Pământului (INCDFP); Institutul de Geografie al Academiei Române (IGAR); Universitatea Babeș Bolyai (UBB); Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive (ANDR); Institutul Național de Sănătate Publică (INSP); Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA); Institutul de Sociologie al Academiei Române (INSOC); Institutul de Prognoză Economică (IPE).

Pentru realizarea proiectului "Evaluarea Riscurilor de Dezastre la Nivel Național (RO-RISK)" a fost încheiat Acordul de parteneriat nr. 155161/31.07.2015, între Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență, în calitate de beneficiar în cadrul POCA - lider de parteneriat și Institutul de Sociologie al Academiei Române, în calitate de partener în cadrul proiectului. Ulterior, a fost încheiat Acordul de parteneriat nr. 51588/10.03.2016 pentru a stabili drepturile și obligațiile părților, precum și responsabilitățile ce le revin în implementarea proiectului .

Acordul de parteneriat între beneficiar și partener are ca temei legal prevederile O.U.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, cu modificările și completările ulterioare, dar și cele ale H.G. nr. 93/2016 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 40/2015, cu modificările și completările ulterioare.

În speță, la atribuirea contractului de furnizare nr. x/12.07.2016, încheiat cu S.C. A. S.R.L., solicitat la decontare în cadrul CR 2, s-a reținut că ar fi fost încălcată legislația privind achizițiile publice, fiind identificată o neregulă în conformitate cu prevederile art. 2, pct. 36 din Regulamentul 1303/2013.

S-a considerat că, prin derularea achiziției directe pentru "mijloacele și echipamentele IT", finalizată prin contractul de furnizare nr. x/12.07.2016, reclamantul, în calitate de partener, nu a respectat legislația națională în vigoare cu privire la achizițiile publice, divizând achiziția de produse similare, cu încălcarea principiilor transparenței și tratamentului egal, prevăzute de Legea nr. 98/2016.

Astfel, întrucât valoarea cumulată estimată a achizițiilor de mijloace/echipamente IT pentru beneficiarul și partenerii din cadrul proiectului cod SIPOCA 30 (649.952,42 RON fără TVA, valoare majorată prin actul adițional nr. x/02.06.2016 la suma de 961.842,81 RON fără TVA) depășea pragul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 98/2016, respectiv 600.129 RON, partenerul INSOC ar fi trebuit să încadreze achiziția acestora la procedura de atribuire licitație deschisă, pentru a respecta art. 69 alin. (1) din actul normativ menționat anterior.

S-a considerat că nu au fost respectate principiile transparenței și a tratamentului egal prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016.

În consecință, a fost emisă nota de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017 prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în valoare de 10.810,23 RON rezultat din aplicarea corecției financiare de 25% la valoarea rambursată beneficiarului pentru factura fiscală nr. x/12.07.2016 emisă de S.C. A. S.R.L. în baza contractului de furnizare nr. x/12.07.2016.

Contestația administrativă formulată împotriva acestei note a fost respinsă prin decizia nr. 180/20.12.2017 .

Pârâtul susține în esență faptul că reclamantul (partenerul Institutul de Sociologie), iar nu beneficiarul (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență), avea obligația de a cumula valoarea achizițiilor de "mijloace/echipamente IT" realizate în cadrul proiectului cod SIPOCA 30 și, în raport de valoarea rezultată, inclusiv în urma încheierii actului adițional nr. x/02.06.2016, respectiv de 961.842,81 RON fără TVA, de a încadra și urma efectiv procedura de achiziție "licitație deschisă", cu respectarea prevederilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, deoarece a fost depășit pragul prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) din același act normativ, iar nu procedura achiziției directe, astfel cum s-a urmat în cauză.

Reclamantul susține nelegalitatea actelor contestate invocând, în primul rând, faptul că nu există obligația sa, ca partener, să gestioneze/stabilească modalitatea de achiziție publică.

Curtea de apel a constatat această susținere ca fiind întemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a constatat că parte în contractul de finanțare este exclusiv liderul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, iar prin acesta nu este (și nici nu putea fi) stipulată vreo obligație în mod direct în sarcina reclamantului Institutul de Sociologie.

Ca atare, și dacă la pct. 8 din cererea de finanțare s-ar stipula că fiecare instituție (atât beneficiarul IGSU, lider de parteneriat, cât și partenerii săi) ar fi responsabilă de realizarea achizițiilor proprii aferente contribuției sale la realizarea activităților proiectului, o astfel de normă nu poate constitui temei pentru aplicarea unei corecții financiare de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice unui terț, astfel cum este reclamantul din prezenta cauză, dată fiind inexistența oricărui raport juridic dintre cele două părți.

Mai mult, analizând raportul juridic dintre reclamant și liderul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, judecătorul fondului a constatat că acestuia din urmă îi revine răspunderea în ceea ce privește modul de efectuare a achizițiilor publice - în acest sens observându-se prevederile art. 5.1 alin. (7) din acordul de parteneriat nr. 51588/10.03.2016, conform cărora, "Liderul de parteneriat este obligat să se asigure de desfășurarea corectă a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică de către ceilalți parteneri, conform normelor în vigoare și a procedurii privind achizițiile publice, anexa nr. 1 la prezentul acord" .

Răspunderea partenerului nu poate fi angajată decât în limitele acordului încheiat cu liderul, iar, potrivit acestui acord, liderul este cel care a decis procedura de achiziție, cadrul legal în care aceasta s-a desfășurat - a se vedea acordul de parteneriat - situația achizițiilor după depunerea cererii de finanțare (anexa 10) - fiind stabilită pentru reclamant procedura achiziției directe - pag. 50, pozițiile 72-76 .

Modificări ale procedurii și ale legii aplicabile procedurii achiziției (în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 98/216) nu au intervenit nici în contextul încheierii actului adițional nr. x la acordul de parteneriat nr. 51588/10.03.2016 .

Se reține, deopotrivă, lipsa unui temei legal ori contractual în baza căruia partenerul (reclamantul din prezenta cauză) să poată impune liderului schimbarea procedurii de achiziție ori a temeiului legal în care aceasta să se desfășoare, fiind în schimb prevăzute în mod expres obligația partenerului de a executa întocmai obligațiile ce îi revin, respectiv dreptul liderului de parteneriat de a se îndrepta pe calea unei acțiuni în regres împotriva partenerului care prin neîndeplinirea uneia sau mai multor obligații creează liderului un prejudiciu (art. 5 din acordul de parteneriat și art. 4 din actul adițional).

Deci, printre drepturile și obligațiile partenerilor nu se prevede și posibilitatea de a alege ori de a schimba procedura de achiziție publică.

Mai susține, deopotrivă, reclamantul faptul că îi incumbă responsabilitatea achizițiilor realizate în cadrul proiectului (acesta asumându-și contractul încheiat cu S.C. A. S.R.L., factura emisă de acesta, procesul-verbal de recepție/punere în funcțiune - fila x, 53-55 vol. II), contestând obligația de a centraliza achizițiile realizate în cadrul proiectului (inclusiv a celor realizate de lider împreună cu ceilalți parteneri) cu consecința schimbării procedurii de achiziție impusă de liderul de parteneriat într-o procedură de "licitație deschisă".

Într-adevăr, printre drepturile și obligațiile partenerului Institutul de Sociologie nu se regăsește nici aceea de a verifica și stabili valoarea tuturor achizițiilor cu același obiect (în sensul de a verifica valoarea estimată cumulată a produselor, serviciilor și/sau lucrărilor cu același obiect sau care sunt destinate utilizării identice) în raport de care să poată decide asupra procedurii de achiziție publică.

Deci, reclamantul nu putea fi ținut responsabil pentru toate achizițiile realizate în cadrul proiectului, cu consecința reținerii și a unei obligații de centralizare a acestora pentru a impune necesitatea parcurgerii unei anumite proceduri de achiziție, distinctă de procedura de achiziție directă parcursă efectiv. Alături de reclamant mai erau și alte instituții cu calitatea de autoritate contractantă, neexistând nicio justificare legală pentru care s-ar reține o astfel de obligație în sarcina partenerului Institutul de Sociologie, iar nu în sarcina liderului Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Prevederile art. 17 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice invocate de partea pârâtă nu conduc la o concluzie diferită deoarece, pe de o parte, reclamantul nu a avut calitatea de autoritate contractantă per proiect, iar, pe de altă parte, nu îi este imputabilă neaplicarea prevederilor Legii nr. 98/2016 în cadrul procedurii de achiziție derulate în cauză.

Deci, nu sunt contestate statuările părții pârâte în sensul că în cadrul unui proiect finanțat din fonduri nerambursabile, estimarea valorii unui contract se analizează și se realizează, pentru fiecare caz în parte, în funcție de scopul atribuirii acelui contract raportat la proiectul în cauză, respectiv în funcție de necesitățile pe care urmează să le acopere efectuarea achiziției în cadrul proiectului și nici statuările conform cărora în cazul în care, pentru derularea proiectului este necesară achiziționarea mai multor produse, servicii și/sau lucrări similare a căror furnizare/prestare/executare răspunde aceleiași necesități rezultate din îndeplinirea proiectului, valoarea estimată se va stabili prin cumularea valorilor tuturor acelor astfel de produse, servicii și/sau lucrări, conform dispozițiilor art. 17 din H.G. nr. 395/2016.

Curtea de apel a contestat angajarea răspunderii partenerului Institutul de Sociologie în lipsa unei baze legale ori contractuale.

Așa cum reclamantul a învederat, posibilitatea partenerului de a alege procedura de achiziție publică a fost prevăzută abia prin Ordinul nr. 890/14.11.2017 al ANAP și nr. 6712/07.11.2017 al MDRAPFE .

Date fiind aceste considerente, curtea de apel a constatat că în mod nelegal s-a decis în ceea ce privește situația partenerului Institutul de Sociologie împrejurarea că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Hg nr. 399/2015, neeligibilitatea cheltuielilor constituie o neregulă, astfel cum este definită de art. 2 pct. 36 din Regulamentul nr. 1303/2013.

Referitor la cererea de suspendare

Reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 180/20.12.2017 și a notei de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017.

Cu privire la primul act menționat, în drept, se rețin prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond", iar, potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 50 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 66/2011, "(7) Introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță. (8) Prevederile alin. (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanță, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Conform art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. (2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

În sfârșit, potrivit art. 21 alin. (20) din același act normativ, "Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe".

Față de aceste prevederi legale, s-a constatat că reclamantul nu poate obține din suspendarea executării deciziei nr. 180/20.12.2017 niciun interes, în sens de folos practic urmărit. Astfel, și dacă s-ar aprecia ca fondat acest petit, suspendarea executării deciziei prin care se respinge contestația administrativă nu poate aduce niciun folos părții reclamante cât timp subzistă nota de constatare, acesta fiind actul care produce efecte și în temeiul căruia poate fi promovată procedura executării silite.

Ca atare, se apreciază că în privința acestui petit, nu se verifică existența interesului nici în sens de situație premisă a acțiunii în contencios administrativ și nici în sens de condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ.

Cu privire la cel de-al doilea act menționat, nota de constatare și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2017, instanța fondului a avut în vedere considerentele ce preced și pentru care a reținut că există motive temeinice de nelegalitate a actului, ce justifică anularea acestuia.

Ca atare, în contextul inexistenței unui temei legal pentru angajarea în mod direct a răspunderii partenerului deoarece acesta nu ar fi avut în vedere toate mijloacele/echipamentele IT achiziționate de beneficiar și de toți partenerii din cadrul proiectului cod SIPOCA 30, astfel că nu a urmat o procedură de achiziție deschisă, ci o procedură de achiziție directă, este fondată și cererea de suspendare a executării, existând în speță un caz bine justificat, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De vreme ce actul este nelegal, este evident că în speță se verifică și condiția existenței cel puțin a unei împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De asemenea în cauză este îndeplinită și condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în acest sens reținând că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002, creditele necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii trebuie asigurate de către ordonatorii principali de credite. Or, reclamantul este un ordonator terțiar de credite. Pentru suma ce ar rezulta din aplicarea corecției financiare, reclamantul nu are prevăzute creditele necesare în buget, astfel că trebuie să se adreseze ordonatorului principal de credite pentru alocarea fondurilor necesare, iar pentru aceasta, este necesară prezentarea unei hotărâri definitive.

Așadar, deși suma reprezentând corecție nu este una deosebit de mare, procedura de obținere a fondurilor necesare acoperirii respectivului debit este una complexă, considerent pentru care trebuie conchis în sensul că executarea creanței anterior soluționării în mod definitiv a litigiului ar genera o pagubă iminentă.

Nu în ultimul rând, sunt îndeplinite și celelalte condiții de admisibilitate a cererii de suspendare, și anume, cererea vizează un act administrativ (nota de constatare și stabilire a corecțiilor financiare reprezentând un act administrativ în sensul prev. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004), respectiv a fost achitată cauțiunea în valoare de 10% din valoarea contestată, respectiv suma de 1.081,02 RON, conform OP nr. x/13.03.2018 .

Referitor la art. 451-453 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a părții pârâte, care a căzut în pretenții, în timp ce acțiunea reclamantului s-a dovedit a fi fondată, curtea de apel a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) conform dovezilor depuse la dosar la ultimul termen de judecată constând în extras de cont și explicații oferite în scris și însușite sub semnătură .

Înalta Curte apreciază că sentința atacată este legală și își însușește considerentele acesteia.

Este formală critica recurentului potrivit căreia instanța de fond nu ar fi analizat în întregime probatoriul administrat, soluția fiind fundamentată exclusiv pe susținerile intimatului-reclamant, atâta timp cât nu sunt indicate probele care nu au fost analizate și nici apărările recurentului-pârât ce nu au fost luate în considerare.

Răspunderea intimatului-reclamant, în calitate de partener, nu poate fi angajată, după cum în mod corect a arătat instanța de fond, decât în limitele acordului de parteneriat încheiat cu liderul IGSU, beneficiar al finanțării nerambursabile, iar, potrivit acestui acord, liderul este cel care a decis procedura de achiziție și cadrul legal în care aceasta s-a desfășurat, fiind stabilită pentru reclamant procedura achiziției directe, pe care acesta a și urmat-o.

Contrar susținerilor recurentului, dispozițiile art. 13 și 17 din H.G. nr. 395/2016, referitoare la obligații ale autorității contractante, nu sunt aplicabile reclamantului din prezenta speță, care, astfel cum a reținut judecătorul fondului, nu are calitatea de autoritate contractantă per proiect, argument necriticat de recurent.

Nu prezintă relevanță în cauză nici prevederile art. 2 alin. (1) lit. v) din O.U.G. nr. 66/2011, atâta timp cât stabilirea creanțelor bugetare se realizează potrivit tuturor dispozițiilor legale incidente, iar intimatul-reclamant, conform argumentării corecte a instanței de fond, nu putea fi ținut responsabil pentru toate achizițiile realizate în cadrul proiectului, cu consecința reținerii și a unei obligații de centralizare a acestora pentru a impune necesitatea parcurgerii unei anumite proceduri de achiziție, distinctă de procedura de achiziție directă parcursă efectiv.

Este adevărat că dispozițiile art. 36 din H.G. nr. 93/2016 prevăd posibilitatea sancționării partenerului, iar nu doar a liderului de parteneriat. Însă această posibilitate există numai în măsura în care partenerul a încălcat obligații prevăzute în sarcina sa în cadrul acordului de parteneriat. În speță însă, din analiza acordurilor de parteneriat încheiate între IGSU și reclamant, nu rezultă că acesta din urmă ar fi avut obligația de a verifica și stabili valoarea tuturor achizițiilor cu același obiect (în sensul de a verifica valoarea estimată cumulată a produselor, serviciilor și/sau lucrărilor cu același obiect sau care sunt destinate utilizării identice) în raport de care să poată decide asupra procedurii de achiziție publică.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 3329 din 12 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 3329 din 12 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2021.