ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Institutul de Sociologie a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 182/20.12.2017 emisă de pârât cu privire la obligarea reclamantului la plata sumei de 2856,38 RON, anularea Titlului de creanță, pentru această sumă, emis de pârâtă prin Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/02.11.2017, cu consecința exonerării reclamantului de la plata sumei de 2856,38 RON.

Totodată, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 182/20.12.2017 până la soluționarea acțiunii principale, prin hotărâre definitivă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2208 din 10 mai 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Institutul de Sociologie, susținând că soluția primei instanțe este nelegală și solicitând admiterea căii de atac exercitate așa cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În cauză, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 2 octombrie 2018, iar recursul a fost declarat la data de 8 noiembrie 2018, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 18 octombrie 2018, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamantul Institutul de Sociologie împotriva sentinței nr. 2208 din 10 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.