ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 619/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamantul Județul Botoșani - prin președinte a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. - D.G.C.S.N.F.E., ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună: anularea Deciziei nr. 47 din 25 februarie 2013 a

M.D.R.A.P. - D.G.C.S.N.F.E., precum și a Notei de constatare a neregulilor și

de stabilire a corecțiilor financiare din 19 decembrie 2012 aferentă

proiectului cod S.M.I.S., cu titlu "Modernizarea D.J. 294 Mihălășeni -

D.N. 24C, finanțat din P.O.R. 2007-2013 - U.A.T. - Județul Botoșani, obligarea

pârâtului la restituirea sumei 15.152,57 lei achitată cu O.P. din 29 mai 2013,

obligarea pârâtului la plata dobânzii de referință a B.N.R. calculată de la

data plății și până la restituirea integrală a sumelor achitate, dobândă

stabilită în condițiile art. 42 alin. (4) din O.G. nr. 66/2011 și obligarea

pârâtului la cheltuieli de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 229 din 18 septembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată

excepția necompetenței materiale, a admis,în parte, acțiunea formulată de

reclamantul Județul Botoșani - prin președinte, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P.

- D.G.C.S.N.F.E. și, pe cale de consecință, a anulat Decizia nr. 47/2013 precum

și Nota de Constatare a Neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din

2012.

Împotriva

sentinței civile nr. 229 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs pârâtul M.D.R.A.P.

În

motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.

8 din Noul C. proc. civ., au fost formulate critici de nelegalitate cu privire

la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Instanța

de fond în mod eronat a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale

și admis acțiunea promovată de către U.A.T.J. Botoșani, reținând în esență că:

„O.U.G. nr. 66/2011 nu era de aplicare, conform principiului neretroactivității

civile, consacrat de art. 15 din Constitui României”.

În

ceea ce privește excepția necompetenței materiale.

Din

analiza prevederilor art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare,

eventualitatea unui litigiu între A.M.P.O.R./O.I. și Beneficiar, survenit în

executarea acestui Contract, se va încerca soluționarea acestuia pe cale

amiabilă. În situația în care nu se poate ajunge la o înțelegere pe cale

amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești

competente material din raza teritorială a Municipiului București.

Acest

articol reprezintă o clauză de alegere a competenței teritoriale, printr-o

prorogare convențională a competenței instanței. Această formă de prorogare a

intervenit în baza unei înțelegeri, legea procesuală permițând părților să

deroge de la normele de competență pe care le stabilește.

Potrivit

dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., rezultă că o astfel de convenție este

posibilă în cazul competenței teritoriale și anume când aceasta nu este reglementată

de norme imperative.

Astfel,

în aceste cazuri, părțile pot stabili de comun acord o altă instanță decât cea competentă

din punct de vedere teritorial în mod obișnuit.

Totodată,

în speță, convenția îndeplinește condițiile de formă, a fost stipulată în

scris, părțile având capacitate procesuală deplină, consimțământul fiind liber

și neviciat.

De

asemenea, a fost determinată exact instanța aleasă teritorial, respectiv

instanța egal competentă în a cărei rază teritorială se află Autoritatea de

Management, iar instanța aleasă nu este necompetentă absolut.

În

concluzie, instanța competentă a judeca prezenta cauză este Curtea de Apel

București.

În

ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

Potrivit

art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, activitățile de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă se finalizează și se valorifică cu

aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2013.

Din

interpretarea acestui text legal, rezultă per a contrario că activitățile de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după

data intrării în vigoare a ordonanței se finalizează și se valorifică cu

aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Din

analiza comparativă a dispozițiilor cuprinse în O.G. nr. 79/2003, cu

modificările și completările ulterioare și O.U.G. nr. 66/2011, se constată că

prevederile de natură fiscală ale celor două ordonanțe, reglementează în mod

evident situații juridice obiective, așa încât aplicarea unor corecții fiscale

mai favorabile reglementate de legea nouă O.U.G. nr. 66/2011 unor situații

juridice obiective (nereguli) consemnate sub imperiul legii vechi O.G. nr. 79/2003

- nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii consacrat de

art. 15 alin. (2) din Constituția României și nici principiul legalității

consacrat în materie fiscală.

Recurentul

aduce critici hotărârii recurate și cu privire la fondul cauzei.

Examinând

cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru

a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

I.

În ceea ce privește motivul de recurs privind excepția necompetenței materiale

a Curții de Apel Suceava, instanța constată că acesta este neîntemeiat.

În

materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu este o competență

alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competență deopotrivă

de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului,

prezumat într-o poziție de forță inferioară față de autoritatea publică, de a

opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Înalta

Curte constată faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea

cererii la Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și

fiscal, iar art. 23 din contractul părților, ce conține convenția acestora

referitoare la stabilirea competenței în privința tuturor litigiilor ce decurg

din executarea contractului în favoarea instanțelor de judecată din Municipiul

București, nu poate primi eficiență juridică în cauza dedusă judecății.

În

ceea ce privește art. 23 din cuprinsul contractului de finanțare, Înalta Curte constată

că alegerea de competență a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii

apărute strict în legătură cu executarea contractului, ce ar determina

răspunderea contractuală, iar nu în legătură cu anumite acte administrative

distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a

constatat încălcarea unor obligații legale, iar nu contractuale, respectiv

nerespectarea procedurii achizițiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă

și, în consecință, a antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru

considerentele arătate, Înalta constată că instanța de fond în mod corect a

respins excepția necompetenței materiale și a considerat că este competentă să

soluționeze cauza.

II.

În ceea ce privește motivul de recurs privind neretroactivitatea dispozițiilor O.U.G.

nr. 66/2011.

Înalta

Curte constată că susținerile din recurs potrivit cărora instanța de fond în

mod greșit a reținut inaplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 pentru că acest act

normativ nu era în vigoare la data încheierii contractelor și a săvârșirii

faptelor ce pot fi sancționate cu corecție financiară, sunt întemeiate având în

vedere faptul că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare care se desfășoară după data intrării în vigoare a O.U.G. nr.

66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestui act

normativ.

Activitatea

de constatare a neregulilor este reglementată prin prevederile art. 2 alin. (1)

lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind activitatea de control/investigare

desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile actului

normativ invocat, în vederea stabilirii existenței unei nereguli, în situația

în care activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare a fost declanșată după intrarea în vigoare a O.U.G, nr. 66/2011.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că au fost corect aplicate de către organul de

control prevederile acestui act normativ (legea nouă), chiar dacă fapta a fost

săvârșită sub imperiul legii vechi (O.G. nr. 79/2003).

În

cauza de față, activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare sunt ulterioare datei intrării în vigoare a O.U.G. 66/2011,

drept pentru care acest act normativ a fost aplicat corect reclamantei.

Prin

urmare, pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare care au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011

sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.

Potrivit

art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011: „Activitățile de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu

aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.

529/2003, cu modificările și completările ulterioare”.

Din

interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003

continuă să fie aplicată numai pentru activitățile de constatare a neregulilor

care erau în desfășurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011,

fiind instituit astfel un caz de ultraactivitate a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003

a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, dar că activitățile de constatare a

neregulilor ce vor fi declanșate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011

se vor putea desfășura numai în baza noii reglementări.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că

în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, pronunțând o

hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care o va casa, cu consecința

trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu

ocazia rejudecării, instanța de fond, în vederea cercetării pe fond, va avea în

vedere toate apărările și susținerile părților analizând cauza pe fondului ei.

Pentru

motivul de casare astfel reținut, Înalta Curte nu va analiza celelalte critici din

recurs ce vizează fondul cauzei.

În

concluzie, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 496 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul M.D.R.A.P. - D.G.C.S.N.F.E. împotriva sentinței civile nr. 229

din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 februarie 2015.