ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1999/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1999/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 203/S din 31 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală,

în Dosarul penal nr. 2309/62/2013 au fost condamnați inculpații:

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat infracțiune prevăzută de art. 20 alin. (1)

raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.;

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii din 04 februarie 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută

măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu,

respectiv comuna Lisa, fără încuviințarea instanței, cu obligațiile prevăzute

în încheierea instanței pronunțată în acest dosar la 28 februarie 2013.

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20 alin.

(1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2)

și a art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C.

pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii din 04 februarie 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută

măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu,

respectiv comuna Lisa, fără încuviințarea instanței, cu obligațiile prevăzute

în încheierea instanței pronunțată în acest dosar la 28 februarie 2013.

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, infracțiune prevăzută

de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b)- 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C.

pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la

zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului F.O.G.

- la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, infracțiune prevăzută

de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea

art. 73 lit. b), 74 alin. (2) și a art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C.

pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la

zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului F.B..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea

probelor biologice de la fiecare inculpat în vederea introducerii profilului

genetic în S.N.D.G.J., prelevare care se va realiza la eliberarea inculpaților

din penitenciar.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul

F.B., în vederea distrugerii, o lopată cu vârful drept și cu coadă din lemn

aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, preluată în baza

procesului verbal din 26 februarie 2013 sub nr. Dosar de urmărire penală nr. 52/P/2013

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov (poziția registru corpuri delicte

107/13).

A restituit inculpatului F.O. lopata cu vârful ascuțit

și inculpatului L.C. toporul aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului

Brașov în baza aceluiași proces verbal.

în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. art.

1349, 1357 alin. (1) și 1370 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate

cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat în solidar inculpații L.C.,

F.O.G. și F.B. să plătească părții civile S.C.J.U. Brașov suma de 867,83 lei

reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F.l.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 alin.

(1) din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate cu art. 313 alin. (1) din

Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul F.l. să plătească părții civile S.C.J.U.

Brașov suma de 1.806,47 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale

acordate părții vătămate L.C.

A constatat că părțile vătămate F.l. și L.C. nu s-au

constituit părți civile.

În baza art. 191 alin. (1),2 C. proc. pen. au fost obligați

inculpații F.O.G. și F.l. să plătească statului câte 650 lei cheltuieli

judiciare, din care câte 250 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire

penală, și câte 200 lei onorariile parțiale ale avocaților din oficiu și pe

inculpații L.C. și F.B. să plătească statului câte 850 lei cheltuieli

judiciare, din care 250 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală

și câte 400 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu.

 fost respinsă cererea Ministerului Public de reținere a

prevederilor art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpații L.C., F.O.G. și F.B.

A fost respinsă cererea inculpaților de schimbare a încadrării

juridice dată faptelor prin rechizitoriu din tentativă la infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i)

C. pen. în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (1), (2) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a

reținut următoarele:

Pin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov

din 26 februarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest

preventiv a inculpaților F.O.G. și F.B. și în stare de libertate a inculpaților

L.C. și F.l., toți cercetați pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în

forma tentativei prev de art. 20 alin. (1) C. pen. rap la art. 174 alin. (1) -

175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt s-a reținut, în esență, că în data de 29 ianuarie

2013, în jurul orei 18,00 - 19,00, în public, (comuna Lisa, sat Lisa, pe

stradă, în dreptul casei cu nr. 384), inculpatul F.l. a aplicat inculpatului

-parte vătămată L.C. o lovitură în vertexul cranian cu ajutorul unei bâte ce

prezenta muchii ascuțite, rezultatul fiind punerea în primejdie a vieții,

leziunile necesitând 65-70 de zile de îngrijiri medicale; în aceeași

împrejurare inculpații L.C., F.B. și F.O.G., printr-o acțiune conjugată, i-au

aplicat inculpatului-parte vătămată F.l. multiple lovituri cu ajutorul unor

corpuri contondente cu potențial agresogen ridicat: L.C. cu un topor, F.B. cu o

lopată, iar F.O.G. cu un hârleț (cazma), zona principal vizată fiind capul,

(secundar trunchiul), rezultatul fiind punerea în primejdie a vieții, leziunile

necesitând 65-70 zile de îngrijiri medicale.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele

mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului (f. 27-40 dup),

proces verbal de audiere în spital a lui F.l., (fila 26), declarațiile inculpaților

(filele 41-50 dup), declarațiile martorilor: C.D. (fila 52), M.M.G. (filele

53-55), F.I. (filele 56-57), F.C. (filele 58-59 ), F.G. (filele 60-61), F.A.C.

(filele 62-63), O.C. (filele 64-67), F.V. (filele 68 - 70), L.V. (filele

71-74), O.M. (filele75 - 77), constatări medico-legale (filele 78 -79),

rapoarte de expertiză medico-legală (filele 80 - 83), alte acte medicale (filele

84-89).

În faza de judecată, după ce li s-au pus în vedere

prevederile art. 320

1

C. proc. pen., inculpații L.C. și F.B. au declarat

că recunosc comiterea faptei și doresc ca judecata să se desfășoare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le

însușesc, însă cu prilejul audierii lor instanța a constatat că inculpații nu

recunosc în totalitate faptele descrise în actul de sesizare a instanței,

astfel încât a apreciat că judecata nu poate avea loc în condițiile procedurii

simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., nefiind întrunite

condițiile impuse de acest text de lege.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpații

(filele 106-107 F.l., filele 108-109 F.O.G., filele 110-111 L.C., filele

112-114 F.B.) și reaudiați martorii din lucrări, (C.D. filele 176-177, M.M.G. filele

171-172, F.I. filele 175, F.C. filele 174, F.G. fila 245,  F.A.C. fila 250, O.C.

fila 247, F.V. fila 249, L.V. fila 173, O.M. fila 246), au fost audiați

martorii F.M. (fila 276), M.M. (fila 277) și M.C. (fila 276) -s-au solicitat

lămuriri S.M.L. și au fost completate rapoartele de expertiză medico-legală din

07 februarie 2013 (fila 217) și (fila 218), au fost depuse la dosar înscrisuri

în circumstanțiere și s-au întocmit referate de evaluare pentru fiecare

inculpat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

Inculpatul F.l. a avut o poziție procesuală oscilantă: dacă

inițial a acceptat posibilitatea de a-i fi aplicat inculpatului L.C. o lovitură

cu bâta pe care o avea asupra sa, în fața instanței a declarat că este sigur că

nu l-a lovit pe L.C. și nu știe cum i-au fost provocate acestuia leziunile

constatate în actul medico-legal. Inculpatul a arătat că a venit la domiciliul

inculpatului L.C. cu un par în mână pentru a se apăra de câini, că i-a cerut

inculpatului L. să iasă afară pentru a sta de vorbă cu el și a fost inițial

lovit de L.C. cu securea în creștetul capului, nu a căzut și imediat după aceea

au ieșit din curțile lor și ceilalți inculpați, iar F.O. l-a lovit cu hârlețul

în cap și apoi și în zona corpului, a căzut și ulterior a fost lovit și de F.B.

cu o lopată.

F.O.G. a declarat că nu l-a lovit pe F.l., a intervenit

în conflictul în desfășurare pentru a-l împiedica pe F.l. să-i aplice lovituri

în continuare fratelui său, L.C., a încercat să-l dezarmeze de bățul cu care îl

lovea pe fratele său și l-a prin în brațe moment în care fratele său F.B. l-a

lovit cu lopata pe F.l.. Deși a recunoscut că avea un par în mână atunci când

s-a apropiat de F.l., a negat că ar fi deținut vreun moment un hârleț în timpul

derulării conflictului și că ar fi lovit pe cineva, susținând că a abandonat parul

înainte de a apuca să aplice vreo lovitură.

F.B. a declarat că nu a văzut ca fratele său L.C. să fi

aplicat vreo lovitură lui F.l., dar a văzut cum acesta din urmă îl lovește pe L.C.,

cu parul în cap și cum fratelui său îi curge sânge din rană, moment în care a

pus mâna pe o lopată, s-a apropiat și l-a lovit pe F.l. de mai multe ori. A

afirmat că F.O. nu a aplicat nicio lovitură lui F.l., ci doar l-a dezarmat. F.B.

a susținut că F.l. a continuat să încerce să aplice lovituri lui L.C. cât timp

el îl lovea cu lopata.

Inculpatul L.C. a afirmat că, în momentul în care a încercat

să iasă din curte, F.l. l-a lovit cu parul în cap, după care a reintrat în

curte, a luat o secure și a aruncat-o spre F.l. și este posibil să-l fi

nimerit, iar imediat după acest moment au sărit asupra sa mai multe persoane

printre care F.l., F.G., O.C. și F.A. și l-au lovit cu toții de mai multe ori,

lăsându-l inconștient la pământ.

Analizând ansamblul probator Tribunalul a reținut în

fapt următoarele:

Între familiile inculpaților L.C. și F.l. au existat

anterior conflicte minore, care au generat o stare de tensiune, pe fondul

căreia au fost comise faptele ce formează obiectul dosarului.

Inculpații L.C., F.B. și F.O.G. sunt frați și, în seara zilei

de 29 ianuarie 2013, F.B. era în vizită la L.C., F.O.G. locuiește în casa

aflată în imediata apropiere a casei lui L.C. și în seara respectivă era la

propriul domiciliu.

În jurul orei 18,00 câinele inculpatului L.C. a ieșit din

curte și a fost agresat de F.A., fiul inculpatului F.l. L.C. l-a certat pe F.A.

și s-a deplasat la domiciliul lui F.l. pentru a avea o discuție cu acesta, dar

nu l-a găsit la domiciliu, astfel încât s-a reîntors acasă.

F.l. se afla în vizită la O.M. când a fost anunțat de

fiica sa minoră că inculpatul L.C. i-a vorbit urât, a înjurat-o și i-a transmis

că îl așteaptă să se bată. F.l. a luat din curte un băț de lemn, de aproximativ

1 metru - 1 metru și jumătate lungime și diametrul de aproximativ 4 centimetri,

cu muchii ascuțite, (potrivit declarației inculpatului F. care se coroborează

cu declarația martorului C.D. și concluziile raportului de expertiză

medico-legală privind posibilitatea producerii leziunilor suferite de L.C. prin

lovire cu un obiect cu muchii ascuțite) s-a deplasat spre casa inculpatului L.C.

(sat Lisa) și i-a strigat acestuia să iasă din casă pentru a se bate.

Inculpatul L. a ieșit din casă cu un topor în mână, s-a

îndreptat spre poartă și între cei doi inculpați a izbucnit inițial o ceartă,

urmată în câteva secunde de conflictul fizic, aceștia aplicându-și reciproc

lovituri cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor, în zona capului.

Astfel, inculpatul L.C. l-a lovit cu toporul în regiunea frontală median

infraorbital stângă, rezultând o plagă tăiată discontinuă de 9 cm, cu traiect

oblic cranio-caudal de la dreapta spre stânga, peretele anterior al sinusului

frontal fiind penetrat. După primirea loviturii F.l. a rămas în picioare și nu

și-a pierdut conștiința.

Deși în declarația dată în faza de urmărire penală (fila

50dup) inculpatul L. recunoaște că a ieșit din curte având asupra sa un topor

în mână și că l-a lovit pe F.l. cu acesta, în declarația dată în fața instanței

acesta a expus o altă stare de fapt, afirmând că numai după ce a fost lovit de F.l.

cu parul în zona capului a reintrat în curte de unde a luat toporul și l-a

aruncat spre F.l., existând posibilitatea ca acesta să fi fost lovit de toporul

aruncat. Această din urmă declarație este contrazisă de declarațiile

inculpatului F., care se coroborează cu cele ale martorilor O.C. dată în faza

de urmărire penală, cu declarațiile coinculpaților F.B. și F.O., care nu au

arătat că fratele lor s-ar fi întors în curte după ce a fost lovit și ar fi

revenit cu toporul în mană la poartă pentru a continua conflictul și de

declarația martorei F.V. dată în faza de urmărire penală. De altfel, varianta

susținută de inculpatul L.C., privind implicarea și a altor persoane în

conflict nu este susținută nici de ceilalți inculpați nici de martorii audiați,

(cu excepția soției sale, care în fața instanței nu a dat declarație,

prevalându-se de prevederile art. 80 C. proc. pen.) astfel încât instanța a

apreciat că declarațiile inculpatului L.C. date în fața instanței nu corespund

realității.

La rândul său F.l. a aplicat inculpatului L.C. cel puțin o

lovitură cu bâta de lemn la nivelul vertexului, rezultând o plagă contuză de 5

cm, transversală latero-lateral, cu marginile anfracuoase, sângerândă.

Inculpatul a negat în fața instanței aplicarea oricărei

lovituri inculpatului L., însă instanța remarcă pe de o parte faptul că în

prima declarație dată în timp ce era internat în spital (consemnată de organele

de cercetare penală în procesul verbal aflat la fila 26 dup), acesta a

recunoscut că „l-a lovit și el pe C. în zona feței, dar nu poate preciza unde

anume", și în celelalte declarații date în faza de urmărire penală acceptă

posibilitatea de a-l fi lovit pe L., arătând că a ridicat bățul dar nu mai știe

dacă a lovit (fila 48 dup) și pe de altă parte faptul că în completarea la

raportul de expertiză medico-legală din 07 februarie 2013, realizată la 10

iunie 2013 la solicitarea instanței, se arată că loviturile care au provocat

leziunile suferite de L.C. au fost aplicate din față și au fost de mare

intensitate. în mod evident inculpații F.O. și F.B. nu se aflau în fața inculpatului

L.C., întrucât au ieșit din curtea inculpatului L. și respectiv din curtea

casei alăturate și se puteau afla, - chiar în ipoteza în care toți inculpații

au acționat concomitent, (ipoteză pe care instanța nu o reține), - numai față

în față cu inculpatul F.l., fie pe aceeași linie cu inculpatul L., fie în

spatele acestuia sau în lateral.

Cum martorii oculari audiați și inculpații F. și F.B.

și F.O. au declarat că în conflictul fizic au fost angrenați doar cei patru

inculpați, singura explicație logică este aceea că inculpatul F. este cel care

a aplicat inculpatului L. lovitura în vertex.

Instanța a constatat că inculpatul L.C. a suferit și alte

leziuni, descrise în certificatul medico-legal și anume: temporal stâng acesta

prezenta o plagă contuză, de formă triunghiulară cu baza în sus, de 2,5/0,5 cm,

cu marginile regulate, sângerândă, maseterin stânga prezenta o tumefacție de

7/8 cm, dureroasă la palparea și mobilizarea mandibulei, pe antebrațul stâng

prezenta două tumefacții violacee, una de 1/3 superioară, față externă de 7/3

cm și una inferioară, față externă de 3/3 cm,, la mâna stângă fața dorsală

prezenta două excoriații de 1,5/2,1 cm, acoperite de fină crustă hematică brun

roșcată, iar gamba stângă, fașă anterioară prezenta trei excoriații superficiale

de 1-2,5/0,5 -1 cm acoperite de fină crustă hematică brun roșcată.

Prezența acestor leziuni pe corpul inculpatului L. a

determinat instanța să rețină că acestuia i-au fost aplicate și alte lovituri

în timpul derulării conflictului, fie înainte, fie după ce a căzut la pământ

pierzându-și starea de conștientă. Mecanismul de producere a leziunilor descris

în raportul de expertiză medico-legală este unul activ: lovire cu corp dur și

lovire cu corp dur cu margini ascuțite, astfel încât instanța a reținut că până

la intervenția inculpaților F.O.G. și F.B. inculpatul F. a aplicat mai multe

lovituri lui L.C., lovituri în urma cărora acesta din urmă a căzut la pământ și

a rămas acolo până la finalizarea conflictului. De altfel, inculpații F.B. și F.O.

au arătat că în timp ce îl loveau, respectiv îl imobilizau pe F.l., acesta

încerca în continuare să-l lovească pe L.C.

Raportat la evoluția rapidă a conflictului, la

împrejurarea că cei doi inculpați între care a izbucnit partea inițială a

incidentului se acuză reciproc de aplicarea primei lovituri și la faptul că

niciunul dintre martori nu prezintă ferm și obiectiv incidentul în faza de

debut a acestuia, instanța a reținut că primele lovituri dintre inculpații F.

și L. au fost aplicate simultan sau aproape simultan. Este cert că imediat după

ce a fost lovit cu toporul F.l. a rămas în picioare, acesta căzând la pământ

numai după intervenția celorlalți inculpați, astfel încât varianta cea mai

plauzibilă este aceea potrivit căreia F.l. a aplicat mai multe lovituri lui L.C.

până la intervenția fraților acestuia din urmă.

În sprijinul acestei ipoteze vin și declarațiile martorului M.M.G.

care a arătat că de la momentul la care a observat incidentul a văzut cum două

persoane aplicau lovituri cu o lopată și un hârleț (hârșeu) unei alte persoane

căzute la pământ și când s-a apropiat a constatat că persoana căzută la pământ

era F.l., iar cei care aplicau lovituri erau frații F.O.G. și F.B.. Martorul a

arătat că nu l-a văzut pe L.C. la fața locului, însă din declarațiile martorilor

F.C., F.G., rezultă că L.C. în tot acest timp se afla la pământ sprijinit de

poarta de la intrare în curtea sa, la o distanță de 2-3 metri de locul unde se

afla F.l. (fila 245 dosar instanță)

Distanța la care se aflau cei doi (F. și L.) atrage

concluzia imposibilității aplicării de lovituri de către frații F.O. și F.G.,

din greșeală, fratelui lor L.C.

Declarația martorului F.A., potrivit căreia tatăl său ar fi

fost inițial lovit cu lopata de către F.B. și ulterior cu securea de către L.C.

nu se coroborează nu nicio altă probă și apare ca vădit nesinceră, astfel încât

nu pot fi reținute nici susținerile acestuia privind posibilitatea ca L. să fi

fost lovit de frații săi, din greșeală. Văzând și faptul că în fața instanței F.A.

s-a prevalat de dispozițiile art. 80 C. pen. refuzând să dea declarații,

întrucât este fiul inculpatului F.l., instanța a înlăturat ca nesinceră și

subiectivă declarația acestuia din faza de urmărire penală.

Leziunile produse prin loviturile aplicate de F.l.

părții vătămate L.C. au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri

medicale și au pus în pericol viata victimei.

Prin urmare instanța a reținut că frații F.O.G. și F.B. au

intervenit în conflict numai după ce și-au văzut fratele, pe inculpatul L.C.,

căzut la pământ și plin de sânge ca urmare a loviturilor aplicate de F.l. Ambii

inculpați au aplicat lovituri inculpatului F.l. utilizând unelte agricole,

respectiv o lopată și un hârleț. (hârșeu, cazma); inculpatul F.B. recunoaște că

a aplicat 2-3 lovituri cu lopata în zona capului și în zona trunchiului și că

în urma uneia dintre aceste lovituri F.l. a căzut, moment după care a mai

aplicat lovituri. Din declarația martorului ocular și obiectiv M.M.G. (despre

care inculpatul F.O. arată că nu e află în dușmănie cu el și care nu este rudă

cu niciuna din părți) instanța reține că ambii inculpați au aplicat lovituri

lui F.l. în timp ce acesta era căzut la pământ și în timp ce rudele acestuia le

strigau să înceteze pentru că există riscul de a-l omorî.

Aplicarea de lovituri inculpatului F.l. de către inculpatul F.O.G.

și faptul că acesta avea în mână o unealtă agricolă este confirmată de martorii

M.M.G. (fila 55 d.u.p., fila 171 dosar instanță), O.M. (fila 76 verso dup), F.V.

(fila 70 dup), F.G. (fila 60 dup, fila 245 instanță). împrejurarea că la

finalul incidentului F.O. nu mai avea asupra sa hârlețul cu care a aplicat

lovituri lui F.l. sau faptul că nu a fost identificat și ridicat de organele de

poliție hărlețul respectiv nu constituie o probă a nevinovăției inculpatului.

Așa cum s-a arătat și în rechizitoriu, în starea de agitație de la finalul

conflictului, când la fața locului se strânsese deja un număr mare de persoane,

și când exista suspiciunea producerii unor consecințe mai grave ale

conflictului (decesul părților), este firesc să fi existat inițiativa

inculpaților sau a rudelor și apropiaților acestora de a înlătura obiectele

contondente cu care au fost aplicate loviturile. Constatarea existenței faptei

nu este dependentă de identificarea și ridicare obiectelor vulnerante, câtă

vreme există probe care dovedesc existența acestor obiecte și utilizarea lor de

către inculpați în timpul conflictului. Au fost înlăturate apărările

inculpaților F.l. și F.O., potrivit cărora în lipsa obiectelor despre care se

reține că ar fi fost folosite la aplicarea de lovituri victimelor nu se poate

dispune condamnarea inculpaților. Instanța a constatat că dovada existentei

acestor obiecte și a utilizării lor de către inculpați rezultă din declarațiile

martorilor, și ale inculpatului F., din natura leziunilor constatate și

efectele produse de acestea aceste din urmă elemente prezentând caracter de

maximă obiectivitate.

Leziunile produse părții vătămate F.l. prin lovirea inițial

de către L.C. cu toporul în frunte și ulterior de către F.O.G. și F.B. cu

hârlețul și lopata în tona capului și trunchiului au necesitat pentru vindecare

65-70 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor tribunalul

a reținut următoarele:

Instanța nu a reținut agravanta prevăzută de art. 75 lit.

a) C. pen. - săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, -

întrucât în stabilirea situației de fapt nu a reținut faptul că cei trei frați

au acționat concomitent, în baza unei rezoluții infracționale comune, care să

le sporească atât curajul, cât și șansele de reușită. Dimpotrivă, instanța a

constatat că inițial în conflict au fost implicați numai F.l. și L.C. și că

inculpații F.O. și F.B. au intervenit numai după ce fratele lor a fost adus în

stare de inconștiență de loviturile primite, pe fondul unei stări de tulburare

provocată de acțiunea ilicită gravă a inculpatului F.l., aspect care justifică

aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. față de acești inculpați, cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul special în condițiile art. 76 lit. c)

C. pen., fără ca reducerea să poate atinge limita prevăzută de art. 76 alin.

(2) C. pen. Este adevărat că unii martori au afirmat că cei trei inculpați au

acționat deodată, însă instanța a reținut ca improbabil acest scenariu, pentru

considerentele expuse mai sus. Este de remarcat faptul că atât inculpații cât

și martorii au prezentat cu prilejul diferitelor audieri versiuni diferite

asupra evenimentelor, însă instanța avut în vedere numai acele aspecte din

fiecare declarație, în legătură cu care a constat că se coroborează cu

ansamblul probator administrat și logica derulării incidentului.

Nu s-a reținut nici încadrarea juridică propusă de inculpați,

și anume aceea prevăzută de art. 322 alin. (1) și (2) C. pen. care să fie

aplicată tuturor inculpaților. S-a apreciat că, pentru a fi în prezența

infracțiunii acestei infracțiuni instanța trebuie să constate că mai multe

persoane au fost implicate într-o încăierare, într-un conflict spontan,care

antrenează un număr mare de persoane, care se amplifică, duce la manifestări

violente ale unora împotriva altora în așa fel încât, în îmbulzeală, au loc

îmbrânceli și lovituri reciproce. în cazul infracțiunii de încăierare lupta se

naște, de regulă între două grupuri sau tabere adverse și se caracterizează

printr-un complex de acte de violență de îmbrânceli și lovituri reciproce

aplicate la întâmplare, încât este greu, din cauza aglomerării de persoane, să

se determine acțiunea fiecăruia în parte. încăierarea, prin ea însăși prezintă

pericol pentru societate, independent de infracțiunile pe care le săvârșește

fiecare participant în parte.

În cazul de față nu se poate vorbi despre o îmbulzeală,

de o aglomerație de persoane, care acționează haotic și de acțiuni ce nu pot fi

determinate din cauza aglomerației, după cum nu putem vorbi de două tabere

adverse. Atât în actul de sesizare a instanței cât și în situația de fapt

constatată că urmare a administrării probatoriului, sunt determinate acțiunile

fiecărui inculpat în parte și este stabilită persoana asupra căreia se exercită

actele de violență de către fiecare inculpat: astfel inculpatul F.l. a acționat

exclusiv asupra inculpatului L.C., iar toți ceilalți inculpați au aplicat

lovituri, în două etape distincte, inculpatului F.: într-o primă etapă

inculpatul L. și în cea de-a doua etapă inculpații F.O. și F.B. Nu se poate

aprecia nici că inculpatul F.l. ar constitui el singur o grupare de persoane,

astfel încât cererea inculpaților, de schimbare a încadrării juridice a faptei va

fi respinsă.

Instanța a constatat că în drept faptele comise de

fiecare inculpat în parte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat în forma tentativei prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin.

(1)-175 lit. i) C. pen. pentru următoarele considerente:

În ceea ce-l privește pe inculpatul F.l., sub aspect obiectiv

inculpatul F.l. a aplicat una sau mai multe lovituri cu mare intensitate (a se

vedea completarea la raportul de expertiză medico-legală de la fila 217 dosar

instanță), în zona capului, cu un obiect contondent, urmarea imediată fiind

producerea de leziuni care au pus viața părții vătămate - inculpat L.C. în

primejdie și care au necesitat'pentru vindecare un număr de 65 - 70 de zile de

îngrijiri medicale, iar urmarea care s-ar fi putut produce în situația în care

nu s-ar fi intervenit prin acordarea de îngrijiri medicale de specialitate este

decesul victimei. Decesul nu s-a produs din motive independente de voința

inculpatului care a executat în întregime actele materiale specifice

infracțiunii de omor calificat Sub aspect subiectiv inculpatul a acționat cu

intenție indirectă. Astfel, deși instanța a acceptat că inculpatul F. nu și-a

propus, în momentul în care s-a deplasat la poarta inculpatului L., să-i

suprime viața, s-a constatat că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii

acestui rezultat în momentul în care a aplicat într-o zonă vitală lovituri de

mare intensitate cu un obiect contondent cu potențial agresogen ridicat.

În ceea ce-i privește pe inculpații L.C., F.O. și F.B., sub

aspect obiectiv s-a reținut că fiecare dintre ei a aplicat părții vătămate

inculpat F.l. lovituri de mare intensitate în zona capului și trunchiului, prin

utilizarea de corpuri contondente apte să producă cel mai grav rezultat pentru

viața victimei: L.C. un topor, F.O. un hârleț cu coadă de lemn, iar F.B. o

lopată cu coadă de lemn, urmarea imediată a acțiunilor tuturor celor trei

inculpați fiind producerea de leziuni care au pus în primejdie viața victimei

și care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale. La fel

ca și în cazul celuilalt coinculpat urmarea care s-ar fi putut produce dacă nu

s-ar fi intervenit prompt prin îngrijiri medicale de specialitate este decesul

victimei. Sub aspect subiectiv s-a reținut că inculpații au acționat cu

intenție directă. Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul L.C. acesta a

aplicat o lovitură cu un corp tăietor despicător în zonă vitală, lovitura fiind

de mare intensitate, astfel încât se poate aprecia că a urmărit producerea decesului

victimei, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința sa.

Inculpații F.O. și F.B. au aplicat la rândul lor lovituri cu corpuri

contondente în zone vitale, după ce inculpatul F. fusese deja lovit cu toporul

în zona frunții de către ratele lor și sângera și au continuat să aplice

lovituri după ce victima a căzut la pământ și în situația în care se aflau și

în superioritate numerică, astfel încât se poate aprecia că și acești inculpați

au urmărit decesul victimei, care nu s-a produs din motive independente de

voința lor.

Condiția săvârșiri faptei în public este realizată

întrucât fapta a fost comisă pe un drum public, (care prin natura și destinația

lui este totdeauna accesibil publicului) respectiv pe strada din fața casei inculpaților,

iar la finalul incidentului la fața locului se strânseseră în jur de 100 de

persoane, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 152 lit.

a) și b) C. pen.

Pentru inculpații F.O. și F.B. s-a reținut circumstanța

atenuantă a provocării, apreciindu-se că aceștia au acționat sub impulsul unei

tulburări determinate de atitudinea violentă a inculpatului F. față de fratele

lor, pe care l-au văzut căzut la pământ și plin de sânge.

S-a apreciat că Faptele prezintă pericol social

specific infracțiunii și atrag răspunderea penală a inculpaților.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat fiecărui

inculpat în parte instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. (dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală).

Astfel, pedeapsa prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. pentru

infracțiunea de omor calificat este închisoarea de la 15 la 25 de ani și

interzicerea unor drepturi. Prin aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) C.

pen. limitele se reduc la închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6

luni. Prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C.

pen. pentru inculpații F.O. și F.B. pedepsele s-au redus sub minimul special în

condițiile art. 76 lit. b), dar cel mult până la 1/3 din minimul special

potrivit art. 76 alin. (2) C. pen.

La aprecierea pericolului social concret al faptelor

instanța a avut în vedere modul și mijloacele de acțiune și anume: comiterea

faptelor în public, prin utilizarea unor corpuri contondente, dar și atitudinea

inculpaților care nu au înțeles nici gravitatea faptelor comise și nici

importanța valorii ocrotite de legea penală și percep în continuare ca

incidentul ca pe unul banal, lipsit de importanță și care nu justifică o

reacție fermă și imediată din partea organelor judiciare. Faptul că ambii

inculpați - părți vătămate și-au revenit în urma îngrijirilor medicale de care

au beneficiat, diminuează, în opinia inculpaților, importanța elementelor de

fapt care atrag concluzia că faptele prezintă pericol social ridicat, ignorând

realitatea obiectivă potrivit căreia viețile ambelor victime au fost puse în

primejdie și numai intervenția medicilor care le-au acordat îngrijiri de

specialitate a împiedicat decesul acestora.

În ceea ce privește persoanele inculpaților instanța a

reținut, pe baza înscrisurilor depuse de inculpați în circumstantiere și a

referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Brașov, că inculpații F.l. și L.C. și F.O. sunt căsătoriți, au copii

minori în întreținere (2 copii F.I., 5 copii L.C. și 2 copii F.O.), iar F.B.

este necăsătorit și locuiește cu mama sa.

Inculpații L. și F. beneficiază de ajutor de. șomaj,

inculpații F.B. și F.O. beneficiază de ajutor social, și fiecare inculpat își

completează veniturile muncind în agricultură. Toți cei patru inculpați au o

imagine favorabilă în comunitate, sunt încadrați în familie și societate și

sunt la prima confruntare cu legea penală, cu excepția inculpatului L.C., care

a fost condamnat anterior la pedeapsa cu amenda penală pentru comiterea

infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.,

condamnare în legătură cu care a intervenit reabilitarea de drept potrivit art.

134 alin. (1) C. pen.

Inculpații L.C. și F.B. au recunoscut în maniere

proprii săvârșirea faptelor, asumându-și responsabilitatea pentru infracțiunea

comisă, în timp ce inculpații F.O. și F.l. au negat comiterea faptei.

Atitudinea procesuală a inculpaților L.C. și F.B. s-a

apreciat că se impune a fi valorificată prin reținerea în favoarea acestora a

circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. cu

consecințele prevăzute de art. 76 al. lit. b), alin. (2) C. pen. Astfel, s-a

considerat că instanța nu poate ignora opțiunea celor doi inculpați pentru

urmarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.,

chiar dacă nu a fost urmată această procedură datorită neconcordanțelor dintre

starea de fapt prezentată în declarațiile inculpaților și starea de fapt din

rechizitoriu. (S-a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen. întrucât sinceritatea acestora nu este completă, aceștia

încercând să-l exonereze pe F.O. de răspundere penală prin susținerile

referitoare la neaplicarea de lovituri de către acesta în cadrul conflictului).

în ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că nici L.C. și

nici F.l. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a constatat că s-a constituit parte civilă, cu respectarea

condițiilor impuse de art. 15 C. proc. pen., S.C.J.U. Brașov cu sumele de

867,83 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții

vătămate F.l. și respectiv 1.806,47 lei reprezentând contravaloarea

prestațiilor medicale acordate părții vătămate L.C., depunând deconturile de

cheltuieli aferente acestor pretenții (f. 68 - 70 dosar instanță).

Analizând pretențiile formulate în cadrul laturii civile a

cauzei instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 1349 din Legea nr. 287/2009 (noul C.

civ.) „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care

legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori

inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel

care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile

cauzate, fiind obligat să le repare integral."

Potrivit art. 1357 alin. (1) din aceeași lege, „Cel

care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu

vinovăție, este obligat să îl repare."

Inculpații au comis o faptă ilicită constând în

aplicarea de lovituri care au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare

un număr de 65 -70 de zile de îngrijiri medicale pentru fiecare parte vătămată,

faptă care a cauzat părții civile S.C.J.U. Brașov un prejudiciu constând în

contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru acordarea asistenței medicale

victimelor. Vinovăția inculpaților a fost constatată sub forma intenției.

Pretențiile formulate de S.C.J.U. Brașov nu au fost

contestate de inculpați sub aspectul existenței sau cuantumului prejudiciului,

astfel încât în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. art. 1349, 1357 alin. (1) și

1370 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), și art. 313 alin. (1) din Legea nr.

95/2006 și 346 C. proc. pen. instanța a obligat în solidar inculpații L.C., F.O.G.

și F.B. să plătească părții civile S.C.J.U. Brașov suma de 867,83 lei

reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F.l.,

și în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 alin. (1) din Legea

nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

a obligat inculpatul F.l. să plătească părții civile S.C.J.U. Brașov suma de 1.806,47

iei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate L.C.

Împotriva sentinței penale mai sus- arătată, în termen

legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații F.l.,

F.B., F.O.G. și L.C.

Parchetul a solicitat desființarea sentinței apelate și, în

rejudecare, să se rețină în privința inculpaților F.B., F.O.G. și L.C.

agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., apreciind că există elemente

care să conducă la concluzia că cei trei inculpați au exercitat împreună și

deliberat în baza unei rezoluții infracționale comune violențe asupra

inculpatului F.l. așa cum rezultă din declarațiile acestuia și ale martorului C.D.N.

care a arătat că i-a văzut pe cei trei inculpați ieșind concomitent din

locuințele lor. Astfel, în condițiile în care instanța a reținut în mod corect

că nu se pot reține prevederile art. 44 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în

privința acestor inculpați, nu se poate reține nici scuza provocării deoarece

acești inculpați au ieșit concomitent cu fratele lor L.C., deja înarmați și

hotărâți de a-i da un ajutor acestuia în conflictul său cu F.l.

S-a solicitat înlăturarea prevederilor art. 75 lit. b) C.

pen. în privința inculpaților F.B. și F.O.G. și reținerea prevederilor art. 75 lit.

a) C. pen. în privința inculpaților F.B., F.O.G. și L.C. cu consecințele ce se

impun în privința tratamentului sancționator. în situația în care se vor

aprecia ca fiind corecte incidența dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 75 lit.

b) C. pen. s-a solicitat a se reține ca temei al reducerii pedepselor

prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. și nu cele ale art. 76 lit. b) C. pen.

Inculpatul F.l. a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei pentru care a fost condamnat din tentativă la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 20 rap la art 174, 175 lit. i) C. pen. în

încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) C. pen. arătând că inculpații

s-au bătut unii cu alții într-o învălmășeală specifică încăierării.

S-a solicitat achitarea întrucât a fost în legitimă apărare;

în subsidiar s-a solicitat ca, în condițiile în care va fi totuși găsit vinovat

să fie condamnat doar pentru încăierare la o pedeapsă spre minimul special.

Inculpatul L.C. a solicitat achitarea sa în baza art.

10 lit. a) C. pen. întrucât el este cel care a fost bătut crunt de F.l.

În subsidiar apărătorul comun al inculpaților L.C. și F.B. a

solicitat schimbarea încadrării juridice în încăierare prevăzută de art. 322 alin.

(1), (2) C. pen. pentru toți inculpații invocând declarațiile lui F.l., O.C.,F.V.,

F.A., L.V., F.O., F.B., C.D., O.C., M.G.M.C. din care rezultă că în fapt a avut

loc o încăierare între două tabere, la agresiuni participând și L.V., F.V. și F.A.

chiar dacă aceștia nu au fost trimiși în judecată, cele două tabere

aplicându-și reciproc lovituri, a căror destinație nu a putut fi stabilită

precis în cadrul unui conflict spontan și de scurtă durată.

Inculpatul F.B. a solicitat în cadrul apărării comune făcute

cu fratele său L.C. schimbarea încadrării juridice a faptei în încăierare

pentru considerentele deja expuse în apelul inculpatului L.C. și, în subsidiar

să se constate că inculpatul F.B. nu a intenționat să suprime viața lui F.l.

(în opinia apărării se poate reține cel mult intenția indirectă), ci a

intenționat să-și apere fratele, pe L.C., fapta sa având un grad mai redus de

pericol social concret ceea ce ar impune reducerea pedepsei aplicate și

aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

Inculpatul F.O.G. a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei în încăierare arătând că, din declarațiile martorilor,

rezultă că a fost un conflict între două tabere formate din frații Furdui și L.

și, respectiv F.l. cu ai lui, și aplicarea unei pedeapse orientată spre minimul

special.

Prin Decizia penală nr. 130/Ap din 5 noiembrie 2013 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale

nr. 203/S din 31 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal

nr. 2309/62/2013, care a fost desființată în privința reținerii prevederilor

art. 76 lit. b) C. pen. și a neaplicării prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen.

în ceea ce-i privește pe inculpații L.C., F.O.G. și F.B. și, în rejudecare :

Au fost înlăturate prevederile art. 76 lit. b) C. pen. și au

fost reținute prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. în privința inculpaților L.C.,

F.O.G. și F.B., menținând pedepsele aplicate inculpaților prin sentința

apelată.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost dedusă în continuare din pedeapsa aplicată

inculpaților F.O.G. și F.B. perioada arestului preventiv de la 31 iulie 2013 la

zi și a fost menținută starea de arest a acestora

A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea

de domiciliu, respectiv comuna Lisa, fără încuviințarea instanței, cu

obligațiile stabilite prin încheierea din 28 februarie 2013 a Tribunalului

Brașov, pentru inculpații L.C. și F.l.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații L.C., F.O.G., F.B. și F.l. împotriva aceleași sentințe.

În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. inculpații

apelanți L.C., F.O.G., F.B. și F.l. au fost obligați la plata a 50 lei,

reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul

cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța de control judiciar a

reținut că prima instanță, în urma coroborării judicioase a întregului material

probator administrat în cauză, a stabilit o situație de fapt corectă dând

valență acelor declarații de martori care se coroborau cu restul probelor

administrate, înlăturând motivat declarațiile nesincere, în contextul în care

martorii audiați în cauză sunt în proporție covârșitoare rude sau în relații

apropiate cu inculpații aflați în conflict și au dat de cele mai multe ori

declarații oscilante. Argumentele detaliate expuse în considerentele sentinței

apelate cu privire la motivele reținerii stării de fapt în urma valorificării declarațiilor

de martori care se coroborează cu actele medicale și cu restul probatoriului

administrat corespund exigențelor exhibate de jurisprudența C.E.D.O. (cauza

Boldea vs România), aceste argumente fiind însușite de instanța de control

judiciar fără a le mai reitera.

În completarea considerentelor primei instanțe Curtea a

constatat că, în privința tuturor inculpaților, probele administrate în cauză

dovedesc vinovăția acestora în raport cu tentativa la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

pentru care au fost condamnați, prezumția de nevinovăție de care inculpații

beneficiază conform art 5

2

C. proc. pen., art. 6 parag. 2 din C.E.D.O.

și art 23 alin 11 din Constituție a fost răsturnată pentru fiecare dintre ei.

Astfel, inculpatul F.B. a recunoscut că i-a aplicat 2-3

lovituri cu lopata în zona capului și a trunchiului lui F.l., declarația sa de

recunoaștere coroborându-se cu cea a martorului ocular M.M.G. căreia instanța

i-a dat valență deplină deoarece acest martor a făcut declarații constante,

care s-au coroborat cu restul materialului probator, dovedindu-se a fi sincere,

martorul fiind printre puținii martori care nu erau nici rude, nici în relații

de dușmănie sau prietenie cu vreuna dintre părțile în conflict. De altfel,

inculpatul și-a recunoscut de la bun început vinovăția și chiar a solicitat să

fie judecat potrivit procedurii simplificate de la art 320

1

C. proc.

pen., cerere ce i-a fost respinsă de instanța de fond care a constatat că, în declarația

dată, inculpatul prezintă o situație diferită cu privire la contribuția

fraților săi la săvârșirea faptelor.

Inculpatul F.l. a recunoscut inițial că I-a lovit cu

bâta în cap pe inculpatul L.C., ulterior nuanțându-și declarația și arătând că

nu mai știe dacă I-a lovit pe L., în final ajungând să nege că l-ar fi lovit,

acreditând ideea că, de fapt, inculpatul L.C. a fost lovit din greșeală de

frații săi. Prima instanță a reținut că, rezultă din declarațiile martorului

ocular M.M.G., că inculpații F.B. și F.O.G. i-au aplicat lovituri numai lui F.l.,

variantă susținută de concluziile expertizei medico-legale care a constatat că

loviturile aplicate inculpatului L.C. au fost aplicate cu mare intensitate și

din față, în timp ce, din declarațiile martorilor F.C. și F.G. rezultă că, în

timp ce inculpații F.B. și F.O.G. îl loveau pe inculpatul F.l., fratele lor L.C.

era căzut jos la 2-3 m de locul în care se afla F.l., fiind exclusă varianta ca

acesta să fi fost lovit din greșeală de frații săi. împrejurarea că nu a fost

găsit parul cu muchii cioplite despre care s-a reținut că ar fi fost folosit în

conflict de F.l. nu conduce la concluzia inexistenței vinovăției acestui

inculpat în contextul în care chiar inculpatul recunoaște că a fost înarmat cu

un asemenea par, martorii oculari audiați confirmă și ei acest aspect, iar

expertiza medico-legală stabilește că leziunile produse inculpatului L.C. au

putut fi cauzate de lovirea cu un obiect contondent cu muchii ascuțite.

Cu privire la faptul că și inculpatul F.O.G. l-a lovit

pe inculpatul F.l. există declarația martorului ocular și obiectiv M.M.G. care

a arătat că două persoane l-au lovit pe F.l., declarație care coroborată cu cea

a martorilor F.C. și F.G., rezultă că la momentul respectiv inculpatul L.C. era

deja căzut jos deci nu avea cum să fie el una dintre cele două persoane care-l

loveau pe F.l. Și martorele O.M. și F.V. confirmă împrejurarea că și inculpatul

F.O.G. l-a lovit, împreună cu fratele său inculpatul F., pe inculpatul F.l.

De remarcat și faptul că acest inculpat deși nu a

recunoscut comiterea faptei a solicitat în apel doar schimbarea încadrării

juridice și reindividualizarea pedepsei, nu și achitarea.

Martorii F.M., M.M. Și M.C. care, în opinia inculpatului,

confirmă varianta nevinovăției sale, au arătat că, de fapt ei nu au văzut

derularea incidentului sau cine pe cine a lovit, așa încât aceste declarații nu

sunt în măsură să-l disculpe pe inculpat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul L.C., acesta a

recunoscut inițial că a ieșit din curtea sa cu un topor și că l-a lovit pe F.l.,

ulterior a declarat că, de fapt el a ieșit din curte neînarmat, a fost lovit de

F.l. și numai după acest moment a reintrat în curte și aluat un topor pe care

l-a aruncat către F.l., dar nu știe dacă l-a lovit pe acesta (variantă

neconfirmată nici de proprii frați ai acestui inculpat), pentru ca, în fața

instanței de control judiciar să revină asupra tuturor declarațiilor și să

arate că de fapt el este nevinovat, dar s-a declarat inițial vinovat pentru a-i

exonera de răspundere pe frații săi (aspect neverosimil, pentru că, pe de o

parte unul dintre frați săi și anume F.B. și-a recunoscut de la bun început

vina, iar, pe de altă parte, declarațiile inculpatului L.C. în care acesta si-a

recunoscut inițial vinovăția nu au fost date de o manieră în care să excludă

vinovăția fraților săi în calitate de coautori ai aceleași fapte).

În apel, inculpatul a arătat că există declarații a unei

serii de martori care nu l-au văzut lovind și anume C.D., F.G., M.G., F.G. M.C.

etc, Prima instanță a arătat amănunțit ce declarații de martori va retine și

din ce motive alte declarații sau o parte din acestea vor fi înlăturate în

contextul în care martorii sunt rude cu părțile și pro sau contra inculpaților

din cauză. Din propria declarație inițială de recunoaștere a faptei dată de L.C.,

susținută de declarația soției sale L.V., care în fata instanței s-a prevalat

de dispozițiile art. 80 C. proc. pen., coroborată cu declarațiile martorilor O.C.,

F.V. rezultă vinovăția inculpatului.

Rezultă așadar din probe certe că în data de 29 ianuarie 2013

inculpații F.l. și L.C. s-au lovit reciproc, primul înarmat cu un par cu muchii

ascuțite, cel de-al doilea cu un topor, ordinea loviturilor neputând fi

decelată din probe, însă intervalul scurs între lovituri potrivit declarațiilor

de martori rezultă a fi fost de ordinul secundelor astfel încât este destul de

probabilă concluzia primei instanțe că cei doi s-au lovit simultan sau la o

diferență de ordinul secundelor, iar inculpații F.O.G. șu F.B. au intervenit în

conflict în favoarea fratelui lor L.C. lovindu-l la rândul lor pe F.l.,

înarmați cu lopată și, respectiv hârleț. Prima instanță a expus situația de

fapt rezultată din analiza amănunțită a probelor de vinovăție a celor patru

inculpați, Curtea achiesând la argumentele primei instanțe cu precizările

arătate mai sus.

Existând probe cu privire la întrunirea elementelor

laturii obiective ale infracțiunii de tentativă de omor calificat pentru toți

cei patru inculpați, Curtea a constatat întrunirea condițiilor pentru a reține

în persoana inculpaților și a elementelor laturii subiective, respectiv a

comiterii faptei cu intenția cel puțin indirectă de a ucide.

Această intenție rezultă din elemente ca zona vitală

vizată de loviturile inculpaților, inculpatul L.C. a fost lovit î