ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1999/2014

Deliberând asupra cauzei de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 203/S din 31 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în Dosarul penal nr. 2309/62/2013 au fost condamnați inculpații: 1. F.l. la: 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat infracțiune prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.; În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen.

a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii din 04 februarie 2013. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Lisa, fără încuviințarea instanței, cu obligațiile prevăzute în încheierea instanței pronunțată în acest dosar la 28 februarie 2013. 2. L.C. la : - 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen.

au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii din 04 februarie 2013. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Lisa, fără încuviințarea instanței, cu obligațiile prevăzute în încheierea instanței pronunțată în acest dosar la 28 februarie 2013. 3. F.O.G. la : 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b)- 76 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului F.O.G. 4. F.B. la : - la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 alin. (2) și a art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului F.B.. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la fiecare inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., prelevare care se va realiza la eliberarea inculpaților din penitenciar. În baza art. 118 lit. b) C. pen.

a confiscat de la inculpatul F.B., în vederea distrugerii, o lopată cu vârful drept și cu coadă din lemn aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov, preluată în baza procesului verbal din 26 februarie 2013 sub nr. Dosar de urmărire penală nr. 52/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov (poziția registru corpuri delicte 107/13). A restituit inculpatului F.O. lopata cu vârful ascuțit și inculpatului L.C. toporul aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov în baza aceluiași proces verbal. în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. art. 1349, 1357 alin. (1) și 1370 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat în solidar inculpații L.C., F.O.G.

și F.B. să plătească părții civile S.C.J.U. Brașov suma de 867,83 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F.l. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul F.l. să plătească părții civile S.C.J.U. Brașov suma de 1.806,47 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate L.C. A constatat că părțile vătămate F.l. și L.C. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 191 alin. (1),2 C. proc. pen. au fost obligați inculpații F.O.G. și F.l. să plătească statului câte 650 lei cheltuieli judiciare, din care câte 250 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală, și câte 200 lei onorariile parțiale ale avocaților din oficiu și pe inculpații L.C.

și F.B. să plătească statului câte 850 lei cheltuieli judiciare, din care 250 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală și câte 400 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu. Â fost respinsă cererea Ministerului Public de reținere a prevederilor art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpații L.C., F.O.G. și F.B. A fost respinsă cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (1), (2) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Pin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din 26 februarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților F.O.G.

și F.B. și în stare de libertate a inculpaților L.C. și F.l., toți cercetați pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei prev de art. 20 alin. (1) C. pen. rap la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În fapt s-a reținut, în esență, că în data de 29 ianuarie 2013, în jurul orei 18,00 - 19,00, în public, (comuna Lisa, sat Lisa, pe stradă, în dreptul casei cu nr. 384), inculpatul F.l. a aplicat inculpatului -parte vătămată L.C. o lovitură în vertexul cranian cu ajutorul unei bâte ce prezenta muchii ascuțite, rezultatul fiind punerea în primejdie a vieții, leziunile necesitând 65-70 de zile de îngrijiri medicale; în aceeași împrejurare inculpații L.C., F.B. și F.O.G., printr-o acțiune conjugată, i-au aplicat inculpatului-parte vătămată F.l.

multiple lovituri cu ajutorul unor corpuri contondente cu potențial agresogen ridicat: L.C. cu un topor, F.B. cu o lopată, iar F.O.G. cu un hârleț (cazma), zona principal vizată fiind capul, (secundar trunchiul), rezultatul fiind punerea în primejdie a vieții, leziunile necesitând 65-70 zile de îngrijiri medicale. În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului (f. 27-40 dup), proces verbal de audiere în spital a lui F.l., (fila 26), declarațiile inculpaților (filele 41-50 dup), declarațiile martorilor: C.D. (fila 52), M.M.G. (filele 53-55), F.I. (filele 56-57), F.C. (filele 58-59 ), F.G. (filele 60-61), F.A.C. (filele 62-63), O.C.

(filele 64-67), F.V. (filele 68 - 70), L.V. (filele 71-74), O.M. (filele75 - 77), constatări medico-legale (filele 78 -79), rapoarte de expertiză medico-legală (filele 80 - 83), alte acte medicale (filele 84-89). În faza de judecată, după ce li s-au pus în vedere prevederile art. 320 1 C. proc. pen., inculpații L.C. și F.B. au declarat că recunosc comiterea faptei și doresc ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc, însă cu prilejul audierii lor instanța a constatat că inculpații nu recunosc în totalitate faptele descrise în actul de sesizare a instanței, astfel încât a apreciat că judecata nu poate avea loc în condițiile procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., nefiind întrunite condițiile impuse de acest text de lege. În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpații (filele 106-107 F.l., filele 108-109 F.O.G., filele 110-111 L.C., filele 112-114 F.B.) și reaudiați martorii din lucrări, (C.D. filele 176-177, M.M.G. filele 171-172, F.I. filele 175, F.C. filele 174, F.G. fila 245, F.A.C. fila 250, O.C. fila 247, F.V. fila 249, L.V. fila 173, O.M. fila 246), au fost audiați martorii F.M. (fila 276), M.M. (fila 277) și M.C. (fila 276) -s-au solicitat lămuriri S.M.L. și au fost completate rapoartele de expertiză medico-legală din 07 februarie 2013 (fila 217) și (fila 218), au fost depuse la dosar înscrisuri în circumstanțiere și s-au întocmit referate de evaluare pentru fiecare inculpat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

Inculpatul F.l. a avut o poziție procesuală oscilantă: dacă inițial a acceptat posibilitatea de a-i fi aplicat inculpatului L.C. o lovitură cu bâta pe care o avea asupra sa, în fața instanței a declarat că este sigur că nu l-a lovit pe L.C. și nu știe cum i-au fost provocate acestuia leziunile constatate în actul medico-legal. Inculpatul a arătat că a venit la domiciliul inculpatului L.C. cu un par în mână pentru a se apăra de câini, că i-a cerut inculpatului L. să iasă afară pentru a sta de vorbă cu el și a fost inițial lovit de L.C. cu securea în creștetul capului, nu a căzut și imediat după aceea au ieșit din curțile lor și ceilalți inculpați, iar F.O. l-a lovit cu hârlețul în cap și apoi și în zona corpului, a căzut și ulterior a fost lovit și de F.B.

cu o lopată. F.O.G. a declarat că nu l-a lovit pe F.l., a intervenit în conflictul în desfășurare pentru a-l împiedica pe F.l. să-i aplice lovituri în continuare fratelui său, L.C., a încercat să-l dezarmeze de bățul cu care îl lovea pe fratele său și l-a prin în brațe moment în care fratele său F.B. l-a lovit cu lopata pe F.l.. Deși a recunoscut că avea un par în mână atunci când s-a apropiat de F.l., a negat că ar fi deținut vreun moment un hârleț în timpul derulării conflictului și că ar fi lovit pe cineva, susținând că a abandonat parul înainte de a apuca să aplice vreo lovitură. F.B. a declarat că nu a văzut ca fratele său L.C. să fi aplicat vreo lovitură lui F.l., dar a văzut cum acesta din urmă îl lovește pe L.C., cu parul în cap și cum fratelui său îi curge sânge din rană, moment în care a pus mâna pe o lopată, s-a apropiat și l-a lovit pe F.l.

de mai multe ori. A afirmat că F.O. nu a aplicat nicio lovitură lui F.l., ci doar l-a dezarmat. F.B. a susținut că F.l. a continuat să încerce să aplice lovituri lui L.C. cât timp el îl lovea cu lopata. Inculpatul L.C. a afirmat că, în momentul în care a încercat să iasă din curte, F.l. l-a lovit cu parul în cap, după care a reintrat în curte, a luat o secure și a aruncat-o spre F.l. și este posibil să-l fi nimerit, iar imediat după acest moment au sărit asupra sa mai multe persoane printre care F.l., F.G., O.C. și F.A. și l-au lovit cu toții de mai multe ori, lăsându-l inconștient la pământ. Analizând ansamblul probator Tribunalul a reținut în fapt următoarele: Între familiile inculpaților L.C.

și F.l. au existat anterior conflicte minore, care au generat o stare de tensiune, pe fondul căreia au fost comise faptele ce formează obiectul dosarului. Inculpații L.C., F.B. și F.O.G. sunt frați și, în seara zilei de 29 ianuarie 2013, F.B. era în vizită la L.C., F.O.G. locuiește în casa aflată în imediata apropiere a casei lui L.C. și în seara respectivă era la propriul domiciliu. În jurul orei 18,00 câinele inculpatului L.C. a ieșit din curte și a fost agresat de F.A., fiul inculpatului F.l. L.C. l-a certat pe F.A. și s-a deplasat la domiciliul lui F.l. pentru a avea o discuție cu acesta, dar nu l-a găsit la domiciliu, astfel încât s-a reîntors acasă. F.l. se afla în vizită la O.M. când a fost anunțat de fiica sa minoră că inculpatul L.C.

i-a vorbit urât, a înjurat-o și i-a transmis că îl așteaptă să se bată. F.l. a luat din curte un băț de lemn, de aproximativ 1 metru - 1 metru și jumătate lungime și diametrul de aproximativ 4 centimetri, cu muchii ascuțite, (potrivit declarației inculpatului F. care se coroborează cu declarația martorului C.D. și concluziile raportului de expertiză medico-legală privind posibilitatea producerii leziunilor suferite de L.C. prin lovire cu un obiect cu muchii ascuțite) s-a deplasat spre casa inculpatului L.C. (sat Lisa) și i-a strigat acestuia să iasă din casă pentru a se bate. Inculpatul L. a ieșit din casă cu un topor în mână, s-a îndreptat spre poartă și între cei doi inculpați a izbucnit inițial o ceartă, urmată în câteva secunde de conflictul fizic, aceștia aplicându-și reciproc lovituri cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor, în zona capului.

Astfel, inculpatul L.C. l-a lovit cu toporul în regiunea frontală median infraorbital stângă, rezultând o plagă tăiată discontinuă de 9 cm, cu traiect oblic cranio-caudal de la dreapta spre stânga, peretele anterior al sinusului frontal fiind penetrat. După primirea loviturii F.l. a rămas în picioare și nu și-a pierdut conștiința. Deși în declarația dată în faza de urmărire penală (fila 50dup) inculpatul L. recunoaște că a ieșit din curte având asupra sa un topor în mână și că l-a lovit pe F.l. cu acesta, în declarația dată în fața instanței acesta a expus o altă stare de fapt, afirmând că numai după ce a fost lovit de F.l. cu parul în zona capului a reintrat în curte de unde a luat toporul și l-a aruncat spre F.l., existând posibilitatea ca acesta să fi fost lovit de toporul aruncat.

Această din urmă declarație este contrazisă de declarațiile inculpatului F., care se coroborează cu cele ale martorilor O.C. dată în faza de urmărire penală, cu declarațiile coinculpaților F.B. și F.O., care nu au arătat că fratele lor s-ar fi întors în curte după ce a fost lovit și ar fi revenit cu toporul în mană la poartă pentru a continua conflictul și de declarația martorei F.V. dată în faza de urmărire penală. De altfel, varianta susținută de inculpatul L.C., privind implicarea și a altor persoane în conflict nu este susținută nici de ceilalți inculpați nici de martorii audiați, (cu excepția soției sale, care în fața instanței nu a dat declarație, prevalându-se de prevederile art. 80 C. proc.

pen.) astfel încât instanța a apreciat că declarațiile inculpatului L.C. date în fața instanței nu corespund realității. La rândul său F.l. a aplicat inculpatului L.C. cel puțin o lovitură cu bâta de lemn la nivelul vertexului, rezultând o plagă contuză de 5 cm, transversală latero-lateral, cu marginile anfracuoase, sângerândă.

Inculpatul a negat în fața instanței aplicarea oricărei lovituri inculpatului L., însă instanța remarcă pe de o parte faptul că în prima declarație dată în timp ce era internat în spital (consemnată de organele de cercetare penală în procesul verbal aflat la fila 26 dup), acesta a recunoscut că „l-a lovit și el pe C. în zona feței, dar nu poate preciza unde anume", și în celelalte declarații date în faza de urmărire penală acceptă posibilitatea de a-l fi lovit pe L., arătând că a ridicat bățul dar nu mai știe dacă a lovit (fila 48 dup) și pe de altă parte faptul că în completarea la raportul de expertiză medico-legală din 07 februarie 2013, realizată la 10 iunie 2013 la solicitarea instanței, se arată că loviturile care au provocat leziunile suferite de L.C.

au fost aplicate din față și au fost de mare intensitate. în mod evident inculpații F.O. și F.B. nu se aflau în fața inculpatului L.C., întrucât au ieșit din curtea inculpatului L. și respectiv din curtea casei alăturate și se puteau afla, - chiar în ipoteza în care toți inculpații au acționat concomitent, (ipoteză pe care instanța nu o reține), - numai față în față cu inculpatul F.l., fie pe aceeași linie cu inculpatul L., fie în spatele acestuia sau în lateral. Cum martorii oculari audiați și inculpații F. și F.B. și F.O. au declarat că în conflictul fizic au fost angrenați doar cei patru inculpați, singura explicație logică este aceea că inculpatul F. este cel care a aplicat inculpatului L. lovitura în vertex.

Instanța a constatat că inculpatul L.C. a suferit și alte leziuni, descrise în certificatul medico-legal și anume: temporal stâng acesta prezenta o plagă contuză, de formă triunghiulară cu baza în sus, de 2,5/0,5 cm, cu marginile regulate, sângerândă, maseterin stânga prezenta o tumefacție de 7/8 cm, dureroasă la palparea și mobilizarea mandibulei, pe antebrațul stâng prezenta două tumefacții violacee, una de 1/3 superioară, față externă de 7/3 cm și una inferioară, față externă de 3/3 cm,, la mâna stângă fața dorsală prezenta două excoriații de 1,5/2,1 cm, acoperite de fină crustă hematică brun roșcată, iar gamba stângă, fașă anterioară prezenta trei excoriații superficiale de 1-2,5/0,5 -1 cm acoperite de fină crustă hematică brun roșcată.

Prezența acestor leziuni pe corpul inculpatului L. a determinat instanța să rețină că acestuia i-au fost aplicate și alte lovituri în timpul derulării conflictului, fie înainte, fie după ce a căzut la pământ pierzându-și starea de conștientă. Mecanismul de producere a leziunilor descris în raportul de expertiză medico-legală este unul activ: lovire cu corp dur și lovire cu corp dur cu margini ascuțite, astfel încât instanța a reținut că până la intervenția inculpaților F.O.G. și F.B. inculpatul F. a aplicat mai multe lovituri lui L.C., lovituri în urma cărora acesta din urmă a căzut la pământ și a rămas acolo până la finalizarea conflictului. De altfel, inculpații F.B. și F.O. au arătat că în timp ce îl loveau, respectiv îl imobilizau pe F.l., acesta încerca în continuare să-l lovească pe L.C.

Raportat la evoluția rapidă a conflictului, la împrejurarea că cei doi inculpați între care a izbucnit partea inițială a incidentului se acuză reciproc de aplicarea primei lovituri și la faptul că niciunul dintre martori nu prezintă ferm și obiectiv incidentul în faza de debut a acestuia, instanța a reținut că primele lovituri dintre inculpații F. și L. au fost aplicate simultan sau aproape simultan. Este cert că imediat după ce a fost lovit cu toporul F.l. a rămas în picioare, acesta căzând la pământ numai după intervenția celorlalți inculpați, astfel încât varianta cea mai plauzibilă este aceea potrivit căreia F.l. a aplicat mai multe lovituri lui L.C. până la intervenția fraților acestuia din urmă.

În sprijinul acestei ipoteze vin și declarațiile martorului M.M.G. care a arătat că de la momentul la care a observat incidentul a văzut cum două persoane aplicau lovituri cu o lopată și un hârleț (hârșeu) unei alte persoane căzute la pământ și când s-a apropiat a constatat că persoana căzută la pământ era F.l., iar cei care aplicau lovituri erau frații F.O.G. și F.B.. Martorul a arătat că nu l-a văzut pe L.C. la fața locului, însă din declarațiile martorilor F.C., F.G., rezultă că L.C. în tot acest timp se afla la pământ sprijinit de poarta de la intrare în curtea sa, la o distanță de 2-3 metri de locul unde se afla F.l. (fila 245 dosar instanță) Distanța la care se aflau cei doi (F. și L.) atrage concluzia imposibilității aplicării de lovituri de către frații F.O.

și F.G., din greșeală, fratelui lor L.C. Declarația martorului F.A., potrivit căreia tatăl său ar fi fost inițial lovit cu lopata de către F.B. și ulterior cu securea de către L.C. nu se coroborează nu nicio altă probă și apare ca vădit nesinceră, astfel încât nu pot fi reținute nici susținerile acestuia privind posibilitatea ca L. să fi fost lovit de frații săi, din greșeală. Văzând și faptul că în fața instanței F.A. s-a prevalat de dispozițiile art. 80 C. pen. refuzând să dea declarații, întrucât este fiul inculpatului F.l., instanța a înlăturat ca nesinceră și subiectivă declarația acestuia din faza de urmărire penală. Leziunile produse prin loviturile aplicate de F.l. părții vătămate L.C.

au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viata victimei. Prin urmare instanța a reținut că frații F.O.G. și F.B. au intervenit în conflict numai după ce și-au văzut fratele, pe inculpatul L.C., căzut la pământ și plin de sânge ca urmare a loviturilor aplicate de F.l. Ambii inculpați au aplicat lovituri inculpatului F.l. utilizând unelte agricole, respectiv o lopată și un hârleț. (hârșeu, cazma); inculpatul F.B. recunoaște că a aplicat 2-3 lovituri cu lopata în zona capului și în zona trunchiului și că în urma uneia dintre aceste lovituri F.l. a căzut, moment după care a mai aplicat lovituri. Din declarația martorului ocular și obiectiv M.M.G. (despre care inculpatul F.O.

arată că nu e află în dușmănie cu el și care nu este rudă cu niciuna din părți) instanța reține că ambii inculpați au aplicat lovituri lui F.l. în timp ce acesta era căzut la pământ și în timp ce rudele acestuia le strigau să înceteze pentru că există riscul de a-l omorî. Aplicarea de lovituri inculpatului F.l. de către inculpatul F.O.G. și faptul că acesta avea în mână o unealtă agricolă este confirmată de martorii M.M.G. (fila 55 d.u.p., fila 171 dosar instanță), O.M. (fila 76 verso dup), F.V. (fila 70 dup), F.G. (fila 60 dup, fila 245 instanță). împrejurarea că la finalul incidentului F.O. nu mai avea asupra sa hârlețul cu care a aplicat lovituri lui F.l. sau faptul că nu a fost identificat și ridicat de organele de poliție hărlețul respectiv nu constituie o probă a nevinovăției inculpatului.

Așa cum s-a arătat și în rechizitoriu, în starea de agitație de la finalul conflictului, când la fața locului se strânsese deja un număr mare de persoane, și când exista suspiciunea producerii unor consecințe mai grave ale conflictului (decesul părților), este firesc să fi existat inițiativa inculpaților sau a rudelor și apropiaților acestora de a înlătura obiectele contondente cu care au fost aplicate loviturile. Constatarea existenței faptei nu este dependentă de identificarea și ridicare obiectelor vulnerante, câtă vreme există probe care dovedesc existența acestor obiecte și utilizarea lor de către inculpați în timpul conflictului. Au fost înlăturate apărările inculpaților F.l. și F.O., potrivit cărora în lipsa obiectelor despre care se reține că ar fi fost folosite la aplicarea de lovituri victimelor nu se poate dispune condamnarea inculpaților.

Instanța a constatat că dovada existentei acestor obiecte și a utilizării lor de către inculpați rezultă din declarațiile martorilor, și ale inculpatului F., din natura leziunilor constatate și efectele produse de acestea aceste din urmă elemente prezentând caracter de maximă obiectivitate. Leziunile produse părții vătămate F.l. prin lovirea inițial de către L.C. cu toporul în frunte și ulterior de către F.O.G. și F.B. cu hârlețul și lopata în tona capului și trunchiului au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor tribunalul a reținut următoarele: Instanța nu a reținut agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

- săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, - întrucât în stabilirea situației de fapt nu a reținut faptul că cei trei frați au acționat concomitent, în baza unei rezoluții infracționale comune, care să le sporească atât curajul, cât și șansele de reușită. Dimpotrivă, instanța a constatat că inițial în conflict au fost implicați numai F.l. și L.C. și că inculpații F.O. și F.B. au intervenit numai după ce fratele lor a fost adus în stare de inconștiență de loviturile primite, pe fondul unei stări de tulburare provocată de acțiunea ilicită gravă a inculpatului F.l., aspect care justifică aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. față de acești inculpați, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special în condițiile art. 76 lit. c) C. pen., fără ca reducerea să poate atinge limita prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen.

Este adevărat că unii martori au afirmat că cei trei inculpați au acționat deodată, însă instanța a reținut ca improbabil acest scenariu, pentru considerentele expuse mai sus. Este de remarcat faptul că atât inculpații cât și martorii au prezentat cu prilejul diferitelor audieri versiuni diferite asupra evenimentelor, însă instanța avut în vedere numai acele aspecte din fiecare declarație, în legătură cu care a constat că se coroborează cu ansamblul probator administrat și logica derulării incidentului. Nu s-a reținut nici încadrarea juridică propusă de inculpați, și anume aceea prevăzută de art. 322 alin. (1) și (2) C. pen. care să fie aplicată tuturor inculpaților.

S-a apreciat că, pentru a fi în prezența infracțiunii acestei infracțiuni instanța trebuie să constate că mai multe persoane au fost implicate într-o încăierare, într-un conflict spontan,care antrenează un număr mare de persoane, care se amplifică, duce la manifestări violente ale unora împotriva altora în așa fel încât, în îmbulzeală, au loc îmbrânceli și lovituri reciproce. în cazul infracțiunii de încăierare lupta se naște, de regulă între două grupuri sau tabere adverse și se caracterizează printr-un complex de acte de violență de îmbrânceli și lovituri reciproce aplicate la întâmplare, încât este greu, din cauza aglomerării de persoane, să se determine acțiunea fiecăruia în parte. încăierarea, prin ea însăși prezintă pericol pentru societate, independent de infracțiunile pe care le săvârșește fiecare participant în parte.

În cazul de față nu se poate vorbi despre o îmbulzeală, de o aglomerație de persoane, care acționează haotic și de acțiuni ce nu pot fi determinate din cauza aglomerației, după cum nu putem vorbi de două tabere adverse. Atât în actul de sesizare a instanței cât și în situația de fapt constatată că urmare a administrării probatoriului, sunt determinate acțiunile fiecărui inculpat în parte și este stabilită persoana asupra căreia se exercită actele de violență de către fiecare inculpat: astfel inculpatul F.l. a acționat exclusiv asupra inculpatului L.C., iar toți ceilalți inculpați au aplicat lovituri, în două etape distincte, inculpatului F.: într-o primă etapă inculpatul L. și în cea de-a doua etapă inculpații F.O.

și F.B. Nu se poate aprecia nici că inculpatul F.l. ar constitui el singur o grupare de persoane, astfel încât cererea inculpaților, de schimbare a încadrării juridice a faptei va fi respinsă. Instanța a constatat că în drept faptele comise de fiecare inculpat în parte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat în forma tentativei prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) C. pen. pentru următoarele considerente: În ceea ce-l privește pe inculpatul F.l., sub aspect obiectiv inculpatul F.l. a aplicat una sau mai multe lovituri cu mare intensitate (a se vedea completarea la raportul de expertiză medico-legală de la fila 217 dosar instanță), în zona capului, cu un obiect contondent, urmarea imediată fiind producerea de leziuni care au pus viața părții vătămate - inculpat L.C.

în primejdie și care au necesitat'pentru vindecare un număr de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale, iar urmarea care s-ar fi putut produce în situația în care nu s-ar fi intervenit prin acordarea de îngrijiri medicale de specialitate este decesul victimei. Decesul nu s-a produs din motive independente de voința inculpatului care a executat în întregime actele materiale specifice infracțiunii de omor calificat Sub aspect subiectiv inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Astfel, deși instanța a acceptat că inculpatul F. nu și-a propus, în momentul în care s-a deplasat la poarta inculpatului L., să-i suprime viața, s-a constatat că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat în momentul în care a aplicat într-o zonă vitală lovituri de mare intensitate cu un obiect contondent cu potențial agresogen ridicat.

În ceea ce-i privește pe inculpații L.C., F.O. și F.B., sub aspect obiectiv s-a reținut că fiecare dintre ei a aplicat părții vătămate inculpat F.l. lovituri de mare intensitate în zona capului și trunchiului, prin utilizarea de corpuri contondente apte să producă cel mai grav rezultat pentru viața victimei: L.C. un topor, F.O. un hârleț cu coadă de lemn, iar F.B. o lopată cu coadă de lemn, urmarea imediată a acțiunilor tuturor celor trei inculpați fiind producerea de leziuni care au pus în primejdie viața victimei și care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale. La fel ca și în cazul celuilalt coinculpat urmarea care s-ar fi putut produce dacă nu s-ar fi intervenit prompt prin îngrijiri medicale de specialitate este decesul victimei.

Sub aspect subiectiv s-a reținut că inculpații au acționat cu intenție directă. Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul L.C. acesta a aplicat o lovitură cu un corp tăietor despicător în zonă vitală, lovitura fiind de mare intensitate, astfel încât se poate aprecia că a urmărit producerea decesului victimei, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința sa. Inculpații F.O. și F.B. au aplicat la rândul lor lovituri cu corpuri contondente în zone vitale, după ce inculpatul F. fusese deja lovit cu toporul în zona frunții de către ratele lor și sângera și au continuat să aplice lovituri după ce victima a căzut la pământ și în situația în care se aflau și în superioritate numerică, astfel încât se poate aprecia că și acești inculpați au urmărit decesul victimei, care nu s-a produs din motive independente de voința lor.

Condiția săvârșiri faptei în public este realizată întrucât fapta a fost comisă pe un drum public, (care prin natura și destinația lui este totdeauna accesibil publicului) respectiv pe strada din fața casei inculpaților, iar la finalul incidentului la fața locului se strânseseră în jur de 100 de persoane, astfel încât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 152 lit. a) și b) C. pen. Pentru inculpații F.O. și F.B. s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării, apreciindu-se că aceștia au acționat sub impulsul unei tulburări determinate de atitudinea violentă a inculpatului F. față de fratele lor, pe care l-au văzut căzut la pământ și plin de sânge. S-a apreciat că Faptele prezintă pericol social specific infracțiunii și atrag răspunderea penală a inculpaților.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat fiecărui inculpat în parte instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală). Astfel, pedeapsa prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. pentru infracțiunea de omor calificat este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Prin aplicarea prevederilor art. 21 alin. (2) C. pen. limitele se reduc la închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni. Prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

pentru inculpații F.O. și F.B. pedepsele s-au redus sub minimul special în condițiile art. 76 lit. b), dar cel mult până la 1/3 din minimul special potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. La aprecierea pericolului social concret al faptelor instanța a avut în vedere modul și mijloacele de acțiune și anume: comiterea faptelor în public, prin utilizarea unor corpuri contondente, dar și atitudinea inculpaților care nu au înțeles nici gravitatea faptelor comise și nici importanța valorii ocrotite de legea penală și percep în continuare ca incidentul ca pe unul banal, lipsit de importanță și care nu justifică o reacție fermă și imediată din partea organelor judiciare.

Faptul că ambii inculpați - părți vătămate și-au revenit în urma îngrijirilor medicale de care au beneficiat, diminuează, în opinia inculpaților, importanța elementelor de fapt care atrag concluzia că faptele prezintă pericol social ridicat, ignorând realitatea obiectivă potrivit căreia viețile ambelor victime au fost puse în primejdie și numai intervenția medicilor care le-au acordat îngrijiri de specialitate a împiedicat decesul acestora. În ceea ce privește persoanele inculpaților instanța a reținut, pe baza înscrisurilor depuse de inculpați în circumstantiere și a referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, că inculpații F.l. și L.C. și F.O.

sunt căsătoriți, au copii minori în întreținere (2 copii F.I., 5 copii L.C. și 2 copii F.O.), iar F.B. este necăsătorit și locuiește cu mama sa. Inculpații L. și F. beneficiază de ajutor de. șomaj, inculpații F.B. și F.O. beneficiază de ajutor social, și fiecare inculpat își completează veniturile muncind în agricultură. Toți cei patru inculpați au o imagine favorabilă în comunitate, sunt încadrați în familie și societate și sunt la prima confruntare cu legea penală, cu excepția inculpatului L.C., care a fost condamnat anterior la pedeapsa cu amenda penală pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., condamnare în legătură cu care a intervenit reabilitarea de drept potrivit art. 134 alin. (1) C. pen.

Inculpații L.C. și F.B. au recunoscut în maniere proprii săvârșirea faptelor, asumându-și responsabilitatea pentru infracțiunea comisă, în timp ce inculpații F.O. și F.l. au negat comiterea faptei. Atitudinea procesuală a inculpaților L.C. și F.B. s-a apreciat că se impune a fi valorificată prin reținerea în favoarea acestora a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecințele prevăzute de art. 76 al. lit. b), alin. (2) C. pen. Astfel, s-a considerat că instanța nu poate ignora opțiunea celor doi inculpați pentru urmarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., chiar dacă nu a fost urmată această procedură datorită neconcordanțelor dintre starea de fapt prezentată în declarațiile inculpaților și starea de fapt din rechizitoriu.

(S-a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât sinceritatea acestora nu este completă, aceștia încercând să-l exonereze pe F.O. de răspundere penală prin susținerile referitoare la neaplicarea de lovituri de către acesta în cadrul conflictului). în ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că nici L.C. și nici F.l. nu s-au constituit părți civile în cauză. S-a constatat că s-a constituit parte civilă, cu respectarea condițiilor impuse de art. 15 C. proc. pen., S.C.J.U. Brașov cu sumele de 867,83 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F.l. și respectiv 1.806,47 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate L.C., depunând deconturile de cheltuieli aferente acestor pretenții (f. 68 - 70 dosar instanță).

Analizând pretențiile formulate în cadrul laturii civile a cauzei instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 1349 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.) „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral." Potrivit art. 1357 alin. (1) din aceeași lege, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare." Inculpații au comis o faptă ilicită constând în aplicarea de lovituri care au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65 -70 de zile de îngrijiri medicale pentru fiecare parte vătămată, faptă care a cauzat părții civile S.C.J.U.

Brașov un prejudiciu constând în contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru acordarea asistenței medicale victimelor. Vinovăția inculpaților a fost constatată sub forma intenției. Pretențiile formulate de S.C.J.U. Brașov nu au fost contestate de inculpați sub aspectul existenței sau cuantumului prejudiciului, astfel încât în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. art. 1349, 1357 alin. (1) și 1370 din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și 346 C. proc. pen. instanța a obligat în solidar inculpații L.C., F.O.G. și F.B. să plătească părții civile S.C.J.U. Brașov suma de 867,83 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate F.l., și în baza art. 14 și 346 C. proc.

pen. rap. la art. 1349, 1357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 (noul C. civ.), coroborate cu art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul F.l. să plătească părții civile S.C.J.U. Brașov suma de 1.806,47 iei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate L.C. Împotriva sentinței penale mai sus- arătată, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații F.l., F.B., F.O.G. și L.C. Parchetul a solicitat desființarea sentinței apelate și, în rejudecare, să se rețină în privința inculpaților F.B., F.O.G. și L.C. agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., apreciind că există elemente care să conducă la concluzia că cei trei inculpați au exercitat împreună și deliberat în baza unei rezoluții infracționale comune violențe asupra inculpatului F.l.

așa cum rezultă din declarațiile acestuia și ale martorului C.D.N. care a arătat că i-a văzut pe cei trei inculpați ieșind concomitent din locuințele lor. Astfel, în condițiile în care instanța a reținut în mod corect că nu se pot reține prevederile art. 44 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în privința acestor inculpați, nu se poate reține nici scuza provocării deoarece acești inculpați au ieșit concomitent cu fratele lor L.C., deja înarmați și hotărâți de a-i da un ajutor acestuia în conflictul său cu F.l. S-a solicitat înlăturarea prevederilor art. 75 lit. b) C. pen. în privința inculpaților F.B. și F.O.G. și reținerea prevederilor art. 75 lit. a) C. pen. în privința inculpaților F.B., F.O.G.

și L.C. cu consecințele ce se impun în privința tratamentului sancționator. în situația în care se vor aprecia ca fiind corecte incidența dispozițiilor art. 74 alin. (2) și art. 75 lit. b) C. pen. s-a solicitat a se reține ca temei al reducerii pedepselor prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. și nu cele ale art. 76 lit. b) C. pen. Inculpatul F.l. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap la art 174, 175 lit. i) C. pen. în încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) C. pen. arătând că inculpații s-au bătut unii cu alții într-o învălmășeală specifică încăierării. S-a solicitat achitarea întrucât a fost în legitimă apărare; în subsidiar s-a solicitat ca, în condițiile în care va fi totuși găsit vinovat să fie condamnat doar pentru încăierare la o pedeapsă spre minimul special.

Inculpatul L.C. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. pen. întrucât el este cel care a fost bătut crunt de F.l. În subsidiar apărătorul comun al inculpaților L.C. și F.B. a solicitat schimbarea încadrării juridice în încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) C. pen. pentru toți inculpații invocând declarațiile lui F.l., O.C.,F.V., F.A., L.V., F.O., F.B., C.D., O.C., M.G.M.C. din care rezultă că în fapt a avut loc o încăierare între două tabere, la agresiuni participând și L.V., F.V. și F.A. chiar dacă aceștia nu au fost trimiși în judecată, cele două tabere aplicându-și reciproc lovituri, a căror destinație nu a putut fi stabilită precis în cadrul unui conflict spontan și de scurtă durată.

Inculpatul F.B. a solicitat în cadrul apărării comune făcute cu fratele său L.C. schimbarea încadrării juridice a faptei în încăierare pentru considerentele deja expuse în apelul inculpatului L.C. și, în subsidiar să se constate că inculpatul F.B. nu a intenționat să suprime viața lui F.l. (în opinia apărării se poate reține cel mult intenția indirectă), ci a intenționat să-și apere fratele, pe L.C., fapta sa având un grad mai redus de pericol social concret ceea ce ar impune reducerea pedepsei aplicate și aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. Inculpatul F.O.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în încăierare arătând că, din declarațiile martorilor, rezultă că a fost un conflict între două tabere formate din frații Furdui și L. și, respectiv F.l.

cu ai lui, și aplicarea unei pedeapse orientată spre minimul special. Prin Decizia penală nr. 130/Ap din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 203/S din 31 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 2309/62/2013, care a fost desființată în privința reținerii prevederilor art. 76 lit. b) C. pen. și a neaplicării prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen. în ceea ce-i privește pe inculpații L.C., F.O.G. și F.B. și, în rejudecare : Au fost înlăturate prevederile art. 76 lit. b) C. pen. și au fost reținute prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.

în privința inculpaților L.C., F.O.G. și F.B., menținând pedepsele aplicate inculpaților prin sentința apelată. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. A fost dedusă în continuare din pedeapsa aplicată inculpaților F.O.G. și F.B. perioada arestului preventiv de la 31 iulie 2013 la zi și a fost menținută starea de arest a acestora A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Lisa, fără încuviințarea instanței, cu obligațiile stabilite prin încheierea din 28 februarie 2013 a Tribunalului Brașov, pentru inculpații L.C. și F.l. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații L.C., F.O.G., F.B. și F.l. împotriva aceleași sentințe.

În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. inculpații apelanți L.C., F.O.G., F.B. și F.l. au fost obligați la plata a 50 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului. Pentru a dispune astfel instanța de control judiciar a reținut că prima instanță, în urma coroborării judicioase a întregului material probator administrat în cauză, a stabilit o situație de fapt corectă dând valență acelor declarații de martori care se coroborau cu restul probelor administrate, înlăturând motivat declarațiile nesincere, în contextul în care martorii audiați în cauză sunt în proporție covârșitoare rude sau în relații apropiate cu inculpații aflați în conflict și au dat de cele mai multe ori declarații oscilante.

Argumentele detaliate expuse în considerentele sentinței apelate cu privire la motivele reținerii stării de fapt în urma valorificării declarațiilor de martori care se coroborează cu actele medicale și cu restul probatoriului administrat corespund exigențelor exhibate de jurisprudența C.E.D.O. (cauza Boldea vs România), aceste argumente fiind însușite de instanța de control judiciar fără a le mai reitera. În completarea considerentelor primei instanțe Curtea a constatat că, în privința tuturor inculpaților, probele administrate în cauză dovedesc vinovăția acestora în raport cu tentativa la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. pentru care au fost condamnați, prezumția de nevinovăție de care inculpații beneficiază conform art 5 2 C. proc.

pen., art. 6 parag. 2 din C.E.D.O. și art 23 alin 11 din Constituție a fost răsturnată pentru fiecare dintre ei. Astfel, inculpatul F.B. a recunoscut că i-a aplicat 2-3 lovituri cu lopata în zona capului și a trunchiului lui F.l., declarația sa de recunoaștere coroborându-se cu cea a martorului ocular M.M.G. căreia instanța i-a dat valență deplină deoarece acest martor a făcut declarații constante, care s-au coroborat cu restul materialului probator, dovedindu-se a fi sincere, martorul fiind printre puținii martori care nu erau nici rude, nici în relații de dușmănie sau prietenie cu vreuna dintre părțile în conflict. De altfel, inculpatul și-a recunoscut de la bun început vinovăția și chiar a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate de la art 320 1 C. proc.

pen., cerere ce i-a fost respinsă de instanța de fond care a constatat că, în declarația dată, inculpatul prezintă o situație diferită cu privire la contribuția fraților săi la săvârșirea faptelor. Inculpatul F.l. a recunoscut inițial că I-a lovit cu bâta în cap pe inculpatul L.C., ulterior nuanțându-și declarația și arătând că nu mai știe dacă I-a lovit pe L., în final ajungând să nege că l-ar fi lovit, acreditând ideea că, de fapt, inculpatul L.C. a fost lovit din greșeală de frații săi. Prima instanță a reținut că, rezultă din declarațiile martorului ocular M.M.G., că inculpații F.B. și F.O.G. i-au aplicat lovituri numai lui F.l., variantă susținută de concluziile expertizei medico-legale care a constatat că loviturile aplicate inculpatului L.C.

au fost aplicate cu mare intensitate și din față, în timp ce, din declarațiile martorilor F.C. și F.G. rezultă că, în timp ce inculpații F.B. și F.O.G. îl loveau pe inculpatul F.l., fratele lor L.C. era căzut jos la 2-3 m de locul în care se afla F.l., fiind exclusă varianta ca acesta să fi fost lovit din greșeală de frații săi. împrejurarea că nu a fost găsit parul cu muchii cioplite despre care s-a reținut că ar fi fost folosit în conflict de F.l. nu conduce la concluzia inexistenței vinovăției acestui inculpat în contextul în care chiar inculpatul recunoaște că a fost înarmat cu un asemenea par, martorii oculari audiați confirmă și ei acest aspect, iar expertiza medico-legală stabilește că leziunile produse inculpatului L.C.

au putut fi cauzate de lovirea cu un obiect contondent cu muchii ascuțite. Cu privire la faptul că și inculpatul F.O.G. l-a lovit pe inculpatul F.l. există declarația martorului ocular și obiectiv M.M.G. care a arătat că două persoane l-au lovit pe F.l., declarație care coroborată cu cea a martorilor F.C. și F.G., rezultă că la momentul respectiv inculpatul L.C. era deja căzut jos deci nu avea cum să fie el una dintre cele două persoane care-l loveau pe F.l. Și martorele O.M. și F.V. confirmă împrejurarea că și inculpatul F.O.G. l-a lovit, împreună cu fratele său inculpatul F., pe inculpatul F.l. De remarcat și faptul că acest inculpat deși nu a recunoscut comiterea faptei a solicitat în apel doar schimbarea încadrării juridice și reindividualizarea pedepsei, nu și achitarea.

Martorii F.M., M.M. Și M.C. care, în opinia inculpatului, confirmă varianta nevinovăției sale, au arătat că, de fapt ei nu au văzut derularea incidentului sau cine pe cine a lovit, așa încât aceste declarații nu sunt în măsură să-l disculpe pe inculpat. În ceea ce-l privește pe inculpatul L.C., acesta a recunoscut inițial că a ieșit din curtea sa cu un topor și că l-a lovit pe F.l., ulterior a declarat că, de fapt el a ieșit din curte neînarmat, a fost lovit de F.l. și numai după acest moment a reintrat în curte și aluat un topor pe care l-a aruncat către F.l., dar nu știe dacă l-a lovit pe acesta (variantă neconfirmată nici de proprii frați ai acestui inculpat), pentru ca, în fața instanței de control judiciar să revină asupra tuturor declarațiilor și să arate că de fapt el este nevinovat, dar s-a declarat inițial vinovat pentru a-i exonera de răspundere pe frații săi (aspect neverosimil, pentru că, pe de o parte unul dintre frați săi și anume F.B.

și-a recunoscut de la bun început vina, iar, pe de altă parte, declarațiile inculpatului L.C. în care acesta si-a recunoscut inițial vinovăția nu au fost date de o manieră în care să excludă vinovăția fraților săi în calitate de coautori ai aceleași fapte). În apel, inculpatul a arătat că există declarații a unei serii de martori care nu l-au văzut lovind și anume C.D., F.G., M.G., F.G. M.C. etc, Prima instanță a arătat amănunțit ce declarații de martori va retine și din ce motive alte declarații sau o parte din acestea vor fi înlăturate în contextul în care martorii sunt rude cu părțile și pro sau contra inculpaților din cauză. Din propria declarație inițială de recunoaștere a faptei dată de L.C., susținută de declarația soției sale L.V., care în fata instanței s-a prevalat de dispozițiile art. 80 C. proc.

pen., coroborată cu declarațiile martorilor O.C., F.V. rezultă vinovăția inculpatului. Rezultă așadar din probe certe că în data de 29 ianuarie 2013 inculpații F.l. și L.C. s-au lovit reciproc, primul înarmat cu un par cu muchii ascuțite, cel de-al doilea cu un topor, ordinea loviturilor neputând fi decelată din probe, însă intervalul scurs între lovituri potrivit declarațiilor de martori rezultă a fi fost de ordinul secundelor astfel încât este destul de probabilă concluzia primei instanțe că cei doi s-au lovit simultan sau la o diferență de ordinul secundelor, iar inculpații F.O.G. șu F.B. au intervenit în conflict în favoarea fratelui lor L.C. lovindu-l la rândul lor pe F.l., înarmați cu lopată și, respectiv hârleț.

Prima instanță a expus situația de fapt rezultată din analiza amănunțită a probelor de vinovăție a celor patru inculpați, Curtea achiesând la argumentele primei instanțe cu precizările arătate mai sus. Existând probe cu privire la întrunirea elementelor laturii obiective ale infracțiunii de tentativă de omor calificat pentru toți cei patru inculpați, Curtea a constatat întrunirea condițiilor pentru a reține în persoana inculpaților și a elementelor laturii subiective, respectiv a comiterii faptei cu intenția cel puțin indirectă de a ucide. Această intenție rezultă din elemente ca zona vitală vizată de loviturile inculpaților, inculpatul L.C. a fost lovit î