ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3913/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3913/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul M.l. împotriva

Deciziei penale nr. 142/A din 10 iulie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 5 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

Dosarul nr. 2205/115/2013 s-a dispus:

- respingerea cererii de aplicare a dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen. formulată în cauză de către inculpatul M.l. și

condamnarea inculpatului la pedepsele de:

- 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

omor deosebit de grav, prevăzută de în baza art. 174, art. 176 lit. a) C. pen.

a fost condamnat inculpatul M.l.;

În baza art. 71, art. 64 C. pen., s-a interzis inculpatului,

ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa stabilită, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. d), e) C. pen., pe

durata executării pedepsei;

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d), e) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 10 ani, pedeapsă ce va începe

după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de

pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei;

-7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii tentativă de

omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. a fost;

În baza art. 71, art. 64 C. pen., s-a interzis inculpatului,

ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa stabilită, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. d), e) C. pen., pe

durata executării pedepsei;

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d), e) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 10 ani, pedeapsă ce va începe

după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de

pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 71, art. 64 C. pen., s-a dispus interzicerea ca

pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa stabilită, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. d), e) C. pen., pe

durata executării pedepsei;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire

de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 71, art. 64 C. pen., s-a interzis inculpatului,

ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa stabilită, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. d), e) C. pen., pe

durata executării pedepsei;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul s-a

dispus ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 25 ani

închisoare;

În baza art. 71, art. 64 C. pen., s-a interzis inculpatului,

ca pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul

de infracțiuni, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) și lit. d), e) C. pen.;

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), b), d), e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 10

ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea

totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei;

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a fost dedusă

din pedeapsa aplicată inculpatului M.I. durata reținerii și arestului

preventiv, începând cu data de 01 octombrie 2012, până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului M.I. pe o durată de 60 zile;

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381-1395 C.

civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de partea

civilă F.S., și în consecință a fost obligat inculpatul la plata sumei de

40.000 euro cu titlu de daune morale (sau echivalentul în lei la momentul

plății efective);

S-a luat act că F.C.M. a renunțat la calitatea de parte

civilă în cauză;

Au fost respinse celelalte daune solicitate de partea civilă

F.S. de la inculpatul M.l., până la concurența sumei de 100.000 de euro;

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381-1395 C. civ.,

art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost

admisă în totalitate acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.M.U.

Reșița, drept pentru care a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.286, 97

lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate pentru îngrijirile

acordate victimei F.C.M., la care se vor adăuga dobânzile legale aferente până

la achitarea debitului;

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea

următoarelor corpuri delicte: cuțit cu lamă metalică și mâner din lemn,

respectiv sfoară împletită de culoare albă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 486/P/2012 din data de 14 martie 2013

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, înregistrat la Tribunalul

Caraș-Severin sub nr. 2205/115/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului M.l. pentru săvârșirea infracțiunilor de: omor deosebit de grav,

faptă prev. și ped. de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) C. pen.,

tentativă la omor, faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

C. pen. și lipsire de libertate (două infracțiuni), faptă prev. și ped. de art.

189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență

că, în seara de 30 septembrie 2012, în jurul orei 20,00, în apropiere de halta

C.F.R. Ticvaniu Mic, inculpatul M.l. a exercitat acte de agresiune asupra

victimelor minore: F.A.I. și F.C.M., prin lovirea repetată cu cuțitul în zone

vitale - gât și toraco-abdominală, cauzând decesul victimei F.A.I. și punând

viața în primejdie a victimei F.C.M.

Din analiza probelor, instanța de fond a constatat că starea

de fapt reținută prin rechizitoriu și recunoscută ca atare de către inculpat în

declarația formulată înaintea instanței, este o stare de fapt conformă cu

realitatea și adevărul, ea rezultând din coroborarea informațiilor furnizate

prin mijloacele de probă.

În fapt, prima instanță a reținut că în seara de 30

septembrie 2012, în jurul orei 20,00, în apropiere de halta C.F.R. Ticvaniu

Mic, inculpatul M.l. a exercitat acte de agresiune asupra victimelor minore:

F.A.I. și F.C.M., prin lovirea repetată cu cuțitul în zone vitale - gât și

toraco-abdominală, cauzând decesul victimei F.A.I. și punând viața în primejdie

a victimei F.C.M.

Din declarația victimei F.C.M. s-a reținut că în data

de 30 septembrie 2012, în jurul orelor 16,00, împreună cu sora sa F.A.I. au

plecat din Oravița cu motoscuterul condus de inculpatul M.I., în zona

"maidan", în apropiere de halta C.F.R. Ticvaniu Mic, cei trei

oprindu-se acolo. Inculpatul împreună cu F.A.I. au luat-o pe drum înainte,

depărtându-se până nu au mai fost văzuți de F.C.M.. La un moment dat aceasta a

auzit-o pe sora sa țipând și mergând la locul unde se afla aceasta, a văzut că

este legată la gură cu o bandă "scotch" pe care aceasta a tras-o jos.

Apoi inculpatul le-a legat pe amândouă de ambele mâini,, spate la spate, apoi

legate de un copac din apropierea drumului, inculpatul „adunând sfoara,, după

cele două victime, atât la picioare cât și în zona toraco-abdominală.

Inculpatul le-a întrebat care dintre ele este virgină, iar victima F.A.I. i-a

răspuns că amândouă. La gură le-a pus bandă "scotch" pentru a nu mai

țipa. Apoi, potrivit afirmațiilor victimei în cauză, persoană ce a fost audiată

în calitate de martor, inculpatul a dezlegat-o pe F.C.M., ducând-o mai la deal

și întreținând raport sexual cu aceasta prin amenințare cu cuțitul. în acest

timp victima F.A.I. a reușit să se dezlege, fugind din acel loc. Inculpatul a

plecat după F.A.I. pentru a o prinde, în acest timp reușind să fugă și victima

F.C.M. Victima F.C.M. a fugit pe linia ferată din apropiere și în acest timp a

reușit să vorbească la telefonul său mobil cu frații săi, F.C. și F.M.,

spunându-le că ea și sora sa sunt bătute de "I." în zona

"maidan".

Victima F.A.I. a fost prinsă de inculpat și apoi a fost

lovită de mai multe ori cu cuțitul în zona gâtului și toraco-abdominală,

fiindu-i cauzat decesul.

Inculpatul a plecat să o prindă și pe victima F.C.M. Aceasta

a fost prinsă, fiind adusă în apropierea locului unde se afla victima F.A.I.,

fiindu-i luat telefonul mobil de către inculpat și lovită de acesta de mai multe

ori cu cuțitul în zona gâtului și toraco-abdominală. Victima a închis ochii și

și-a ținut respirația, după care inculpatul, crezând că este decedată, a

aruncat-o într-un șanț mare, lângă sora sa decedată. Inculpatul a plecat cu

motoscuterul din acel loc, iar victima F.C.M. a observat că sora sa are

pantalonii și chilotul trași până la genunchi și a realizat că aceasta este

decedată. F.C.M. s-a târât până la marginea drumului pentru a fi găsită de vreo

mașină.

F.C.M. a fost găsită dimineața de organele de poliție

și a fost transportată la S.J.U. Reșița.

Noaptea, organele de poliție au ridicat de la inculpat corpul

delict-cuțit și îmbrăcămintea acestuia, ce erau purtătoare de sânge uman.

Prima instanță a reținut că în faza urmăririi penale,

inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor penale, susținând că cele

două victime nu l-au lăsat în pace, refuzând să se întoarcă pe jos în oraș,

dorind să meargă cu el, cu motoscuterul, până în localitatea Gîrliște, unde

locuiau părinții inculpatului, deși el le-a spus celor două victime că nu mai

are benzină pentru a le lua cu motoscuterul în acea localitate.

Inculpatul a afirmat că din această cauză el le-a legat cu

sfoară de un copac din apropiere, însă cele două victime s-au dezlegat, mergând

la locul unde se afla inculpatul. întrucât una dintre victime i-a aruncat cu

nisip în ochi, inculpatul a exercitat acte de agresiune împotriva celor două

victime, prin lovirea acestora cu cuțitul.

În fața instanței de judecată, inculpatul a mai susținut că

între el și victime a avut loc o încăierare pornită de la refuzul victimei

F.A.l. de a-i restitui o sumă de bani pe care i-o datora și care reprezenta

contravaloarea unui prejudiciu pe care aceasta i l-a adus lui.

Prima instanță a apreciat că variantele susținute de inculpat

nu sunt probate și nu sunt nici măcar credibile; că ar însemna să se dea

crezare afirmației că motivația acțiunilor inculpatului, bărbat în vârstă de 35

de ani și în plină putere, de a agresa două fete, în vârstă de 14 ani,

respectiv 17 ani, atât de grav încât a ucis-o pe una dintre ele și a pus în

pericol viața celei de-a doua, lipsindu-le și de libertate pentru a le putea

agresa, a fost fie aceea de a dori să scape de cele două victime, ce erau

tinere de o forță net inferioară lui, fie aceea de a scăpa dintr-o altercație

degenerată în conflict fizic cu ele.

Instanța de fond a reținut că, dincolo de faptul că nu sunt

probate, aceste apărări ale inculpatului nu sunt nici credibile, pentru că ele

contrazic ireconciliabil însăși logica derulării faptelor și însuși bunul-simț

comun; că ar fi fost posibil ca o persoană să acționeze astfel doar dacă ar fi

fost lipsită total de discernământ din cauza unor afecțiuni psihice de cea mai

mare gravitate, însă nu este cazul la inculpat, persoană ce are discernământ nealterat,

deplin.

Totodată, prima instanță a mai reținut că inculpatul a

renunțat finalmente să mai susțină aceste variante ale derulării

faptelor/aceste apărări și nici nu a cerut probe în dovedirea lor, fapt ce ar

vădi din partea sa un anume grad, nu deplin, de conștientizare a situației sale

personale și a urmărilor faptelor sale pentru sine și pentru alții, în raport

cu acuzațiile formulate împotriva sa și cu faptele săvârșite.

S-a mai constatat că afirmația acuzării reținută în

rechizitoriul, în sensul că: „după cum a declarat victima F.M.C., inculpatul ar

fi întreținut prin amenințare cu cuțitul raport sexual cu ea, existând

posibilitatea ca raportul sexual să fi existat. Cu victima F.A.l. putea exista

doar încercarea inculpatului de a avea raport sexual, din moment ce sora sa a

constatat că aceasta, fiind decedată, avea pantalonii și chilotul trași până la

genunchi. Din această cauză, s-a apreciat că mobilul crimei a fost acela de a

ascunde violul. Existența infracțiunii de viol însă nu a putut fi dovedită

întrucât, deși I.M.L. Timișoara a constatat în baza unei probe ridicată de

medicul legist existența spermatozoizilor la victima F.M.C. - probă ce a fost

consumată la acest nivel, în baza unei alte probe ridicată în același timp și

înaintată la Institutul de Criminalistică București pentru A.D.N. (Raport de

Expertiză din 21 ianuarie 2013), nu s-a putut constata existența

spermatozoizilor și, în consecință, nu s-a putut stabili cu certitudine că acei

spermatozoizi a căror existență a fost constatată la I.M.L. Timișoara, sunt ai

inculpatului M.I.. Inculpatul nu a recunoscut că ar fi săvârșit vreo faptă

penală de viol, iar declarația victimei F.C.M. nu se coroborează în acest sens

cu vreo altă probă. Ca atare, există dubiu în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii

de viol de către inculpatul M.I., dubiu ce îi profită", este corectă în ce

privește insuficiența probelor necesare inculpării lui M.I. pentru infracțiuni

de viol și tentativă de viol; că, de altfel, asemenea acuzații nu au fost

formulate împotriva inculpatului și acesta nu este judecat pentru aceste fapte;

apreciind că nu poate fi reținut ca adevăr judiciar nici faptul că „mobilul

crimei a fost ascunderea violului".

Prima instanță a constatat că faptul este plauzibil,

dar, în absența unor acte dovedite de viol ale inculpatului împotriva

victimelor minore, temeinic, este a se reține că mobilul crimei, ca și acela al

tentativei de crimă, a fost dorința inculpatului ca victimele să nu poată

relata organelor judiciare și instanțelor agresiunile la care au fost supuse,

nefiind dovedită judiciar cu exactitate natura precisă a acelor agresiuni.

Din raportul medico-legal din 01 octombrie 2012 s-a

reținut că victima minoră F.A.I. - a prezentat un număr de 33 de semne de

violență descrise în raport de la 1 la 33.

Din concluziile medico-legale întocmite în cadrul aceluiași

raport medico-legal, a rezultat că un număr de 10 lovituri aplicate (cele

descrise la pct. 8-18) s-au produs prin lovire repetată cu un corp

înțepător-tăietor (posibil cuțit). Leziunile de violență consemnate la punctele

20 și 24 s-au putut produce cu un corp cu margini ascuțite, existând

posibilitatea ca și acestea să fi fost produse prin lovire cu cuțitul.

Celelalte leziuni de violență produse victimei și descrise în raportul

medico-legal la pct. 1-7, 19, 21-23 și 25-33 s-au putut produce prin lovire

cu/și/de corpuri/planuri dure. Moartea victimei F.A.I. a fost violentă și s-a

datorat:

(contuzie trunchi cerebral), traumatism cervico-toracal acut (plagă cervicală

cu lezare traheală, plăgi penetrante toracic cu lezarea pulmonului drept,

lezarea aortei intrapericardice, hemotorax drept, hemopericard);

latero-cervical dreapta și plăgile penetrante toracic cu lezarea pulmonului

drept, lezarea aortei intrapericardice, hemotorax drept, hemopericard;

Din raportul medico-legal din 27 noiembrie 2012 s-a

reținut că victima F.C.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce

prin lovirea repetată cu un corp tăietor-înțepător și prin lovirea cu/sau/de

corpuri dure. Una din plăgile de la nivelul toracelui a fost penetrantă

intratoracic, necesitând intervenție chirurgicală prin instalarea de tub de

dren aspirativ.

Instanța de fond, în acord cu concluziile medico-legale

ale cazului, a reținut că viața acestei victime a fost pusă în primejdie.

Din raportul de constatare medico-legală din 01 octombrie

2012 s-a reținut că inculpatul M.I. a prezentat leziuni traumatice ce pot fi

consecința lovirii cu/și/de corpuri dure, iar leziunea de la pct. 2, descrisă

în raport, putea fi produsă și ca urmare a zgârierii de către o altă persoană.

Aceste leziuni ce pot data din 30 septembrie 2012 nu au necesitat îngrijiri

medicale.

În absența probei contrarii, prima instanță a constatat

că aceste leziuni, față de natura și minima lor gravitate, ca și față de

împrejurările în care ele i-au fost cauzate inculpatului, au fost cauzate

inculpatului de către victime, însă nu activ, ca agresiuni, ci activ, ca acte

de apărare față de acțiunile Violente ale inculpatului exercitate asupra lor.

S-a reținut că probele testimoniale, cele rezultând din

reconstituirea faptei, recunoașterile inculpatului, se coroborează și cu probe

medico-legale. Astfel, din buletinul de analiză serologică din 27 noiembrie

2012 completat cu buletinul de analiză serologică din 22 februarie 2013,

rezultă că pe corpul delict (cuțit), respectiv obiectele de îmbrăcăminte și

încălțăminte purtate de inculpat în momentul săvârșirii faptelor penale, ce au

fost examinate la I.N.M.L. "Mina Minovici", s-au evidențiat urme de

sânge uman ce pot aparține grupei 0 sau oricărei alte grupe cu markeri

specifici de grup distruși, fiind posibilă și regăsirea sângelui de grupa A.

Cele constatate prin buletinul de analiză se coroborează cu grupele de sânge A

aparținând celor două victime.

Cât privește persoana inculpatului, din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică din 2012, instanța de fond a reținut că inculpatul

M.I. a prezentat diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip

instabil-impulsiv", având însă discernământul păstrat în raport cu faptele

penale săvârșite. S-a arătat că se cunoaște, din literatura de specialitate și

din practica judiciară în materie, că persoanele având asemenea profiluri

psihologice nu au capacitatea de a-și cenzura sfera impulsurilor primare, trec

„la acțiune", scurtcircuitând etapele deliberative din lanțul

„identificării nevoii-alegerea mijloacelor adecvate satisfacerii

nevoii-acțiune", și, în virtutea acestui fapt, nu-și aleg mijloacele

satisfacerii nevoii în așa fel încât aceste mijloace să fie socialmente

acceptabile. Pentru aceste persoane, nevoile primare sunt „tiranice" și

presupun, implică, sunt urmate din partea celui afectat, de acțiuni profund

antisociale, inumane chiar, îndreptate spre realizarea scopului (care e

satisfacerea nevoii) indiferent, dar absolut indiferent, de consecințe. Dar, nu

trebuie înțeles că persoana în cauză nu are și nu poate avea reprezentarea

faptelor sale și a consecințelor acestora, ci dimpotrivă, acestea sunt

prezente. Ceea ce lipsește este autocontrolul, dar discernământul este păstrat

și acest fapt implica deplia responsabilitate, inclusiv penală, a persoanei,

deci și a inculpatului din prezenta speță.

S-a mai constatat că partea civilă F.S. - mama celor

două victime - s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma

de 100.000 euro, reprezentând cheltuieli de înmormântare și daune morale,

ulterior precizând că dorește să fie dezdăunată moral; prima instanță reținând

că, de altfel, nici nu s-a dovedit, în speță, că victima F.A.I. a fost

înmormântată pe cheltuiala părții civile și nici cuantumul acestor cheltuieli,

creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă și, dacă partea civilă ar fi

insistat în a cere asemenea despăgubiri, pretențiile sale ar fi urmat a fi

respinse.

S.J.U. Reșița s-a constituit parte civilă în cadrul

procesului penal cu suma 4.286, 97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare

suportate pentru îngrijirile acordate victimei F.C.M., la care se vor adăuga

dobânzile legale aferente până la achitarea debitului.

În cauză, victima F.C.M. a renunțat la calitatea sa de parte

civilă, neavând pretenții civile, depunând declarație de martor.

Față de starea de fapt reținută, prima instanță a

apreciat că inculpatul M.I. a săvârșit infracțiunile de: omor deosebit de grav,

faptă prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen., față de

victima F.A.I.; de tentativă la omor, faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 C. pen. față de victima F.C.M. și două infracțiuni de lipsire

de libertate, faptă prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., față de

flecare dintre aceste victime, în parte. Față de aceste infracțiuni s-a făcut

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., infracțiunile fiind săvârșite in concurs

real.

Din probele administrate în cauză, inclusiv din declarația

inculpatului M.I., instanță a stabilit că acesta a folosit o sfoară împletită

de culoare albă pentru ca cele două victime, F.A.I. și F.M.C., să fie legate

spate la spate de un copac, sfoara fiind adunată peste cele două victime, din

zona toracică până la picioare ca și la ambele mâini.

Legarea victimelor a precedat agresiunea exercitată

asupra victimelor, inculpatul urmărind a crea cadrul optim înfăptuirii actelor

sale ulterioare asupra acestora, pentru a nu fi stânjenit de apărarea pe care

ele i-ar fi putut-o opune.

S-a mai reținut că din probele administrate în cauză mai

rezultă că inculpatul a ucis una din victime, prin acte de cruzime și că a pus

în primejdie viața celei de a doua, cu intenție directă, dată de scopul

acțiunilor sale.

Cu privire la fapta săvârșită de inculpat asupra

victimei F.A.I., prima instanță a apreciat că în drept, aceasta întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omorului deosebit de grav, săvârșit

prin cruzimi, întrucât în perioada de agresiune exercitată de inculpat asupra

victimei minore în vârstă de 14 ani, i-a fost produs un număr de

leziuni-vătămări corporale grave, având ca rezultat moartea victimei. De

asemenea, victima minoră a îndurat multe suferințe fizice ce i-au fost

pricinuite cu brutalitate de inculpat și care depășesc cu mult suferințele

inerente unei acțiuni de ucidere.

Instanța de fond a mai reținut că, în practica

judiciară s-a stabilit că „uciderea unei persoane prin lovirea ei cu

intensitate de 32 de ori cu cuțitul în față, gât, torace, abdomen și membre,

constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prev. și ped. de art.

174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen., deoarece s-au cauzat suferințe

deosebite victimei, fapta a fost săvârșită cu ferocitate și este de natură a

produce un sentiment de oroare." (C.S.J., Completul de 9 Judecători,

Decizia nr. 11 din 5 februarie 2001).

Totodată, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile

și în prezenta cauză aceste aspecte de practică judiciară de omor deosebit de

grav, întrucât victima în acest caz este minoră de 14 ani, loviturile aplicate

cu cuțitul sunt în jur de 12, iar celelalte lovituri aplicate de inculpat până

la un număr de 33 sunt lovituri aplicate cu intensitate, în zone vitale. S-a

reținut că inculpatul a acceptat conștient să cauzeze victimei, în timpul

vieții acesteia și în timp ce-i aplica loviturile ce i-au cauzat moartea,

suferințe fizice chinuitoare.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate

inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72, art. 52 C. pen., respectiv

gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatului și

circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală, scopul

pedepsei.

S-a reținut că faptele inculpatului sunt neîndoielnic

grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal,

s-a ținut seama de gravitate, dar și de antecedentele penale ale

inculpatului/absența acestora, comportamentul social anterior săvârșirii

infracțiunilor, vârstă, nivel de instrucție, situația familială a inculpatului,

de profilul său psihologic.

Totodată s-a apreciat că resocializarea viitoare

pozitivă a inculpatului (care a dat dovadă de un total dispreț față de valori

precum viața și sănătatea ori libertatea altor persoane, una dintre ele fiind

practic un copil ce a fost ucis prin cruzimi în circumstanțe de loc și timp ce

o implicau și pe sora ei minoră, iar ambele fiind imobilizate prin legare de un

copac pentru a nu opune rezistență și pentru a nu putea fugi), nu este posibilă

decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în deplin acord cu

dispozițiile art. 1 C. proc. pen., ce prevăd că „legea penală apără persoana,

drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de

drept". S-a apreciat de către prima instanță că inculpatul a demonstrat,

totuși, prin recunoașterea făcută, in extremis, a faptelor săvârșite, că mai

are capacitatea efectivă de a se implica într-un proces de auto-educare pentru

evitarea situațiilor care să îl aducă în conflict cu normele de incriminare,

dar numai foarte greu pentru că structura sa de personalitate e un factor

perturbator al acestui proces de re-socializare.

Deși nu au fost reținute circumstanțe atenuante

personale constând în buna comportare a inculpatului anterior săvârșirii

faptelor/în timpul procesului penal, în recunoașterea faptelor, aceste elemente

nefiind, în speță, atât de concludente încât să determine, prin ele însele, o

reducere a pedepselor, prima instanța a avut totuși în vedere aceste aspecte ca

elemente de individualizare â pedepselor; respectiv în cazul infracțiunii de

omor deosebit de grav, nu a aplicat inculpatului pedeapsa cu detențiunea pe

viață, ținând cont de faptul că inculpatul, deși șovăielnic, a recunoscut și

chiar a regretat, într-o oarecare măsură, această infracțiune, cu urmările ei.

Totodată, în virtutea acelorași elemente, instanța de

fond a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minim pentru celelalte

infracțiuni, respectiv tentativa de omor și cele doua infracțiuni de lipsire de

libertate în mod ilegal. S-a precizat însă cu claritate de prima instanță că

întrucât inculpatul a ucis victima sa - o minoră - după ce a legat-o și a

agresat-o fizic, într-un mod ce. a implicat pentru victimă, înaintea morții ei,

suferință și groază, motiv pentru care pedeapsa pentru această infracțiune nu

poate fi decât închisoarea, și anume maximul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea săvârșită; aceasta fiind apreciată ca singura sancțiune prin care

scopurile preventiv-educativ și sancționator ale pedepsei pot fi atinse în

acest caz.

Pedepsele pentru tentativă de omor și două fapte de lipsire

de libertate în mod ilegal au fost stabilite în jumătatea inferioară a

limitelor fixate de legea penală pentru aceste infracțiuni, cuantum justificat

de instanța de fond în raport de natura și gravitatea concretă a faptelor, dar

și de persoana și conduita din timpul judecății a acestuia.

Ca o consecință a condamnării, pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71, art. 64 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca

pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul de

infracțiuni, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) și lit. d), e) C. pen.

Astfel, prima instanță a apreciat că se impune

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.,

mai exact a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective

publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de

stat, întrucât legea română condiționează ocuparea acestor funcții de

inexistența unei condamnări la o pedeapsă penală privativă de libertate,

neimpunându-se însă și interzicerea dreptului de a alege, exercitarea dreptului

la vot nefiind exclusă de lege în cazul existenței unei condamnări. La

interzicerea în parte a drepturilor electorale, instanța a avut în vedere

Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004 care a statuat că

interzicerea de a vota a tuturor deținuților încalcă art. 3 al Protocolului nr.

1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale. In această hotărâre s-a statuat că indiferent de durata pedepsei

și de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifică excluderea persoanei

condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură

între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de

noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. Totodată,

s-a reținut că interzicerea drepturilor prevăzute în art. 76 lit. d) și e) se

aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de

împrejurările cauzei, de persoana infractorului, de interesele unui eventual

copil ori ale vreunei eventuale persoane aflate sub tutelă sau curatelă; de

altfel, infracțiunile săvârșite de către inculpat au adus atingere valorilor

ocrotite tangențial de dreptul familiei si mai cu seamă valorilor privind

drepturile persoanelor minore. De asemenea, s-a reținut că nu se impune

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. c, o asemenea

măsură fiind de altfel fără obiect, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o

profesie, funcție sau activitate pentru săvârșirea infracțiunilor.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a

reținut că în raport de suferințele fizice și psihice cărora a fost supusă

partea civilă, ca urmare a decesului fiicei sale minore (F.A.I. în vârstă de 14

ani) și a traumelor fizice și psihice suferite de fiica sa F.C.M., în vârstă de

17 ani la data săvârșirii infracțiunilor, prin acțiunea inculpatului, suma de

40.000 euro cu titlu de daune morale reprezintă o reparație echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit de aceasta. S-a mai arătat că suma de 100.000 euro

daune morale solicitate de partea civilă este excedentară, întrucât daunele

morale au caracter indemnizator, și nu trebuie să constituie un mijloc de

îmbogățire pentru urmașii defunctei și a victimei supraviețuitoare.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381-1395 C. civ.,

art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost

admisă în totalitate acțiunea civilă formulată de către partea civilă S.M.U.

Reșița (cu sediul în loc. Reșița, jud. Caraș-Severin), întrucât cheltuielile

făcute de către aceasta au fost ocazionate de fapta ilicită a inculpatului

constând în agresiunea părții civile, care a fost internată și supusă

tratamentului medical în acea unitate spitalicească. Costurile cu internarea și

tratamentul părții civile trebuie suportate, în ultimă instanță, de către

inculpat, drept pentru care îl obligă pe inculpat la plata sumei de 4.286, 97

lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate pentru îngrijirile acordate

victimei F.C.M., la care se vor adăuga dobânzile legale aferente până la

achitarea debitului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea

corpurilor delicte: cuțit cu lamă metalică și mâner din lemn, respectiv sfoară

împletită de culoare albă (întrucât au fost folosite la săvârșirea

infracțiunilor).

Împotriva sentinței penale nr. 54 din 13 mai 2013 pronunțată

de Tribunalul Caraș - Tribunalul Caraș - Severin și inculpatul M.I., ambele

apeluri vizând individualizarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav.

În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Caraș - Severin sentința a fost criticată ca netemeinică în ce privește

pedeapsa aplicată inculpatului, solicitându-se solicitat aplicarea detențiunii

pe viață, raportat la pericolul social concret pentru ordinea publică al

faptelor concurente comise de acesta^și prevenirea ca pe viitor să nu mai

săvârșească noi infracțiuni de omor după executarea pedepsei.

În acest sens, s-a arătat că, în primul rând, fapta comisă de

inculpatul M.I. a oripilat opinia publică prin mediatizarea pe plan local,

inculpatul fiind un personaj cunoscut în județul Caraș-Severin, întrucât a fost

cercetat și achitat pentru o crimă comisă în trecut, în localitatea Gârliște,

în anul 2002. Astfel, profilul moral și caracterul versat al inculpatului M.I.

este bine cunoscut în județul Caraș-Severin și a trezit multe reacții negative

din partea opiniei publice, iar acum, după 12 ani de la acea crimă, este

cercetat și trimis în judecată pentru o faptă comisă prin același mod de

operare, dar de data aceasta este vorba de două victime (victima minoră a

decedat prin suprimarea vieții de către inculpat).

În motivarea apelului, parchetul a mai arătat că, deși

inculpatul M.I. a fost achitat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru fapta din 2002, în ceea ce privește faptele pentru care a fost trimis în

judecată prin rechizitoriul din 11 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 486/P/2012, s-a constatat o modalitate

identică de comitere a faptelor, a actului criminat și anume: victima minoră,

în neputință de a se apăra și, de asemenea, atitudinea inculpatului este

identică, a recunoscut fapta în faza de urmărire penală și în fața primei

instanțe, iar în căile de atac a încercat să eludeze realitatea, să își arate

adevăratul profil moral (în prezentul dosar inculpatul M.I. a declarat apel).

De asemenea, inculpatul nu recunoaște nici în prezent crima din trecut, comisă

asupra victimei din localitatea Gârliște, cu toate că s-ar putea prevala și în

prezent de prevederile art. 320

1

C. pen. rap. la art. 174 C. pen.,

invocând cu tărie că a fost achitat definitiv și că nu el este autorul acelei

fapte, cu toate că în Dosarul penal nr. 264/P/2002 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Caraș-Severin a recunoscut fapta atât în faza de urmărire penală,

cât și cu ocazia primei judecări la instanța de fond - Tribunalul

Caraș-Severin. În ciuda aparenței sale, profilul moral al inculpatului este

ușor de depistat, acesta are o frustrare accentuată, găsește victime minore și

nimic și nimeni nu l-ar putea opri să comită alte infracțiuni, chiar după

executarea unei pedepse de 25 de ani închisoare, cât a dispus prima instanță în

cauză. Ș-a arătat că scopul principal al unei pedepse cu închisoarea este acela

de a preveni recidiva și comiterea altor infracțiuni, ori în speță, nu există

nicio garanție că inculpatul se va putea reeduca în închisoare și că, după

executarea pedepsei (integrale sau nu), nu va comite alte fapte de omor. Deviza

inculpatului este simplă: fapta recunoscută este iertată pe jumătate, iar cea

nerecunoscută este iertată de tot, inculpatul M.I. fiind expert în a crea

scenarii și are practic răspunsuri la toate întrebările puse de organele de

anchetă sau judecător. S-a mai arătat că există totuși un dubiu în acest dosar,

care a profitat inculpatului și anume că nu s-a putut demonstra și comiterea

infracțiunilor de viol asupra victimei decedate F.A.I., și asupra celeilalte

victime de 17 ani la data săvârșirii faptei, F.C.M., constituită ca martor,

însă chinurile la care au fost supuse cele două fete sunt greu de imaginat,

acestea fiind descrise amplu în declarația martorei F.C.M.

În al doilea rând, procurorul a arătat că pedeapsa

stablită prin sentința penală apelată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20

C. pen. rap. la art. 174 C. pen., în ceea ce privește victima constituită

martor, F.C.M., de 7 ani închisoare este prea mică, în condițiile în care

limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 5 ani și 10 ani închisoare, pedeapsa

trebuind să fie orientată spre maxim, raportat la loviturile puternice primite

de minora de 17 ani, căreia i-a fost pusă viața în pericol.

De asemenea, procurorul a considerat și că pedepsele

stabilite de prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2)

C. pen., de câte 7 ani închisoare, sunt prea mici, în condițiile în care

limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 7 ani și 15 ani, iar în speță pedepsele

trebuiau orientate spre maxim.

În memoriul întocmit cu privire la motivele de apel

procurorul a arătat, totodată, că nu este de acord cu aspectele reținute de

prima instanță în considerente și anume, că inculpatul a demonstrat totuși

instanței, prin recunoașterea făcută in extremis, a faptelor săvârșite, că mai

are capacitatea efectiva de a se implica într-un proces de autoeducare pentru

evitarea situațiilor care să îl aducă în conflict cu normele de incriminare,

dar numai foarte greu, pentru că în structura sa de personalitate este un

factor perturbator al acestui proces de resocializare. Opinia procurorului este

că inculpatul nu se va putea reeduca niciodată și, chiar și după executarea

unei pedepse de 25 de ani închisoare sau prin aplicarea prevederilor privind

liberarea condiționată, ar însemna ca acesta, în jurul vârstei de 55 ani să

iasă din închisoare și să comită din nou infracțiuni de omor mai grave. S-a

arătat cu privire la inculpat că are o structură particulară a personalității,

a cărei notă specifică constă în discrepanța între elementele externe de

relaționare și cele psihic - interne. Fișele sale psihologice și psihiatrice

arată că inculpatul M.I. aparține clasei pulsionate, clasa eternilor

abandonați, a hipomaniacilor care în profunzime sunt sadici, care nu pot găsi

un obiect să le satisfacă nevoia de tandrețe și așa extrem de ridicată.

Caracteristicile unui astfel de comportament sunt refularea și inhibiția,

susceptibilitatea, malițiozitatea, viclenia, eul inhibat ce se apără în

principal de nevoile sexuale și/sau nevoile agresive, iar caracteristicile

importante ale acestui profil sunt apărarea compulsivă, imaturitatea sexuală,

reacție la intensitatea pulsurilor sadice, incapacitate de atașament afectiv.

Formula pulsională indică incapacitatea de a descărca dorința (inconștientă) de

agresivitate și tandrețe, dorința de răzbunare, furie asupra lumii

înconjurătoare (hipoman cu reacții periculoase). Toate aceste evaluări

psihiatrice ale inculpatului au fost confirmate și dovedite în timp, prin comiterea

omorului, pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din Dosarul

nr. 486/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

În motivarea apelului declarat de inculpat acesta a susținut

că nu a dorit să facă rău victimelor și nu a cunoscut că una dintre ele a

decedat, că a recunoscut faptele și a solicitat aplicarea unei pedepse mai

ușoare.

Prin Decizia penală nr. 142/A din 10 iulie 2013 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței

penale nr. 54 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul

nr. 2205/115/2013.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a

fost. admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin

împotriva aceleiași hotărâri.

A fost desființată sentința penală nr. 54 din 13 mai

2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 25 ani

închisoare aplicată inculpatului și au fost repuse pedepsele în

individualitatea lor.

A fost modificată pedeapsa aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 176 lit. a) C. pen., din pedeapsa de

25 ani închisoare în detențiune pe viață.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen. s-a

dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză, dispunându-se ca inculpatul

M.l. urmând să execute pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață fost

menținute celelate dispoziții ale hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art.

350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art.

88 C. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata

arestului preventiv de la data de 13 mai 2013 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat

în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în

sarcina acestuia, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției

către Baroul Timiș a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate

prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., instanța de apel a constatat că aceasta este netemeinică sub

aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav, în rest aceasta fiind în deplină concordanță cu ansamblul

probatoriului administrat în cursul procesului penal și dispozițiile legale

aplicabile, pentru următoarele considerente:

S-a apreciat că starea de fapt reținută de prima

instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete

a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului;

procesele-verbale de efectuare a percheziției; planșele foto efectuate cu

ocazia percheziției; buletinele de analiză serologică; rapoartele

medico-legale; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică; declarațiile

inculpatului M.l.; declarația martorei F.C.M. - victimă, procesul-verbal de

reconstituire și planșele foto efectuate cu această ocazie; declarațiile

martorilor F.C., F.M., D.A.L. și S.P.R.

Din, raportul medico-legal din 01 octombrie 2012 se

reține că victima minoră în vârstă de 14 ani - F.A.I. - a prezentat un număr de

33 de semne de violență descrise în raport de la 1 la 33; din care un număr de

10 lovituri aplicate (pct. 8-18) s-au produs prin lovire repetată cu un corp

înțepător-tăietor (posibil cuțit); leziunile de violență consemnate la punctele

20 și 24 s-au putut produce cu un corp cu margini ascuțite, existând

posibilitatea ca și acestea să fi fost produse prin lovire cu cuțitul; moartea

victimei F.A.I. fiind violentă. Aceasta s-a datorat: politraumatismului prin

traumatism craniocerebral acut (contuzie trunchi cerebral), traumatism

cervico-toracal acut (plagă cervicală cu lezare traheală, plăgi penetrante

toracic cu lezarea pulmonului drept, lezarea aortei intrapericardice, hemotorax

drept, hemopericard); hemoragiei externe și interne prin plăgile de la nivel

latero-cervical dreapta și plăgile penetrante toracic cu lezarea pulmonului

drept, lezarea aortei intrapericardice, hemotorax drept, hemopericard asfixiei

mecanice prin aspirat sangvin traheobronșic.

Din raportul medico-legal din 27 noiembrie 2012 se reține că

victima F.C.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin

lovirea repetată cu un corp tăietor-înțepător și prin lovirea cu/sau/de corpuri

dure; că una din plăgile de la nivelul toracelui a fost penetrantă

intratoracic, necesitând intervenție chirurgicală prin instalarea de tub de

dren aspirativ; precum și că viața acestei victime a fost pusă în primejdie.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 01

octombrie 2012 s-a constatat că: „de la drumul comunal, pe partea stângă,

într-o râpă cu vegetație abundentă, au fost găsite două perechi de papuci din

material plastic de culoare deschisă mărimea 38/7 și mărimea 36/5, cu floare

ornamentală de culoare albastră"; „pe un copac a fost găsită o bucată de

sfoară albă din nailon, legată până la înălțimea, măsurată de la sol, de 80 cm,

iar lângă acest copac a fost găsită o bucată de bandă tip schotch cu lățimea de

4 cm"; „tot în această zonă a mai fost găsit un topor din metal pentru

tocat carne, cu muchia în formă pătrată, cu striații"; „de pe marginea

râpei, spre terenul agricol, în pantă, a fost găsit cadavrul de sex feminin

îmbrăcat cu (...) o pereche de pantaloni scurți de culoare roz, cu urme de

rupere, pe mâna stângă având un ceas cu brățară din plastic, iar în jurul

gâtului înfășurată o bandă schotch, cadavrul a fost găsit așezat pe partea

dreaptă, cu fața în jos, iar mâna stângă semiflexată, cu podul palmei la

spate". Locul unde au fost găsite obiectele aparținând victimelor, faptul

că lângă copac s-a găsit banda scotch și sfoara, poziționarea cadavrului cu

fața în jos și una dintre mâini la spate, obiectele de vestimentație rupte,

confirmă susținerile martorei F.C.M. despre modul de derulare a evenimentelor,

contrazicând diversele variante prezentate de inculpat - că nu le-ar fi legat

pe victime, că nu ar fi urmărit-o pe victima decedată. De altfel, împrejurarea

că inculpatul M.I. a urmărit victimele în încercarea de a le suprima viața

rezultă și din declarațiile martorilor F.C. și F.M. care confirmă faptul că au

vorbit la telefon în ziua respectiv cu F.C.M., iar aceasta plângea că este

„fugărită" de M.l., au fost bătute de inculpat, nu mai știa nimic de sora

ei, victima F.A.I. și îi e teamă să nu fie omorâte.

Instanța de apel a mai avut în vedere că, în speță nu s-a

putut reține cu certitudine că victimele ar fi fost violate de către inculpat,

însă mobilul acțiunilor inculpatului este în mod cert cu conotații sexuale față

de cele două minore, dovadă că victima decedată avea pantalonii scurți rupți și

trași într-o parte și excoriații la nivelul coapselor.

Totodată, s-a apreciat că încadrările juridice date

faptelor de către instanța de fond sunt legale și temeinice, fiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav faptă

prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. față de

victima F.A.I.; de tentativă la omor faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 C. pen. față de victima F.C.M. și două infracțiuni de

lipsire de libertate, fapte prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. (2) C.

pen. în raport cu flecare dintre aceste victime.

Instanța de apel a avut în vedere că, încadrarea juridică a

faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. a)

C. pen. subzistă, dacă inculpatul a acționat neomenos, cu ferocitate, într-un mod

care inspiră oroare, groază, atât victimei, cât și celor ce află de săvârșirea

faptei, ori a provocat suferințe prelungite, ce depășesc pe cale inerente

uciderii.

S-a apreciat că, în speță, cruzimile rezultă cu

claritate din multitudinea și amploarea actelor de violență exercitate asupra

victimei F.A.I., care au produs multiple leziuni ce demonstrează persistența

agresiunii și caracterul îndelungat al chinurilor pe care le-a suferit victima

înainte de a muri. De asemenea, împrejurările și modalitatea comiterii faptei

dovedesc ferocitatea ieșită din comun a inculpatului, respectiv: legarea

victimei de un copac, aplicarea unei benzi scotch găsită la nivelul gâtului,

faptul că victima, după cum e poziționat cadavrul încerca să se salveze de

inculpat, împrejurarea că anterior a asistat sau, cel puțin, bănuit,

tratamentul la care a fost supusă sora sa. Totodată, din raportul de constatare

medico-legală din 01 octombrie 2012, care constată că inculpatul M.l. a

prezentat leziuni traumatice la nivelul buzei superioare, brațului stâng,

degetelor, constând în excoriații, cea de la nivelul brațului stâng putând fi

produsă și ca urmare a zgârierii de către o altă persoană, conduce la concluzia

că victimele au încercat să se apere sau, cel puțin, s-au zbătut în încercarea

de a se salva, lucru firesc.

Cu privire la infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. comisă asupra victimei F.C.M.,

respectiv intenția inculpatului de a suprima viața acesteia instanța de apel a

apreciat că aceasta rezultă, atât din localizarea urmelor de violență pe corpul

acesteia (plăgi înjunghiate regiunea cervicală și toracică), obiectul

contondent folosit (cuțit), apt a produce decesul unei persoane, precum și din

aceea că viața i-a fost pusă efectiv în primejdie.

De asemenea, s-a mai apreciata că în cauză sunt

întrunite și elementele constitutive ale celor două infracțiuni de lipsire de

libertate prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., în raport cu ambele victime,

întrucât din probele administrate (sfoara găsită pe copac, declarația martorei

F.M.C.), chiar și declarația inculpatului M.I., rezultă că acesta a folosit o

sfoară împletită de culoare albă pentru ca cele două victime, F.A.I. și F.M.C.,

să fie legate spate la spate de un copac, sfoara fiind adunată peste cele două

victime, din zona toracică până la picioare ca și la ambele mâini, acțiune care

a precedat agresiunea asupra acestora victimelor, în scopul de a-și asigura

cadrul optim acțiunilor sale ulterioare.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor,

instanța de apel a constatat că a fost corectă, cu excepția pedepsei aplicată

pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

Instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 72

C. pen., conform cărora, „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama

de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală".

Totodată, s-a mai avut în vedere că, dispozițiile art. 52 C.

pen. prevăd că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire socială. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la

atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată

particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și

proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului

în societate sau protejarea acesteia, în situații excepționale.

Pornind de la aceste considerente, instanța de prim control

judiciar a apreciat că pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate inculpatului

pentru infracțiunea de tentativă de omor și cele două infracțiuni de lipsire de

libertate în mod ilegal, reflectă gravitatea concretă a faptelor și a persoanei

inculpatului; în cazul infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 C. pen., fiind orientată spre maximul special prevăzut de legiuitor

(de la 5 la 10 ani închisoare), iar în cazul infracțiunilor prevăzute de art.

189 alin. (2) C. pen. are în vedere, atât modalitatea de comitere, cât și

perioada de timp în care s-a materializat.

S-a reținut că, nu aceeaș