ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 23/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor și actelor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4 din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Bihor a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (l) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (l) și (4) din Legea nr. 678/2001 și a condamnat pe inculpatul K.Z.L.

la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și, respectiv, 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului luată prin încheierea nr. 98/2005 a Tribunalului Bihor. S-a respins cererea formulată de T.A. obligare a inculpatului la acordarea despăgubirilor civile în sumă de 5000 euro.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: În perioada 2003 - 2005, inculpatul K.Z.L., împreună cu coinculpatul D.L. au recrutat, transportat și cazat, folosind amenințări și alte violențe, mai multe tinere printre care și minori, în Italia, în scopul exploatării sexuale a acestora. D.L., care pretindea că are legături în Italia cu persoane ce controlează zona „cu felinare roșii”, la cererea inculpatului K.Z.L. i-a prezentat acestuia pe T.A. și o minoră căreia i-a fost atribuită calitatea de martor sub acoperire, promițându-le că vor fi ajutate să lucreze în Italia ca barman sau chelnerițe, obținând pentru ele o parte din venituri. La 7 ianuarie 2004, inculpatul, împreună cu martorul F.C.C.

și femeile în cauză au plecat în Italia și, pentru că nu aveau banii necesari trecerii frontierei, le-a împrumutat. În Italia, le-a cazat pe cele două într-o locuință închiriată, pașapoartele acestora purtându-le asupra sa, iar după o perioadă de timp le-a cerut să practice prostituția, pentru a-și achita datoria provenind din transport și celelalte cheltuieli efectuate. Astfel, cele două martore au fost conduse la un stabiliment în Brescia, unde au stat mai mult timp, practicând prostituția, apoi le-a condus pe o stradă din oraș, controlată de un cetățean albanez, racolând clienții în vederea practicării prostituției. Martorele au afirmat constant că inculpatul avea o comportare abuzivă, obligându-le să lucreze excesiv și le-a pretins să aducă sume între 300 - 700 euro pe zi.

Întrucât între el și cetățeanul albanez au intervenit neînțelegeri fiind amenințat cu moartea, le-a propus tinerelor să muncească numai în folosul său, dar a fost refuzat, iar acestea s-au întors în tară. În țară, inculpatul K.Z.L. s-a reîntâlnit cu martora T.A., care i-a reproșat că mai are datorii la el, iar pentru a le achita, au mers împreună în Italia. Aici a fost exploatată din nou sexual, obținând suma de 5000 euro pe care i-a remis-o inculpatului, ulterior, acesta a vândut-o cetățeanului albanez „B.” care a transportat-o la Milano. În cursul lunii februarie 2004, inculpatul K.Z. a racolat-o pe martora B.N., pe care a dus-o în Italia, exploatând-o sexual. Martora l-a cunoscut la rândul său pe cetățeanul albanez „B.” de la care inculpatul a primit la 29 martie 2004 prin B.R.D.

suma de 1000 dolari, iar B.N. i-a dat din venitul realizat din prostituție aproximativ 10.000 euro. Întrucât în Italia a fost arestată pentru prostituție, martora s-a reîntors în România, unde s-a întâlnit cu inculpatul, care a amenințat-o cu moartea să se reîntoarcă în Italia, iar ulterior a amenințat-o cu represiuni dacă nu își modifică declarațiile date în fața organelor de cercetare penală. În aceeași manieră, inculpatul a procedat și cu martora cu identitate protejată, dar aceasta a reușit să scape și a plecat din Italia. Sentința pronunțată de tribunal a fost atacată cu apel de inculpatul K.Z.L., care a solicitat achitarea, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, martorele practicând în continuare prostituția în Italia, nu le-a recrutat și nu a exercitat nici o presiune asupra lor, susținând că nu au fost administrate probe în prezența sa.

De asemenea, a declarat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând confiscarea de la inculpat a sumelor rezultate din săvârșirea infracțiunilor, în temeiul dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Prin decizia penală nr. 52/ A din 3 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de parchet și a confiscat de la inculpat suma totală de 34.600 euro, respingând apelul acestuia. S-a motivat că declarațiile martorelor confirmă activitatea inculpatului de a le recruta, transporta și obliga să practice prostituția, folosind violențe și amenințări, iar banii rezultați au fost dați acestuia, fiind folosiți pentru satisfacerea unor nevoi materiale.

Împrejurarea că martorele practicau prostituția nu au relevanță în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, atâta timp cât s-a dovedit că au fost constrânse de inculpat. Pedeapsa aplicată s-a apreciat ca fiind just individualizată. Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., este nefondat. Probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul a racolat tinere pentru a practica prostituția, în acest sens fiind declarațiile martorilor D.L., F.C.C., T.A., B.N. și martorele cu identitate protejată și, de altfel, nici inculpatul nu a negat, susținând însă că acestea au practicat-o și practică de bună voie și nu constrânse sau amenințate, astfel că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și de apel.

Încadrarea juridică dată faptelor este corespunzătoare probelor administrate. Susținerea inculpatului potrivit cărora martorele practică în continuare prostituția nu are relevanță juridică. Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, cazarea ori privarea unei persoane prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin vânzare, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința .în scopul exploatării acelei persoane, sunt aplicabile în cauză. Din probele enunțate, rezultă că inculpatul K.Z.L., prin înșelăciune și violențe, a recrutat martorele în vederea exploatării sexuale ale acestora, obținând sume importante de bani, astfel că în mod corect a fost condamnat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Pedeapsa de 5 ani și 6 luni cu executare în detenție corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 52 C. pen., faptele comise prezentând, în modalitatea în care au fost comise, un pericol social concret, ce necesită o ripostă severă din partea societății, astfel că recursul inculpatului K.Z.L. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, neexistând motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.Z.L. împotriva deciziei penale nr. 52/ A din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.