ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 23/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor și actelor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 8 ianuarie

2008, Tribunalul Bihor a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea

prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și infracțiunea

prevăzută de art. 13 alin. (l) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 12 alin. (l) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 13 alin.

(l) și (4) din Legea nr. 678/2001 și a condamnat pe inculpatul K.Z.L. la

pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și, respectiv, 5 ani și 6 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul

va executa pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și

b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului luată prin încheierea nr. 98/2005 a Tribunalului Bihor.

S-a respins cererea formulată de T.A.

obligare a inculpatului la acordarea despăgubirilor civile în sumă de 5000

euro.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut

următoarele:

În perioada 2003 - 2005, inculpatul K.Z.L.,

împreună cu coinculpatul D.L. au recrutat, transportat și cazat, folosind

amenințări și alte violențe, mai multe tinere printre care și minori, în

Italia, în scopul exploatării sexuale a acestora.

D.L., care pretindea că are legături în

Italia cu persoane ce controlează zona „cu felinare roșii”, la cererea

inculpatului K.Z.L. i-a prezentat acestuia pe T.A. și o minoră căreia i-a fost

atribuită calitatea de martor sub acoperire, promițându-le că vor fi ajutate să

lucreze în Italia ca barman sau chelnerițe, obținând pentru ele o parte din

venituri.

La 7 ianuarie 2004, inculpatul, împreună cu

martorul F.C.C. și femeile în cauză au plecat în Italia și, pentru că nu aveau

banii necesari trecerii frontierei, le-a împrumutat.

În Italia, le-a cazat pe cele două într-o locuință

închiriată, pașapoartele acestora purtându-le asupra sa, iar după o perioadă de

timp le-a cerut să practice prostituția, pentru a-și achita datoria provenind

din transport și celelalte cheltuieli efectuate.

Astfel, cele două martore au fost conduse la

un stabiliment în Brescia, unde au stat mai mult timp, practicând prostituția,

apoi le-a condus pe o stradă din oraș, controlată de un cetățean albanez,

racolând clienții în vederea practicării prostituției.

Martorele au afirmat constant că inculpatul avea

o comportare abuzivă, obligându-le să lucreze excesiv și le-a pretins să aducă

sume între 300 - 700 euro pe zi.

Întrucât între el și cetățeanul albanez au

intervenit neînțelegeri fiind amenințat cu moartea, le-a propus tinerelor să

muncească numai în folosul său, dar a fost refuzat, iar acestea s-au întors în

tară.

În țară, inculpatul K.Z.L. s-a reîntâlnit cu

martora T.A., care i-a reproșat că mai are datorii la el, iar pentru a le

achita, au mers împreună în Italia.

Aici a fost exploatată din nou sexual,

obținând suma de 5000 euro pe care i-a remis-o inculpatului, ulterior, acesta a

vândut-o cetățeanului albanez „B.” care a transportat-o la Milano.

În cursul lunii februarie 2004, inculpatul K.Z.

a racolat-o pe martora B.N., pe care a dus-o în Italia, exploatând-o sexual.

Martora l-a cunoscut la rândul său pe

cetățeanul albanez „B.” de la care inculpatul a primit la 29 martie 2004 prin B.R.D.

suma de 1000 dolari, iar B.N. i-a dat din venitul realizat din prostituție

aproximativ 10.000 euro.

Întrucât în Italia a fost arestată pentru

prostituție, martora s-a reîntors în România, unde s-a întâlnit cu inculpatul,

care a amenințat-o cu moartea să se reîntoarcă în Italia, iar ulterior a

amenințat-o cu represiuni dacă nu își modifică declarațiile date în fața

organelor de cercetare penală.

În aceeași manieră, inculpatul a procedat și

cu martora cu identitate protejată, dar aceasta a reușit să scape și a plecat

din Italia.

Sentința pronunțată de tribunal a fost

atacată cu apel de inculpatul K.Z.L., care a solicitat achitarea, întrucât nu

se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, martorele practicând în

continuare prostituția în Italia, nu le-a recrutat și nu a exercitat nici o

presiune asupra lor, susținând că nu au fost administrate probe în prezența sa.

De asemenea, a declarat apel și Parchetul de

pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând confiscarea de la inculpat a sumelor

rezultate din săvârșirea infracțiunilor, în temeiul dispozițiilor art. 118 lit.

e) C. pen., cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Prin decizia penală nr. 52/ A din 3 iunie

2008, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de parchet și a confiscat

de la inculpat suma totală de 34.600 euro, respingând apelul acestuia.

S-a motivat că declarațiile martorelor

confirmă activitatea inculpatului de a le recruta, transporta și obliga să

practice prostituția, folosind violențe și amenințări, iar banii rezultați au

fost dați acestuia, fiind folosiți pentru satisfacerea unor nevoi materiale.

Împrejurarea că martorele practicau prostituția

nu au relevanță în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunilor

pentru care inculpatul a fost condamnat, atâta timp cât s-a dovedit că au fost

constrânse de inculpat.

Pedeapsa aplicată s-a apreciat ca fiind just

individualizată.

Recursul declarat de inculpat împotriva

deciziei, întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc.

pen., este nefondat.

Probele administrate în cauză dovedesc că

inculpatul a racolat tinere pentru a practica prostituția, în acest sens fiind

declarațiile martorilor D.L., F.C.C., T.A., B.N. și martorele cu identitate

protejată și, de altfel, nici inculpatul nu a negat, susținând însă că acestea

au practicat-o și practică de bună voie și nu constrânse sau amenințate, astfel

că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și de apel.

Încadrarea juridică dată faptelor este

corespunzătoare probelor administrate.

Susținerea inculpatului potrivit cărora

martorele practică în continuare prostituția nu are relevanță juridică.

Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001,

potrivit cărora constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea,

transportarea, cazarea ori privarea unei persoane prin amenințare, violență sau

alte forme de constrângere, prin vânzare, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate

sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și

exprima voința .în scopul exploatării acelei persoane, sunt aplicabile în

cauză.

Din probele enunțate, rezultă că inculpatul K.Z.L.,

prin înșelăciune și violențe, a recrutat martorele în vederea exploatării

sexuale ale acestora, obținând sume importante de bani, astfel că în mod corect

a fost condamnat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Pedeapsa de 5 ani și 6 luni cu executare în

detenție corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 52 C.

pen., faptele comise prezentând, în modalitatea în care au fost comise, un

pericol social concret, ce necesită o ripostă severă din partea societății,

astfel că recursul inculpatului K.Z.L. va fi respins, ca nefondat, conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins,

ca nefondat, neexistând motive care, examinate din oficiu, să determine casarea

hotărârii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul K.Z.L. împotriva deciziei penale nr. 52/ A din 3 iunie 2008 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

ianuarie 2009.