ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2008

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 25 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Arad, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul F.P., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra victimei M.G., în vârstă de 75 de ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), mai puțin dreptul de a alege, și lit. e) C. pen., iar în condițiile prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. și de art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea acelorași drepturi pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Din pedeapsa aplicată inculpatului a dedus perioada în care acesta a fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 23 august 2007 până la zi, și a menținut în continuare măsura arestului preventiv. A constatat că fiica victimei, M.L.R., parte vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză. A obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a sumei de 16.161,71 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale victimei M.G. și dobânzi de la data rămânerii definitive a hotărârii. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2100 lei, cheltuieli judiciare. În temeiul art. 189 C. proc. pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, va fi virată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Arad.

Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, cu numărul 177/P/2007, înregistrat la această instanță la data de 10 octombrie 2007, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut că, începând din anul 2005 și până în ziua de 22 august 2007, a locuit în imobilul proprietatea victimei M.G., fiind raliat în concubinaj cu fiica acesteia M.L.R. Între victimă și inculpat erau relații interpersonale tensionate, fiind caracterizate de o stare permanent conflictuală, motivată de nemulțumirea victimei față de persoana inculpatului, pe care îl considera ca având un nivel de instrucție inferior condiției sociale pe care dorea să o aibă.

Au fost situații în care victima a chemat poliția, reclamând agresiunile suferite din partea inculpatului dar, la presiunea fiicei sale, își modifica cele declarate. În ziua de 22 august 2007, în jurul prânzului, inculpatul a auzit-o pe victimă strigând și spunându-i martorului S.Z.P., că este sechestrată în casă de către inculpat. Acesta a chemat-o de urgență acasă de la serviciu pe concubina sa, M.L., spunându-i că este nervos față de afirmațiile făcute de victimă la adresa sa. Văzând că M.L. întârzie, inculpatul a coborât în apartamentul în care locuia victima, încercând să o liniștească și a condus-o, cu forța, în încăperea în care aceasta dormea, punând- o în pat.

Totodată, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un furtun de la aragaz și a amenințat-o că dacă nu încetează, îi va da foc și, pentru a-și întări amenințarea, s-a deplasat într-o încăpere alăturată pe care o zugrăvea inculpatul, de unde a luat un recipient în care se găsea diluant, a aruncat din conținutul acelui recipient prin încăpere, pe patul unde stătea victima și peste aceasta. De pe o noptieră, inculpatul a luat o brichetă cu care a aprins plapuma de pe pat. Speriat de cele întâmplate, împreună cu M.L., care sosise acasă, a încercat să stingă focul de pe victimă, punând peste ea diverse obiecte de lenjerie găsite în încăpere. La un moment dat, profitând de împrejurarea că inculpatul și partea vătămată M.L.

au ieșit din încăpere cu intenția de a procura medicamente necesare acordării tratamentului persoanelor care au suferit arsuri, victima a ieșit în stradă, a intrat în curtea unui imobil de vis-a-vis, unde starea sa a fost văzută de martorul S.S. care a anunțat serviciul 112. Până la sosirea organelor de poliție la locul faptei, inculpatul a dispărut de la domiciliu, iar a doua zi s-a deplasat în localitatea Zădăreni, la imobilul unde locuiește numitul S.H.P., căruia i-a povestit fapta comisă și în imobilul căruia a fost depistat. Ca urmare a agresiunii comise de către inculpat, victima M.G.

a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, cu diagnosticul de arsură gradul II și III pe aproximativ 50% din suprafața corpului, cervical anterior etc, ACRS, contuzii multiple față, mâini, latero-toracic, șoc post combustial, leziunile traumatice suferite de aceasta necesitând 80- 90 de zile de îngrijiri medicale și fiind de natură a pune viața victimei în primejdie. Victima a decedat în ziua de 05 septembrie 2007. Din concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 274/B/1 din 06 septembrie 2007, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad, rezultă că moartea numitei M.G. a fost violentă și s-a datorat insuficienței viscerale multiple, consecutive unei arsuri prin flacără directă, de gradul II/III, pe 50% din suprafața corporală.

În drept s-a reținut că, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Din probele administrate exclusiv în faza urmăririi penale, și anume: proces-verbal de efectuare a cercetării la fața locului (filele 3-4 dosar urmărire penală) întocmit la 22 august 2007, planșa fotografică cu aspecte privind investigarea tehnico-științifică a locului faptei înregistrată sub nr. 90486 din 24 august 2007 (filele 5-20 dosar urmărire penală), proces-verbal întocmit la 22 august 2007 de agenți ai Biroului Poliției Urban Arad (filele 41-41 dosar urmărire penală), proces-verbal conținând declarația numitei M.G. întocmit la 22 august 2007 (file 43 dosar urmărire penală), proces-verbal de reconstituire întocmit la 31 august 2007 (filele 63-73 dosar urmărire penală), DVD conținând declarația victimei M.G.

din 23 august 2007 (fila 78 dosar urmărire penală), raport de constatare medico-legală din 23 august 2007 (fila 80 dosar urmărire penală), raport de autopsie medico-legală însoțit de buletin anatomopatologic și planșe fotografice (filele 83-98 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 102 dosar urmărire penală) și din probele administrate nemijlocit, în condiții de contradictorialitate în faza de cercetare judecătorească, și anume: declarația inculpatului (fila 9, 32), declarația părții vătămate M.L. (fila 36), declarațiile martorilor M.R., S.Z.P., O.F., S.S. (filele 38 - 42), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad (filele 62-65) și declarația martorei R.S.

prin incidența art. 327 alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond a reținut în fapt că: Din anul 2005, când a stabilit o relație de concubinaj cu M.L.R., inculpatul s-a mutat în casa în care locuia aceasta, situată în Arad. În imobil, proprietatea numitei M.G., mama L.R.M., compus din două apartamente, cei doi au ocupat apartamentul situat la etaj, în care locuia și M.R.A., fiul numitei M.R., proprietara ocupând apartamentul situat la parter. În perioada cât a locuit acolo, inculpatul a executat lucrări de reparații și de renovare în toată casa, atât M.L., cât și mama acesteia, M.G., recunoscând o datorie față de acesta, constând în contravaloarea muncii prestate. În ziua de 22 august 2007, pe fondul neînțelegerilor și relațiilor tensionate apărute între victimă și inculpat încă din anul 2006, determinate de faptul că M.G.

nu era de acord cu relația de concubinaj a fiicei sale cu inculpatul, cel din urmă, enervat de reproșurile și jignirile venite din partea acesteia, a coborât în apartamentul de la parter, i-a aplicat lovituri peste picioare, folosind furtunul buteliei de aragaz, după care, cu intenția declarată de a-i demonstra că "poate să dea foc la toată munca lui din casă" a luat sticla de diluant, pe care îl folosea pentru executarea unor lucrări de vopsitorie, sticlă aflată pe hol, a împrăștiat lichid prin cameră, inclusiv pe patul pe care se afla victima, și l-a aprins cu o brichetă aflată în camera victimei, flăcările ajungând să cuprindă și corpul acesteia, fiindu-i produse arsuri de gradul II, III, pe aproximativ 50% din suprafața corpului, care după două săptămâni de la internarea în spital i-au provocat decesul.

În timpul derulării evenimentelor din camera victimei, la fața locului a sosit și fiica acesteia, M.L., care fusese chemată de inculpat să aplaneze cearta și scandalul. M.L. a ajuns în momentul în care focul izbucnise, astfel încât, cu prioritate s-a implicat alături de inculpat în acțiuni de stingere a incendiului prin îndepărtarea materialelor inflamabile aflate în zonă, după care s-a preocupat să acorde primul ajutor sanitar victimei. Cu toate acestea victima a ieșit în stradă și s-a refugiat într-o mașină ce era parcată în curtea imobilului învecinat, a cărei portieră era deschisă, solicitând martorilor O.F. și S.S. să anunțe poliția, pentru că inculpatul a încercat să o omoare. Martorul S.S.

a apelat serviciul 112. Acesta cunoștea situația în care se afla victima, respectiv cunoștea neînțelegerile acesteia cu inculpatul, care de mai multe ori au degenerat în scandal ce a impus intervenția poliției, astfel încât a considerat puțin credibilă afirmația lui M.L. privind anunțarea salvării și a poliției în condițiile în care aceasta insista ca mama ei să se întoarcă în casă pentru a-i acorda îngrijiri. După consumarea evenimentelor, înainte de sosirea organelor de poliție inculpatul a plecat la un prieten, în localitatea Zimand, dar a doua zi, la solicitarea lui M.L. și a procurorului care s-a ocupat de anchetă, s-a prezentat la parchet pentru cercetări. M.L. se consideră parte vătămată în cauză, dar nu a formulat pretenții civile față de inculpat.

Din raportul de constatare medico-legală (fila 80 dosar urmărire penală) și din raportul de autopsie medico-legală, ce include și concluziile specialistului în anatomopatologie (filele 83-85 dosar urmărire penală), se reține că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței viscerale multiple, consecutive unei arsuri prin flacără directă de gradul II/III, pe 50% din suprafața corporală, moartea datând din 05 septembrie 2007. Fapta inculpatului, mai sus descrisă, de a aplica victimei mai multe lovituri cu un obiect contondent, urmată de împrăștierea prin camera în care se afla aceasta a unei soluții inflamabile, care, aprinsă printr-o acțiune a inculpatului, a declanșat un incendiu ce a cuprins și corpul ei ,cu consecința leziunilor și urmărilor arătate de medicul legist, și care au provocat moartea victimei la un interval de două săptămâni, caracterizează fapta, sub aspect subiectiv, ca fiind săvârșită cu intenția de a ucide și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Intenția inculpatului a fost, în sensul art. 19 C. pen., indirectă, în condițiile în care, așa cum rezultă din constatările medico-legale și din propria lui declarație, dată în aprecierea gravității faptei sale, el a fost în măsură să prevadă rezultatul cel mai grav al faptei sale, pe care, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat. Inculpatul și-a justificat acțiunea invocând o stare de puternică tulburare, provocată de victimă care în permanență îl jignea și îl umilea, dar intenția de omor nu poate fi apreciată prin prisma mobilului, ci numai prin evaluarea elementelor și împrejurărilor de mai sus, singurele care au relevanță obiectivă, susceptibile să permită o încadrare juridică corectă a faptei.

Reacția inculpatului față de victimă nu a fost spontană, excepțională, ci s-a încadrat în șirul disputelor de ordin verbal și fizic petrecute de nenumărate ori între cei doi în ultima perioadă de timp astfel încât nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecințe asupra individualizării pedepsei sub aspectul cuantumului. Fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. După cum rezultă din expertiza medico-legală, din imaginile înregistrate imediat după internarea victimei în spital și din declarațiile martorilor, structura psihică a inculpatului nu are nimic din ceea ce ar putea constitui argument rezonabil pentru a fi încadrată într-una ieșită din comun, derivată din sadism ori ferocitate, manifestări apte să ultragieze conștiința oamenilor și să le inducă o stare de revoltă.

Este adevărat că trupul ars al victimei a indus celor care au văzut-o un sentiment de oroare, dar nu acest element contribuie la reținerea agravantei prevăzute de lit. a), a art. 176 C. pen., ci exclusiv manifestarea pe fond psihic a inculpatului, esențial fiind ca acesta, prin acțiunile sale să urmărească chinuirea fizică sau morală a victimei, împrejurări care în prezenta cauză nu se regăsesc. Ca urmare, în baza art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a fost schimbată, reținându-se în sarcina inculpatului F.P. săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și nu a celei omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 , raportat la art. 176 lit. a) C. pen.

La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, au fost avute în vedere dispozițiile art. 52, art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepselor, iar pentru considerentele sus arătate nu au fost avute în vedere dispozițiile legale cuprinse în art. 73 lit. b) C. pen. Instanța a avut în vedere condițiile concrete în care a fost comisă fapta, dând eficiență celor sus arătate cu privire la mobilul faptei, la persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, manifestată prin regretul profund exprimat față de urmările faptei și prin acceptarea aplicării unei pedepse prin efectele legii penale, la atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, valorificând în acest sens și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad (filele 62-65), iar în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen.

l-a condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicare dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puțin exercitarea dreptului de a alege, iar în baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii acelorași drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive începând cu 23 august 2007 până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. coroborat cu art. 160/b C. proc. pen., apreciind că temeiurile avute în vedere pentru luarea măsurii arestării preventive subzistă, a fost menținută în continuare această măsură preventivă privativă de libertate.

În temeiul art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen. și la art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri părții civile Spitalul Clinic Județean de urgență Arad în sumă de 16.161,71 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a victimei M.G., sumă la care se vor adăuga dobânzi legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii (fila 105 dosar urmărire penală), constatându-se totodată că fiica victimei, M.L.R. , nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 2100 lei cheltuieli judiciare. împotriva sentinței penale nr. 25 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul F.P.

Parchetul a criticat hotărârea apreciind că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii comise de inculpat din omor deosebit de grav comis prin cruzimi în omor. Pentru inculpat s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise în art. 183 C. pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Prin decizia penală nr. 76/A din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse ambele apeluri declarate în cauză. S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Analizând sentința penală apelată în raport cu solicitările făcute de parchet și apărare precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., s-a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute. Astfel, Tribunalul Arad a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a)) în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. Această încadrare juridică este corectă deoarece în cauză nu se poate susține, nerezultând din modul de acțiune a inculpatului, că acesta prin acțiunile sale voite a urmărit să provoace chinuri și suferințe grave victimei, prelungite în timp, astfel ca moartea să survină încet, prin acumulare și ca o culme a acestor chinuri și suferințe îndelungate.

Dimpotrivă, inculpatul împreună cu concubina sa M.L. (fiica victimei) a încercat să salveze victima, punând peste aceasta diverse obiecte de lenjerie pentru a încerca stingerea focului. Această atitudine a inculpatului din timpul producerii evenimentului cât și atitudinea avută ulterior exclude ideea și intenția unui omor prin cruzimi, fapta având loc în urma unor lungi neînțelegeri dintre victimă și inculpat. În consecință, se apreciază că încadrarea juridică stabilită de instanță este corectă, neputând fi reținută nici cererea formulată în apărare de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, fiind în măsură să prevadă rezultatul cel mai grav al faptei sale, decesul victimei, și care deși nu l-a urmărit, l-a acceptat.

Acest fapt rezultând din modul de acțiune al inculpatului și din chiar declarațiile acestuia. În mod corect nu s-a reținut nici incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen., deoarece acțiunea inculpatului, așa cum rezultă din probatoriul administrat, nu a fost una spontană datorate unei puternice tulburări determinate de victimă, ci a fost determinată de un lung șir de dispute între cei doi, pe o perioadă de timp mai îndelungată. În privința pedepsei s-a constatat că aceasta se încadrează în limitele prev. de lege și cuantumul acesteia raportat la persoana inculpatului poate conduce la realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen. În consecință, s-a apreciat că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, astfel că ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul F.P. Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen., referitor la greșita încadrare juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului, susținând că acesta a comis infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta inculpatului a cauzat victimei o suferință puternică, asimilată noțiunii de „cruzimi", suferința provocată victimei fiind cu mult peste cea care rezultă din comiterea unui omor. Inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 și pct. 14 C. proc.

pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenția să suprime viața victimei, î n subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei având un loc de muncă a recunoscut și regretat fapta și se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale. Procurorul a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de inculpat, întrucât dispozitivul hotărârii instanței de apel i-a fost comunicat la data de 30 aprilie 2008 și a declarat recurs la data de 13 mai 2008. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în condițiile în care inculpatul ,aflat în stare de arest, a lipsit de la pronunțare, acestuia i s-a comunicat, conform art. 360 alin. (2) C. proc.

pen., o copie de pe dispozitivul deciziei instanței de apel la 30 aprilie 2008,dată de la care a început să curgă termenul de recurs, de 10 zile. Calculat potrivit art. 186 alin. (2) și (4) C. proc. pen, termenul de recurs a expirat la 12 mai 2008,iar inculpatul a declarat calea de atac la 13 mai 2008,situație în care susținerile procurorului sunt întemeiate, cu consecința respingerii ca tardiv a recursului formulat de inculpat. în aceste condiții, Curtea urmează a examina pe fond doar recursul declarat de Parchet, prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, constatând că acesta este nefondat. Art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. incriminează ca omor deosebit de grav, omorul comis prin cruzimi, adică a unor mijloace și/sau procedee sălbatice, nemiloase, care cauzează victimei suferințe fizice sau psihice ori chinuri prelungitele nu trebuie confundate cu suferințele inerente oricărei fapte de omor.

Cruzimile sunt acte de chinuire suplimentară a victimei, care vădesc dorința făptuitorului de a provoca astfel de suferințe și chinuri, ceea ce înseamnă că acesta acționează în mod voit, conștient, în sensul amplificării suferințelor victimei. În speță, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, după ce a lovit-o pe victimă cu un furtun de aragaz, inculpatul a aruncat diluant pe patul unde stătea aceasta, după care cu o brichetă a aprins plapuma aflată pe pat instantaneu luând foc și victima. Așa cum se reține și în rechizitoriu, speriat de cele întâmplate, inculpatul a încercat(și reușit) să stingă hainele aflate pe victimă, aceasta deplasându-se sumar îmbrăcată în curtea unui imobil de vis-a-vis pentru a anunța vecinii despre cele întâmplate.

Ulterior, ea a fost internată în spital în aceeași zi (22 august 2007) cu arsuri de gradul II/III pe 50% din suprafața corporală, decedând pe 5 septembrie 2007. Atât în rechizitoriu, cât și în hotărârile instanțelor de fond și apel, se reține săvârșirea faptei cu intenție indirectă, în condițiile în care, deși nu a urmărit moartea victimei, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale(aprinderea corpului victimei aflat în imediata apropiere a zonei incendiate și, în final, decesul acesteia), acceptând posibilitatea producerii acestuia. Chiar dacă a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege pentru reținerea infracțiunii de omor, conduita inculpatului anterior și, mai ales, ulterior comiterii faptei nu conduce la concluzia că acesta a urmărit uciderea victimei în mod lent, prin producerea unor suferințe sau chinuri prelungite.

Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit că victima a fost incendiată direct de către inculpat, ci aceasta s-a produs indirect, prin situarea sa în proximitatea suprafeței patului pe care inculpatul aruncase în prealabil diluant și pe care a incendiat-o în mod intenționat; această acțiune a fost săvârșită pentru a întări și a da credibilitate unei amenințări anterioare adresate victimei, iar nu în scopul producerii decesului acesteia prin chinuri mari, prelungite. În același sens a fost și conduita inculpatului imediat după comiterea faptei, el intervenind pentru a încerca să salveze viața victimei, punând pe aceasta diferite obiecte de lenjerie pentru stingerea focului.

Or, ceea ce caracterizează din punct de vedere subiectiv autorul infracțiunii de omor comis prin cruzimi este ferocitatea, dedusă din modul în care și-a conceput și realizat activitatea infracțională și care este incompatibilă cu orice acțiune (sau măcar disponibilitate) în sensul ajutorării victimei. Este adevărat că în speță decesul victimei s-a produs după circa două săptămâni de la data agresiunii în condițiile în care aceasta avea o vârstă înaintată (75 de ani) și o patologie medicală preexistentă, ceea ce sugerează existența unor suferințe fizice și psihice de durată, fără însă ca aceasta să însemne că inculpatul a dorit să provoace victimei chinuri prelungite ce depășesc suferințele inerente oricărei acțiuni de a ucide.

Prin urmare, ținând seama de particularitățile situației de fapt existente în speță, corect s-a apreciat de către instanțele de fond și apel că fapta inculpatului nu se încadrează în drept în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.176 lit. a) C. pen., astfel încât critica Parchetului este nefondată. În consecință, ambele recursuri vor fi respinse, cu deducerea prevenției la zi pentru inculpat și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 76/A din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul F.P. împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 august 2007 la 30 iulie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iulie 2008.