ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.07.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2008

HOTĂRÂRE
30.07.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 25 din 23 ianuarie

2008 a Tribunalului Arad, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., în urma

schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art. 174, art.

176 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul F.P., la pedeapsa de 10

(zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra victimei M.G.,

în vârstă de 75 de ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

a), b), mai puțin dreptul de a alege, și lit. e) C. pen., iar în condițiile

prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. și de art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului exercitarea acelorași drepturi pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Din pedeapsa

aplicată inculpatului a dedus perioada în care

acesta a

fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 23 august 2007 până la

zi, și a menținut în continuare măsura arestului preventiv.

A constatat că fiica victimei, M.L.R., parte

vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat inculpatul la plata către partea

civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a sumei de 16.161,71 lei cu

titlu de cheltuieli de spitalizare ale victimei M.G. și dobânzi de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat

inculpatul la plata către stat a sumei de 2100 lei, cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., suma de 100

lei,

reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu în faza de

urmărire penală, va fi virată din fondul

Ministerului Justiției în contul Baroului Arad.

Prima instanță a

reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă

Tribunalul Arad, cu numărul 177/P/2007, înregistrat la această instanță la data

de 10 octombrie 2007, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpatul F.P.,

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)

Prin actul de sesizare a instanței, în sarcina

inculpatului s-a

reținut că, începând din

anul 2005 și până în ziua de 22 august 2007, a

locuit în imobilul

proprietatea victimei M.G., fiind raliat în concubinaj cu fiica acesteia M.L.R.

Între victimă și inculpat erau relații interpersonale tensionate, fiind

caracterizate de o stare permanent conflictuală, motivată de nemulțumirea

victimei față de persoana inculpatului, pe care îl considera ca având un nivel

de instrucție inferior condiției sociale pe care dorea să o aibă. Au fost

situații în care victima a chemat

poliția,

reclamând agresiunile suferite din partea inculpatului dar, la

presiunea

fiicei sale, își modifica cele declarate.

În ziua de 22 august 2007, în jurul prânzului,

inculpatul a auzit-o pe victimă strigând și spunându-i martorului S.Z.P., că

este sechestrată în casă de către inculpat. Acesta a chemat-o de urgență acasă

de la serviciu pe concubina sa, M.L., spunându-i că este nervos față de

afirmațiile făcute de victimă la adresa sa.

Văzând că M.L. întârzie, inculpatul a coborât

în

apartamentul în care locuia victima,

încercând să o liniștească și a

condus-o, cu forța, în încăperea în care

aceasta dormea, punând-

o în pat. Totodată,

inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un furtun de la

aragaz și a

amenințat-o că dacă nu încetează, îi va da foc și, pentru a-și întări

amenințarea, s-a deplasat într-o încăpere

alăturată

pe care o zugrăvea inculpatul, de unde a luat un recipient

în care se

găsea diluant, a aruncat din conținutul acelui recipient prin încăpere, pe

patul unde stătea victima și peste aceasta. De pe

o noptieră, inculpatul a luat o brichetă cu care a aprins plapuma de

pe

pat. Speriat de cele întâmplate, împreună cu M.L., care

sosise acasă, a încercat să stingă focul de pe victimă, punând

peste ea diverse obiecte de lenjerie găsite în

încăpere.

La un moment dat,

profitând de împrejurarea că inculpatul și partea vătămată M.L. au ieșit din

încăpere cu intenția de a

procura medicamente necesare

acordării tratamentului persoanelor care au suferit arsuri, victima a ieșit în

stradă, a intrat în curtea unui imobil de vis-a-vis, unde starea sa a fost

văzută de

martorul S.S. care a anunțat

serviciul 112.

Până la sosirea organelor de poliție la locul

faptei, inculpatul a dispărut de la domiciliu, iar a doua zi s-a deplasat în

localitatea

Zădăreni, la imobilul unde

locuiește numitul S.H.P.,

căruia i-a

povestit fapta comisă și în imobilul căruia a fost depistat.

Ca urmare a agresiunii comise de către

inculpat, victima M.G. a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență

Arad, cu diagnosticul de arsură gradul

II

și III pe

aproximativ 50% din suprafața corpului, cervical anterior etc, ACRS, contuzii

multiple față, mâini, latero-toracic, șoc post

combustial, leziunile traumatice suferite de aceasta necesitând 80-

90

de zile de îngrijiri medicale și fiind de natură a pune viața victimei în

primejdie.

Victima a decedat în ziua de 05 septembrie 2007.

Din concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 274/B/1 din 06

septembrie 2007,

întocmit de Serviciul

Județean de Medicină Legală Arad, rezultă că

moartea numitei M.G. a fost

violentă și s-a datorat

insuficienței

viscerale multiple, consecutive unei arsuri prin flacără directă, de gradul

II/III, pe 50% din suprafața corporală.

În drept s-a reținut că, fapta întrunește

elementele

constitutive ale infracțiunii de

omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)

Din probele

administrate exclusiv în faza urmăririi penale, și anume: proces-verbal de

efectuare a cercetării la fața locului (filele

3-4 dosar

urmărire penală) întocmit la 22 august 2007, planșa fotografică cu aspecte

privind investigarea tehnico-științifică a locului faptei înregistrată sub nr.

90486 din 24 august 2007 (filele 5-20 dosar urmărire penală), proces-verbal

întocmit la 22 august 2007 de agenți ai Biroului Poliției Urban Arad (filele

41-41 dosar urmărire penală), proces-verbal conținând declarația numitei M.G.

întocmit la 22 august 2007 (file 43 dosar

urmărire penală),

proces-verbal de reconstituire întocmit la 31 august

2007 (filele 63-73 dosar urmărire penală), DVD conținând declarația victimei M.G.

din 23 august 2007 (fila 78 dosar urmărire penală), raport

de constatare medico-legală din 23 august 2007

(fila 80 dosar urmărire

penală), raport de autopsie medico-legală însoțit

de buletin

anatomopatologic și planșe

fotografice (filele 83-98 dosar urmărire penală), raport de expertiză

medico-legală psihiatrică (fila 102 dosar urmărire penală) și din probele

administrate nemijlocit, în condiții de contradictorialitate în faza de

cercetare judecătorească, și anume: declarația inculpatului (fila 9, 32),

declarația părții

vătămate M.L. (fila 36),

declarațiile martorilor M.R.,

S.Z.P., O.F., S.S. (filele 38 - 42),

referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probatiune de pe lângă

Tribunalul Arad (filele 62-65) și declarația martorei R.S. prin incidența art.

327 alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond a reținut în fapt că:

Din anul 2005, când a stabilit o relație de

concubinaj cu M.L.R., inculpatul s-a mutat în casa în care locuia aceasta,

situată în Arad.

În imobil, proprietatea numitei M.G., mama L.R.M.,

compus din două apartamente, cei doi au ocupat apartamentul situat la etaj, în

care locuia și M.R.A., fiul numitei M.R., proprietara ocupând apartamentul

situat la parter.

În perioada cât a

locuit acolo, inculpatul a executat lucrări de

reparații

și de renovare în toată casa, atât M.L., cât și mama acesteia, M.G.,

recunoscând o datorie față de acesta, constând în contravaloarea muncii

prestate.

În ziua de 22 august 2007, pe fondul

neînțelegerilor și relațiilor tensionate apărute între victimă și inculpat încă

din anul 2006, determinate de faptul că M.G. nu era de acord cu relația de

concubinaj a fiicei sale cu inculpatul, cel din urmă, enervat de reproșurile și

jignirile venite din partea acesteia, a coborât în apartamentul de la parter,

i-a aplicat lovituri peste

picioare,

folosind furtunul buteliei de aragaz, după care, cu intenția declarată de a-i

demonstra că "poate să dea foc la toată munca lui

din casă" a

luat sticla de diluant, pe care îl folosea pentru executarea unor lucrări de

vopsitorie, sticlă aflată pe hol, a împrăștiat lichid prin cameră, inclusiv pe

patul pe care se afla victima, și l-a aprins cu o brichetă aflată în camera

victimei, flăcările ajungând să cuprindă și corpul acesteia, fiindu-i produse

arsuri de gradul

II,

III, pe aproximativ 50% din suprafața

corpului, care după două săptămâni de la internarea în spital i-au provocat

decesul.

În timpul derulării evenimentelor din camera

victimei, la fața locului a sosit și fiica acesteia, M.L., care fusese chemată

de inculpat să aplaneze cearta și scandalul. M.L.

a ajuns în

momentul în care focul izbucnise, astfel încât, cu prioritate

s-a implicat alături de inculpat în acțiuni de stingere a incendiului prin

îndepărtarea materialelor inflamabile aflate în

zonă, după care s-a

preocupat să

acorde primul ajutor sanitar victimei.

Cu toate acestea

victima a ieșit în stradă și s-a refugiat într-o

mașină ce

era parcată în curtea imobilului învecinat, a cărei

portieră era deschisă, solicitând martorilor O.F. și S.S.

anunțe poliția, pentru că inculpatul a încercat să o omoare. Martorul S.S. a

apelat serviciul 112. Acesta cunoștea situația în care se afla victima,

respectiv cunoștea neînțelegerile acesteia cu inculpatul, care de mai multe ori

au degenerat în scandal ce a impus intervenția poliției, astfel încât a

considerat puțin credibilă afirmația lui M.L. privind anunțarea salvării și a

poliției în condițiile în care aceasta insista

ca mama ei să se întoarcă în casă pentru a-i acorda îngrijiri.

După consumarea evenimentelor, înainte de

sosirea organelor de poliție inculpatul a plecat la un prieten, în localitatea

Zimand, dar a doua zi, la solicitarea lui M.L. și a procurorului care s-a

ocupat de anchetă, s-a prezentat la parchet pentru cercetări.

M.L. se consideră

parte vătămată în cauză, dar nu a

formulat pretenții

civile față de inculpat.

Din raportul de constatare medico-legală (fila

80 dosar urmărire penală) și din raportul de autopsie medico-legală, ce include

și concluziile specialistului în anatomopatologie (filele 83-85 dosar urmărire

penală), se reține că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se

insuficienței viscerale multiple, consecutive unei arsuri prin flacără directă

de gradul II/III, pe 50%

din suprafața

corporală, moartea datând din 05 septembrie 2007.

Fapta

inculpatului, mai sus descrisă, de a aplica victimei mai multe lovituri cu un

obiect contondent, urmată de împrăștierea prin

camera în

care se afla aceasta a unei soluții inflamabile, care,

aprinsă printr-o acțiune a inculpatului, a declanșat un incendiu ce a

cuprins și corpul ei ,cu consecința leziunilor și

urmărilor arătate de

medicul legist, și care au provocat moartea

victimei la un interval

de două săptămâni,

caracterizează fapta, sub aspect subiectiv, ca

fiind săvârșită cu

intenția de a ucide și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Intenția inculpatului a fost, în sensul art. 19

medico-legale și din propria lui declarație, dată în aprecierea gravității

faptei sale, el a fost în măsură să prevadă rezultatul cel mai grav al faptei

sale, pe care, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat.

Inculpatul și-a justificat acțiunea invocând o

stare de puternică tulburare, provocată de victimă care în permanență îl jignea

și îl umilea, dar intenția de omor nu poate fi apreciată prin prisma mobilului,

ci numai prin evaluarea elementelor și împrejurărilor de mai sus, singurele

care au relevanță obiectivă, susceptibile să permită o încadrare juridică

corectă a faptei.

Reacția inculpatului față de victimă nu a fost spontană,

excepțională, ci s-a încadrat în șirul disputelor de ordin verbal și

fizic petrecute de nenumărate ori între cei doi

în ultima perioadă de

timp astfel încât nu se poate reține incidența în

cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecințe asupra

individualizării pedepsei sub aspectul

cuantumului.

Fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

raportat la art. 176 lit. a) C. pen. După cum

rezultă din expertiza

medico-legală, din imaginile înregistrate imediat

după internarea victimei în spital și din declarațiile martorilor, structura

psihică a inculpatului nu are nimic din ceea ce ar putea constitui argument

rezonabil pentru a fi încadrată într-una ieșită din comun, derivată din sadism

ori ferocitate, manifestări apte să ultragieze conștiința oamenilor și să le

inducă o stare de revoltă. Este adevărat că trupul ars al victimei a indus

celor care au văzut-o un sentiment de oroare, dar nu acest element contribuie la

reținerea agravantei prevăzute de lit. a), a art. 176 C. pen., ci exclusiv

manifestarea pe fond psihic a inculpatului,

esențial fiind ca acesta,

prin acțiunile sale să urmărească chinuirea

fizică sau morală a victimei, împrejurări care în prezenta cauză nu se

regăsesc.

Ca urmare, în baza art. 334 C. proc. pen.,

încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a fost schimbată,

reținându-se în sarcina inculpatului F.P. săvârșirea

infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și nu a

celei omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 , raportat la art.

176

lit. a) C. pen.

La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului,

au fost avute în vedere dispozițiile art. 52, art. 72 C. pen., privind

individualizarea pedepselor, iar pentru considerentele sus arătate nu au fost

avute în vedere dispozițiile legale cuprinse în art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța a avut în vedere condițiile concrete

în care a fost comisă fapta, dând eficiență celor sus arătate cu privire la

mobilul faptei, la persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente

penale, având o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, manifestată

prin regretul profund exprimat față de urmările faptei și prin acceptarea aplicării

unei pedepse prin

efectele legii

penale, la atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, valorificând în

acest sens și concluziile referatului de

evaluare

întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

Arad (filele

62-65), iar în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen. l-a condamnat la pedeapsa de

10 ani închisoare.

S-a făcut aplicare dispozițiilor art. 71, art. 64

lit. a), b) C. pen., mai puțin exercitarea dreptului de a alege, iar în baza

art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a

interzicerii acelorași drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai

puțin dreptul de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată

a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive începând cu 23

august 2007 până la zi, iar în baza art. 350 C.

proc. pen.

coroborat cu art. 160/b C. proc. pen., apreciind că

temeiurile avute în vedere pentru luarea măsurii arestării preventive subzistă,

a fost menținută în continuare această măsură preventivă privativă de

libertate.

În temeiul art.

346 raportat la art. 14 C. proc. pen. și

la art. 998, art.

999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească

despăgubiri părții civile Spitalul Clinic Județean de urgență Arad în

sumă de 16.161,71 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a victimei

M.G.,

sumă la care se vor adăuga dobânzi legale calculate de la data rămânerii

definitive a hotărârii (fila 105 dosar urmărire penală), constatându-se

totodată că fiica victimei, M.L.R.

, nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpatul a

fost obligat la plata către stat a sumei de 2100 lei cheltuieli judiciare.

împotriva sentinței penale nr. 25 din 23

ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Arad și inculpatul F.P.

Parchetul a criticat hotărârea apreciind că în

mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii comise de

inculpat din omor deosebit de grav comis prin cruzimi în omor.

Pentru inculpat s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei comise în art. 183 C. pen. și reținerea

circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 76/A din 25 aprilie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse ambele apeluri

declarate în cauză.

S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul inculpat la 150 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Analizând sentința penală apelată în raport cu

solicitările făcute de parchet și apărare precum și din oficiu, în limitele

prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că instanța de fond a

reținut

o stare de fapt corespunzătoare

probatoriului administrat și a dat o

bună încadrare juridică faptelor

reținute. Astfel, Tribunalul Arad a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea

prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a)) în infracțiunea prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen. Această încadrare juridică este corectă deoarece în cauză nu se poate

susține, nerezultând din modul de acțiune a inculpatului, că acesta prin

acțiunile sale voite a urmărit să provoace chinuri și suferințe grave victimei,

prelungite în timp, astfel ca moartea să survină încet, prin acumulare și ca o

culme a acestor chinuri și suferințe îndelungate. Dimpotrivă, inculpatul

împreună cu concubina sa M.L. (fiica victimei) a încercat să salveze victima,

punând peste aceasta diverse obiecte de lenjerie pentru a încerca stingerea

focului. Această atitudine a inculpatului din timpul producerii evenimentului

cât și atitudinea avută ulterior

exclude

ideea și intenția unui omor prin cruzimi, fapta având loc în

urma unor

lungi neînțelegeri dintre victimă și inculpat.

În consecință, se

apreciază că încadrarea juridică stabilită de instanță este corectă, neputând

fi reținută nici cererea formulată în

apărare de schimbare

a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. Inculpatul a

acționat cu intenție indirectă, fiind în măsură să prevadă rezultatul cel mai

grav al faptei sale, decesul victimei, și care deși nu l-a urmărit, l-a

acceptat. Acest fapt rezultând din modul de acțiune al inculpatului și din

chiar declarațiile acestuia.

În mod corect nu s-a reținut nici incidența

disp. art. 73 lit. b) C. pen., deoarece acțiunea inculpatului, așa cum rezultă

din probatoriul administrat, nu a fost una spontană datorate unei puternice

tulburări determinate de victimă, ci a fost determinată de un lung șir de

dispute între cei doi, pe o perioadă de timp mai îndelungată.

În privința pedepsei s-a constatat că aceasta

se încadrează

în limitele prev. de lege și

cuantumul acesteia raportat la persoana

inculpatului poate conduce la

realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

În consecință, s-a apreciat că nu există

temeiuri de fapt sau

de drept care să

conducă la modificarea hotărârii, astfel că ambele

apeluri au fost

respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul

de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara și

inculpatul F.P.

Parchetul a

invocat cazul de casare

prev.

de

art. 385/9 pct.

17

dată faptei reținută în sarcina inculpatului, susținând că

acesta a comis infracțiunea de omor deosebit de

grav prev. de art.

174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât

fapta inculpatului a cauzat victimei o suferință puternică, asimilată noțiunii

de „cruzimi", suferința provocată victimei fiind cu mult peste cea care

rezultă din comiterea unui omor.

Inculpatul a

invocat cazurile de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 17

și pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., în infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.,

întrucât nu a avut intenția să suprime viața

victimei,

î

n subsidiar, inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a avut o conduită bună înainte

de comiterea faptei având un loc de muncă a recunoscut și regretat fapta și se

află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Procurorul a solicitat respingerea, ca tardiv,

a recursului declarat de inculpat, întrucât dispozitivul hotărârii instanței de

apel i-a fost comunicat la data de 30 aprilie 2008 și a declarat recurs la data

de 13 mai 2008.

Examinând actele

și lucrările dosarului, Curtea constată că în

condițiile

în care inculpatul ,aflat în stare de arest, a lipsit de la pronunțare, acestuia

i s-a comunicat, conform art. 360 alin. (2) C. proc. pen., o copie de pe

dispozitivul deciziei instanței de apel la 30 aprilie 2008,dată de la care a

început să curgă termenul de recurs, de 10 zile.

Calculat potrivit art. 186 alin. (2) și (4) C.

proc. pen, termenul de recurs a expirat la 12 mai 2008,iar inculpatul a

declarat calea de atac la 13 mai 2008,situație în care susținerile procurorului

sunt

întemeiate, cu consecința respingerii

ca tardiv a recursului formulat

de inculpat.

în aceste condiții, Curtea urmează a examina pe

fond doar recursul declarat de Parchet, prin prisma criticii formulate și a

cazului de casare invocat, constatând că acesta este nefondat.

Art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. incriminează

ca omor deosebit de grav, omorul comis prin cruzimi, adică a unor mijloace

și/sau procedee sălbatice, nemiloase, care cauzează victimei suferințe

fizice sau psihice ori chinuri prelungitele nu

trebuie confundate cu suferințele inerente oricărei fapte de omor.

Cruzimile sunt acte de chinuire suplimentară a

victimei, care vădesc dorința făptuitorului de a provoca astfel de suferințe și

chinuri, ceea ce înseamnă că acesta acționează în mod voit, conștient, în

sensul amplificării suferințelor victimei.

În speță, pe fondul unei stări conflictuale

preexistente, după ce a lovit-o pe victimă cu un furtun de aragaz, inculpatul a

aruncat diluant pe patul unde stătea aceasta, după care cu o brichetă a aprins

plapuma aflată pe pat instantaneu luând foc și victima.

Așa cum se reține și în rechizitoriu, speriat

de cele întâmplate, inculpatul a încercat(și reușit) să stingă hainele aflate

pe victimă, aceasta deplasându-se sumar îmbrăcată

în curtea unui

imobil de vis-a-vis pentru a anunța vecinii despre cele

întâmplate.

Ulterior, ea a fost internată în spital în

aceeași zi (22 august 2007) cu arsuri de gradul II/III pe 50% din suprafața corporală,

decedând pe 5 septembrie 2007.

Atât în rechizitoriu, cât și în hotărârile

instanțelor de fond și apel, se reține săvârșirea faptei cu intenție indirectă,

în condițiile în care, deși nu a urmărit moartea victimei, inculpatul a

prevăzut rezultatul faptei sale(aprinderea corpului victimei aflat în imediata

apropiere a zonei incendiate și, în final, decesul acesteia), acceptând

posibilitatea producerii acestuia.

Chiar dacă a acționat cu forma de vinovăție

cerută de lege pentru reținerea infracțiunii de omor, conduita inculpatului

anterior și, mai ales, ulterior comiterii faptei nu conduce la concluzia că

acesta a urmărit uciderea victimei în mod lent, prin producerea unor suferințe

sau chinuri prelungite.

Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit

că victima a fost incendiată direct de către inculpat, ci aceasta s-a produs

indirect, prin situarea sa în proximitatea suprafeței patului pe care

inculpatul aruncase în prealabil diluant și pe care a incendiat-o în

mod intenționat; această acțiune a fost săvârșită

pentru a întări și a

da credibilitate unei amenințări anterioare

adresate victimei, iar nu

în scopul

producerii decesului acesteia prin chinuri mari, prelungite.

În același sens a fost și conduita inculpatului

imediat după comiterea faptei, el intervenind pentru a încerca să salveze viața

victimei, punând pe aceasta diferite obiecte de lenjerie pentru stingerea

focului.

Or, ceea ce caracterizează din punct de vedere

subiectiv autorul infracțiunii de omor comis prin cruzimi este ferocitatea, dedusă

din modul în care și-a conceput și realizat

activitatea

infracțională și care este incompatibilă cu orice acțiune (sau măcar

disponibilitate) în sensul ajutorării victimei.

Este adevărat că în speță decesul victimei s-a

produs după circa două săptămâni de la data agresiunii în condițiile în care

aceasta avea o vârstă înaintată (75 de ani) și o

patologie medicală

preexistentă, ceea ce sugerează existența unor

suferințe fizice și

psihice de durată, fără

însă ca aceasta să însemne că inculpatul a

dorit să provoace victimei

chinuri

prelungite ce

depășesc

suferințele inerente oricărei acțiuni de a ucide.

Prin urmare, ținând

seama de particularitățile situației de fapt existente în speță, corect s-a

apreciat de către instanțele de fond și

apel că fapta

inculpatului nu se încadrează în drept în infracțiunea de omor deosebit de grav

prev. de

art.176 lit. a) C. pen., astfel încât

critica Parchetului este nefondată.

În consecință, ambele recursuri vor fi respinse,

cu deducerea prevenției la zi pentru inculpat și obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 76/A din 25

aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Respinge ca tardiv recursul declarat de

inculpatul F.P. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 august 2007 la 30 iulie

2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 30 iulie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-04-13
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1368/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 341 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.Ș., la o pedeapsă de 6
ÎCCJ 2009-09-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2945/2009
. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării prev
ÎCCJ 2009-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 449/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 26 martie 2007, Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe inculpatul L.I., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârși
ÎCCJ 2011-03-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2011
. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspend
ÎCCJ 2008-06-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2189/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 416 din 31 octombrie2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 123/97/2007, a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa
Sursă