ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2479/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 25 din 23 ianuarie
2008 a Tribunalului Arad, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., în urma
schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art. 174, art.
176 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul F.P., la pedeapsa de 10
(zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra victimei M.G.,
în vârstă de 75 de ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71
C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a), b), mai puțin dreptul de a alege, și lit. e) C. pen., iar în condițiile
prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. și de art. 65 C. pen., a interzis
inculpatului exercitarea acelorași drepturi pe o
perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Din pedeapsa
aplicată inculpatului a dedus perioada în care
acesta a
fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 23 august 2007 până la
zi, și a menținut în continuare măsura arestului preventiv.
A constatat că fiica victimei, M.L.R., parte
vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul la plata către partea
civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a sumei de 16.161,71 lei cu
titlu de cheltuieli de spitalizare ale victimei M.G. și dobânzi de la data
rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat
inculpatul la plata către stat a sumei de 2100 lei, cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189 C. proc. pen., suma de 100
lei,
reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu în faza de
urmărire penală, va fi virată din fondul
Ministerului Justiției în contul Baroului Arad.
Prima instanță a
reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe
lângă
Tribunalul Arad, cu numărul 177/P/2007, înregistrat la această instanță la data
de 10 octombrie 2007, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,
inculpatul F.P.,
pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)
C. pen.
Prin actul de sesizare a instanței, în sarcina
inculpatului s-a
reținut că, începând din
anul 2005 și până în ziua de 22 august 2007, a
locuit în imobilul
proprietatea victimei M.G., fiind raliat în concubinaj cu fiica acesteia M.L.R.
Între victimă și inculpat erau relații interpersonale tensionate, fiind
caracterizate de o stare permanent conflictuală, motivată de nemulțumirea
victimei față de persoana inculpatului, pe care îl considera ca având un nivel
de instrucție inferior condiției sociale pe care dorea să o aibă. Au fost
situații în care victima a chemat
poliția,
reclamând agresiunile suferite din partea inculpatului dar, la
presiunea
fiicei sale, își modifica cele declarate.
În ziua de 22 august 2007, în jurul prânzului,
inculpatul a auzit-o pe victimă strigând și spunându-i martorului S.Z.P., că
este sechestrată în casă de către inculpat. Acesta a chemat-o de urgență acasă
de la serviciu pe concubina sa, M.L., spunându-i că este nervos față de
afirmațiile făcute de victimă la adresa sa.
Văzând că M.L. întârzie, inculpatul a coborât
în
apartamentul în care locuia victima,
încercând să o liniștească și a
condus-o, cu forța, în încăperea în care
aceasta dormea, punând-
o în pat. Totodată,
inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un furtun de la
aragaz și a
amenințat-o că dacă nu încetează, îi va da foc și, pentru a-și întări
amenințarea, s-a deplasat într-o încăpere
alăturată
pe care o zugrăvea inculpatul, de unde a luat un recipient
în care se
găsea diluant, a aruncat din conținutul acelui recipient prin încăpere, pe
patul unde stătea victima și peste aceasta. De pe
o noptieră, inculpatul a luat o brichetă cu care a aprins plapuma de
pe
pat. Speriat de cele întâmplate, împreună cu M.L., care
sosise acasă, a încercat să stingă focul de pe victimă, punând
peste ea diverse obiecte de lenjerie găsite în
încăpere.
La un moment dat,
profitând de împrejurarea că inculpatul și partea vătămată M.L. au ieșit din
încăpere cu intenția de a
procura medicamente necesare
acordării tratamentului persoanelor care au suferit arsuri, victima a ieșit în
stradă, a intrat în curtea unui imobil de vis-a-vis, unde starea sa a fost
văzută de
martorul S.S. care a anunțat
serviciul 112.
Până la sosirea organelor de poliție la locul
faptei, inculpatul a dispărut de la domiciliu, iar a doua zi s-a deplasat în
localitatea
Zădăreni, la imobilul unde
locuiește numitul S.H.P.,
căruia i-a
povestit fapta comisă și în imobilul căruia a fost depistat.
Ca urmare a agresiunii comise de către
inculpat, victima M.G. a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență
Arad, cu diagnosticul de arsură gradul
II
și III pe
aproximativ 50% din suprafața corpului, cervical anterior etc, ACRS, contuzii
multiple față, mâini, latero-toracic, șoc post
combustial, leziunile traumatice suferite de aceasta necesitând 80-
90
de zile de îngrijiri medicale și fiind de natură a pune viața victimei în
primejdie.
Victima a decedat în ziua de 05 septembrie 2007.
Din concluziile raportului de autopsie medico-legală nr. 274/B/1 din 06
septembrie 2007,
întocmit de Serviciul
Județean de Medicină Legală Arad, rezultă că
moartea numitei M.G. a fost
violentă și s-a datorat
insuficienței
viscerale multiple, consecutive unei arsuri prin flacără directă, de gradul
II/III, pe 50% din suprafața corporală.
În drept s-a reținut că, fapta întrunește
elementele
constitutive ale infracțiunii de
omor deosebit de grav, prevăzută de
art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)
C. pen.
Din probele
administrate exclusiv în faza urmăririi penale, și anume: proces-verbal de
efectuare a cercetării la fața locului (filele
3-4 dosar
urmărire penală) întocmit la 22 august 2007, planșa fotografică cu aspecte
privind investigarea tehnico-științifică a locului faptei înregistrată sub nr.
90486 din 24 august 2007 (filele 5-20 dosar urmărire penală), proces-verbal
întocmit la 22 august 2007 de agenți ai Biroului Poliției Urban Arad (filele
41-41 dosar urmărire penală), proces-verbal conținând declarația numitei M.G.
întocmit la 22 august 2007 (file 43 dosar
urmărire penală),
proces-verbal de reconstituire întocmit la 31 august
2007 (filele 63-73 dosar urmărire penală), DVD conținând declarația victimei M.G.
din 23 august 2007 (fila 78 dosar urmărire penală), raport
de constatare medico-legală din 23 august 2007
(fila 80 dosar urmărire
penală), raport de autopsie medico-legală însoțit
de buletin
anatomopatologic și planșe
fotografice (filele 83-98 dosar urmărire penală), raport de expertiză
medico-legală psihiatrică (fila 102 dosar urmărire penală) și din probele
administrate nemijlocit, în condiții de contradictorialitate în faza de
cercetare judecătorească, și anume: declarația inculpatului (fila 9, 32),
declarația părții
vătămate M.L. (fila 36),
declarațiile martorilor M.R.,
S.Z.P., O.F., S.S. (filele 38 - 42),
referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probatiune de pe lângă
Tribunalul Arad (filele 62-65) și declarația martorei R.S. prin incidența art.
327 alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond a reținut în fapt că:
Din anul 2005, când a stabilit o relație de
concubinaj cu M.L.R., inculpatul s-a mutat în casa în care locuia aceasta,
situată în Arad.
În imobil, proprietatea numitei M.G., mama L.R.M.,
compus din două apartamente, cei doi au ocupat apartamentul situat la etaj, în
care locuia și M.R.A., fiul numitei M.R., proprietara ocupând apartamentul
situat la parter.
În perioada cât a
locuit acolo, inculpatul a executat lucrări de
reparații
și de renovare în toată casa, atât M.L., cât și mama acesteia, M.G.,
recunoscând o datorie față de acesta, constând în contravaloarea muncii
prestate.
În ziua de 22 august 2007, pe fondul
neînțelegerilor și relațiilor tensionate apărute între victimă și inculpat încă
din anul 2006, determinate de faptul că M.G. nu era de acord cu relația de
concubinaj a fiicei sale cu inculpatul, cel din urmă, enervat de reproșurile și
jignirile venite din partea acesteia, a coborât în apartamentul de la parter,
i-a aplicat lovituri peste
picioare,
folosind furtunul buteliei de aragaz, după care, cu intenția declarată de a-i
demonstra că "poate să dea foc la toată munca lui
din casă" a
luat sticla de diluant, pe care îl folosea pentru executarea unor lucrări de
vopsitorie, sticlă aflată pe hol, a împrăștiat lichid prin cameră, inclusiv pe
patul pe care se afla victima, și l-a aprins cu o brichetă aflată în camera
victimei, flăcările ajungând să cuprindă și corpul acesteia, fiindu-i produse
arsuri de gradul
II,
III, pe aproximativ 50% din suprafața
corpului, care după două săptămâni de la internarea în spital i-au provocat
decesul.
În timpul derulării evenimentelor din camera
victimei, la fața locului a sosit și fiica acesteia, M.L., care fusese chemată
de inculpat să aplaneze cearta și scandalul. M.L.
a ajuns în
momentul în care focul izbucnise, astfel încât, cu prioritate
s-a implicat alături de inculpat în acțiuni de stingere a incendiului prin
îndepărtarea materialelor inflamabile aflate în
zonă, după care s-a
preocupat să
acorde primul ajutor sanitar victimei.
Cu toate acestea
victima a ieșit în stradă și s-a refugiat într-o
mașină ce
era parcată în curtea imobilului învecinat, a cărei
portieră era deschisă, solicitând martorilor O.F. și S.S.
să
anunțe poliția, pentru că inculpatul a încercat să o omoare. Martorul S.S. a
apelat serviciul 112. Acesta cunoștea situația în care se afla victima,
respectiv cunoștea neînțelegerile acesteia cu inculpatul, care de mai multe ori
au degenerat în scandal ce a impus intervenția poliției, astfel încât a
considerat puțin credibilă afirmația lui M.L. privind anunțarea salvării și a
poliției în condițiile în care aceasta insista
ca mama ei să se întoarcă în casă pentru a-i acorda îngrijiri.
După consumarea evenimentelor, înainte de
sosirea organelor de poliție inculpatul a plecat la un prieten, în localitatea
Zimand, dar a doua zi, la solicitarea lui M.L. și a procurorului care s-a
ocupat de anchetă, s-a prezentat la parchet pentru cercetări.
M.L. se consideră
parte vătămată în cauză, dar nu a
formulat pretenții
civile față de inculpat.
Din raportul de constatare medico-legală (fila
80 dosar urmărire penală) și din raportul de autopsie medico-legală, ce include
și concluziile specialistului în anatomopatologie (filele 83-85 dosar urmărire
penală), se reține că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se
insuficienței viscerale multiple, consecutive unei arsuri prin flacără directă
de gradul II/III, pe 50%
din suprafața
corporală, moartea datând din 05 septembrie 2007.
Fapta
inculpatului, mai sus descrisă, de a aplica victimei mai multe lovituri cu un
obiect contondent, urmată de împrăștierea prin
camera în
care se afla aceasta a unei soluții inflamabile, care,
aprinsă printr-o acțiune a inculpatului, a declanșat un incendiu ce a
cuprins și corpul ei ,cu consecința leziunilor și
urmărilor arătate de
medicul legist, și care au provocat moartea
victimei la un interval
de două săptămâni,
caracterizează fapta, sub aspect subiectiv, ca
fiind săvârșită cu
intenția de a ucide și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Intenția inculpatului a fost, în sensul art. 19
C. pen., indirectă, în condițiile în care, așa cum rezultă din constatările
medico-legale și din propria lui declarație, dată în aprecierea gravității
faptei sale, el a fost în măsură să prevadă rezultatul cel mai grav al faptei
sale, pe care, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Inculpatul și-a justificat acțiunea invocând o
stare de puternică tulburare, provocată de victimă care în permanență îl jignea
și îl umilea, dar intenția de omor nu poate fi apreciată prin prisma mobilului,
ci numai prin evaluarea elementelor și împrejurărilor de mai sus, singurele
care au relevanță obiectivă, susceptibile să permită o încadrare juridică
corectă a faptei.
Reacția inculpatului față de victimă nu a fost spontană,
excepțională, ci s-a încadrat în șirul disputelor de ordin verbal și
fizic petrecute de nenumărate ori între cei doi
în ultima perioadă de
timp astfel încât nu se poate reține incidența în
cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecințe asupra
individualizării pedepsei sub aspectul
cuantumului.
Fapta inculpatului nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174
raportat la art. 176 lit. a) C. pen. După cum
rezultă din expertiza
medico-legală, din imaginile înregistrate imediat
după internarea victimei în spital și din declarațiile martorilor, structura
psihică a inculpatului nu are nimic din ceea ce ar putea constitui argument
rezonabil pentru a fi încadrată într-una ieșită din comun, derivată din sadism
ori ferocitate, manifestări apte să ultragieze conștiința oamenilor și să le
inducă o stare de revoltă. Este adevărat că trupul ars al victimei a indus
celor care au văzut-o un sentiment de oroare, dar nu acest element contribuie la
reținerea agravantei prevăzute de lit. a), a art. 176 C. pen., ci exclusiv
manifestarea pe fond psihic a inculpatului,
esențial fiind ca acesta,
prin acțiunile sale să urmărească chinuirea
fizică sau morală a victimei, împrejurări care în prezenta cauză nu se
regăsesc.
Ca urmare, în baza art. 334 C. proc. pen.,
încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a fost schimbată,
reținându-se în sarcina inculpatului F.P. săvârșirea
infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și nu a
celei omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 , raportat la art.
176
lit. a) C. pen.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului,
au fost avute în vedere dispozițiile art. 52, art. 72 C. pen., privind
individualizarea pedepselor, iar pentru considerentele sus arătate nu au fost
avute în vedere dispozițiile legale cuprinse în art. 73 lit. b) C. pen.
Instanța a avut în vedere condițiile concrete
în care a fost comisă fapta, dând eficiență celor sus arătate cu privire la
mobilul faptei, la persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente
penale, având o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, manifestată
prin regretul profund exprimat față de urmările faptei și prin acceptarea aplicării
unei pedepse prin
efectele legii
penale, la atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, valorificând în
acest sens și concluziile referatului de
evaluare
întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul
Arad (filele
62-65), iar în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen. l-a condamnat la pedeapsa de
10 ani închisoare.
S-a făcut aplicare dispozițiilor art. 71, art. 64
lit. a), b) C. pen., mai puțin exercitarea dreptului de a alege, iar în baza
art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a
interzicerii acelorași drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai
puțin dreptul de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată
a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive începând cu 23
august 2007 până la zi, iar în baza art. 350 C.
proc. pen.
coroborat cu art. 160/b C. proc. pen., apreciind că
temeiurile avute în vedere pentru luarea măsurii arestării preventive subzistă,
a fost menținută în continuare această măsură preventivă privativă de
libertate.
În temeiul art.
346 raportat la art. 14 C. proc. pen. și
la art. 998, art.
999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească
despăgubiri părții civile Spitalul Clinic Județean de urgență Arad în
sumă de 16.161,71 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a victimei
M.G.,
sumă la care se vor adăuga dobânzi legale calculate de la data rămânerii
definitive a hotărârii (fila 105 dosar urmărire penală), constatându-se
totodată că fiica victimei, M.L.R.
, nu s-a
constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpatul a
fost obligat la plata către stat a sumei de 2100 lei cheltuieli judiciare.
împotriva sentinței penale nr. 25 din 23
ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel Parchetul de pe
lângă Tribunalul Arad și inculpatul F.P.
Parchetul a criticat hotărârea apreciind că în
mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii comise de
inculpat din omor deosebit de grav comis prin cruzimi în omor.
Pentru inculpat s-a solicitat schimbarea
încadrării juridice a faptei comise în art. 183 C. pen. și reținerea
circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin decizia penală nr. 76/A din 25 aprilie
2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse ambele apeluri
declarate în cauză.
S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut
starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul inculpat la 150 lei
cheltuieli judiciare către stat.
Analizând sentința penală apelată în raport cu
solicitările făcute de parchet și apărare precum și din oficiu, în limitele
prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că instanța de fond a
reținut
o stare de fapt corespunzătoare
probatoriului administrat și a dat o
bună încadrare juridică faptelor
reținute. Astfel, Tribunalul Arad a dispus schimbarea încadrării juridice a
faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea
prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a)) în infracțiunea prev. de art. 174 alin.
(1) C. pen. Această încadrare juridică este corectă deoarece în cauză nu se poate
susține, nerezultând din modul de acțiune a inculpatului, că acesta prin
acțiunile sale voite a urmărit să provoace chinuri și suferințe grave victimei,
prelungite în timp, astfel ca moartea să survină încet, prin acumulare și ca o
culme a acestor chinuri și suferințe îndelungate. Dimpotrivă, inculpatul
împreună cu concubina sa M.L. (fiica victimei) a încercat să salveze victima,
punând peste aceasta diverse obiecte de lenjerie pentru a încerca stingerea
focului. Această atitudine a inculpatului din timpul producerii evenimentului
cât și atitudinea avută ulterior
exclude
ideea și intenția unui omor prin cruzimi, fapta având loc în
urma unor
lungi neînțelegeri dintre victimă și inculpat.
În consecință, se
apreciază că încadrarea juridică stabilită de instanță este corectă, neputând
fi reținută nici cererea formulată în
apărare de schimbare
a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. Inculpatul a
acționat cu intenție indirectă, fiind în măsură să prevadă rezultatul cel mai
grav al faptei sale, decesul victimei, și care deși nu l-a urmărit, l-a
acceptat. Acest fapt rezultând din modul de acțiune al inculpatului și din
chiar declarațiile acestuia.
În mod corect nu s-a reținut nici incidența
disp. art. 73 lit. b) C. pen., deoarece acțiunea inculpatului, așa cum rezultă
din probatoriul administrat, nu a fost una spontană datorate unei puternice
tulburări determinate de victimă, ci a fost determinată de un lung șir de
dispute între cei doi, pe o perioadă de timp mai îndelungată.
În privința pedepsei s-a constatat că aceasta
se încadrează
în limitele prev. de lege și
cuantumul acesteia raportat la persoana
inculpatului poate conduce la
realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.
În consecință, s-a apreciat că nu există
temeiuri de fapt sau
de drept care să
conducă la modificarea hotărârii, astfel că ambele
apeluri au fost
respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul
de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara și
inculpatul F.P.
Parchetul a
invocat cazul de casare
prev.
de
art. 385/9 pct.
17
C. proc. pen., referitor la greșita încadrare juridică
dată faptei reținută în sarcina inculpatului, susținând că
acesta a comis infracțiunea de omor deosebit de
grav prev. de art.
174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât
fapta inculpatului a cauzat victimei o suferință puternică, asimilată noțiunii
de „cruzimi", suferința provocată victimei fiind cu mult peste cea care
rezultă din comiterea unui omor.
Inculpatul a
invocat cazurile de casare prevăzut de art. 385/9
pct. 17
și pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei
din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., în infracțiunea de loviri
sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.,
întrucât nu a avut intenția să suprime viața
victimei,
î
n subsidiar, inculpatul a solicitat
reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a avut o conduită bună înainte
de comiterea faptei având un loc de muncă a recunoscut și regretat fapta și se
află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Procurorul a solicitat respingerea, ca tardiv,
a recursului declarat de inculpat, întrucât dispozitivul hotărârii instanței de
apel i-a fost comunicat la data de 30 aprilie 2008 și a declarat recurs la data
de 13 mai 2008.
Examinând actele
și lucrările dosarului, Curtea constată că în
condițiile
în care inculpatul ,aflat în stare de arest, a lipsit de la pronunțare, acestuia
i s-a comunicat, conform art. 360 alin. (2) C. proc. pen., o copie de pe
dispozitivul deciziei instanței de apel la 30 aprilie 2008,dată de la care a
început să curgă termenul de recurs, de 10 zile.
Calculat potrivit art. 186 alin. (2) și (4) C.
proc. pen, termenul de recurs a expirat la 12 mai 2008,iar inculpatul a
declarat calea de atac la 13 mai 2008,situație în care susținerile procurorului
sunt
întemeiate, cu consecința respingerii
ca tardiv a recursului formulat
de inculpat.
în aceste condiții, Curtea urmează a examina pe
fond doar recursul declarat de Parchet, prin prisma criticii formulate și a
cazului de casare invocat, constatând că acesta este nefondat.
Art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. incriminează
ca omor deosebit de grav, omorul comis prin cruzimi, adică a unor mijloace
și/sau procedee sălbatice, nemiloase, care cauzează victimei suferințe
fizice sau psihice ori chinuri prelungitele nu
trebuie confundate cu suferințele inerente oricărei fapte de omor.
Cruzimile sunt acte de chinuire suplimentară a
victimei, care vădesc dorința făptuitorului de a provoca astfel de suferințe și
chinuri, ceea ce înseamnă că acesta acționează în mod voit, conștient, în
sensul amplificării suferințelor victimei.
În speță, pe fondul unei stări conflictuale
preexistente, după ce a lovit-o pe victimă cu un furtun de aragaz, inculpatul a
aruncat diluant pe patul unde stătea aceasta, după care cu o brichetă a aprins
plapuma aflată pe pat instantaneu luând foc și victima.
Așa cum se reține și în rechizitoriu, speriat
de cele întâmplate, inculpatul a încercat(și reușit) să stingă hainele aflate
pe victimă, aceasta deplasându-se sumar îmbrăcată
în curtea unui
imobil de vis-a-vis pentru a anunța vecinii despre cele
întâmplate.
Ulterior, ea a fost internată în spital în
aceeași zi (22 august 2007) cu arsuri de gradul II/III pe 50% din suprafața corporală,
decedând pe 5 septembrie 2007.
Atât în rechizitoriu, cât și în hotărârile
instanțelor de fond și apel, se reține săvârșirea faptei cu intenție indirectă,
în condițiile în care, deși nu a urmărit moartea victimei, inculpatul a
prevăzut rezultatul faptei sale(aprinderea corpului victimei aflat în imediata
apropiere a zonei incendiate și, în final, decesul acesteia), acceptând
posibilitatea producerii acestuia.
Chiar dacă a acționat cu forma de vinovăție
cerută de lege pentru reținerea infracțiunii de omor, conduita inculpatului
anterior și, mai ales, ulterior comiterii faptei nu conduce la concluzia că
acesta a urmărit uciderea victimei în mod lent, prin producerea unor suferințe
sau chinuri prelungite.
Probatoriul administrat în cauză nu a dovedit
că victima a fost incendiată direct de către inculpat, ci aceasta s-a produs
indirect, prin situarea sa în proximitatea suprafeței patului pe care
inculpatul aruncase în prealabil diluant și pe care a incendiat-o în
mod intenționat; această acțiune a fost săvârșită
pentru a întări și a
da credibilitate unei amenințări anterioare
adresate victimei, iar nu
în scopul
producerii decesului acesteia prin chinuri mari, prelungite.
În același sens a fost și conduita inculpatului
imediat după comiterea faptei, el intervenind pentru a încerca să salveze viața
victimei, punând pe aceasta diferite obiecte de lenjerie pentru stingerea
focului.
Or, ceea ce caracterizează din punct de vedere
subiectiv autorul infracțiunii de omor comis prin cruzimi este ferocitatea, dedusă
din modul în care și-a conceput și realizat
activitatea
infracțională și care este incompatibilă cu orice acțiune (sau măcar
disponibilitate) în sensul ajutorării victimei.
Este adevărat că în speță decesul victimei s-a
produs după circa două săptămâni de la data agresiunii în condițiile în care
aceasta avea o vârstă înaintată (75 de ani) și o
patologie medicală
preexistentă, ceea ce sugerează existența unor
suferințe fizice și
psihice de durată, fără
însă ca aceasta să însemne că inculpatul a
dorit să provoace victimei
chinuri
prelungite ce
depășesc
suferințele inerente oricărei acțiuni de a ucide.
Prin urmare, ținând
seama de particularitățile situației de fapt existente în speță, corect s-a
apreciat de către instanțele de fond și
apel că fapta
inculpatului nu se încadrează în drept în infracțiunea de omor deosebit de grav
prev. de
art.176 lit. a) C. pen., astfel încât
critica Parchetului este nefondată.
În consecință, ambele recursuri vor fi respinse,
cu deducerea prevenției la zi pentru inculpat și obligarea sa la plata
cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 76/A din 25
aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Respinge ca tardiv recursul declarat de
inculpatul F.P. împotriva aceleiași decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului
timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 august 2007 la 30 iulie
2008.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va
avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 30 iulie 2008.