ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 92/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 92/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Buzău sub număr de Dosar nr. 50/114/2014, revizuenta B.V. a solicitat în

contradictoriu cu intimații N.V., Primăria com. Cislău, Comisia Locală Cislău

pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, B.G.M., Comisia Jud. Buzău pentru

Stabilirea Dreptului de Proprietate, revizuirea deciziei civile nr. 2000/16

decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței civile nr. 1029

din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele.

În motivarea cererii,

revizuenta a precizat că prin sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013 Judecătoria

Pătârlagele a admis acțiunea formulată de reclamanta N.V. și a dispus anularea

titlului de proprietate din 2005 emis pe numele său, iar Tribunalul Buzău prin Decizia

nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a respins, în opinie majoritară, recursurile

formulate.

A învederat că,

anterior, formulase o cerere identică, ce a format obiectul Dosarului nr. 1254/277/2008

al Judecătoriei Pătârlagele și care a fost soluționată prin sentința civilă nr.

113/2009.

Prin Decizia civilă nr.

482/2009 Tribunalul Buzău a admis recursul, a modificat în tot sentința civilă nr.

113/2009 a Judecătoriei Pătârlagele și, pe fond, a respins acțiunea

reclamantei, constatând legalitatea titlului de proprietate atacat.

Revizuenta a precizat

că împotriva acestei ultime decizii a formulat atât cerere de revizuire cât și

contestație în anulare, ambele fiind însă respinse prin Decizia civilă nr. 856/2009

a Tribunalului Buzău.

Revizuenta a susținut

că Deciziile nr. 482/2009 și nr. 2000/2013, ambele pronunțate de Tribunalul

Buzău, sunt potrivnice, fiind astfel întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Revizuenta a atașat

la dosar, Decizia civilă nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău.

Intimata N.V. a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, în principal, ca

inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată, a cererii de revizuire.

Intimata a invocat,

în esență, că această cale extraordinară de atac este inadmisibilă, întrucât nu

îndeplinește cerințele prevăzute de lege, deoarece se supune controlului judiciar

o hotărâre prin care au fost respinse recursurile declarate de pârâți și prin

care nu s-a evocat fondul.

Intimata a apreciat

că cererea este și nefondată, deoarece nu se pune problema să existe două

hotărâri contradictorii. A precizat că prin sentința civilă nr. 113 din 23

ianuarie 2009 a Judecătoriei Pătârlagele i-a fost admisă acțiunea promovată în

anul 2007 și a fost constatată nulitatea absolută a titlului de proprietate din

2005, iar prin Decizia civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 a Tribunalului Buzău a

fost modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii sale, ca prematur

introdusă.

Ulterior, după

îndeplinirea cerințelor, a învestit din nou instanța de judecată, iar prin

sentința civilă nr. 1029/2013, Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea, soluția

fiind menținută de Tribunalul Buzău, prin Decizia nr. 2000/2013.

Având în vedere că

prima cerere a fost respinsă pe bază de excepție, iar cea de-a doua a fost

admisă pe fond, intimata a apreciat că nu se pune problema existenței a două

hotărâri contradictorii.

La solicitarea

instanței a fost atașat Dosarul nr. 1799/277/2011*.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub număr de Dosar nr. 100/114/2014,

revizuenta Comisia Locală Cislău a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei

civile nr. 2000/2013 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței civile nr.

1029 din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele.

În motivarea cererii,

revizuenta a invocat că prin sentința civilă nr. 1029/2013, Judecătoria

Pătârlagele a admis acțiunea formulată de reclamanta N.V., iar Tribunalul

Buzău, prin Decizia civilă nr. 2000/2013, a respins recursurile, cu opinie

separată. A învederat că reclamanta formulase anterior o cerere identică, ce a

format obiectul Dosarului nr. 1254/277/2008 al Judecătoriei Pătârlagele și care

a fost admisă de instanță.

Prin Decizia civilă nr.

482 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău s-a dispus modificarea în

tot a sentinței civile nr. 113/2009 și pe fond s-a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei

ultime decizii, B.V. a formulat atât cerere de revizuire, cât și contestație în

anulare, ambele fiind respinse prin Decizia civilă nr. 856/2009 a Tribunalului

Buzău, motiv pentru care revizuenta a apreciat că în aceste condiții, Deciziile

nr. 482/2009 și nr. 2000/2013 ale Tribunalului Buzău constituie hotărâri

potrivnice în înțelesul art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.

Intimata N.V. a

formulat, conform disp. art. 322 alin. (2) din C. proc. civ., întâmpinare, prin

care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și

inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Totodată, intimata a

învederat că pe rolul aceleași instanțe se află o altă cerere de revizuire ce

privește aceleași hotărâri ce formează obiectul Dosarului nr. 50/114/2014 și

având în vedere identitatea de interese și cauză, a solicitat conexarea celor

două dosare.

În cadrul

întâmpinării, intimata a invocat considerente identice cu cele formulate în Dosarul

nr. 50/114/2014.

La termenul de

judecată din data de 26 februarie 2014, Tribunalul Buzău a dispus în temeiul art.

164 C. proc. civ., conexarea Dosarului nr. 100/114/2014 la cauza înregistrată

sub nr. 50/114/2014, constatând că există identitate de părți, obiect și cauză.

Revizuenta B.V. a

formulat precizări la cererea de revizuire inițială, prin care a învederat

instanței că, în speță, hotărârile pe care le consideră potrivnice sunt Decizia

civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr.

1029 din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele.

În acest context,

revizuenta a invocat excepția de necompetență materială a instanței, motivat de

faptul că hotărârile potrivnice au fost pronunțate de instanțe de grade

diferite.

La data de 26

februarie 2014, Tribunalul Buzău a pronunțat Decizia civilă nr. 161, prin care

a declinat competența de soluționare a cererilor de revizuire conexate în

favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a reținut că excepția de necompetență materială invocată de

către intimata N.V. este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7,

coroborate cu art. 323 alin. (2) și art. 158 și 159 C. proc. civ., întrucât

prin cererile de revizuire conexate, revizuentele B.V. și Comisia Locală pentru

aplicarea Legii fondului funciar Cislău au solicitat revizuirea a două hotărâri

considerate potrivnice - Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău și sentința

civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele - caz în care, conform art. 323

alin. (2) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține

instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat cele două

hotărâri, în speță Curții de Apel Ploiești.

Primită spre

competentă soluționare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Ploiești, sub număr de Dosar nr. 221/42/2014.

La termenul de

judecată din data de 21 mai 2014, intimata N.V. a invocat excepția tardivității

formulării cererii de revizuire raportat la sentința civilă nr. 1029/2013 a

Judecătoriei Pătârlagele.

La același termen de

judecată a fost pusă în discuția părților și inadmisibilitatea cererii

revizuire, invocată de aceeași intimată prin întâmpinare.

Atât excepția de

tardivitate, cât și inadmisibilitatea formulării cererii de revizuire au fost

apreciate de către Curte, ca neîntemeiate, prin încheierea de ședință

pronunțată la același termen de judecată.

Curtea a reținut, în ceea

ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire, că solicitarea intimatei

este neîntemeiată, întrucât prin ambele hotărâri pretins a fi potrivnice și

anume, Decizia civilă nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 1029/2013

a Judecătoriei Pătârlagele, s-a evocat fondul.

Referitor la excepția

tardivității formulării cererii de revizuire, Curtea a reținut că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ. cu aplicarea art. 322 pct.

7 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, sentința

civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, în raport de care intimata N.V.

a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, a rămas definitivă la

data de 16 decembrie 2013, când s-a pronunțat Decizia civilă nr. 2000 a

Tribunalului Buzău, prin care s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate

de pârâții B.V. și Comisia Locală Cislău de Aplicare a Legii Fondului Funciar.

Procedând la

aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora

termenul de revizuire de o lună se calculează de la data comunicării hotărârii

definitive și având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată la data

de 15 ianuarie 2014, Curtea a constatat că excepția invocată este neîntemeiată,

cererea de revizuire fiind formulată în cadrul termenului legal prevăzut de

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 16 septembrie 2014, intimata N.V. a solicitat Curții a se

pronunța, în cadrul excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, pusă

în discuția părților la termenul din data de 211 mai 2014, și asupra Deciziei

nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău, prin care nu s-a evocat

fondul cauzei, apreciind că instanța a omis a avea în vedere, la termenul la

care a soluționat incidentul procedural, și această decizie.

Cu referire la acest

aspect, Curtea a constatat că susținerea intimatei nu poate fi validată,

întrucât inadmisibilitatea cererii de revizuire a fost analizată de către Curte

la termenul de judecată din data de 21 mai 2014, prin raportare la cele două

hotărâri judecătorești pretinse a fi contradictorii și anume Decizia nr. 482/2009

a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei

Pătârlagele, identificate ca atare prin Decizia nr. 161/2014 a Tribunalului

Buzău, prin care s-a dispus declinarea competenței materiale a prezentei cauze

în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Faptul că în cererea

de revizuire formulată de către Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului

funciar Cislău a fost menționată, cu titlu de hotărâre potrivnică, Decizia nr.

2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău (apreciată ca fiind

contradictorie față de sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013 a

Judecătoriei Pătârlagele) nu este în măsură să determine validarea susținerilor

intimatei, în condițiile în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia

nr. 161/2014 a Tribunalului Buzău), prin care s-a realizat învestirea Curții de

Apel Ploiești, învestire ce s-a impus tocmai în urma determinării celor două

hotărâri apreciate ca potrivnice, invocate în cererile de revizuire conexate,

anume Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 1029/2013

a Judecătoriei Pătârlagele (aceasta din urmă devenind irevocabilă prin

respingerea recursului, în opinie majoritară, prin Decizia nr. 2000/2013 a

Tribunalului Buzău).

Pe fondul cererii de

revizuire, Curtea a constatat că aceasta este nefondată.

Curtea a reținut că

în cadrul legal statuat de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea

ca în cadrul celui de-al doilea proces să nu fi fost invocată prima hotărâre,

sau, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra

excepției autorității de lucru judecat, determinată de existența primei

hotărâri.

În situația în care

partea a invocat, însă, existența primei hotărâri judecătorești, iar instanța

s-a pronunțat asupra acestei apărări, partea nu o mai poate reitera pe calea

revizuirii întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât într-o

atare situație s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii prin

care s-a statuat asupra acestei apărări, invocată sub forma excepției

autorității de lucru judecat.

În speța pendinte,

Curtea a constatat că autoritatea de lucru judecat cu privire la Decizia nr. 482

pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 3 iunie 2009 a fost invocată pe calea

excepției de către cele două revizuente, prin întâmpinare, în cel de-al doilea Dosar

cu nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele, în care s-a pronunțat

sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013, considerată a fi potrivnică față

de Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău.

În primul ciclu

procesual al acestui al doilea proces, Judecătoria Pătârlagele a pronunțat

sentința civilă nr. 702 din 28 mai 2012, prin care a admis excepția autorității

de lucru judecat invocată de către cele două revizuente, cu consecința

respingerii, ca inadmisibil, a capătului de cerere având ca obiect constatarea

nulității absolute a titlului de proprietate din 2005, constatând că există

tripla identitate de cauză, obiect și părți cu litigiul în care s-a pronunțat Decizia

nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău.

Urmare a admiterii

recursului declarat de reclamanta N.V. (intimată în prezenta cauză) prin Decizia

nr. 1453 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău a fost casată sentința nr.

702 din 28 mai 2012 a Judecătoriei Pătârlagele, iar, în faza de rejudecare a

cauzei, s-a pronunțat sentința nr. 1029 din 8 octombrie 2013, devenită

irevocabilă prin Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău.

Conform

considerentelor acestei decizii, Tribunalul Buzău a respins recursurile

declarate de revizuentele din prezenta cauză, statuând că în speță „nu operează

autoritatea de lucru judecat, deoarece prin Decizia civilă nr. 482/2009,

Tribunalul Buzău nu a analizat cauza pe fond (…), întrucât acțiunea a fost

respinsă cu motivarea că este prematur introdusă” (pag. 10 și 11 din decizie).

În această situație,

constatând că Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a fost invocată, pe

calea excepției autorității de lucru judecat în cadrul procesului în care s-a

pronunțat hotărârea apreciată ca fiind potrivnică - sentința civilă nr. 1029/2013

a Judecătoriei Pătârlagele -, iar instanța s-a pronunțat asupra acestei

excepții, înlăturând-o ca neîntemeiată, Curtea a stabilit că cererea de

revizuire nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

astfel încât a respins această cerere, ca nefondată.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs revizuentele B.V. și Comisia locală pentru aplicarea

legilor fondului funciar Cislău, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., cele două recursuri cuprinzând critici comune.

Au solicitat, în

principal, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și

admiterea cererii de revizuire, arătând că instanța anterioară a reținut motive

contradictorii, iar hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Astfel, în motivarea

acestei hotărâri, se menționează faptul că prin Decizia nr. 482 din 03 iunie 2009

pronunțată în Dosarul nr. 1254/277/2008 al Tribunalului Buzău s-ar fi admis

recursul, s-a modificat în tot hotărârea recurată, în sensul respingerii ca

premature a acțiunii introdusă de N.V., deși în dispozitivul deciziei

menționate se arată clar că au fost admise recursurile formulate de pârâții,

modificată în tot sentința recurată și pe fond respinsă acțiunea.

Recurentele susțin că

este evident că acțiunea a fost respinsă pe fond, iar Curtea de Apel Ploiești a

reținut în mod nelegal faptul că ar fi fost respinsă ca prematură.

O altă critică

vizează aspectul autorității de lucru judecat.

Recurentele susțin că

în cuprinsul sentinței civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul

nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele, nu se menționează în nici un

loc și nu se soluționează o eventuală excepție a autorității de lucru judecat,

acest aspect fiind reținut eronat de Curtea de Apel Ploiești.

Mai mult decât atât,

prin Decizia civilă nr. 1453 din 07 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011

al Tribunalului Buzău a fost casată sentința civilă nr. 702 din 28 mai 2012

pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011 al Judecătoriei Pătârlagele (pronunțată

în primul ciclu procesual) și trimisă cauza la rejudecare către instanța de

fond pentru faptul că instanța nu a soluționat și cererea de anulare a Titlului

de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru

suprafața de 1 ha pădure, nu a lămurit și cercetat identitatea persoanei B.G.M.,

persoană ce era decedată din 1983, urmând a se introduce în cauză moștenitorii

acesteia.

Curtea de Apel

Ploiești a reținut în mod nelegal faptul că s-ar fi soluționat această

excepție, în condițiile în care nici în cuprinsul sentinței civile nr. 1029/2013

a Judecătoriei Pătârlagele și nici în dispozitivul acesteia nu se pomenește de

o astfel de excepție.

Mai mult decât atât, se

menționează în cuprinsul sentinței civile faptul că intimata N.V. a renunțat la

cererea de anulare și a titlului de proprietate pentru 1 ha pădure, situație în

care cererea din acest dosar este identică cu aceea soluționată în cauza în

care s-a pronunțat Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, situație care se

poate observa prin simpla comparare a acestora.

În aceste condiții

este evident că prin Decizia civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 pronunțată în Dosarul

nr. 1254/277/2008 al Tribunalului Buzău, a fost admis recursul, a fost

modificată în tot hotărârea recurată și pe fond cererea de chemare în judecată

a fost respinsă în mod irevocabil.

Prin sentința civilă nr.

1029 din 08 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al

Judecătoriei Pătârlagele, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea

recursului, cu opinie separată, prin Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013

pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Tribunalului Buzău, a fost admisă

aceeași cerere care fusese respinsă în mod irevocabil prin decizia menționată

mai sus.

Având în vedere

faptul că aceste două hotărâri reprezintă hotărâri judecătorești potrivnice,

date de instanțe de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate, se impune anularea celei din urmă hotărâri,

respectiv a sentinței civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul

nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele.

O ultimă critică

vizează lipsa de procedură, întrucât intimata B.M. era decedată din anul 1983,

astfel cum s-a reținut prin Decizia civilă nr. 1453 din 7 noiembrie 2012 a

Tribunalului Buzău. În raport de această critică, solicită, în subsidiar,

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare, cu citarea moștenitorilor părții decedate.

În final au susținut

că recursul astfel formulat este admisibil potrivit art. 328, alin. (2) C.

proc. civ., deoarece s-a cerut revizuirea unei decizii a Tribunalului Buzău și

a unei sentințe a Judecătoriei Pătârlagele, aceasta din urmă putând fi atacată

cu recurs, astfel că și hotărârea dată în revizuire pentru contrarietatea

acestor două hotărâri poate fi atacată cu recurs.

La termenul de

judecată din data de 15 ianuarie 2015 intimata N.V. a invocat inadmisibilitatea

cererilor de recurs în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând prioritar excepția

inadmisibilității în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte

o va respinge având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în cazul

în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Potrivit

dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii

este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar

potrivit art. 328 alin. (2) dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri

potrivnice calea de atac este recursul.

În speță,

revizuentele B.V. și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a

comunei Cislău au solicitat, retractarea sentinței civile nr. 1029 pronunțată

la data de 8 octombrie 2013 de Judecătoria Pătârlagele, cu soluționarea acestor

cereri, conexe, fiind învestit Tribunalul Buzău.

La termenul de

judecată din data de 26 februarie 2014, Tribunalul Buzău a pus în discuție

excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererilor de revizuire

conexe întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport de

dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în caz de

hotărâri potrivnice cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în

grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice,

iar prin Decizia civilă nr. 161, pronunțată la aceeași dată, a declinat

competența de soluționarea a cererilor de revizuire în favoarea Curții de Apel

Ploiești.

Prin urmare, Decizia recurată

nr. 1876 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, prin care au fost

soluționate cererile de revizuire conexe, este supusă recursului întrucât

hotărârea atacată cu revizuire, respectiv sentința civilă nr. 1029 din 8

octombrie 2013 de Judecătoria Pătârlagele, este o hotărâre susceptibilă de

recurs, fiind deplin aplicabile dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, excepția

inadmisibilității recursului este nefondată și va fi respinsă ca atare.

Examinând decizia

atacată în raport de criticile comune formulate de către recurente, Înalta

Curte reține următoarele:

Critica întemeiată pe

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată.

Recurentele au

considerat că este incident acest motiv de recurs ca urmare a unei motivări

contradictorii.

Au susținut că, pe de

o parte, Curtea de Apel Ploiești a reținut că prin Decizia nr. 428 din 3 iunie 2009

Tribunalul Buzău a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul

că a respins ca prematură acțiunea introdusă de N.V., iar, pe de altă parte, a

reținut că în dispozitivul Deciziei nr. 428/2009 se menționează că acțiunea

este respinsă pe fond. Această contradicție, în opinia recurentelor, a condus

la pronunțarea unei decizii nelegale, întrucât Curtea de Apel Ploiești a

reținut în mod eronat faptul că acțiunea formulată de N.V. a fost respinsă, ca

prematură.

Dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. prevăd că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Potrivit cerințelor

impuse de norma de procedură, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară,

precisă, să răspundă în fapt și drept la toate pretențiile formulate de către

părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Pentru a se regăsi

ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să existe fie o

contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii

conduce la o altă soluție decât cea exprimată în dispozitiv, fie între

considerente, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor deduse

judecății, iar din altele netemeinicia lor.

În speța dedusă

judecății nu există o contradicție între considerente, întrucât Curtea,

analizând îndeplinirea condițiilor de revizuire din perspectiva excepției de

lucru judecat, a reținut că, într-un prim litigiu, prin Decizia nr. 428 din 3

iunie 2009 a Tribunalului Buzău, acțiunea în constatarea nulității absolute a

titlului de proprietate din 2005 emis de Consiliul județean Buzău, formulată de

N.V., a fost soluționată, în sensul respingerii ca prematură a acțiunii, cauza

nefiind soluționată pe fond, iar, în cadrul celui de al doilea proces, finalizat

prin sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013, în calea de atac împotriva

acestei hotărâri.

s-a dezbătut

chestiunea referitoare la autoritatea de lucru judecat și s-a statuat că

aceasta nu operează, întrucât în primul litigiu cauza a fost respinsă cu

motivarea că este prematur introdusă.

De asemenea, nu

există o contradicție între considerentele Decizie nr. 1876/2014 și

dispozitivul acestei decizii, întrucât Curtea a reținut că excepția autorității

de lucru judecat, prin raportare la Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a

fost invocată în procesul în care s-a pronunțat hotărârea apreciată ca fiind

potrivnică, așa încât această apărare nu mai putea fi reiterată pe calea

revizuirii, iar această motivare sprijină soluția din dispozitiv de respingere

a cererii de revizuire, ca nefondată.

În realitate,

recurentele susțin existența unei contradicții între considerentele și

dispozitivul Deciziei nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, aspect ce nu poate

face obiect al controlului judecătoresc în prezenta cale de atac cu care a fost

învestită Înalta Curte.

Nici critica de

nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

referitoare la faptul că instanța de revizuire a reținut în mod greșit că a

fost soluționată excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care

în sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele nu se face nicio

mențiune referitoare la această excepție, nu este fondată.

Așa cum rezultă din

istoricul rezumat al cauzei și cum s-a reținut în considerentele deciziei

recurate, faptul că operează autoritatea de lucru judecat în raport de Decizia civilă

nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a constituit unicul motiv comun de recurs al

pârâtelor B.V. și Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a

com. Cislău formulat împotriva sentinței civile nr. 1029/2013 a Judecătoriei

Pătârlagele. Prin Decizia civilă nr. 2000 din 16 decembrie 2013, Tribunalul

Buzău, respingând recursul împotriva sentinței civile nr. 1029/2013 a Judecătoriei

Pătârlagele, a analizat această chestiune, argumentând de ce nu operează în

speță autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 482/2009 a

Tribunalului Buzău, respectiv că puterea de lucru judecat nu poate rezulta

dintr-o hotărâre ce nu a soluționat pe fond litigiul.

Rezultă că, în mod

corect instanța de revizuire a reținut că în cel de-al doilea litigiu s-a

invocat și a fost analizată puterea de lucru judecat în raport de Decizia nr. 482/2009

a Tribunalului Buzău, situație față de care cererea de revizuire nu putea fi

primită, o interpretare contrară însemnând nesocotirea puterii de lucru judecat

a însăși hotărârii prin care a fost soluționat cel de-al doilea litigiu, ceea

ce ar fi împotriva finalității urmărite de lege.

Dacă în al doilea proces,

cum este cazul în speță, prima hotărâre a fost invocată și instanța a respins

excepția puterii de lucru judecat, partea nu mai poate reitera aceeași excepție

pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși puterea de lucru judecat asupra

rezolvării date excepției procesuale respective, instanța de revizuire neputând

exercita un control judiciar asupra modului de rezolvare a excepției.

Nefondată este și ultima

critică, ce vizează o neregulă procedurală referitoare la nelegala citare a

moștenitorilor pârâtei B.G.M.

Potrivit

dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite

cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara

nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate

înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților anume prevăzute de lege,

vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Dispozițiile

art. 108 C. proc. civ. prevăd la alin. (1) că

n

ulitățile de ordine

publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii,

iar

la alin. (2) că celelalte nulități se

declară numai după cererea părții care are interes să le invoce.

Neregularitatea

procedurii de citare reprezintă o nulitate relativă, în sensul art. 105 alin.

(2) C. proc. civ. și conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi

invocată decât de partea pretins vătămată, astfel că recurentele nu au

calitatea de a invoca, ca motiv de recurs, lipsa de procedură cu alte părți.

Având în vedere

considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de

revizuente

nu sunt fondate și le va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursurilor, ca nefondată.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de revizuentele B.V. și Comisia Locală pentru Aplicarea

Legilor Fondului Funciar a com. Cislău împotriva Deciziei nr. 1876 din 16

septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2015.