ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 92/2015

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub număr de Dosar nr. 50/114/2014, revizuenta B.V. a solicitat în contradictoriu cu intimații N.V., Primăria com. Cislău, Comisia Locală Cislău pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, B.G.M., Comisia Jud. Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, revizuirea deciziei civile nr. 2000/16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele. În motivarea cererii, revizuenta a precizat că prin sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013 Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea formulată de reclamanta N.V.

și a dispus anularea titlului de proprietate din 2005 emis pe numele său, iar Tribunalul Buzău prin Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a respins, în opinie majoritară, recursurile formulate. A învederat că, anterior, formulase o cerere identică, ce a format obiectul Dosarului nr. 1254/277/2008 al Judecătoriei Pătârlagele și care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 113/2009. Prin Decizia civilă nr. 482/2009 Tribunalul Buzău a admis recursul, a modificat în tot sentința civilă nr. 113/2009 a Judecătoriei Pătârlagele și, pe fond, a respins acțiunea reclamantei, constatând legalitatea titlului de proprietate atacat. Revizuenta a precizat că împotriva acestei ultime decizii a formulat atât cerere de revizuire cât și contestație în anulare, ambele fiind însă respinse prin Decizia civilă nr. 856/2009 a Tribunalului Buzău.

Revizuenta a susținut că Deciziile nr. 482/2009 și nr. 2000/2013, ambele pronunțate de Tribunalul Buzău, sunt potrivnice, fiind astfel întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuenta a atașat la dosar, Decizia civilă nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău. Intimata N.V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată, a cererii de revizuire. Intimata a invocat, în esență, că această cale extraordinară de atac este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege, deoarece se supune controlului judiciar o hotărâre prin care au fost respinse recursurile declarate de pârâți și prin care nu s-a evocat fondul.

Intimata a apreciat că cererea este și nefondată, deoarece nu se pune problema să existe două hotărâri contradictorii. A precizat că prin sentința civilă nr. 113 din 23 ianuarie 2009 a Judecătoriei Pătârlagele i-a fost admisă acțiunea promovată în anul 2007 și a fost constatată nulitatea absolută a titlului de proprietate din 2005, iar prin Decizia civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 a Tribunalului Buzău a fost modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii sale, ca prematur introdusă. Ulterior, după îndeplinirea cerințelor, a învestit din nou instanța de judecată, iar prin sentința civilă nr. 1029/2013, Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea, soluția fiind menținută de Tribunalul Buzău, prin Decizia nr. 2000/2013.

Având în vedere că prima cerere a fost respinsă pe bază de excepție, iar cea de-a doua a fost admisă pe fond, intimata a apreciat că nu se pune problema existenței a două hotărâri contradictorii. La solicitarea instanței a fost atașat Dosarul nr. 1799/277/2011*. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub număr de Dosar nr. 100/114/2014, revizuenta Comisia Locală Cislău a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 2000/2013 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele. În motivarea cererii, revizuenta a invocat că prin sentința civilă nr. 1029/2013, Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea formulată de reclamanta N.V., iar Tribunalul Buzău, prin Decizia civilă nr. 2000/2013, a respins recursurile, cu opinie separată.

A învederat că reclamanta formulase anterior o cerere identică, ce a format obiectul Dosarului nr. 1254/277/2008 al Judecătoriei Pătârlagele și care a fost admisă de instanță. Prin Decizia civilă nr. 482 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău s-a dispus modificarea în tot a sentinței civile nr. 113/2009 și pe fond s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei ultime decizii, B.V. a formulat atât cerere de revizuire, cât și contestație în anulare, ambele fiind respinse prin Decizia civilă nr. 856/2009 a Tribunalului Buzău, motiv pentru care revizuenta a apreciat că în aceste condiții, Deciziile nr. 482/2009 și nr. 2000/2013 ale Tribunalului Buzău constituie hotărâri potrivnice în înțelesul art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc.

civ. Intimata N.V. a formulat, conform disp. art. 322 alin. (2) din C. proc. civ., întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și inadmisibilitatea cererii de revizuire. Totodată, intimata a învederat că pe rolul aceleași instanțe se află o altă cerere de revizuire ce privește aceleași hotărâri ce formează obiectul Dosarului nr. 50/114/2014 și având în vedere identitatea de interese și cauză, a solicitat conexarea celor două dosare. În cadrul întâmpinării, intimata a invocat considerente identice cu cele formulate în Dosarul nr. 50/114/2014. La termenul de judecată din data de 26 februarie 2014, Tribunalul Buzău a dispus în temeiul art. 164 C. proc. civ., conexarea Dosarului nr. 100/114/2014 la cauza înregistrată sub nr. 50/114/2014, constatând că există identitate de părți, obiect și cauză.

Revizuenta B.V. a formulat precizări la cererea de revizuire inițială, prin care a învederat instanței că, în speță, hotărârile pe care le consideră potrivnice sunt Decizia civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 1029 din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele. În acest context, revizuenta a invocat excepția de necompetență materială a instanței, motivat de faptul că hotărârile potrivnice au fost pronunțate de instanțe de grade diferite. La data de 26 februarie 2014, Tribunalul Buzău a pronunțat Decizia civilă nr. 161, prin care a declinat competența de soluționare a cererilor de revizuire conexate în favoarea Curții de Apel Ploiești. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că excepția de necompetență materială invocată de către intimata N.V.

este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7, coroborate cu art. 323 alin. (2) și art. 158 și 159 C. proc. civ., întrucât prin cererile de revizuire conexate, revizuentele B.V. și Comisia Locală pentru aplicarea Legii fondului funciar Cislău au solicitat revizuirea a două hotărâri considerate potrivnice - Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele - caz în care, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat cele două hotărâri, în speță Curții de Apel Ploiești. Primită spre competentă soluționare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub număr de Dosar nr. 221/42/2014.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2014, intimata N.V. a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire raportat la sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele. La același termen de judecată a fost pusă în discuția părților și inadmisibilitatea cererii revizuire, invocată de aceeași intimată prin întâmpinare. Atât excepția de tardivitate, cât și inadmisibilitatea formulării cererii de revizuire au fost apreciate de către Curte, ca neîntemeiate, prin încheierea de ședință pronunțată la același termen de judecată. Curtea a reținut, în ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de revizuire, că solicitarea intimatei este neîntemeiată, întrucât prin ambele hotărâri pretins a fi potrivnice și anume, Decizia civilă nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, s-a evocat fondul.

Referitor la excepția tardivității formulării cererii de revizuire, Curtea a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ. cu aplicarea art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, în raport de care intimata N.V. a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, a rămas definitivă la data de 16 decembrie 2013, când s-a pronunțat Decizia civilă nr. 2000 a Tribunalului Buzău, prin care s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții B.V. și Comisia Locală Cislău de Aplicare a Legii Fondului Funciar. Procedând la aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., conform cărora termenul de revizuire de o lună se calculează de la data comunicării hotărârii definitive și având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată la data de 15 ianuarie 2014, Curtea a constatat că excepția invocată este neîntemeiată, cererea de revizuire fiind formulată în cadrul termenului legal prevăzut de dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2014, intimata N.V. a solicitat Curții a se pronunța, în cadrul excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, pusă în discuția părților la termenul din data de 211 mai 2014, și asupra Deciziei nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău, prin care nu s-a evocat fondul cauzei, apreciind că instanța a omis a avea în vedere, la termenul la care a soluționat incidentul procedural, și această decizie.

Cu referire la acest aspect, Curtea a constatat că susținerea intimatei nu poate fi validată, întrucât inadmisibilitatea cererii de revizuire a fost analizată de către Curte la termenul de judecată din data de 21 mai 2014, prin raportare la cele două hotărâri judecătorești pretinse a fi contradictorii și anume Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, identificate ca atare prin Decizia nr. 161/2014 a Tribunalului Buzău, prin care s-a dispus declinarea competenței materiale a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Faptul că în cererea de revizuire formulată de către Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar Cislău a fost menționată, cu titlu de hotărâre potrivnică, Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău (apreciată ca fiind contradictorie față de sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele) nu este în măsură să determine validarea susținerilor intimatei, în condițiile în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia nr. 161/2014 a Tribunalului Buzău), prin care s-a realizat învestirea Curții de Apel Ploiești, învestire ce s-a impus tocmai în urma determinării celor două hotărâri apreciate ca potrivnice, invocate în cererile de revizuire conexate, anume Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău și sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele (aceasta din urmă devenind irevocabilă prin respingerea recursului, în opinie majoritară, prin Decizia nr. 2000/2013 a Tribunalului Buzău).

Pe fondul cererii de revizuire, Curtea a constatat că aceasta este nefondată. Curtea a reținut că în cadrul legal statuat de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces să nu fi fost invocată prima hotărâre, sau, în ipoteza în care a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat, determinată de existența primei hotărâri. În situația în care partea a invocat, însă, existența primei hotărâri judecătorești, iar instanța s-a pronunțat asupra acestei apărări, partea nu o mai poate reitera pe calea revizuirii întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât într-o atare situație s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii prin care s-a statuat asupra acestei apărări, invocată sub forma excepției autorității de lucru judecat. În speța pendinte, Curtea a constatat că autoritatea de lucru judecat cu privire la Decizia nr. 482 pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 3 iunie 2009 a fost invocată pe calea excepției de către cele două revizuente, prin întâmpinare, în cel de-al doilea Dosar cu nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013, considerată a fi potrivnică față de Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău.

În primul ciclu procesual al acestui al doilea proces, Judecătoria Pătârlagele a pronunțat sentința civilă nr. 702 din 28 mai 2012, prin care a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către cele două revizuente, cu consecința respingerii, ca inadmisibil, a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate din 2005, constatând că există tripla identitate de cauză, obiect și părți cu litigiul în care s-a pronunțat Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău. Urmare a admiterii recursului declarat de reclamanta N.V. (intimată în prezenta cauză) prin Decizia nr. 1453 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău a fost casată sentința nr. 702 din 28 mai 2012 a Judecătoriei Pătârlagele, iar, în faza de rejudecare a cauzei, s-a pronunțat sentința nr. 1029 din 8 octombrie 2013, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Buzău.

Conform considerentelor acestei decizii, Tribunalul Buzău a respins recursurile declarate de revizuentele din prezenta cauză, statuând că în speță „nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece prin Decizia civilă nr. 482/2009, Tribunalul Buzău nu a analizat cauza pe fond (…), întrucât acțiunea a fost respinsă cu motivarea că este prematur introdusă” (pag. 10 și 11 din decizie). În această situație, constatând că Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a fost invocată, pe calea excepției autorității de lucru judecat în cadrul procesului în care s-a pronunțat hotărârea apreciată ca fiind potrivnică - sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele -, iar instanța s-a pronunțat asupra acestei excepții, înlăturând-o ca neîntemeiată, Curtea a stabilit că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., astfel încât a respins această cerere, ca nefondată. Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuentele B.V. și Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Cislău, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., cele două recursuri cuprinzând critici comune. Au solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și admiterea cererii de revizuire, arătând că instanța anterioară a reținut motive contradictorii, iar hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, în motivarea acestei hotărâri, se menționează faptul că prin Decizia nr. 482 din 03 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1254/277/2008 al Tribunalului Buzău s-ar fi admis recursul, s-a modificat în tot hotărârea recurată, în sensul respingerii ca premature a acțiunii introdusă de N.V., deși în dispozitivul deciziei menționate se arată clar că au fost admise recursurile formulate de pârâții, modificată în tot sentința recurată și pe fond respinsă acțiunea. Recurentele susțin că este evident că acțiunea a fost respinsă pe fond, iar Curtea de Apel Ploiești a reținut în mod nelegal faptul că ar fi fost respinsă ca prematură. O altă critică vizează aspectul autorității de lucru judecat.

Recurentele susțin că în cuprinsul sentinței civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele, nu se menționează în nici un loc și nu se soluționează o eventuală excepție a autorității de lucru judecat, acest aspect fiind reținut eronat de Curtea de Apel Ploiești.

Mai mult decât atât, prin Decizia civilă nr. 1453 din 07 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011 al Tribunalului Buzău a fost casată sentința civilă nr. 702 din 28 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011 al Judecătoriei Pătârlagele (pronunțată în primul ciclu procesual) și trimisă cauza la rejudecare către instanța de fond pentru faptul că instanța nu a soluționat și cererea de anulare a Titlului de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha pădure, nu a lămurit și cercetat identitatea persoanei B.G.M., persoană ce era decedată din 1983, urmând a se introduce în cauză moștenitorii acesteia. Curtea de Apel Ploiești a reținut în mod nelegal faptul că s-ar fi soluționat această excepție, în condițiile în care nici în cuprinsul sentinței civile nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele și nici în dispozitivul acesteia nu se pomenește de o astfel de excepție.

Mai mult decât atât, se menționează în cuprinsul sentinței civile faptul că intimata N.V. a renunțat la cererea de anulare și a titlului de proprietate pentru 1 ha pădure, situație în care cererea din acest dosar este identică cu aceea soluționată în cauza în care s-a pronunțat Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, situație care se poate observa prin simpla comparare a acestora. În aceste condiții este evident că prin Decizia civilă nr. 482 din 03 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1254/277/2008 al Tribunalului Buzău, a fost admis recursul, a fost modificată în tot hotărârea recurată și pe fond cererea de chemare în judecată a fost respinsă în mod irevocabil.

Prin sentința civilă nr. 1029 din 08 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, cu opinie separată, prin Decizia nr. 2000 din 16 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Tribunalului Buzău, a fost admisă aceeași cerere care fusese respinsă în mod irevocabil prin decizia menționată mai sus. Având în vedere faptul că aceste două hotărâri reprezintă hotărâri judecătorești potrivnice, date de instanțe de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, se impune anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a sentinței civile nr. 1029 din 08 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1799/277/2011* al Judecătoriei Pătârlagele.

O ultimă critică vizează lipsa de procedură, întrucât intimata B.M. era decedată din anul 1983, astfel cum s-a reținut prin Decizia civilă nr. 1453 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău. În raport de această critică, solicită, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu citarea moștenitorilor părții decedate. În final au susținut că recursul astfel formulat este admisibil potrivit art. 328, alin. (2) C. proc. civ., deoarece s-a cerut revizuirea unei decizii a Tribunalului Buzău și a unei sentințe a Judecătoriei Pătârlagele, aceasta din urmă putând fi atacată cu recurs, astfel că și hotărârea dată în revizuire pentru contrarietatea acestor două hotărâri poate fi atacată cu recurs.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015 intimata N.V. a invocat inadmisibilitatea cererilor de recurs în raport de dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. Analizând prioritar excepția inadmisibilității în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar potrivit art. 328 alin. (2) dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul. În speță, revizuentele B.V. și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Cislău au solicitat, retractarea sentinței civile nr. 1029 pronunțată la data de 8 octombrie 2013 de Judecătoria Pătârlagele, cu soluționarea acestor cereri, conexe, fiind învestit Tribunalul Buzău. La termenul de judecată din data de 26 februarie 2014, Tribunalul Buzău a pus în discuție excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererilor de revizuire conexe întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în caz de hotărâri potrivnice cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, iar prin Decizia civilă nr. 161, pronunțată la aceeași dată, a declinat competența de soluționarea a cererilor de revizuire în favoarea Curții de Apel Ploiești. Prin urmare, Decizia recurată nr. 1876 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, prin care au fost soluționate cererile de revizuire conexe, este supusă recursului întrucât hotărârea atacată cu revizuire, respectiv sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013 de Judecătoria Pătârlagele, este o hotărâre susceptibilă de recurs, fiind deplin aplicabile dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului este nefondată și va fi respinsă ca atare. Examinând decizia atacată în raport de criticile comune formulate de către recurente, Înalta Curte reține următoarele: Critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată. Recurentele au considerat că este incident acest motiv de recurs ca urmare a unei motivări contradictorii. Au susținut că, pe de o parte, Curtea de Apel Ploiești a reținut că prin Decizia nr. 428 din 3 iunie 2009 Tribunalul Buzău a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins ca prematură acțiunea introdusă de N.V., iar, pe de altă parte, a reținut că în dispozitivul Deciziei nr. 428/2009 se menționează că acțiunea este respinsă pe fond.

Această contradicție, în opinia recurentelor, a condus la pronunțarea unei decizii nelegale, întrucât Curtea de Apel Ploiești a reținut în mod eronat faptul că acțiunea formulată de N.V. a fost respinsă, ca prematură. Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevăd că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Potrivit cerințelor impuse de norma de procedură, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să răspundă în fapt și drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Pentru a se regăsi ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să existe fie o contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii conduce la o altă soluție decât cea exprimată în dispozitiv, fie între considerente, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor deduse judecății, iar din altele netemeinicia lor.

În speța dedusă judecății nu există o contradicție între considerente, întrucât Curtea, analizând îndeplinirea condițiilor de revizuire din perspectiva excepției de lucru judecat, a reținut că, într-un prim litigiu, prin Decizia nr. 428 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Buzău, acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate din 2005 emis de Consiliul județean Buzău, formulată de N.V., a fost soluționată, în sensul respingerii ca prematură a acțiunii, cauza nefiind soluționată pe fond, iar, în cadrul celui de al doilea proces, finalizat prin sentința civilă nr. 1029 din 8 octombrie 2013, în calea de atac împotriva acestei hotărâri. s-a dezbătut chestiunea referitoare la autoritatea de lucru judecat și s-a statuat că aceasta nu operează, întrucât în primul litigiu cauza a fost respinsă cu motivarea că este prematur introdusă.

De asemenea, nu există o contradicție între considerentele Decizie nr. 1876/2014 și dispozitivul acestei decizii, întrucât Curtea a reținut că excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a fost invocată în procesul în care s-a pronunțat hotărârea apreciată ca fiind potrivnică, așa încât această apărare nu mai putea fi reiterată pe calea revizuirii, iar această motivare sprijină soluția din dispozitiv de respingere a cererii de revizuire, ca nefondată. În realitate, recurentele susțin existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, aspect ce nu poate face obiect al controlului judecătoresc în prezenta cale de atac cu care a fost învestită Înalta Curte.

Nici critica de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la faptul că instanța de revizuire a reținut în mod greșit că a fost soluționată excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care în sentința civilă nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele nu se face nicio mențiune referitoare la această excepție, nu este fondată. Așa cum rezultă din istoricul rezumat al cauzei și cum s-a reținut în considerentele deciziei recurate, faptul că operează autoritatea de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău a constituit unicul motiv comun de recurs al pârâtelor B.V. și Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a com.

Cislău formulat împotriva sentinței civile nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele. Prin Decizia civilă nr. 2000 din 16 decembrie 2013, Tribunalul Buzău, respingând recursul împotriva sentinței civile nr. 1029/2013 a Judecătoriei Pătârlagele, a analizat această chestiune, argumentând de ce nu operează în speță autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, respectiv că puterea de lucru judecat nu poate rezulta dintr-o hotărâre ce nu a soluționat pe fond litigiul. Rezultă că, în mod corect instanța de revizuire a reținut că în cel de-al doilea litigiu s-a invocat și a fost analizată puterea de lucru judecat în raport de Decizia nr. 482/2009 a Tribunalului Buzău, situație față de care cererea de revizuire nu putea fi primită, o interpretare contrară însemnând nesocotirea puterii de lucru judecat a însăși hotărârii prin care a fost soluționat cel de-al doilea litigiu, ceea ce ar fi împotriva finalității urmărite de lege.

Dacă în al doilea proces, cum este cazul în speță, prima hotărâre a fost invocată și instanța a respins excepția puterii de lucru judecat, partea nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși puterea de lucru judecat asupra rezolvării date excepției procesuale respective, instanța de revizuire neputând exercita un control judiciar asupra modului de rezolvare a excepției. Nefondată este și ultima critică, ce vizează o neregulă procedurală referitoare la nelegala citare a moștenitorilor pârâtei B.G.M. Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În cazul nulităților anume prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Dispozițiile art. 108 C. proc. civ. prevăd la alin. (1) că n ulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii, iar la alin. (2) că celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să le invoce. Neregularitatea procedurii de citare reprezintă o nulitate relativă, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi invocată decât de partea pretins vătămată, astfel că recurentele nu au calitatea de a invoca, ca motiv de recurs, lipsa de procedură cu alte părți. Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de revizuente nu sunt fondate și le va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității recursurilor, ca nefondată. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuentele B.V. și Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a com. Cislău împotriva Deciziei nr. 1876 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.