ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2 aprilie

2012, C.M. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând suspendarea

executării H.G. nr. 413/2011 cu privire la anexa 29 referitoare la drumurile de

exploatare din comuna D., județul Olt.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că, până la soluționarea acțiunii în anularea parțială a

aceluiași act administrativ, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării dispozițiilor prin

care cele trei drumuri de exploatare aflate în domeniul privat al statului au

fost incluse în inventarul bunurilor ce compun domeniul public al comunei D..

Prin sentința nr. 759

din 6 iulie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea până la pronunțarea instanței

de fond a executării parțiale a H.G. nr. 413/2011, respectiv anexa 29.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite ambele cerințe legale pentru a

se dispune suspendarea executării, cazul bine justificat reprezentându-l faptul

că terenul în discuție se află în administrarea A.D.S., fiind intabulat în cartea

funciară ca făcând parte din domeniul privat al Statului Român.

Referitor la condiția

existenței unei pagube iminente, instanța a constatat că este previzibil prejudiciul

material ce se poate produce reclamantei, prin împiedicarea exploatării plantației

de pomi fructiferi asupra căreia deține drept de concesiune.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat

că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei procedurii prealabile,

deși nu există identitate între reclamația administrativă depusă de reclamantă la

dosar și obiectul cererii introductive, prin care se solicită suspendarea executării

unor dispoziții cuprinse în anexa 29 a hotărârii de guvern.

Pârâtul a criticat sentința

și sub aspectul omisiunii de pronunțare asupra cererii de introducere în cauză a

Comunei D., ca titulară a unui drept real asupra drumurilor de exploatare agricolă

aflate în litigiu.

Asupra cererii de suspendare

a executării, pârâtul a arătat că prin analiza îndeplinirii condiției cazului bine

justificat, instanța a antamat chestiuni de fond, depășind cadrul procesual limitat

permis de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

S-a precizat totodată

că din probele administrate nu rezultă nici un element de natură să pună la îndoială

legalitatea actului contestat, care, prin el însuși, nu este susceptibil să creeze

reclamantei un prejudiciu ireparabil.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, la dosarul cauzei

se află atât copia plângerii administrative prealabile adresate de reclamantă Guvernului

României, cât și dovada înregistrării acesteia la sediul pârâtului, înscrisuri în

raport de care apare ca neîntemeiată susținerea privind greșita respingere a excepției

neîndeplinirii procedurii prealabile.

Curtea nu poate primi

nici critica privind a instanței de a se pronunța asupra introducerii în cauză a

Comunei D., în calitate de titulară a unui drept real asupra imobilului în litigiu

.

Astfel cum rezultă din

întâmpinarea depusă la prima instanță, cererea pârâtului privind introducerea în

cauză a unității administrativ-teritoriale a fost făcută în considerarea faptului

că ar fi fost chemat în judecată pentru anularea hotărârii de atestare a domeniului

public al Comunei D., aceasta fiind titulara unui drept real.

Or, acțiunea ce formează

obiectul Dosarului nr. 10477/2/2009 privește doar suspendarea executării hotărârii

de guvern, nepunându-se în discuție existența și natura drepturilor asupra terenului.

Asupra fondului procesului,

Curtea reține că instanța de fond a constatat în mod justificat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existența cazului bine

justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Desigur, cazul bine justificat

nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului

administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului care se analizează numai

în cadrul acțiunii în anulare.

Totuși, instanța are posibilitatea

în cadrul soluționării cererii de suspendare, să efectueze o cercetare sumară a

aparenței dreptului, fără a prejudeca fondul litigiului.

În prezentul litigiu,

rezultă din împrejurările cauzei o evidentă îndoială asupra prezumției de legalitate

a hotărârii de guvern, în condițiile în care suprafața de teren reprezentând drumuri

de exploatare este intabulată în cartea funciară a localității, ca proprietate privată

a Statului Român, aflată în administrarea A.D.S. și concesionată reclamantei începând

din 2011 pe o perioadă de cel mult 20 de ani, fără a fi înregistrată vreo mențiune

dacă și în ce condiții ar fi trecut în domeniul public al comunei.

Pe de altă parte și cerința

necesității prevenirii producerii unei pagube iminente este îndeplinită, executarea

actului administrativ contestat fiind de natură a împiedica exercitarea de către

reclamantă a drepturilor sale asupra livezii, prin obstrucționarea accesului pe

cele 3 drumuri de exploatare.

În consecință, în raport

de motivele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de

pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României

împotriva sentinței civile nr. 759 din 7 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie

2013.