ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4028/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

la data de 5 iunie 2012, com. Dobretu județul Olt a chemat în judecată

A.P.D.R.P. (actualmente A.F.I.R.), M.A.D.R. și C.R.P.D.R.P. 4-SV Oltenia,

solicitând anularea notificării din 27 octombrie 2012 de încetare a contractului

de finanțare din 17 octombrie 2010 și a Deciziei de soluționare a contestației nr.

E/8050 din 24 aprilie 2012.

În

motivarea cererii reclamanta a învederat că, în mod neîntemeiat, a fost notificată

despre încetarea contractului de finanțare pentru implementarea proiectului

„Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea

agriculturii în com. Dobrețu, județul Olt”, în condițiile în care au fost

parcurse toate procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 și de Ghidul solicitantului.

În

acțiune, reclamanta a arătat că unica problemă apărută a privit încheierea de

către A.D.S. a unui act adițional la un contract de concesiune referitor la

1,13 ha de drumuri, înscris contestat la Tribunalul Olt, în condițiile în care au

fost menținute Hotărârile C.L. Dobrețu cu privire la situația juridică a acelei

suprafețe.

Prin

sentința nr. 181 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea față de pârâții M.A.D.R. și C.R.P.,

pentru D.R.P. 4 SV Oltenia, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Acțiunea

a fost admisă în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., instanța dispunând și

anularea notificării din 27 ianuarie 2012 și a deciziei de soluționare a

contestației din 24 aprilie 2012.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin notificarea în

litigiu s-a constatat că la atribuirea contractului de finanțare nu au fost respectate

prevederile legale, întrucât la momentul depunerii documentației reclamanta nu era

deținătoarea drumurilor de acces la exploatațiile agricole, care se aflau în proprietatea

privată a statului, în administrarea A.D.S. și concesionate unei persoane

fizice.

Instanța

a stabilit în esență că, în raport de Hotărârea C.L. din 7 aprilie 2010,

rectificată prin Hotărârea C.L. din 2011 drumurile de exploatare agricolă

invocate în cauză constituie proprietatea publică a reclamantei, situație

confirmată și de H.G. nr. 413/2011, în a cărei anexă 29 terenurile respective

sunt menționate în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al com.

Dobrețu.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., în prezent A.F.I.R. - criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. privind greșita aplicare a legii.

Astfel,

pârâta a învederat că prin semnarea contractului de finanțare la 17 octombrie 2010,

reclamanta și-a asumat toate clauzele contractuale, inclusiv obligația de a

respecta criteriile de eligibilitate și selecție, pe toată durata de

valabilitate a contractului.

Or,

la data încheierii contractului, drumurile de exploatare nu aparțineau com.

Dobretu, ci făceau parte din domeniul privat al statului, fiind în administrarea

A.D.S.

Mai

mult, a arătat pârâta, prin contractul din 17 decembrie 2009 încheiat de A.D.S.

s-a concesionat către C.M. suprafața de 12,75 ha teren agricol - livadă -

aflată în com. Dobretu, la 12 mai 2011 prin actul adițional din 2011 fiind concesionate

și drumurile aferente de 1,13 ha.

S-a

menționat de asemenea, că segmentele de drum în discuție sunt intabulate în

cartea funciară în favoarea Statului Român la capitolul sarcini fiind notat

dreptul de concesiune, contractul de concesiune, inclusiv actul adițional fiind

în derulare și încasându-se prețul exploatării terenurilor.

Referitor

la Hotărârile C.L. din 2010 și din 2011, pârâta a precizat că acestea,

referindu-se strict la evidența bunurilor aparținând domeniului public al unor unități

administrativ - teritoriale, nu reprezintă acte constitutive ale dreptului de proprietate

și nu schimbă natura juridică a terenurilor în discuție, întocmirea unui inventar

neconstituind, potrivit Legii nr. 213/1998, un mod de dobândire a dreptului de proprietate

publică.

Astfel

fiind, a învederat pârâta, regimul juridic al tronsoanelor de drum în litigiu

afectează criteriile de eligibilitate pentru încheierea contractului de

finanțare, instanța de fond dispunând nejustificat anularea actelor administrative

contestate.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel

cum rezultă din actele dosarului, la data de 17 octombrie 2010 a fost încheiat contractul

de finanțare având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil de

4.133.693 lei pentru realizarea proiectului „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii

legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii în com. Dobrețu, județul Olt”.

Una

dintre condițiile de eligibilitate a proiectului finanțat din surse

nerambursabile era, potrivit Ghidului solicitantului versiunea 2010, cap. 2,

subcap. 2.1., ca beneficiarul eligibil pentru sprijinul acordat, în speță

unitatea administrativ teritorială, să fie deținător de terenuri agricole

și/sau infrastructură de acces la exploatațiile agricole.

De

asemenea, la cap. 4 din Ghidul solicitantului se prevede obligativitatea

depunerii inventarului primăriei întocmit conform legislației privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, cu alte cuvinte investiția putea fi

realizată doar pe terenuri aparținând proprietății publice a unității

administrativ teritoriale.

Instanța

de fond a reținut că această cerință a fost îndeplinită întrucât drumurile de exploatare

agricolă constituie proprietatea publică a comunei, regim juridic atestat de Hotărârea

C.L. din 7 aprilie 2010, rectificată prin Hotărârea C.L. din 8 martie 2011,

public al com. Dobrețu.

Însă,

înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu sunt edificatoare cu privire la

regimul juridic al celor 3 tronsoane de drum în litigiu, fiind necesară completarea

probelor sub acest aspect, pentru a se stabili dacă la momentul depunerii

cererii de finanțare, reclamanta era într-adevăr deținătoarea întregii

infrastructuri agricole incluse în proiect.

Or,

pârâta a susținut constant că, la data încheierii contractului de finanțare,

suprafața de teren în litigiu se afla în proprietatea privată a Statului Român

și în administrarea A.D.S., fiind concesionată numitei C.M., astfel cum rezultă

din mențiunile înscrise în cartea funciară (extrase C.F. aflate la filele 25-36

recurs).

Potrivit

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică,

trecerea bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al unității

administrative se face prin hotărâre a Guvernului României.

În

cauză, rezultă că reclamanta a demarat procedurile privind emiterea unei hotărâri

de guvern pentru transmiterea unor drumuri de exploatare agricolă din domeniul privat

al statului în domeniul public al com. Dobrețu, dar la dosar s-au depus doar nota

de fundamentare și un proiect al hotărârii.

Cât

privește H.G. nr. 413/2011 de atestare a inventarului domeniului public,

aceasta are doar un efect declarativ, de delimitare a proprietății publice de proprietatea

privată, neavând efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității

administrativ teritoriale.

În

fond după casare, se impune suplimentarea probelor, urmând a se verifica dacă

proiectul hotărârii de guvern de transmitere a suprafeței în litigiu a fost

materializat și a se solicita relații complete de la cartea funciară a com. Dobrețu

cu privire la situația juridică a terenului.

De

asemenea, întrucât au existat litigii pe rolul instanței de contencios administrativ

având ca obiect anularea Hotărârilor C.L. din 2010 și din 2011, pe de o parte și,

respectiv anularea actului adițional din 2011 la contractul de concesiune din 2009

încheiat între A.D.S. și C.M., precum și anularea H.G. nr. 413/2011 pe de altă

parte, apare necesar pentru justa soluționare a prezentei cauze să se depună

hotărârile irevocabile pronunțate în Dosarul nr. 3832/104/2011* al Tribunalului

Olt, respectiv nr. 2285/54/2012 al Curții de Apel Craiova.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat și va casa sentința

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.F.I.R. împotriva sentinței nr. 181 din 19 aprilie 2013 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 octombrie 2014.