ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4028/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 iunie 2012, com. Dobretu județul Olt a chemat în judecată A.P.D.R.P. (actualmente A.F.I.R.), M.A.D.R. și C.R.P.D.R.P. 4-SV Oltenia, solicitând anularea notificării din 27 octombrie 2012 de încetare a contractului de finanțare din 17 octombrie 2010 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. E/8050 din 24 aprilie 2012. În motivarea cererii reclamanta a învederat că, în mod neîntemeiat, a fost notificată despre încetarea contractului de finanțare pentru implementarea proiectului „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii în com.

Dobrețu, județul Olt”, în condițiile în care au fost parcurse toate procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 și de Ghidul solicitantului. În acțiune, reclamanta a arătat că unica problemă apărută a privit încheierea de către A.D.S. a unui act adițional la un contract de concesiune referitor la 1,13 ha de drumuri, înscris contestat la Tribunalul Olt, în condițiile în care au fost menținute Hotărârile C.L. Dobrețu cu privire la situația juridică a acelei suprafețe. Prin sentința nr. 181 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea față de pârâții M.A.D.R. și C.R.P., pentru D.R.P. 4 SV Oltenia, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., instanța dispunând și anularea notificării din 27 ianuarie 2012 și a deciziei de soluționare a contestației din 24 aprilie 2012. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin notificarea în litigiu s-a constatat că la atribuirea contractului de finanțare nu au fost respectate prevederile legale, întrucât la momentul depunerii documentației reclamanta nu era deținătoarea drumurilor de acces la exploatațiile agricole, care se aflau în proprietatea privată a statului, în administrarea A.D.S. și concesionate unei persoane fizice. Instanța a stabilit în esență că, în raport de Hotărârea C.L. din 7 aprilie 2010, rectificată prin Hotărârea C.L.

din 2011 drumurile de exploatare agricolă invocate în cauză constituie proprietatea publică a reclamantei, situație confirmată și de H.G. nr. 413/2011, în a cărei anexă 29 terenurile respective sunt menționate în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al com. Dobrețu. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., în prezent A.F.I.R. - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greșita aplicare a legii. Astfel, pârâta a învederat că prin semnarea contractului de finanțare la 17 octombrie 2010, reclamanta și-a asumat toate clauzele contractuale, inclusiv obligația de a respecta criteriile de eligibilitate și selecție, pe toată durata de valabilitate a contractului.

Or, la data încheierii contractului, drumurile de exploatare nu aparțineau com. Dobretu, ci făceau parte din domeniul privat al statului, fiind în administrarea A.D.S. Mai mult, a arătat pârâta, prin contractul din 17 decembrie 2009 încheiat de A.D.S. s-a concesionat către C.M. suprafața de 12,75 ha teren agricol - livadă - aflată în com. Dobretu, la 12 mai 2011 prin actul adițional din 2011 fiind concesionate și drumurile aferente de 1,13 ha. S-a menționat de asemenea, că segmentele de drum în discuție sunt intabulate în cartea funciară în favoarea Statului Român la capitolul sarcini fiind notat dreptul de concesiune, contractul de concesiune, inclusiv actul adițional fiind în derulare și încasându-se prețul exploatării terenurilor.

Referitor la Hotărârile C.L. din 2010 și din 2011, pârâta a precizat că acestea, referindu-se strict la evidența bunurilor aparținând domeniului public al unor unități administrativ - teritoriale, nu reprezintă acte constitutive ale dreptului de proprietate și nu schimbă natura juridică a terenurilor în discuție, întocmirea unui inventar neconstituind, potrivit Legii nr. 213/1998, un mod de dobândire a dreptului de proprietate publică. Astfel fiind, a învederat pârâta, regimul juridic al tronsoanelor de drum în litigiu afectează criteriile de eligibilitate pentru încheierea contractului de finanțare, instanța de fond dispunând nejustificat anularea actelor administrative contestate. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel cum rezultă din actele dosarului, la data de 17 octombrie 2010 a fost încheiat contractul de finanțare având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil de 4.133.693 lei pentru realizarea proiectului „Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii în com. Dobrețu, județul Olt”. Una dintre condițiile de eligibilitate a proiectului finanțat din surse nerambursabile era, potrivit Ghidului solicitantului versiunea 2010, cap. 2, subcap.

2.1., ca beneficiarul eligibil pentru sprijinul acordat, în speță unitatea administrativ teritorială, să fie deținător de terenuri agricole și/sau infrastructură de acces la exploatațiile agricole. De asemenea, la cap. 4 din Ghidul solicitantului se prevede obligativitatea depunerii inventarului primăriei întocmit conform legislației privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu alte cuvinte investiția putea fi realizată doar pe terenuri aparținând proprietății publice a unității administrativ teritoriale. Instanța de fond a reținut că această cerință a fost îndeplinită întrucât drumurile de exploatare agricolă constituie proprietatea publică a comunei, regim juridic atestat de Hotărârea C.L.

din 7 aprilie 2010, rectificată prin Hotărârea C.L. din 8 martie 2011, public al com. Dobrețu. Însă, înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu sunt edificatoare cu privire la regimul juridic al celor 3 tronsoane de drum în litigiu, fiind necesară completarea probelor sub acest aspect, pentru a se stabili dacă la momentul depunerii cererii de finanțare, reclamanta era într-adevăr deținătoarea întregii infrastructuri agricole incluse în proiect. Or, pârâta a susținut constant că, la data încheierii contractului de finanțare, suprafața de teren în litigiu se afla în proprietatea privată a Statului Român și în administrarea A.D.S., fiind concesionată numitei C.M., astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în cartea funciară (extrase C.F.

aflate la filele 25-36 recurs). Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al unității administrative se face prin hotărâre a Guvernului României. În cauză, rezultă că reclamanta a demarat procedurile privind emiterea unei hotărâri de guvern pentru transmiterea unor drumuri de exploatare agricolă din domeniul privat al statului în domeniul public al com. Dobrețu, dar la dosar s-au depus doar nota de fundamentare și un proiect al hotărârii. Cât privește H.G. nr. 413/2011 de atestare a inventarului domeniului public, aceasta are doar un efect declarativ, de delimitare a proprietății publice de proprietatea privată, neavând efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ teritoriale.

În fond după casare, se impune suplimentarea probelor, urmând a se verifica dacă proiectul hotărârii de guvern de transmitere a suprafeței în litigiu a fost materializat și a se solicita relații complete de la cartea funciară a com. Dobrețu cu privire la situația juridică a terenului. De asemenea, întrucât au existat litigii pe rolul instanței de contencios administrativ având ca obiect anularea Hotărârilor C.L. din 2010 și din 2011, pe de o parte și, respectiv anularea actului adițional din 2011 la contractul de concesiune din 2009 încheiat între A.D.S. și C.M., precum și anularea H.G. nr. 413/2011 pe de altă parte, apare necesar pentru justa soluționare a prezentei cauze să se depună hotărârile irevocabile pronunțate în Dosarul nr. 3832/104/2011* al Tribunalului Olt, respectiv nr. 2285/54/2012 al Curții de Apel Craiova.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.F.I.R. împotriva sentinței nr. 181 din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2014.