ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6441/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6441/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 2 aprilie 2012, reclamantul V.C.C., în

contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit -

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud Vest

Oltenia, a solicitat anularea Notificării nr. 4656 din 15 martie 2012,

menținerea ca legală și temeinică a Notificării nr. 4480 din 10 decembrie 2011,

obligarea pârâtei la punerea în aplicare a Notificării nr. 622 din 7 februarie

2012 și obligarea pârâtei la semnarea Contractului de finanțare.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat în cadrul măsurii 112 cerere de

finanțare cu titlul «Instalarea tânărului fermier V.C.C. pentru prima data ca

șef de exploatație vegetală în localitatea Carpen, județul Dolj», înregistrată

sub nr. F 112011141700123.

Pe baza înscrisurilor

depuse și ca urmare a verificărilor efectuate pe teren, a fost înștiințat, prin

Notificarea nr. 4480 din 10 decembrie 2011, că proiectul depus a fost declarat

eligibil și punctat cu 20 de puncte pentru criteriul S 4, reținându-se că

solicitantul face parte dintr-o formă asociativă recunoscută conform

legislației în vigoare, respectiv «Magdistar cooperativa agricolă» constituită

conform Legii nr. 566/2004. Această Notificare a fost confirmată și întărită de

Notificarea privind selectarea cererii de finanțare și semnarea Contractului de

finanțare nr. 622 din 7 februarie 2012.

Ulterior, prin

Notificarea nr. 4656 din 15 martie 2012 emisă de APDRP, contestată în cauza,

s-au acordat 0 puncte, considerându-se că nu face parte dintr-o cooperativă

agricolă pe motiv că documentele depuse în cadrul proiectului nu ar respecta

prevederile Ghidului Solicitantului.

A precizat reclamantul

că, în Ghidul Solicitantului în vigoare la momentul când s-a făcut documentația

pentru sesiunea din iulie 2011, la criteriul de selecție nr. 4 se prevedea

astfel: «pentru a se acorda punctaj la acest criteriu de selecție, solicitantul

atașează la cererea de finanțare documente prin care să demonstreze că acesta

este membru al uneia dintre următoarele forme asociative, cu condiția ca

solicitantul să facă parte dintr-o asociație în domeniul proiectului.

Sub acest aspect,

reclamantul a arătat că a depus toate aceste acte, inclusiv cererea de aderare

vizată de Consiliul de administrație și aprobată de Adunarea Generală,

înscrisuri care dovedesc în mod neîndoielnic calitatea de membru cooperator al

Magdistar cooperativa agricola.

în ceea ce privește

reevaluarea efectuată de către pârâtă, reclamantul o consideră a fi un abuz,

întrucât chiar în Ghidul solicitantului, la pagina 24, se arată că «Aprobarea

Directorului General al Autorității de Management pentru PNDR reprezintă

decizia finală asupra selecției proiectelor care îndeplinesc condițiile minime

pentru finanțare», astfel că, Notificarea nr. 622 din 7 februarie 2012

reprezintă în cazul proiectului reclamantului decizia finală.

A mai arătat, de

asemenea, că a îndeplinit toate obligațiile asumate, iar după primirea

Notificării nr. 622 s-a autorizat conform O.G. nr. 44/2008 și în data de 13

februarie 2012 a depus toate documentele solicitate de APDRP, urmând ca în

termen de 15 zile să fie chemat pentru semnarea contractului de finanțare.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 14 mai 2012, pârâta Agenția de Plați pentru Dezvoltare

Rurala și Pescuit a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 941 din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul V.C.C. în

contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit -

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud Vest

Oltenia, a dispus anularea Notificării nr. 4656 din 15 martie 2012 și a obligat

pârâta la încheierea contractului de finanțare cu reclamantul.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că atât Notificarea nr. 4480 din

10 decembrie 2011, cât și Notificarea nr. 622 din 7 februarie 2012 au

caracterul unor acte administrative, au intrat în circuitul civil prin

comunicarea lor către reclamant și, în consecința, sunt supuse principiului

irevocabilității actelor administrative. Astfel, instanța retine că aceste acte

administrative nu mai pot fi revocate prin manifestarea unilaterală de voință a

pârâtei, în sensul contrar.

În considerarea

acestui principiu, actele administrative rectificative contestate de reclamant

nu pot fi apreciate ca valabile.

Nota internă nr. 3570

din 14 februarie 12 este dată pentru o abordare unitară a criteriului de

selecție S4, însă aplicarea ei în cazul reclamantului este retroactivă, după ce

acestuia i s-a notificat, la data de 12 decembrie 11, eligibilitatea și

acordarea punctajului de 20 la criteriul S4.

Această nota internă

nu constata fraude, însă interpretarea dată de către pârâtă, prin notificarea

solicitantului privind modificarea punctajului aferent criteriilor de selecție

nr. 4656 din 15 martie 2012 este incorectă.

Instanța de fond a

apreciat că verificarea se realizează conform ghidului valabil la momentul

iulie 2011, nu a unui alt ghid din noiembrie 2011, ale cărui cerințe

reclamantul nu mai putea să le îndeplinească.

Condițiile de

accesare și eligibilitatea se verifică la momentul depunerii proiectului (a

cererii de accesare și a dosarului) în funcție de criteriile în vigoare la acel

moment, care erau previzibile și accesibile reclamantului și față de care

acesta a putut să-și conformeze conduita.

Aplicarea cerințelor

unui ghid ulterior, pentru documente pe care reclamantul le-a depus conform

ghidului din iulie 2011, nu este legală.

În consecință, s-a

apreciat că suplimentarea de către pârâtă a cerințelor în afara solicitărilor

din ghidul valabil în sesiunea iulie 2011 nu poate fi apreciată ca legală de

către instanță.

De asemenea, instanța

de fond a reținut și lipsa de inconsecvență a pârâtei în motivarea rectificării

punctajului și în respingerea contestației, justificările fiind diferite,

aceasta nemaisusținând încălcarea de către reclamantă a prevederilor Ghidului

solicitantului, ci a dispozițiilor Legilor cooperative nr. 566/2004, deși

pârâta nu are competența să analizeze semnături și să se bazeze pe suspiciuni

proprii.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În ceea ce privește

primul motiv de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit a fost

respinsă de către instanța de fond excepția lipsei capacității procesuale de

folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4

Sud Vest Craiova, întrucât, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din

O.U.G nr. 13/2006, singura instituție care poate deține calitate procesuală

pasivă este Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, iar nu

instituțiile din subordine care nu au personalitate juridică.

A susținut, de

asemenea, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității

acțiunii.

În ceea ce privește

al treilea motiv de recurs, acesta vizează greșita interpretare și aplicare a

dispozițiilor legale incidente speței, cât și interpretarea eronată a probelor

administrate.

Astfel, referitor la

proiectul intimatului-reclamant, recurenta-pârâtă a arătat că, în cadrul

reverificării criteriului de selecție S4, s-a constatat că cererea de aderare a

solicitantului la Cooperativa Agricolă Magdistar nu era avizată de consiliul de

administrație, ci numai de președintele acesteia, fiind încălcate prevederile

art. 16 din Legea nr. 566/2004, solicitantul nedemonstrând calitatea sa de

membru al cooperativei agricole.

Pentru a îndeplini

condițiile cerute de criteriul S4, intimatul-reclamant ar fi trebuit să depună

cererea de aderare avizată de consiliul de administrație și aprobată de

adunarea generală. Or, urmând strict dispozițiile Ghidului solicitantului, cât

și cele ale Legii nr. 566/2004, documentația privind demonstrarea aderării la o

formă asociativă s-a dovedit a fi insuficientă și irelevantă.

Prin urmare,

Notificarea nr. 4656 din 15 martie 2012 este temeinică și legală, neexistând

vicii care să conducă la constatarea nulității acesteia.

De asemenea, s-au

constatat o serie de nereguli cu privire la existența unor diferențe între

semnăturile aplicate pe cererea de aderare și semnăturile membrilor fondatori

din Statutul cooperativei, iar adeverința care demonstrează calitatea de membru

a fost emisă anterior cererii de aderare.

În drept,

recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 304 pct. 9,

art. 304

1

C. proc. civ., O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea,

organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, cu modificările și completările ulterioare; Programului Național de

Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, disponibil pe site-ul ww.apdrp.ro sau

www.madr.ro; Decizia nr. C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin

Adresa nr. 204671 din 17 iulie 2008; Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112

„Instalarea tinerilor fermieri", din cadrul PNDR, aprobat prin Ordinul

ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 720 din 28 noiembrie 2008,

cu modificările și completările ulterioare; H.G. nr. 224/2008 privind

stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din FEADR

prin PNDR, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 566/2004 a

cooperației agricole; Ordinul nr. 28/3101.2011 emis de M.A.D.R.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În ceea ce privește

motivul de recurs vizând greșita respingere de către prima instanță a excepției

lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud Vest Craiova, Înalta Curte constată că

aceasta nu este fondat.

În cadrul unui

litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are în

principiu, autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ

contestat.

Pârâta Centrul

Regional 4 SV Craiova are calitatea de emitent al Notificării nr. 4656 din 15

martie 2012 a cărei anulare se solicită, astfel că poate sta în judecată în

nume propriu, chiar dacă nu are personalitate juridică.

Autoritatea publică

este definită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca fiind orice organ

de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de

putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

În materia

contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a

autorității publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ,

constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere

publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.

Capacitatea de drept

administrativ conferă capacitate autorității publice de a sta în proces,

indiferent dacă are sau nu personalitate juridică.

Privitor la omisiunea

instanței de fond de a se pronunța asupra prematurității acțiunii, Înalta Curte

observă că la dosarul cauzei există răspunsul recurentei-pârâte dat în

soluționarea contestației, înregistrat sub nr. 1750 din 7 mai 2012.

Prin urmare, constată

că această problemă nu mai subzista la momentul soluționării cauzei, astfel că

susținerea recurentei vizând acest aspect este neîntemeiată.

Pe fondul cererii,

Înalta Curte reține că măsurile dispuse de autoritatea competentă au fost

motivate pe împrejurarea că documentele depuse de intimatul-reclamant nu

respectă prevederile Ghidului solicitantului și au fost dispuse după ce, în

urma unei prime verificări și evaluări a cererii de finanțare, prin Notificarea

nr. 4480 din 10 decembrie 2011, solicitantul a fost înștiințat că programul

este eligibil, fiind punctat cu 20 puncte, iar ulterior a fost emisă

notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea

contractului de finanțare, înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit-Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și

Pescuit (CRPDRP) 4SV Oltenia cu nr. 622 din 7 februarie 2012.

Cerința depunerii

unor documente care nu erau cuprinse în Ghidul Solicitantului în vigoare la

data depunerii cererii de finanțare - 29 iulie 2011 este nelegală, încălcând

principiul neretroactivității legii civile, cum în mod corect a reținut și

prima instanță.

Astfel, cererea de

avizare vizată de consiliul de administrație și aprobată de adunarea generală

nu fac parte dintre documentele pe care reclamanta avea obligația să le depună.

Prima instanță a

reținut corect că nota internă nr. 3570 din 14 februarie 2012, emisă în vederea

unei abordări unitare a criteriului de selecție S4, este ulterioară

notificărilor menționate mai sus și nu face referire la existența unor

suspiciuni de fraudă care să justifice reverificarea documentației.

Fără a nega atribuția

de control a autorității emitente ori dreptul său de apreciere în evaluarea

proiectelor depuse pentru accesarea fondurilor structurale, Înalta Curte

consideră relevantă împrejurarea că stabilirea punctajului inițial, în etapa

verificării eligibilității proiectului, nu a fost cauzată sau favorizată în

vreun fel de comportamentul solicitantului, care a depus documentația cu care

tindea la demonstrarea apartenenței la o structură agricolă asociativă, iar

reverificarea nu s-a fundamentat pe date sau împrejurări noi, care să justifice

o soluție radical diferită.

În acest context,

măsura administrativă dispusă de autoritatea emitentă întrunește elementele

unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. n) din Legea nr. 554/2004, având un evident caracter excesiv,

disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu

interesul public urmărit.

Așa cum s-a reținut

în mod constant și în jurisprudența CJUE, ținând cont de tradițiile

constituționale comune statelor membre, măsurile și restricțiile impuse de

autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes

general urmărite de comunitate și să nu afecteze în mod disproporționat

drepturile și interesele legitime ale destinatarului (e.g Hotărârea din 13

decembrie 1979, Hanur c. Land Rheinland-Pfalz, C-44/79; Hotărârea din 24

septembrie 1985, The Queen, ex parte E.D.&F.Man (Sugar) LTD c. Intervention

Board for Agricultural Produce, C-181/84.

Având în vedere toate

considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva

Sentinței nr. 941 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM