Decizia nr. 1797/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul căii de atac Obiectul recursului, declarate în termen legal de pârâta A.P.D.R.P. (având ca succesoare A.F.I.R.), îl constituie sentința nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta D.D.M. în contradictoriu cu C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia și s-a dispus anularea în parte a notificării cererii de finanțare eligibile/neeligibile întocmită de către intimatul C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia la data de 15 martie 2013, în ceea ce privește acordarea punctajului pentru criteriul S8. Obiectul recursului, declarat de reclamanta D.D.M., îl constituie sentința nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta D.D.M. în contradictoriu cu C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia și s-a dispus anularea în parte a notificării cererii de finanțare eligibile/neeligibile întocmită de către intimatul C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia la data de 15 martie 2013, în ceea ce privește acordarea punctajului pentru criteriul S8, și sentința nr. 1/2014 din data de 24 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea reclamantei D.D.M. de completarea a dispozitivului sentinței nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de aceeași instanță.

Motivele de casare invocate 2.1. Recurenta pârâtă A.P.D.R.P. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R., și a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei D.D.M. S-a relevat că prima instanță nu a analizat specificațiile Ghidului solicitantului potrivit cărora pentru a se acorda punctaj componentei A solicitantul trebuia să probeze că are în proprietate exploatația agricolă și a reținut în mod nelegal că din formularul nr. 5 la procedură pct. 9 extrasul se solicită doar în scopul atestării faptului că terenul este liber de orice sarcini și servituți fără a ține cont de faptul că aceste criterii sunt aplicabile doare pentru „investițiile aferente componentelor b, c și d” iar pentru a se acorda punctaj conponentei A „investiții în agroturism cu o valoare aferentă de 75.312 euro” solicitantul trebuia să atașeze la cererea de finanțare un extras de carte funciară pentru teren și construcții din care să reiasă proprietatea solicitantului sau chiar înscrierea dreptului de superficie în partea a III-a în condițiile legii. A învederat recurenta A.P.D.R.P. că la data depunerii cererii de finanțare reclamanta nu a făcut dovada dreptului real principal și asupra clădirilor astfel că cheltuielile cuprinse în bugetul componentei A au devenit neeligibile, componenta B devenind majoritară putându-se semna contractul de finanțare pentru această componentă. De asemenea, recurenta a precizat că pentru selectarea și declararea ca eligibil a unui proiect este obligatoriu a fi îndeplinite cu rigurozitate toate criteriile de eligibilitate întocmai cum sunt ele impuse prin Ghidul solicitantului de legislația națională dar și comunitară în vigoare, mai ales că perspectiva de realizare și implementare a unui proiect trebuie să fie realaă, astfel încât acesta să se dovedească viabil și funcțional. Or, reclamantei în revenea în exclusivitate obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și selecție precum și cea de a prezenta documente justificative în acest sens, fiind în interesul său să realizeze un proiect eligibil, menținerea acestor criterii verificându-se inițial în perioada de evaluare și cea premergătoare semnării contractului, dar și pe tot parcursul implementării proiectului cât și ulterior realizării acestuia, în perioada de implementare. Prin urmare, a considerat recurenta A.P.D.R.P. că notificările emise de aceasta sunt temeinice și legale, fiind emise cu respectarea prevederilor legislației naționale și europene cât și a dispozițiilor Ghidului solicitantului pentru măsura 313 rezultând, pe cale de consecință, că acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât pentru a fi eligibil un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate astfel încât prin implementarea proiectului să se realizeze obiectivele măsurii finanțate din fonduri comunitare nerambursabile. 2.2. Recurenta reclamantă D.D.M. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și a fost totodată dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, și a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate, rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii reclamantei prin care a solicitat în cadrul petitului 2 al cererii de chemare în judecată și recunoașterea dreptului reclamantei la obținerea finanțării pentru proiectul solicitat (obligarea pârâtei la reevaluarea criteriului S8), prin acordarea punctajului corespunzător, în contradictoriu cu pârâta intimată C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia, astfel cum dealtfel a fost cerut în cadrul acțiunii de chemare în judecată și cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. A solicitat reclamanta, prin cererea de recurs, și înlăturarea din considerentele sentinței nr. 447/2013 a mențiunii conform căreia „reclamanta are posibilitatea reiterării solicitării și reevaluării sub aspectul componentei A în proxima sesiune de evaluări, cu aprecierea asupra tuturor documentelor suplimentare administrate în această cauză (…)”, ca fiind considerente în care s-au dat dezlegări greșite unor probleme de drept. S-a arătat, prin cererea de recurs, că instanța de fond, în mod nelegal, nu a soluționat și petitul referitor la recunoașterea dreptului la finanțare pe baza documentelor depuse, nu a obligat pârâta să reconsidere acordarea punctajului pentru criteriul S8 și mai mult decât atât deși a recunoscut în considerentele hotărârii că „nu au existat impedimente legale cu privire la constituirea dreptului de superficie ori proprietate” și totodată că „instituția intimată nu face dovada că se impune un astfel de certificat(…)” și că „concluzia este susținută și prin prevederile art. 56 din Legea nr. 71/2011”, a respins petitul privind obligarea intimatei la acordarea punctajului pentru criteriul S8, statuînd că reclamanta are posibilitatea reiterării solicitării și reevaluării sub aspectul componentei A în proxima sesiune de evaluări, fără să țină cont de faptul că o astfel de sesiune următoare pe lângă considerente legate de concurența pentru încadrarea într-o sumă disponibilă pe baza punctajului obținut, nici măcar nu va mai exista întrucât finanțarea măsurii 313 „Încurajarea activităților turistice” s-a făcut doar pentru perioada 2007-2013, ceea ce practic echivalează cu pierderea dreptului în recunoașterea căruia a fost intentată acțiunea. A învederat recurenta reclamantă, pe de o parte, că în mod nelegal prima instanță a respins, prin considerente, petitul privind obligarea intimatei la acordarea punctajului pentru criteriul S8, apreciind eronat că nu este admisibilă o stabilire directă și o evaluare de către instanța de judecată, în condițiile în care cererea prin petitul 2 era îndreptată practic către obligarea pârâtei la reevaluarea criteriul S8 în lumina celor dovedite și nu stabilirea directă de către instanță a punctajului pentru criteriul S8. Totodată a susținut reclamanta că cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 447/2013 a fost respinsă de asemenea în mod nelegal, considerându-se greșit de către judecătorul fondului că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 444 C. proc. civ., fiind evident că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. care prevede cu caracter obligatoriu conținutul dispozitivului hotărârii, ceea ce exclude posibilitatea ca instanța de judecată să se pronunțe asupra cererilor deduse judecății prin considerente astfel cum susține prima instanță. În situația sentinței nr. 447/2003, s-a relevat, dispozitivul hotărârii cuprinde doar un petit din două, astfel încât hotărârea nu cuprinde soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, așa cum prevede art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că soluția de respingere a cererii reclamantei de completare a hotărârii este nelegală. S-a mai susținut de către reclamanta recurentă că respingând petitul cu privire la obligarea pârâtei la reevaluarea proiectului luînd în considerare recunoașterea dreptului de proprietate asupra clădirilor pe baza documentelor existente și necontestate de către instanță instanța de judecată a lipsit de conținut întregul demers juridic al reclamantei, care pe această cale este supusă unei pagube iminente ca diferență între valoarea aprobată conform componentei B (de 42.317 euro valoarea totală din care contribuție publică nerambursabilă 35.970 euro) și valoarea la care ar fi avut dreptul prin încadrarea în condițiile de acordare a componentei A (în valoare totală de 117.629 euro din care contribuție publică nerambursabilă 99.984 euro). Instanța de fond, s-a mai precizat, a omis un aspect esențial din cadrul procedurii de solicitare de fonduri europene, în sensul că reușita aplicației depinde nu numai de obținerea punctajului minim prevăzut, ci și de realizarea unui punctaj suficient de mare în raport de ceilalți solicitanți, valoarea tuturor proiectelor admise trebuind să se încadreze în limitele valorice prestabilite situație diferită de la an la an și de la o sesiune la alta, iar în sistuația concretă chiar nemaiexistând o astfel de sesiune viitoare pe măsura 313 „Încurajarea activităților turistice”. În fine, a considerat reclamanta recurentă că prin soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la petitul 2 din cererea de chemare în judecată a fost încălcat dreptul reclamantei de a obține pronunțarea unei soluții în urma examinării cauzei de către judecător, și au fost încălcate și dispozițiile constituționale ce reglementează accesul liber la justiție (art. 21 din Constituție) și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea interesului său legitim (art. 52 din Constituție) ce presupune nu numai poaibilitatea de a se adresa în mod neîngrădit instanțelor de judecată, ci și dreptul la o satisfacție efectivă din partea acestor organe, ce implică atât luarea unor măsuri pentru înlăturarea încălcării cât și sancționarea celor vinovați pentru producerea ei. Or, în cauză, controlul realizat de către instanță a fost unul pur formal, instanța recunoscând existența interesului reclamantei și a încălcării acestuia, fără însă a proceda la luarea unor măsuri concrete de reparație.

Excepții de ordine publică. Prin întâmpinarea depusă în cauză D.D.M. a invocat excepția lipsei calității procesuale active, de recurent, a A.P.D.R.P., și excepția nulității recursului declarat de aceeași Agenție, pentru neîndeplinirea condițiilor legale în ceea ce privește încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege precum și dezvoltarea lor în această direcție. Sub primul aspect, intimata D.D.M. a susținut că A.P.D.R.P. nu justifică în cauză calitate procesuală activă în recurs, întrucât reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă la instanța de fond C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia și aceasta a figurat în dispozitivul sentințelor recurate. Astfel a apreciat reclamanta că atâta timp cât A.P.D.R.P. nu este parte în procesul desfășurat în fața instanței de fond aceasta, în temeiul art. 494 raportat la art. 458 și art. 40 C. proc. civ., nu are deschisă calea recursului, cererea urmând a-i fi respinsă ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă. În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor legale ale cererii de recurs formulate de A.P.D.R.P., ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs în cele enumerate de lege, intimata D.D.M. a susținut că prin cererea de recurs sunt prezentate aspecte care nu țin de nelegalitatea hotărârii atacate ce se dorește a fi casată ci practic se dorește respingerea ca neîntemeiată a acțiunii freclamantei, or aspectele de netemeinicie sunt în afara motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, a considerat intimata reclamantă că recursul A.P.D.R.P. este nestructurat și nemotivat, impunându-se anularea acestuia ca nemotivat, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Soluționarea excepțiilor de ordine publică invocate de intimata D.D.M. Excepția lipsei calității procesuale active, în exercitarea recursului, a A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) este neîntemeiată și va fi respinsă, întrucât aceasta a formulat, la prima instanță, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale de folosință a C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia (excepție asupra cărei instanța de fond nu s-a pronunțat) și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În aceste condiții, A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) justifică calitatea procesuală activă în exercitarea recursului împotriva sentinței nr. 447/2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 decembrie 2013, această instituție având personalitate juridică, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 13/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar nu și centrele regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit. Este neîntemeiată, și va fi prin urmare respinsă, și excepția nulității recursului declarat de A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.), fiind îndeplinite cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Într-adevăr, se constată că recurenta pentru A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) a indicat, în cererea de declarare a căii extraordinare de atac, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ( când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), pe care l-a dezvoltat corespunzător (în esență susținându-se că hotărârea atacată s-a dat cu nesocotirea dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R.) , astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru anularea recursului, potrivit art. 489 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din același cod. Prin încheierea din 18 decembrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate, și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursurile declarate de A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) și a fixat termen de judecată pe fondul recursurilor la data de 30 aprilie 2015. În raport de această situație, chestiunea termenului în care reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, nu mai poate fi analizată și examinată în procedura judecării pe fond, completul de filtru statuînd deja, prin raportul asupra admisibilității în principiu, în sensul îndeplinirii cerințelor de formă a recursurilor declarate în cauză.

Analiza motivelor de casare invocate prin recursurile declarate de A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) și de D.D.M. 6.1. Înalta Curte reține că nu este fondat motivul de casare invocat de recurenta A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.), judecătorul fondului procedând în mod întemeiat, prin sentința recurată (nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal), consecință a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept incidente în cauză, la admiterea în parte a acțiunii în contencios administrativ și la anularea în parte a notificării cererii de finanțare eligibile/neeligibile întocmită de C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia la data de 15 martie 2013, în ceea ce privește acordarea punctajului pentru criteriul S8. În sesiunea 01/12 în cadrul Măsurii 313 „Încurajarea activităților turistice” reclamanta D.D.M. a depus cererea de finanțare cu titlul „Înființare pensiune agroturistică prin schimbare destinație a locuinței și garajului, construire teren tenis și vestiare, amenajări exterioare”, proiect ce conține investiții în agroturism (Componenta A) și investiții în activități recreaționale (Componenta B), cu o valoare totală de 117.629 euro, din care suma de 75.312 euro aferentă componentei A și suma de 42.317 euro aferentă componentei B. Pe motiv că solicitantul nu a făcut dovada dreptului real principal și asupra clădirilor (cu alte cuvinte dovada întabulării în cartea funciară a construcțiilor existente) cheltuielile cuprinse în bugetul componentei A (componentă în cadrul căreia se realizau investițiile în construcțiile avute în vedere la realizarea unei agropensiuni) au fost încadrate în categoria cheltuielilor neeligibile. Drept urmare, componenta B a devenit majoritară, iar în cadrul acestei componente (pentru care s-au acordat 35 de puncte și s-a declarat eligibilitatea cheltuielilor în sumă de 42.317 euro) urmau a se realiza investițiile în terenul de tenis și construirea unui vestiar, obiectiv de investiție care reprezenta obiectul contractului de constituire a dreptului de superficie din 30 martie 2012. Instanța de fond a statuat judicios, în considerentele hotărârii recurate, că actul administrativ contestat de reclamantă este nemotivat, nefiind prezentate nici în notificarea cererii de finanțare eligibile/neeligibile întocmită de C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia la data de 15 martie 2013 și nici în notificarea privind contestația depusă din 2 septembrie 2013 argumentele concrete pe baza cărora la criteriul S8 nu s-a acordat punctaj, precizându-se doar cu caracter general că „cheltuielile în investiții în agroturism sunt cheltuieli neeligibile în cadrul proiectului”. În mod evident, motivarea constituie una din condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o garanție împotriva arbitrariului și excesului de putere al autorităților administrației publice, astfel că o deciziei administrativă trebuie să conțină elementele de fapt și de drept care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut că actul administrativ atacat este nul atâta vreme cât acesta nu cuprinde motivele care au justificat decizia autorității publice pârâte de a nu acorda punctaj pentru criteriul S8 (investiții în agroturism-înființare pensiune agroturistică prin schimbarea destinației locuinței și garajului) și de a a nu considera eligibile cheltuielile aferente componentei A a proiectului (investiții în infrastructura de primire turistică), și că se impune astfel efectuarea, de către autoritatea publică competentă, a unei reevaluări a cererii de finanțare, sub aspectul componentei A, cu luarea în considerare a tuturor actelor și a documentelor depuse de reclamantă precum și a dispozițiilor din Ghidul solicitantului pentru măsura 313. Susținerile recurentei în sensul că din conținutul extrasului de carte funciară prezentat în partea a II-a a formularului E 3.4 înregistrată la C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia din 5 iulie 2012 nu rezultă dovada întabulării construcțiilor existente (dovada dreptului real principal și asupra clădirilor) nu pot fi primite, în condițiile în care reclamanta a făcut dovada, cu extrasul de carte funciară din 3 aprilie 2012, că este titulara unui drept de superficie, întabulat în cartea funciară prin încheierea din 3 aprilie 2012 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Craiova din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, pe o perioadă de 12 ani asupra terenului intravilan în suprafață de 1848 mp situat în comuna S.S., str. M.P., drept de superficie care reprezintă dreptul real principal imobiliar care reunește, în conținutul său juridic, dreptul de proprietate asupra unei construcții sau plantații, precum și un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren aparținând altei persoane decât titularul dreptului de superficie, dezmembrământ care reunește folosința și, în mod limitat, posesia și dispoziția asupra terenului sau a unei părți din acesta. Se constată, pe de altă parte, că recurenta a considerat eronat, în litigiu, că sunt aplicabile prevederile art. 885 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. potrivit cărora drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc atât între părți cât și față de terți numai prin înscrierea în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea, în condițiile în care prin art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. s-a stabilit că dispozițiile C. civ. privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Or, reclamanta a probat, în cauză, cu adresa din 21 februarie 2013 emisă de O.C.P.I. Dolj că unitatea administrativ-teritorială comuna S.S. nu a fost inclusă în lucrările de cadastru sistematic aflate în curs de derulare. 6.2. Cât privește motivele de casare invocate prin recursul declarat de reclamanta D.D.M. împotriva sentinței nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 și a sentinței nr. 1/2014 din data de 24 februarie 2014, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că și acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. S-a invocat, în primul rând, motivul de casare constând în încălcarea de către prima instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și s-a susținut că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care stabilește că dispozitivul trebuie să cuprindă, printre altele, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății. Se constată că motivul de recurs invocat nu este întemeiat și că sunt întrunite, în ceea ce privește dispozitivul sentinței recurate, exigențele art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., judecătorul fondului soluționând, prin hotărârea dată (dispozitiv și considerente), litigiul cu care a fost învestită, sub toate aspectele sale. Astfel, prima instanță a procedat doar la admiterea în parte a acțiunii reclamantei și, pe cale de consecință, la anularea notificării cererii de finanțare eligibile/neeligibile întocmită de C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia la data de 15 martie 2013 în ceea ce privește acordarea punctajului pentru criteriul S8, ceea ce înseamnă că a considerat că nu sunt întemeiate celelalte capete de cerere din acțiune, și a arătat în considerente care au fost motivele pentru care nu a admis și petitul privind obligarea intimatei la acordarea punctajului pentru criteriul S8. Raportat la cele mai sus arătate se constată că sunt neîntemeiate și criticile reclamantei referitoare la greșita respingere, de către instanța de fond, prin sentința nr. 1/2014 din data de 24 februarie 2014, a cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, art. 444 C. proc. civ. reglementând procedura de urmat în situația în care „prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale”. Or, prevederile legale mai sus menționate nu sunt întrunite în cauză, întrucât prin hotărârea dată (însemnând atât dispozitivul cât și considerentele) judecătorul fondului a dat o rezolvare litigiului în ansamblu. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constând în pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se reține că și acesta este nefondat, prima instanță statuând corect că nu poate proceda, atâta timp cât actul administrativ contestat de reclamantă nu a fost motivat, la aprecierea punctajului direct de către instanța de judecată și implicit la recunoașterea dreptului recurentei reclamante la obținerea finanțării solicitate. În mod evident, intimatei A.F.I.R., în calitate de succesoare a fostei A.P.D.R.P., prin C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia, îi revine obligația, și în raport de cele reținute în sentința recurată și în prezenta decizie, de a proceda la o evaluare obiectivă, motivată și argumentată, sub aspectul criteriul S8, a cererii de finanțare depuse de reclamantă în sesiunea 01/12 în cadrul Măsurii 313 „Încurajarea activităților turistice” (pentru componenta A, investiții în agroturism), fiind excesivă cerința reiterării solicitării de finanțare și reevaluării proiectului sub aspectul componentei în discuție într-o proximă sesiune de evaluări, cum greșit a apreciat instanța de fond.

Hotărârea instanței de recurs În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că sunt legale hotărârile atacate, se va dispune, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.F.I.R., în calitate de succesoare a fostei A.P.D.R.P., împotriva sentinței nr. 447/2013 din 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.D.M. împotriva sentinței nr. 447/2013 din 2 decembrie 2013 și a sentinței nr. 1 din 24 februarie 2014 pronunțate de aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.