ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1797/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1797/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Obiectul recursului, declarate

în termen legal de pârâta A.P.D.R.P. (având ca succesoare A.F.I.R.), îl constituie

sentința nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta D.D.M. în contradictoriu

cu C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia și s-a dispus anularea în parte a notificării

cererii de finanțare eligibile/neeligibile întocmită de către intimatul C.R.P.D.R.P.

4 S.V. Oltenia la data de 15 martie 2013, în ceea ce privește acordarea punctajului

pentru criteriul S8.

Obiectul recursului, declarat

de reclamanta D.D.M., îl constituie sentința nr. 447/2013 din data de 2 decembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin care a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta

D.D.M. în contradictoriu cu C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia și s-a dispus anularea

în parte a notificării cererii de finanțare eligibile/neeligibile întocmită

de către intimatul C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia la data de 15 martie 2013, în ceea

ce privește acordarea punctajului pentru criteriul S8, și sentința

nr. 1/2014 din data de 24 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă

cererea reclamantei D.D.M. de completarea a dispozitivului sentinței nr. 447/2013

din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de aceeași instanță.

invocate

2.1. Recurenta pârâtă

A.P.D.R.P. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a normelor de drept material, precum și a dispozițiilor legale

care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R., și

a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, reținerea cauzei spre rejudecare

și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate

ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei D.D.M.

S-a relevat că prima instanță

nu a analizat specificațiile Ghidului solicitantului potrivit cărora pentru

a se acorda punctaj componentei A solicitantul trebuia să probeze că are în proprietate

exploatația agricolă și a reținut în mod nelegal că din formularul

nr. 5 la procedură pct. 9 extrasul se solicită doar în scopul atestării faptului

că terenul este liber de orice sarcini și servituți fără a ține cont

de faptul că aceste criterii sunt aplicabile doare pentru „investițiile aferente

componentelor b, c și d” iar pentru a se acorda punctaj conponentei A „investiții

în agroturism cu o valoare aferentă de 75.312 euro” solicitantul trebuia să atașeze

la cererea de finanțare un extras de carte funciară pentru teren și construcții

din care să reiasă proprietatea solicitantului sau chiar înscrierea dreptului de

superficie în partea a III-a în condițiile legii.

A învederat recurenta

A.P.D.R.P. că la data depunerii cererii de finanțare reclamanta nu a făcut

dovada dreptului real principal și asupra clădirilor astfel că cheltuielile

cuprinse în bugetul componentei A au devenit neeligibile, componenta B devenind

majoritară putându-se semna contractul de finanțare pentru această componentă.

De asemenea, recurenta

a precizat că pentru selectarea și declararea ca eligibil a unui proiect este

obligatoriu a fi îndeplinite cu rigurozitate toate criteriile de eligibilitate întocmai

cum sunt ele impuse prin Ghidul solicitantului de legislația națională

dar și comunitară în vigoare, mai ales că perspectiva de realizare și

implementare a unui proiect trebuie să fie realaă, astfel încât acesta să se dovedească

viabil și funcțional.

Or, reclamantei în revenea

în exclusivitate obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate

și selecție precum și cea de a prezenta documente justificative în

acest sens, fiind în interesul său să realizeze un proiect eligibil, menținerea

acestor criterii verificându-se inițial în perioada de evaluare și cea

premergătoare semnării contractului, dar și pe tot parcursul implementării

proiectului cât și ulterior realizării acestuia, în perioada de implementare.

Prin urmare, a considerat

recurenta A.P.D.R.P. că notificările emise de aceasta sunt temeinice și legale,

fiind emise cu respectarea prevederilor legislației naționale și

europene cât și a dispozițiilor Ghidului solicitantului pentru măsura

313 rezultând, pe cale de consecință, că acțiunea reclamantei este neîntemeiată

întrucât pentru a fi eligibil un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile

de eligibilitate astfel încât prin implementarea proiectului să se realizeze obiectivele

măsurii finanțate din fonduri comunitare nerambursabile.

2.2. Recurenta reclamantă

D.D.M. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost

dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea

nulității și a fost totodată dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material, și a solicitat admiterea recursului, casarea

în parte a hotărârilor atacate, rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii reclamantei

prin care a solicitat în cadrul petitului 2 al cererii de chemare în judecată și

recunoașterea dreptului reclamantei la obținerea finanțării pentru

proiectul solicitat (obligarea pârâtei la reevaluarea criteriului S8), prin acordarea

punctajului corespunzător, în contradictoriu cu pârâta intimată C.R.P.D.R.P. 4

S.V. Oltenia, astfel cum dealtfel a fost cerut în cadrul acțiunii de chemare

în judecată și cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat,

precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

A solicitat reclamanta,

prin cererea de recurs, și înlăturarea din considerentele sentinței

nr. 447/2013 a mențiunii conform căreia „reclamanta are posibilitatea reiterării

solicitării și reevaluării sub aspectul componentei A în proxima sesiune de

evaluări, cu aprecierea asupra tuturor documentelor suplimentare administrate în

această cauză (…)”, ca fiind considerente în care s-au dat dezlegări greșite

unor probleme de drept.

S-a arătat, prin cererea

de recurs, că instanța de fond, în mod nelegal, nu a soluționat și

petitul referitor la recunoașterea dreptului la finanțare pe baza documentelor

depuse, nu a obligat pârâta să reconsidere acordarea punctajului pentru criteriul

S8 și mai mult decât atât deși a recunoscut în considerentele hotărârii

că „nu au existat impedimente legale cu privire la constituirea dreptului de superficie

ori proprietate” și totodată că „instituția intimată nu face dovada că

se impune un astfel de certificat(…)” și că „concluzia este susținută

și prin prevederile art. 56 din Legea nr. 71/2011”, a respins petitul privind

obligarea intimatei la acordarea punctajului pentru criteriul S8, statuînd că reclamanta

are posibilitatea reiterării solicitării și reevaluării sub aspectul componentei

A în proxima sesiune de evaluări, fără să țină cont de faptul că o astfel de

sesiune următoare pe lângă considerente legate de concurența pentru încadrarea

într-o sumă disponibilă pe baza punctajului obținut, nici măcar nu va mai exista

întrucât finanțarea măsurii 313 „Încurajarea activităților turistice”

s-a făcut doar pentru perioada 2007-2013, ceea ce practic echivalează cu pierderea

dreptului în recunoașterea căruia a fost intentată acțiunea.

A învederat recurenta

reclamantă, pe de o parte, că în mod nelegal prima instanță a respins, prin

considerente, petitul privind obligarea intimatei la acordarea punctajului pentru

criteriul S8, apreciind eronat că nu este admisibilă o stabilire directă și

o evaluare de către instanța de judecată, în condițiile în care cererea

prin petitul 2 era îndreptată practic către obligarea pârâtei la reevaluarea criteriul

S8 în lumina celor dovedite și nu stabilirea directă de către instanță

a punctajului pentru criteriul S8.

Totodată a susținut

reclamanta că cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 447/2013

a fost respinsă de asemenea în mod nelegal, considerându-se greșit de către

judecătorul fondului că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 444

C. proc. civ., fiind evident că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile

art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. care prevede cu caracter obligatoriu conținutul

dispozitivului hotărârii, ceea ce exclude posibilitatea ca instanța de judecată

să se pronunțe asupra cererilor deduse judecății prin considerente astfel

cum susține prima instanță.

În situația sentinței

nr. 447/2003, s-a relevat, dispozitivul hotărârii cuprinde doar un petit din două,

astfel încât hotărârea nu cuprinde soluția dată tuturor cererilor deduse judecății,

așa cum prevede art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ceea ce conduce la

concluzia că soluția de respingere a cererii reclamantei de completare a hotărârii

este nelegală.

S-a mai susținut

de către reclamanta recurentă că respingând petitul cu privire la obligarea pârâtei

la reevaluarea proiectului luînd în considerare recunoașterea dreptului de

proprietate asupra clădirilor pe baza documentelor existente și necontestate

de către instanță instanța de judecată a lipsit de conținut întregul

demers juridic al reclamantei, care pe această cale este supusă unei pagube iminente

ca diferență între valoarea aprobată conform componentei B (de 42.317 euro

valoarea totală din care contribuție publică nerambursabilă 35.970 euro) și

valoarea la care ar fi avut dreptul prin încadrarea în condițiile de acordare

a componentei A (în valoare totală de 117.629 euro din care contribuție publică

nerambursabilă 99.984 euro).

Instanța de fond,

s-a mai precizat, a omis un aspect esențial din cadrul procedurii de solicitare

de fonduri europene, în sensul că reușita aplicației depinde nu numai

de obținerea punctajului minim prevăzut, ci și de realizarea unui punctaj

suficient de mare în raport de ceilalți solicitanți, valoarea tuturor

proiectelor admise trebuind să se încadreze în limitele valorice prestabilite situație

diferită de la an la an și de la o sesiune la alta, iar în sistuația concretă

chiar nemaiexistând o astfel de sesiune viitoare pe măsura 313 „Încurajarea activităților

turistice”.

În fine, a considerat

reclamanta recurentă că prin soluția pronunțată de instanța de fond

cu privire la petitul 2 din cererea de chemare în judecată a fost încălcat dreptul

reclamantei de a obține pronunțarea unei soluții în urma examinării

cauzei de către judecător, și au fost încălcate și dispozițiile constituționale

ce reglementează accesul liber la justiție (art. 21 din Constituție) și

dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea

interesului său legitim (art. 52 din Constituție) ce presupune nu numai poaibilitatea

de a se adresa în mod neîngrădit instanțelor de judecată, ci și dreptul

la o satisfacție efectivă din partea acestor organe, ce implică atât luarea

unor măsuri pentru înlăturarea încălcării cât și sancționarea celor vinovați

pentru producerea ei. Or, în cauză, controlul realizat de către instanță a

fost unul pur formal, instanța recunoscând existența interesului reclamantei

și a încălcării acestuia, fără însă a proceda la luarea unor măsuri concrete

de reparație.

publică.

Prin întâmpinarea depusă

în cauză D.D.M. a invocat excepția lipsei calității procesuale active,

de recurent, a A.P.D.R.P., și excepția nulității recursului declarat

de aceeași Agenție, pentru neîndeplinirea condițiilor legale în ceea

ce privește încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege precum

și dezvoltarea lor în această direcție.

Sub primul aspect, intimata

D.D.M. a susținut că A.P.D.R.P. nu justifică în cauză calitate procesuală activă

în recurs, întrucât reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă la instanța

de fond C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia și aceasta a figurat în dispozitivul sentințelor

recurate.

Astfel a apreciat reclamanta

că atâta timp cât A.P.D.R.P. nu este parte în procesul desfășurat în fața

instanței de fond aceasta, în temeiul art. 494 raportat la art. 458 și

art. 40 C. proc. civ., nu are deschisă calea recursului, cererea urmând a-i fi respinsă

ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.

În ceea ce privește

neîndeplinirea condițiilor legale ale cererii de recurs formulate de A.P.D.R.P.,

ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs în cele enumerate de lege, intimata

D.D.M. a susținut că prin cererea de recurs sunt prezentate aspecte care nu

țin de nelegalitatea hotărârii atacate ce se dorește a fi casată ci practic

se dorește respingerea ca neîntemeiată a acțiunii freclamantei, or aspectele

de netemeinicie sunt în afara motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C.

proc. civ.

Prin urmare, a considerat

intimata reclamantă că recursul A.P.D.R.P. este nestructurat și nemotivat,

impunându-se anularea acestuia ca nemotivat, în temeiul dispozițiilor art.

489 alin. (2) C. proc. civ.

de ordine publică invocate de intimata D.D.M.

Excepția lipsei calității

procesuale active, în exercitarea recursului, a A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.)

este neîntemeiată și va fi respinsă, întrucât aceasta a formulat, la prima

instanță, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale de folosință a C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia (excepție asupra

cărei instanța de fond nu s-a pronunțat) și a solicitat respingerea

acțiunii reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate

procesuală de folosință și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În aceste condiții,

A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) justifică calitatea procesuală activă în exercitarea

recursului împotriva sentinței nr. 447/2013 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 decembrie

2013, această instituție având personalitate juridică, potrivit art. 4 din

O.U.G. nr. 13/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar nu și

centrele regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit.

Este neîntemeiată, și

va fi prin urmare respinsă, și excepția nulității recursului declarat

de A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.), fiind îndeplinite cerințele de formă

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ.

Într-adevăr, se constată

că recurenta pentru A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) a indicat, în cererea de

declarare a căii extraordinare de atac, incidența motivului de casare prevăzut

de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (

când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material), pe care l-a dezvoltat corespunzător (în esență

susținându-se că hotărârea atacată s-a dat cu nesocotirea

dispozițiilor

legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R.)

, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile

pentru anularea recursului, potrivit art. 489 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ.

recursului în completul filtru, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză,

în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat

în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință

din data de 9 octombrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4)

din același cod.

Prin încheierea din 18

decembrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului

întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate,

și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursurile declarate

de A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) și a fixat termen de judecată pe fondul

recursurilor la data de 30 aprilie 2015.

În raport de această situație,

chestiunea termenului în care reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței

nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, nu mai poate fi analizată

și examinată în procedura judecării pe fond, completul de filtru statuînd deja,

prin raportul asupra admisibilității în principiu, în sensul îndeplinirii cerințelor

de formă a recursurilor declarate în cauză.

casare invocate prin recursurile declarate de A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.)

și de D.D.M.

6.1. Înalta Curte reține

că nu este fondat motivul de casare invocat de recurenta A.F.I.R. (succesoare a

A.P.D.R.P.), judecătorul fondului procedând în mod întemeiat, prin sentința

recurată (nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal), consecință

a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept incidente în cauză,

la admiterea în parte a acțiunii în contencios administrativ și la anularea

în parte a notificării cererii de finanțare eligibile/neeligibile întocmită

de C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia la data de 15 martie 2013, în ceea ce privește

acordarea punctajului pentru criteriul S8.

În sesiunea 01/12 în cadrul

Măsurii 313 „Încurajarea activităților turistice” reclamanta D.D.M. a depus

cererea de finanțare cu titlul „Înființare pensiune agroturistică prin

schimbare destinație a locuinței și garajului, construire teren tenis

și vestiare, amenajări exterioare”, proiect ce conține investiții

în agroturism (Componenta A) și investiții în activități recreaționale

(Componenta B), cu o valoare totală de 117.629 euro, din care suma de 75.312 euro

aferentă componentei A și suma de 42.317 euro aferentă componentei B.

Pe motiv că solicitantul

nu a făcut dovada dreptului real principal și asupra clădirilor (cu alte cuvinte

dovada întabulării în cartea funciară a construcțiilor existente) cheltuielile

cuprinse în bugetul componentei A (componentă în cadrul căreia se realizau investițiile

în construcțiile avute în vedere la realizarea unei agropensiuni) au fost încadrate

în categoria cheltuielilor neeligibile. Drept urmare, componenta B a devenit majoritară,

iar în cadrul acestei componente (pentru care s-au acordat 35 de puncte și

s-a declarat eligibilitatea cheltuielilor în sumă de 42.317 euro) urmau a se realiza

investițiile în terenul de tenis și construirea unui vestiar, obiectiv

de investiție care reprezenta obiectul contractului de constituire a dreptului

de superficie din 30 martie 2012.

Instanța de fond

a statuat judicios, în considerentele hotărârii recurate, că actul administrativ

contestat de reclamantă este nemotivat, nefiind prezentate nici în notificarea cererii

de finanțare eligibile/neeligibile întocmită de C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia

la data de 15 martie 2013 și nici în notificarea privind contestația depusă

din 2 septembrie 2013 argumentele concrete pe baza cărora la criteriul S8 nu s-a

acordat punctaj, precizându-se doar cu caracter general că „cheltuielile în investiții

în agroturism sunt cheltuieli neeligibile în cadrul proiectului”.

În mod evident, motivarea

constituie una din condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ

și reprezintă o garanție împotriva arbitrariului și excesului de

putere al autorităților administrației publice, astfel că o deciziei administrativă

trebuie să conțină elementele de fapt și de drept care să permită, pe

de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei,

iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Prin urmare, în mod corect

prima instanță a reținut că actul administrativ atacat este nul atâta

vreme cât acesta nu cuprinde motivele care au justificat decizia autorității

publice pârâte de a nu acorda punctaj pentru criteriul S8 (investiții în agroturism-înființare

pensiune agroturistică prin schimbarea destinației locuinței și garajului)

și de a a nu considera eligibile cheltuielile aferente componentei A a proiectului

(investiții în infrastructura de primire turistică), și că se impune astfel

efectuarea, de către autoritatea publică competentă, a unei reevaluări a cererii

de finanțare, sub aspectul componentei A, cu luarea în considerare a tuturor

actelor și a documentelor depuse de reclamantă precum și a dispozițiilor

din Ghidul solicitantului pentru măsura 313.

Susținerile recurentei

în sensul că din conținutul extrasului de carte funciară prezentat în partea

a II-a a formularului E 3.4 înregistrată la C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia din 5

iulie 2012 nu rezultă dovada întabulării construcțiilor existente (dovada dreptului

real principal și asupra clădirilor) nu pot fi primite, în condițiile

în care reclamanta a făcut dovada, cu extrasul de carte funciară din 3 aprilie 2012,

că este titulara unui drept de superficie, întabulat în cartea funciară prin încheierea

din 3 aprilie 2012 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Craiova

din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, pe o perioadă

de 12 ani asupra terenului intravilan în suprafață de 1848 mp situat în comuna

S.S., str. M.P., drept de superficie care reprezintă dreptul real principal imobiliar

care reunește, în conținutul său juridic, dreptul de proprietate asupra

unei construcții sau plantații, precum și un dezmembrământ al dreptului

de proprietate asupra unui teren aparținând altei persoane decât titularul

dreptului de superficie, dezmembrământ care reunește folosința și,

în mod limitat, posesia și dispoziția asupra terenului sau a unei părți

din acesta.

Se constată, pe de altă

parte, că recurenta a considerat eronat, în litigiu, că sunt aplicabile prevederile

art. 885 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. potrivit cărora drepturile

reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc atât între părți

cât și față de terți numai prin înscrierea în cartea funciară, pe

baza actului sau faptului care a justificat înscrierea, în condițiile în care

prin art. 56 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii

nr. 287/2009 privind C. civ. s-a stabilit că dispozițiile C. civ.

privitoare la dobândirea drepturilor reale

imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după

finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială

și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective,

în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare

nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Or, reclamanta

a probat, în cauză, cu adresa din 21 februarie 2013 emisă de O.C.P.I. Dolj că unitatea

administrativ-teritorială comuna S.S. nu a fost inclusă în lucrările de cadastru

sistematic aflate în curs de derulare.

6.2. Cât privește

motivele de casare invocate prin recursul declarat de reclamanta D.D.M. împotriva

sentinței nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 și a sentinței

nr. 1/2014 din data de 24 februarie 2014, ambele pronunțate de Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține

că și acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

S-a invocat, în primul

rând, motivul de casare constând în încălcarea de către prima instanță a regulilor

de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prevăzut

de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și s-a susținut că instanța

de fond a nesocotit dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

care stabilește că dispozitivul trebuie să cuprindă, printre altele, soluția

dată tuturor cererilor deduse judecății.

Se constată că motivul

de recurs invocat nu este întemeiat și că sunt întrunite, în ceea ce privește

dispozitivul sentinței recurate, exigențele art. 425 alin. (1) lit.

c) C. proc. civ., judecătorul fondului soluționând, prin hotărârea dată (dispozitiv

și considerente), litigiul cu care a fost învestită, sub toate aspectele sale.

Astfel, prima instanță a procedat doar la admiterea în parte a acțiunii

reclamantei și, pe cale de consecință, la anularea notificării cererii

de finanțare eligibile/neeligibile întocmită de C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia

la data de 15 martie 2013 în ceea ce privește acordarea punctajului pentru

criteriul S8, ceea ce înseamnă că a considerat că nu sunt întemeiate celelalte capete

de cerere din acțiune, și a arătat în considerente care au fost motivele

pentru care nu a admis și petitul privind obligarea intimatei la acordarea

punctajului pentru criteriul S8.

Raportat la cele mai sus

arătate se constată că sunt neîntemeiate și criticile reclamantei referitoare

la greșita respingere, de către instanța de fond, prin sentința

nr. 1/2014 din data de 24 februarie 2014, a cererii de completare a dispozitivului

sentinței nr. 447/2013 din data de 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, art. 444 C. proc. civ. reglementând

procedura de urmat în situația în care „prin hotărârea dată instanța a

omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori

asupra unei cereri conexe sau incidentale”. Or, prevederile legale mai sus menționate

nu sunt întrunite în cauză, întrucât prin hotărârea dată (însemnând atât dispozitivul

cât și considerentele) judecătorul fondului a dat o rezolvare litigiului în

ansamblu.

În ceea ce privește

motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constând

în pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material, se reține că și acesta este nefondat, prima

instanță statuând corect că nu poate proceda, atâta timp cât actul administrativ

contestat de reclamantă nu a fost motivat, la aprecierea punctajului direct de către

instanța de judecată și implicit la recunoașterea dreptului recurentei

reclamante la obținerea finanțării solicitate.

În mod evident, intimatei

A.F.I.R., în calitate de succesoare a fostei A.P.D.R.P., prin C.R.P.D.R.P. 4

S.V. Oltenia, îi revine obligația, și în raport de cele reținute

în sentința recurată și în prezenta decizie, de a proceda la o evaluare

obiectivă, motivată și argumentată, sub aspectul criteriul S8, a cererii de

finanțare depuse de reclamantă în sesiunea 01/12 în cadrul Măsurii 313 „Încurajarea

activităților turistice” (pentru componenta A, investiții în agroturism),

fiind excesivă cerința reiterării solicitării de finanțare și reevaluării

proiectului sub aspectul componentei în discuție într-o proximă sesiune de

evaluări, cum greșit a apreciat instanța de fond.

de recurs

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză

și că sunt legale hotărârile atacate, se va dispune, în temeiul art. 496 C.

proc. civ. și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului

declarat de A.F.I.R., în calitate de succesoare a fostei A.P.D.R.P., împotriva sentinței

nr. 447/2013 din 2 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, și respingerea ca nefondat a recursului

declarat de D.D.M. împotriva sentinței nr. 447/2013 din 2 decembrie 2013 și

a sentinței nr. 1 din 24 februarie 2014 pronunțate de aceeași instanță,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

calității procesuale active a recurentei A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) și excepția

nulității recursului formulat de A.F.I.R., invocate de intimata D.D.M.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de A.F.I.R. (succesoare a A.P.D.R.P.) împotriva sentinței nr. 447/2013

din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de D.D.M. împotriva sentinței nr. 447/2013 din 2 decembrie 2013 și sentinței

nr. 1 din 24 februarie 2014 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 aprilie 2015.