ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4911/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I . Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea precizată la data de 12 noiembrie 2008, reclamanta SC P. SRL, Satu Mare (fostă SC L.G.T. SRL) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Satu Mare, obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor în sumă totală de 1.561.694,57 ROL, reprezentând dobânda legală aferentă sumelor încasate din patrimoniul societății reclamante în baza procesului-verbal de control, din care 1.559.737,25 ROL dobânda legală aferentă sumei de 5.218.576,84 ROL reprezentând obligații principale de plată stabilite prin actul de control și 1.957,32 ROL dobânda legală aferentă sumei de 2.133,84 ROL reprezentând impozit pe profit stabilit în plus, conform expertizei contabile efectuate în cauză.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal de control nr. RR/2004, pârâta D.G.F.P. Satu Mare i-a stabilit în sarcină obligația de a achita suplimentar suma de 52.186.065.996 ROL, reprezentând impozit pe veniturile realizate de persoanele nerezidente și dobânzi, penalități și majorări de întârziere la impozitele stabilite suplimentar și a calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 21.240.411ROL, sumă cu care a fost diminuat impozitul pe profit virat în plus de societatea reclamantă. Împotriva actului de control menționat și a deciziei nr. 74/2004 emisă de pârâta A.N.A.F.

în cadrul recursului administrativ ierarhic exercitat de reclamantă, societatea a promovat acțiune în condițiile Legii contenciosului administrativ, care a fost admisă, fiind, în mod irevocabil, anulate actele administrative atacate, în parte, cu privire la suma totală de 52.186.065.996 ROL, reprezentând impozit pe venitul persoanelor nerezidente, majorări, penalități și dobânzi de întârziere, precum și la măsura diminuării impozitului pe profit virat suplimentar. Până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile cu privire la anularea actelor fiscale indicate, respectiv a deciziei nr. 4043/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâta D.G.F.P.

Satu Mare a procedat la executarea silită a respectivelor acte și a încasat din conturile societății suma de 52.186.065.996 ROL reprezentând debit principal și suma de 4.881.542.431 ROL reprezentând obligații accesorii aferente. După data pronunțării deciziei nr. 4043/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, societatea reclamantă a solicitat, prin cerere adresată pârâtei D.G.F.P. Satu Mare, restituirea sumei totale încasate, în cuantum de 57.088.848.838 ROL. Reclamanta a susținut că, pentru nerestituirea acestei sume de către pârâte, nu cere acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. prevăzută pentru restituirea sumelor datorate cu depășirea termenului legal. A precizat reclamanta că cererea sa are ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat prin încasarea de către D.G.F.P.

Satu Mare a sumei de 5.708.233,89 RON din patrimoniul societății în baza unor acte administrativ fiscale nelegale, prin lipsirea societății de folosirea respectivelor sume, urmând ca, la evaluarea prejudiciului să se aplice dobânda prevăzută de art. 124 alin. (2) și art. 120 alin. (7) C. proc. fisc. 2. Hotărârea primei instanțe . Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 19/CA/2009-PI din 2 februarie 2009, a admis acțiunea și în consecință, a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 1.854.218,54 RON cu titlu de despăgubiri și a sumei de 2.290,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Ulterior, prin încheierea din 4 martie 2009, aceeași instanță a obligat pe pârâți în solidar și la plata către reclamantă a dobânzii aferente sumei nerestituite de 489.626,89 RON, dobândă ce urmează a fi calculată de la data de 1 mai 2007 până la data plății sumei datorate de către pârâți.

Pentru a pronunța soluția pe fondul cauzei, instanța a reținut că, urmare anulării parțiale a procesului-verbal de control nr. RR/2004, cu privire la suma de 52.186.065.996 ROL și a măsurii diminuării impozitului pe profit virat în plus cu suma de 21.240.411 ROL, reclamanta este îndreptățită la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul suportat de aceasta pentru lipsirea de posibilitatea folosirii acestei sume, încasate în temeiul unui act nelegal, pe perioada cuprinsă între achitarea în tranșe a acestei sume și data restituirii de către organul de control, prejudiciu stabilit prin expertiza efectuată în cauză și în care s-a ținut cont de faptul că această sumă a fost achitată în mai multe tranșe.

Cu privire la reținerea sumei de 488.183 RON, reprezentând accesorii ale obligațiilor principale, stabilite prin deciziile nr. 346-349 din 22 iunie 2005, instanța de fond a considerat că, întrucât obligațiile principale de plată au fost anulate și accesoriul urmează calea principalului, suma menționată trebuia, de asemenea, restituită, fiind încasată, dar nedatorată. Referitor la cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunțate, formulată de reclamantă, instanța a apreciat că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., cu precizările formulate de societate la data de 19 ianuarie 2009 și cu împrejurarea că aceasta este îndreptățită la despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit prin lipsirea sa de folosința sumei de 489.626,89 RON pe perioada 25 mai 2005 - 30 aprilie 2007, așa cum s-a reținut prin sentința nr. 19/CA/2009, precum și la despăgubiri pentru perioada cuprinsă de la 1 mai 2007 până la data restituirii sumei, despăgubiri ce vor fi calculate la nivelul dobânzii prevăzute de C. proc. fisc. 3 . Recursul declarat de pârâte. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Satu Mare, în nume propriu și în numele pârâtei A.N.A.F., invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, împotriva sentinței și a încheierii din 4 martie 2009, pronunțate în cauză de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs, în mod distinct, și pârâta A.N.A.F., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul declarat și motivat de pârâta D.G.F.P. a Județului Satu Mare nu cuprinde nicio critică punctuală la adresa sentinței atacate, ci prezintă istoricul litigiilor părților, insistând asupra motivelor cererii de chemare în judecată pe care recurenta le consideră nefondate. Din expunerea prezentată de această recurentă, Înalta Curte decelează totuși următoarele critici: A) . Lipsa de temei legal a cererii de restituire a accesoriilor în sumă de 488.153 RON.

Recurenta susține că deciziile de calcul accesorii nr. 346, 347, 348 și 349 din data de 22 iunie 2005 se bucură de prezumția de legalitate, câtă vreme nu au fost desființate pe cale administrativă sau judecătorească. B) . Concluziile raportului de expertiză contabilă contravin art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. și pct. 2 Cap 1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004. La acest punct, recurenta insistă asupra faptului că debitul principal a fost restituit în termenul legal de 45 de zile de la data depunerii documentației complete, așa încât nu datorează dobânzi. Pe lângă aspectele învederate de recurenta D.G.F.P. Satu Mare, recurenta A.N.A.F. formulează următoarele motive de recurs: C) . Instanța de fond a ignorat împrejurarea că intimata nu a respectat procedura instituită de art. 120 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003 și pct. 1, 2, 4 și 6 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004. Această recurentă afirmă că societatea intimată nu poate pretinde dobânzi pentru restituirea cu întârziere a sumelor de la buget, întrucât nu a depus o astfel de cerere la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Ca atare, potrivit raționamentului recurentei, singura posibilitate legală pe care o avea reclamanta era aceea de a solicita instanței de contencios administrativ să oblige pe A.N.A.F. sau Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la soluționarea cererii de acordare a dobânzilor iar nu la obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în cuantum de 1.854.218,54 ROL.

D) . Cheltuielile de judecată au fost acordate cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta arată că nu se află în culpă procesuală iar prin atitudinea sa în cursul procesului nu a determinat efectuarea niciunei cheltuieli. În plus, consideră că pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, reclamanta trebuia să câștige irevocabil procesul, ceea ce nu era cazul la data pronunțării sentinței. Cât privește încheierea pronunțată de Curtea de Apel la data de 4 martie 2009, recurenta A.N.A.F. reiterează criticile expuse în cuprinsul motivului de recurs prezentat la lit. c). 4 . Întâmpinarea formulată de intimata SC P. SRL, Satu Mare Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 septembrie 2009, intimata SC P. SRL, Satu Mare a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Intimata susține că, la fel ca la judecata cauzei în primă instanță, recurentele au adoptat strategia confuziei obiectului acțiunii, în lipsa unor argumente care să reprezinte critici ale hotărârii recurate. Răspunzând criticilor formulate de recurente, intimata arată în esență că: A). Prin sentința nr. 99/CA din 02 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, irevocabilă prin decizia nr. 4775 din 16 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentele au fost obligate la restituirea sumei de 488.153 RON, reprezentând accesorii încasate nelegal. B) . Expertiza efectuată în cauză a fost contestată pur formal și nu s-a cerut efectuarea unei contraexpertize. C) . Anterior promovării acțiunii, intimata-reclamantă a solicitat recurentelor-pârâte, prin cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate sub nr. X din 30 octombrie 2006 la A.N.A.F.

și nr. Y din 27 octombrie 2006 la D.G.F.P. Satu Mare, repararea prejudiciului cauzat prin încasarea sumelor din conturile societății comerciale în baza unor acte administrative nelegale. Atât în aceste cereri cât și în acțiune a precizat că solicită obligarea pârâtelor la acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii contenciosului administrativ, iar nu plata dobânzilor la care se referă art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. Pentru calcularea despăgubirilor a fost avut în vedere cuantumul dobânzii prevăzut de art. 124 alin. (2) și art. 120 alin. (7) din același Cod, pentru că aceste dispoziții legale cuprind o evaluare legală a daunelor interese cuvenite contribuabililor. D) . Nefiind îndeplinită condiția exoneratoare prevăzută de art. 275 C. proc.

civ., în mod legal au fost obligate recurentele, care au „căzut în pretenții”, la plata cheltuielilor de judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 1. Argumentele de fapt și de drept ale instanței de recurs. Examinând sentința și încheierea atacate prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru motivele prezentate în continuare. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea recurentelor-pârâte la plata despăgubirilor cuvenite pentru prejudiciul cauzat ca efect al emiterii unor acte administrativ fiscale anulate irevocabil prin hotărâri judecătorești, invocând, ca temei legal, dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 19 din Legea nr. 554/2004.

În esență, după cum s-a expus la pct. 12, în timp ce pe rolul instanței judecătorești se afla acțiunea de anulare a deciziei nr. 74 din 22 martie 2004 a A.N.A.F. prin care se soluționase contestația intimatei împotriva procesului-verbal de control nr. RR/2004 emis de D.G.F.P. a Județului Satu Mare, recurenta-pârâtă D.G.F.P. Satu Mare a încasat din conturile societății comerciale suma de 52.186.065.996 ROL, precum și accesorii în valoare totală de 4.881.542.431 ROL. Prin decizia nr. 4043 din 27 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, admițându-se recursul SC L.G.T. SRL Satu Mare (actuală SC P. SRL) au fost anulate actele administrativ fiscale atacate, pentru suma de 52.186.065.996 ROL reprezentând impozit asupra veniturilor obținute de persoane nerezidente, majorări, dobânzi și penalități de întârziere, precum și măsura diminuării impozitului pe profit virat suplimentar.

Cât privește accesoriile stabilite prin deciziile nr. 346-349 din 22 iunie 2005 al D.G.F.P. Satu Mare, în cuantum de 4.881.542.431 ROL, prin sentința nr. 99/CA din 02 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, irevocabilă, s-a admis acțiunea SC P. SRL, anulându-se actele administrativ fiscale atacate. Deși intimata a solicitat restituirea întregii sume încasate nelegal de recurente, formulând cererea înregistrată sub nr. Z din 20 iulie 2005, acestea au refuzat inițial, considerând că certificatul cu soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este suficient pentru a proba justețea cererii. Abia la data de 2 februarie 2006, în baza deciziei de restituire din 25 ianuarie 2006 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili i s-a restituit suma încasată, mai puțin accesoriile.

Referitor la acestea, organul fiscal și-a motivat refuzul pe împrejurarea că decizia nr. 4043 din 27 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a referit numai la obligațiile principale, nu și la accesorii. În justificarea prejudiciului suferit de societatea comercială intimată prin emiterea actelor administrativ fiscale nelegale și corelativ, prin încasarea din conturile sale a sumelor indicate, Curtea de Apel a reținut în mod just că i se cuvin despăgubiri pentru indisponibilizarea acestora. Pentru evaluarea despăgubirilor a fost efectuată o expertiză contabilă ale cărei concluzii au fost însușite de Curtea de Apel, expertul aplicând dobânda prevăzută de art. 124 alin. (2) și art. 120 alin. (7) C. proc.

fisc., pentru că aceste dispoziții cuprind o evaluare legală a daunelor interese care se cuvin contribuabililor, pentru întreaga perioadă cuprinsă între încasarea sumelor și restituirea efectivă. Răspunzând concret criticilor formulate de recurentă Înalta Curte reține următoarele: A). Susținerile recurentei D.G.F.P. Satu Mare referitoare la prezumția de legalitate a deciziilor de calcul accesorii nr. 346-349 din 22 iunie 2005 sunt complet lipsite de suport. Chiar în considerentele sentinței recurate se arată că acestea au fost anulate irevocabil de instanțele judecătorești, prin hotărârile anterior indicate. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc.: „Desființarea totală sau parțială, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage desființarea totală sau parțială a actelor administrative prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale anulate, chiar dacă acesta au devenit definitive în sistemul căilor administrative de atac”. Această soluție legislativă este o reflectare a principiului „accesorium sequitur principale” și este de natură a simplifica procedura administrativ fiscală, preîntâmpinând prejudicierea patrimoniului contribuabilului în situația în care debitul principal nu subzistă. B). Expertiza contabilă efectuată în cauză a fost contestată generic, recurentele afirmând la judecata în primă instanță că „sumele stabilite nu se justifică”.

În lipsa unor critici punctuale la primul termen după depunerea lucrării ori a solicitării unei contraexpertize în temeiul art. 212 alin. (2) C. proc. civ., recurentele nu pot invoca direct în recurs aspecte care vizează calculul efectiv al sumelor stabilite cu titlu de despăgubire. C). În cuprinsul acestui motiv de recurs, recurenta A.N.A.F. combate modul în care prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 120 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 precum și textele corespunzătoare din actul normativ inferior, Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004. După cum bine a arătat în întâmpinarea formulată intimata SC P. SRL, Satu Mare, premisa de la care pornește recurenta este greșită.

Obiectul acțiunii soluționate de Curtea de Apel nu privește acordarea dobânzilor reglementate de art. 124 raportat la art. 120 C. proc. fisc. și prin urmare, nu este incidentă procedura reglementată în aceste texte legale. Raportarea la dispozițiile art. 124 C. proc. fisc. s-a făcut numai în contextul în care, pentru repararea prejudiciului cauzat intimatei prin indisponibilizarea nelegală a sumelor anterior indicate, singurul reper îl reprezenta suma stabilită de legiuitor cu titlu de dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget. Această evaluare legală a prejudiciului pe care îl suferă contribuabilul a fost avută în vedere de expertul contabil pentru stabilirea concretă a prejudiciului suportat de societatea comercială în perioada de referință.

D). Cheltuielile de judecată au fost acordate în mod legal, câtă vreme, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.: „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Pârâtele au pierdut procesul, deci datorează cheltuieli de judecată reclamantei. 2. Soluția Înaltei Curți și temeiul legal al acesteia. Pentru toate considerentele expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge ambele recursuri ca nefondate, atât sentința civile nr. 19/CA/2009-PI din 2 februarie 2009, cât și încheierea pronunțată la 4 martie 2009 fiind date cu aplicarea corectă a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. Satu Mare în nume propriu și în numele A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 19/CA/2009-PI din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și de A.N.A.F. împotriva aceleiași sentințe și a încheierii din 4 martie 2009 pronunțate de aceeași instanță, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.