ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4911/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4911/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I

. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin acțiunea precizată

la data de 12 noiembrie 2008, reclamanta SC P. SRL, Satu Mare (fostă SC L.G.T. SRL)

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Satu Mare, obligarea

acestora, în solidar, la plata despăgubirilor în sumă totală de 1.561.694,57 ROL,

reprezentând dobânda legală aferentă sumelor încasate din patrimoniul societății

reclamante în baza procesului-verbal de control, din care 1.559.737,25 ROL dobânda

legală aferentă sumei de 5.218.576,84 ROL reprezentând obligații principale de plată

stabilite prin actul de control și 1.957,32 ROL dobânda legală aferentă sumei de

2.133,84 ROL reprezentând impozit pe profit stabilit în plus, conform expertizei

contabile efectuate în cauză.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că prin procesul-verbal de control nr. RR/2004, pârâta D.G.F.P.

Satu Mare i-a stabilit în sarcină obligația de a achita suplimentar suma de 52.186.065.996

ROL, reprezentând impozit pe veniturile realizate de persoanele nerezidente și dobânzi,

penalități și majorări de întârziere la impozitele stabilite suplimentar și a calculat

un impozit pe profit suplimentar în sumă de 21.240.411ROL, sumă cu care a fost diminuat

impozitul pe profit virat în plus de societatea reclamantă.

Împotriva actului de control

menționat și a deciziei nr. 74/2004 emisă de pârâta A.N.A.F. în cadrul recursului

administrativ ierarhic exercitat de reclamantă, societatea a promovat acțiune în

condițiile Legii contenciosului administrativ, care a fost admisă, fiind, în mod

irevocabil, anulate actele administrative atacate, în parte, cu privire la suma

totală de 52.186.065.996 ROL, reprezentând impozit pe venitul persoanelor nerezidente,

majorări, penalități și dobânzi de întârziere, precum și la măsura diminuării impozitului

pe profit virat suplimentar.

Până la momentul pronunțării

hotărârii judecătorești irevocabile cu privire la anularea actelor fiscale indicate,

respectiv a deciziei nr. 4043/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, pârâta D.G.F.P. Satu Mare a procedat la executarea

silită a respectivelor acte și a încasat din conturile societății suma de 52.186.065.996

ROL reprezentând debit principal și suma de 4.881.542.431 ROL reprezentând obligații

accesorii aferente.

După data pronunțării

deciziei nr. 4043/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, societatea reclamantă

a solicitat, prin cerere adresată pârâtei D.G.F.P. Satu Mare, restituirea sumei

totale încasate, în cuantum de 57.088.848.838 ROL.

Reclamanta a susținut

că, pentru nerestituirea acestei sume de către pârâte, nu cere acordarea dobânzii

prevăzute de art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. prevăzută pentru restituirea sumelor

datorate cu depășirea termenului legal.

A precizat reclamanta

că cererea sa are ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciului

cauzat prin încasarea de către D.G.F.P. Satu Mare a sumei de 5.708.233,89 RON din

patrimoniul societății în baza unor acte administrativ fiscale nelegale, prin lipsirea

societății de folosirea respectivelor sume, urmând ca, la evaluarea prejudiciului

să se aplice dobânda prevăzută de art. 124 alin. (2) și art. 120 alin. (7) C. proc.

fisc.

.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 19/CA/2009-PI

din 2 februarie 2009, a admis acțiunea și în consecință, a obligat pârâtele, în

solidar, la plata sumei de 1.854.218,54 RON cu titlu de despăgubiri și a sumei de

2.290,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin încheierea

din 4 martie 2009, aceeași instanță a obligat pe pârâți în solidar și la plata către

reclamantă a dobânzii aferente sumei nerestituite de 489.626,89 RON, dobândă ce

urmează a fi calculată de la data de 1 mai 2007 până la data plății sumei datorate

de către pârâți.

Pentru a pronunța soluția

pe fondul cauzei, instanța a reținut că, urmare anulării parțiale a procesului-verbal

de control nr. RR/2004, cu privire la suma de 52.186.065.996 ROL și a măsurii diminuării

impozitului pe profit virat în plus cu suma de 21.240.411 ROL, reclamanta este îndreptățită

la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul suportat de aceasta pentru lipsirea

de posibilitatea folosirii acestei sume, încasate în temeiul unui act nelegal, pe

perioada cuprinsă între achitarea în tranșe a acestei sume și data restituirii de

către organul de control, prejudiciu stabilit prin expertiza efectuată în cauză

și în care s-a ținut cont de faptul că această sumă a fost achitată în mai multe

tranșe.

Cu privire la reținerea

sumei de 488.183 RON, reprezentând accesorii ale obligațiilor principale, stabilite

prin deciziile nr. 346-349 din 22 iunie 2005, instanța de fond a considerat că,

întrucât obligațiile principale de plată au fost anulate și accesoriul urmează calea

principalului, suma menționată trebuia, de asemenea, restituită, fiind încasată,

dar nedatorată.

Referitor la cererea de

completare a dispozitivului hotărârii pronunțate, formulată de reclamantă, instanța

a apreciat că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., cu precizările formulate de societate la data de 19 ianuarie

2009 și cu împrejurarea că aceasta este îndreptățită la despăgubiri reprezentând

prejudiciul suferit prin lipsirea sa de folosința sumei de 489.626,89 RON pe perioada

25 mai 2005 - 30 aprilie 2007, așa cum s-a reținut prin sentința nr. 19/CA/2009,

precum și la despăgubiri pentru perioada cuprinsă de la 1 mai 2007 până la data

restituirii sumei, despăgubiri ce vor fi calculate la nivelul dobânzii prevăzute

de C. proc. fisc.

3

. Recursul declarat de

pârâte.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Satu Mare, în nume propriu și în numele

pârâtei A.N.A.F., invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, împotriva

sentinței și a încheierii din 4 martie 2009, pronunțate în cauză de Curtea de Apel

Oradea, a declarat recurs, în mod distinct, și pârâta A.N.A.F., invocând motivul

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul declarat și motivat

de pârâta D.G.F.P. a Județului Satu Mare nu cuprinde nicio critică punctuală la

adresa sentinței atacate, ci prezintă istoricul litigiilor părților, insistând asupra

motivelor cererii de chemare în judecată pe care recurenta le consideră nefondate.

Din expunerea prezentată

de această recurentă, Înalta Curte decelează totuși următoarele critici:

A)

. Lipsa de temei legal

a cererii de restituire a accesoriilor în sumă de 488.153 RON.

Recurenta susține că deciziile

de calcul accesorii nr. 346, 347, 348 și 349 din data de 22 iunie 2005 se bucură

de prezumția de legalitate, câtă vreme nu au fost desființate pe cale administrativă

sau judecătorească.

B)

. Concluziile raportului

de expertiză contabilă contravin art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc. și pct. 2 Cap 1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004.

La acest punct, recurenta

insistă asupra faptului că debitul principal a fost restituit în termenul legal

de 45 de zile de la data depunerii documentației complete, așa încât nu datorează

dobânzi.

Pe lângă aspectele învederate

de recurenta D.G.F.P. Satu Mare, recurenta A.N.A.F. formulează următoarele motive

de recurs:

C)

. Instanța de fond a ignorat

împrejurarea că intimata nu a respectat procedura instituită de art. 120 alin. (2)

din O.G. nr. 92/2003 și pct. 1, 2, 4 și 6 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice

nr. 1899/2004.

Această recurentă afirmă

că societatea intimată nu poate pretinde dobânzi pentru restituirea cu întârziere

a sumelor de la buget, întrucât nu a depus o astfel de cerere la Direcția Generală

de Administrare a Marilor Contribuabili.

Ca atare, potrivit raționamentului

recurentei, singura posibilitate legală pe care o avea reclamanta era aceea de a

solicita instanței de contencios administrativ să oblige pe A.N.A.F. sau Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la soluționarea cererii de acordare

a dobânzilor iar nu la obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în cuantum de

1.854.218,54 ROL.

D)

. Cheltuielile de judecată

au fost acordate cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta arată că nu

se află în culpă procesuală iar prin atitudinea sa în cursul procesului nu a determinat

efectuarea niciunei cheltuieli. În plus, consideră că pentru a fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată, reclamanta trebuia să câștige irevocabil procesul, ceea

ce nu era cazul la data pronunțării sentinței.

Cât privește încheierea

pronunțată de Curtea de Apel la data de 4 martie 2009, recurenta A.N.A.F. reiterează

criticile expuse în cuprinsul motivului de recurs prezentat la lit. c).

4

. Întâmpinarea formulată

de intimata SC P. SRL, Satu Mare

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 19 septembrie 2009, intimata SC P. SRL, Satu Mare a solicitat respingerea

recursurilor ca nefondate.

Intimata susține că, la

fel ca la judecata cauzei în primă instanță, recurentele au adoptat strategia confuziei

obiectului acțiunii, în lipsa unor argumente care să reprezinte critici ale hotărârii

recurate.

Răspunzând criticilor

formulate de recurente, intimata arată în esență că:

A).

Prin sentința nr. 99/CA

din 02 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, irevocabilă prin decizia nr. 4775

din 16 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentele au fost

obligate la restituirea sumei de 488.153 RON, reprezentând accesorii încasate nelegal.

B)

. Expertiza efectuată

în cauză a fost contestată pur formal și nu s-a cerut efectuarea unei contraexpertize.

C)

. Anterior promovării

acțiunii, intimata-reclamantă a solicitat recurentelor-pârâte, prin cererile de

acordare a despăgubirilor înregistrate sub nr. X din 30 octombrie 2006 la A.N.A.F.

și nr. Y din 27 octombrie 2006 la D.G.F.P. Satu Mare, repararea prejudiciului cauzat

prin încasarea sumelor din conturile societății comerciale în baza unor acte administrative

nelegale.

Atât în aceste cereri

cât și în acțiune a precizat că solicită obligarea pârâtelor la acordarea de despăgubiri,

în temeiul Legii contenciosului administrativ, iar nu plata dobânzilor la care se

referă art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. Pentru calcularea despăgubirilor a fost

avut în vedere cuantumul dobânzii prevăzut de art. 124 alin. (2) și art. 120

alin. (7) din același Cod, pentru că aceste dispoziții legale cuprind o evaluare

legală a daunelor interese cuvenite contribuabililor.

D)

. Nefiind îndeplinită

condiția exoneratoare prevăzută de art. 275 C. proc. civ., în mod legal au fost

obligate recurentele, care au „căzut în pretenții”, la plata cheltuielilor de judecată.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

1.

Argumentele de fapt și

de drept ale instanței de recurs.

Examinând sentința și

încheierea atacate prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele,

Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru motivele prezentate în

continuare.

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea

recurentelor-pârâte la plata despăgubirilor cuvenite pentru prejudiciul cauzat ca

efect al emiterii unor acte administrativ fiscale anulate irevocabil prin hotărâri

judecătorești, invocând, ca temei legal, dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 19

din Legea nr. 554/2004.

În esență, după cum s-a

expus la pct. 12, în timp ce pe rolul instanței judecătorești se afla acțiunea de

anulare a deciziei nr. 74 din 22 martie 2004 a A.N.A.F. prin care se soluționase

contestația intimatei împotriva procesului-verbal de control nr. RR/2004 emis de

D.G.F.P. a Județului Satu Mare, recurenta-pârâtă D.G.F.P. Satu Mare a încasat din

conturile societății comerciale suma de 52.186.065.996 ROL, precum și accesorii

în valoare totală de 4.881.542.431 ROL.

Prin decizia nr. 4043

din 27 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, admițându-se recursul SC L.G.T. SRL Satu Mare (actuală SC P. SRL) au

fost anulate actele administrativ fiscale atacate, pentru suma de 52.186.065.996

ROL reprezentând impozit asupra veniturilor obținute de persoane nerezidente, majorări,

dobânzi și penalități de întârziere, precum și măsura diminuării impozitului pe

profit virat suplimentar.

Cât privește accesoriile

stabilite prin deciziile nr. 346-349 din 22 iunie 2005 al D.G.F.P. Satu Mare, în

cuantum de 4.881.542.431 ROL, prin sentința nr. 99/CA din 02 iunie 2008 a Curții

de Apel Oradea, irevocabilă, s-a admis acțiunea SC P. SRL, anulându-se actele administrativ

fiscale atacate.

Deși intimata a solicitat

restituirea întregii sume încasate nelegal de recurente, formulând cererea înregistrată

sub nr. Z din 20 iulie 2005, acestea au refuzat inițial, considerând că certificatul

cu soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este suficient pentru

a proba justețea cererii. Abia la data de 2 februarie 2006, în baza deciziei de

restituire din 25 ianuarie 2006 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili i s-a restituit suma încasată, mai puțin accesoriile. Referitor la

acestea, organul fiscal și-a motivat refuzul pe împrejurarea că decizia nr.

4043 din 27 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a referit numai

la obligațiile principale, nu și la accesorii.

În justificarea prejudiciului

suferit de societatea comercială intimată prin emiterea actelor administrativ fiscale

nelegale și corelativ, prin încasarea din conturile sale a sumelor indicate, Curtea

de Apel a reținut în mod just că i se cuvin despăgubiri pentru indisponibilizarea

acestora. Pentru evaluarea despăgubirilor a fost efectuată o expertiză contabilă

ale cărei concluzii au fost însușite de Curtea de Apel, expertul aplicând dobânda

prevăzută de art. 124 alin. (2) și art. 120 alin. (7) C.  proc. fisc., pentru că

aceste dispoziții cuprind o evaluare legală a daunelor interese care se cuvin contribuabililor,

pentru întreaga perioadă cuprinsă între încasarea sumelor și restituirea efectivă.

Răspunzând concret criticilor

formulate de recurentă Înalta Curte reține următoarele:

A).

Susținerile recurentei

D.G.F.P. Satu Mare referitoare la prezumția de legalitate a deciziilor de calcul

accesorii nr. 346-349 din 22 iunie 2005 sunt complet lipsite de suport.

Chiar în considerentele

sentinței recurate se arată că acestea au fost anulate irevocabil de instanțele

judecătorești, prin hotărârile anterior indicate. De altfel, potrivit dispozițiilor

art. 47 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.:

„Desființarea totală sau

parțială, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creanțe

fiscale principale atrage desființarea totală sau parțială a actelor administrative

prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale

anulate, chiar dacă acesta au devenit definitive în sistemul căilor administrative

de atac”.

Această soluție legislativă

este o reflectare a principiului „accesorium sequitur principale” și este de natură

a simplifica procedura administrativ fiscală, preîntâmpinând prejudicierea patrimoniului

contribuabilului în situația în care debitul principal nu subzistă.

B).

Expertiza contabilă efectuată

în cauză a fost contestată generic, recurentele afirmând la judecata în primă instanță

că „sumele stabilite nu se justifică”. În lipsa unor critici punctuale la primul

termen după depunerea lucrării ori a solicitării unei contraexpertize în temeiul

art. 212 alin. (2) C. proc. civ., recurentele nu pot invoca direct în recurs aspecte

care vizează calculul efectiv al sumelor stabilite cu titlu de despăgubire.

C).

În cuprinsul acestui

motiv de recurs, recurenta A.N.A.F. combate modul în care prima instanță a interpretat

și aplicat dispozițiile art. 120 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 precum și textele

corespunzătoare din actul normativ inferior, Ordinul Ministrului Finanțelor Publice

nr. 1899/2004.

După cum bine a arătat

în întâmpinarea formulată intimata SC P. SRL, Satu Mare, premisa de la care pornește

recurenta este greșită. Obiectul acțiunii soluționate de Curtea de Apel nu privește

acordarea dobânzilor reglementate de art. 124 raportat la art. 120 C. proc. fisc.

și prin urmare, nu este incidentă procedura reglementată în aceste texte legale.

Raportarea la dispozițiile

art. 124 C. proc. fisc. s-a făcut numai în contextul în care, pentru repararea prejudiciului

cauzat intimatei prin indisponibilizarea nelegală a sumelor anterior indicate, singurul

reper îl reprezenta suma stabilită de legiuitor cu titlu de dobândă pentru sumele

de restituit sau de rambursat de la buget. Această evaluare legală a prejudiciului

pe care îl suferă contribuabilul a fost avută în vedere de expertul contabil pentru

stabilirea concretă a prejudiciului suportat de societatea comercială în perioada

de referință.

D).

Cheltuielile de judecată

au fost acordate în mod legal, câtă vreme, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ.:

„Partea care cade în pretenții

va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

Pârâtele au pierdut procesul,

deci datorează cheltuieli de judecată reclamantei.

2.

Soluția Înaltei Curți

și temeiul legal al acesteia.

Pentru toate considerentele

expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge ambele recursuri ca nefondate,

atât sentința civile nr. 19/CA/2009-PI din 2 februarie 2009, cât și încheierea pronunțată

la 4 martie 2009 fiind date cu aplicarea corectă a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de D.G.F.P. Satu Mare în nume propriu și în numele A.N.A.F. împotriva sentinței

civile nr. 19/CA/2009-PI din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, și de A.N.A.F. împotriva aceleiași sentințe

și a încheierii din 4 martie 2009 pronunțate de aceeași instanță, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.