ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2654/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 decembrie 2006,

reclamanta SC P. SRL Satu Mare a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Satu Mare la plata sumei de 2.870.199,84 ROL, reprezentând dobânda

calculată până la data de 15 decembrie  2006 pentru prejudiciul cauzat prin reținerea

cu titlu de obligații fiscale a sumei de 57.082.338.917 ROL.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că obligațiile fiscale în sumă de 57.082.338.917 ROL au fost

stabilite prin procesul-verbal de control din 6 ianuarie 2004 și decizia nr. 74

din 22 martie 2004, dar au fost anulate prin decizia nr. 4043 din 27 iunie 2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Reclamanta a precizat

că obligațiile fiscale respective au fost executate integral până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în anulare și restituirea sumelor încasate nelegal a fost

dispusă prin decizia de restituire nr. 31764 din 25 ianuarie 2006, dar nu i s-au

acordat și despăgubiri pentru restituirea cu întârziere a acestor sume de la bugetul

de stat. Prejudiciul a fost calculat de reclamantă la suma de 2.870.199,84 ROL reprezentând

dobânda prevăzută de art. 120 alin. (2) C. proc. fisc.

Prin sentința nr. 156/CA/2007-PI

din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâții în solidar să plătească

reclamantei despăgubiri în sumă de 1.561.694,57 ROL, reprezentând dobânzi aferente

sumelor de 5.218.607 ROL și respectiv, 2.123,84 ROL.

Hotărând astfel, instanța

de fond a reținut că actele administrativ fiscale emise de pârâți au fost anulate,

iar în patrimoniul reclamantei s-a produs o pagubă de la data reținerii sumelor

stabilite nelegal prin actele de control.

Pentru repararea acestui

prejudiciu, s-a considerat că reclamanta are dreptul la plata dobânzii stabilite

de C. proc. fisc., deoarece legiuitorul a prezumat că nerestituirea în termen a

sumelor nedatorate de contribuabil produce aceste dobânzi.

Instanța de fond a apreciat

că nu sunt aplicabile prevederile art. 117 din O.G. nr. 92/2003, în sensul că acordarea

dobânzii nu este condiționată de depășirea termenului de 45 de zile pentru restituirea

sumelor solicitate, întrucât sumele respective reprezintă despăgubiri pentru nelegalitatea

actelor de control și nu debite plătite din eroare, fără temei legal.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Satu

Mare, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice și Agenția Națională

de Administrare Fiscală pentru Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Recurentele au solicitat

modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata-reclamantă,

motivând că debitul în sumă de 5.218.607 RON, anulat prin hotărâre judecătorească

irevocabilă, a fost restituit în termenul prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003,

republicată, astfel că nu există temei legal pentru plata dobânzilor acordate de

instanța de fond.

Recurenta Agenția Națională

de Administrare Fiscală a susținut că instanța de fond a aplicat eronat prevederile

art. 120 din O.G. nr. 92/2003 republicată, deoarece nu a avut în vedere că intimata-reclamantă

nu a respectat aceste cerințe legale și nu a depus la organul fiscal competent o

cerere distinctă de acordare a dobânzilor pentru restituirea cu întârziere a sumelor

solicitate la restituire.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate

aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile

pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 4043

din 27 iunie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, au fost anulate în parte procesul-verbal din 6

ianuarie 2004 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare și decizia

nr. 74 din 22 martie 2004 a Ministrului Finanțelor Publice cu privire la suma totală

de 52.186.065.996 ROL, reprezentând impozit asupra veniturilor obținute de persoane

nerezidente, majorări și dobânzi de întârziere și penalități, precum și măsura diminuării

impozitului pe profit virat suplimentar.

În baza cererii de restituire

nr. 30292 din 1 noiembrie 2005, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a întocmit decizia nr. 31764 din

25 ianuarie 2006 de restituire către intimata-reclamantă a sumei de 52.186.065.996

ROL, respingând cererea de restituire a debitelor accesorii în sumă de 488.153 RON,

cu motivarea că acestea nu se încadrează în categoria sumelor definite prin

art. 113 din O.G. nr. 92/2003.

În prezenta cauză, s-au

solicitat despăgubiri în sumă de 2.870.199,84 RON reprezentând dobânzi calculate

până la data de 15 decembrie 2006 pentru reținerea nelegală a sumei de 5.708.233,89

RON, în baza actelor administrativ-fiscale anulate prin hotărâre judecătorească

irevocabilă.

Instanța de fond a acordat

aceste despăgubiri cu titlu de dobânzi aferente debitelor în sumă de 52.186.065.996

ROL și respectiv, 21.240.411 ROL, stabilind că recurentele-pârâte datorează suma

de 1.561.694,57 ROL.

Hotărârea astfel pronunțată

este nelegală și netemeinică, urmând a fi casată și a se dispune trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

În primul rând, se constată

că nu a fost corect determinat obiectul cererii de chemare în judecată în raport

de decizia nr. 40473 din 27 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit acestei hotărâri

irevocabile, procesul-verbal de control din 6 ianuarie 2004 și decizia nr. 74 din

22 martie 2004 au fost anulate pentru suma totală de 52.186.065.996 ROL, sumă care

a fost restituită intimatei-reclamante prin decizia nr. 31764 din 25 ianuarie 2006.

Această decizie de restituire

nu a fost contestată de intimata-reclamantă cu privire la impozitul pe profit suplimentar

în sumă de 21.240.411 ROL și cu toate acestea, instanța de fond și-a însușit concluziile

expertizei contabile și a acordat dobânda aferentă în sumă de 1.957,32 RON pentru

perioada 15 decembrie 2003 - 30 aprilie 2007, depășind chiar obiectul cererii formulate

pentru dobânzi calculate până la data de 15 decembrie 2006.

De altfel, din cererea

nr. 5862 din 21 iulie 2005 depusă de intimata-reclamantă la Direcția Generală a

Finanțelor Publice Satu Mare rezultă că s-a solicitat la restituire suma de 5.708.884,88

RON, din care suma totală de 52.207.306.407 ROL a fost reținută în baza actelor

anulate, iar diferența de 4.881.542.431 ROL a fost încasată ca debite accesorii.

În consecință, pentru

debitul în sumă de 21.240.411 RON reprezentând impozit pe profit virat în plus,

instanța de fond nu a verificat dacă s-a formulat cerere de restituire și dacă s-a

cauzat intimatei-reclamante prejudiciul invocat prin acțiune pentru plata despăgubirilor

solicitate.

Referitor la dobânzile

aferente debitului în sumă de 52.207.306.407 ROL, instanța de fond a preluat de

asemenea, concluziile expertizei contabile și a obligat recurentele-pârâte la plata

de despăgubiri în sumă de 1.559.737,25 RON, calculate pentru perioada de 25

februarie 2004 - 2 februarie 2006.

Despăgubirile au fost

stabilite pentru întreaga perioadă 25 februarie 2004 - 2 februarie 2006, fără a

se avea în vedere că suma de 52.207.306.407 ROL nu a fost achitată integral la data

de 25 februarie 2004, ci în mod eșalonat, în perioada 25 februarie 2004 - 25

iunie 2005, așa după cum s-a precizat în acțiune.

În atare situație, se

impunea efectuarea unui calcul corect, pe baza de înscrisuri cu dată certă, pentru

evaluarea prejudiciului în funcție de data reținerii fiecărei sume din patrimoniul

intimatei-reclamante.

De asemenea, se constată

că instanța de fond nu a stabilit cauza juridică a litigiului, deoarece a acordat

plata de dobânzi potrivit art. 120 alin. (2) C. proc. fisc., deși a înlăturat aplicarea

Normelor procedurale prevăzute de această reglementare, cu motivarea că plata dobânzii

nu este condiționată de depășirea termenului de 45 de zile pentru soluționarea cererii

de restituire.

Pentru considerentele

expuse, se impune stabilirea cadrului procesual al litigiului, a temeiului juridic

pentru cererea formulată, pentru a se verifica dacă poate fi angajată răspunderea

patrimonială a celor două autorități recurente, prin obligarea lor la plata daunelor

materiale pretinse de intimata-reclamantă.

În consecință, Înalta

Curte va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Satu Mare, în nume propriu

și în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, precum și de Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței

nr. 156/CA/2007-PI din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.