ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4520/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC F. SRL Satu Mare a chemat

în judecată D.G.F.P. Satu Mare, solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâta să dispună anularea Deciziei nr. 78042 din 5 decembrie 2007, precum și a

actelor ce au stat la baza emiterii ei, constatând ca stinse toate obligațiile

datorate de reclamantă la bugetul de stat, stabilite conform convenției nr. 138

din 24 iunie 2003, dispunând restituirea întregii garanții constituite în acest

sens la Trezoreria Operativă a municipiului Satu Mare cu O.P. nr. 621 din 19

iunie 2007.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că prin Convenția nr. 138 din 24 iunie 2003 încheiată de SC F. SRL și D.G.F.P.

Satu Mare s-a convenit eșalonarea plății datoriilor la bugetul de stat conform

graficului anexat acțiunii, toate sumele stabilite și datorate conform

graficului fiind achitate cu respectarea strictă a scadențelor.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89/CA/2008-PI

din 26 mai 2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că în cauză nu se pune problema rațiunii constituirii unui

fond de garanție și nici a sancțiunii rezoluțiunii unilaterale a convenției în

cazul neconstituirii fondului de garanție, ci problema care se pune este aceea

a valabilității unei convenții.

Referitor la sumele stabilite prin

Convenție și achitate, reprezentând obligații datorate de reclamantă bugetului

de stat, s-a reținut că acestea sunt stinse, nereprezentând vreun motiv de

anulare a convenției nr. 138 din 24 iunie 2003.

Cât privește restituirea garanției, s-a

reținut că aceasta nu poate fi restituită ci urmează să fie executată în contul

obligațiilor restante datorate de reclamantă.

Împotriva sentinței nr. 89/CA/2008-P.I

din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC F. SRL Satu

Mare, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea

hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei și a anulării

deciziei nr. 78042 din 5 decembrie 2007 precum și a actelor care au stat la

baza emiterii acestei decizii, cu consecința constatării ca stinse a tuturor

obligațiilor datorate de societatea recurentă la bugetul de stat și stabilite

conform convenției nr. 138 din 24 iunie 2003 și a dispunerii restituirii

întregii garanții constituite în acest sens la Trezoreria Operativă a

Municipiului Satu-Mare cu ordinul de plată nr. 621 din 19 iunie 2008.

A învederat recurenta reclamantă, prin motivele de recurs, că prin

Convenția nr. 138 din 24 iunie 2003 încheiată de SC F. SRL Satu-Mare și D.G.F.P.

Satu-Mare părțile au convenit eșalonarea plății datoriilor în sumă de

2.829.935.880 lei vechi la bugetul de stat, cu scutirea de plată a dobânzilor

de 5.135.383.969 lei vechi și 63.001.130 lei vechi penalități, cu condiția

respectării termenelor de plată a sumelor datorate și stabilite în graficul

anexă, având ultima rată în data de 13 iunie 2008 și a constituirii în termen

de 60 de zile de la data încheierii convenției a unei garanții de 319.540.246

lei vechi. Toate obligațiile stabilite și datorate conform graficului au fost

achitate de societate, cu respectarea strictă a scadențelor, cu excepția

constituirii în termen a fondului de garanție.

Prima instanță, deși a reținut corect că toate obligațiile au fost

achitate de societate conform graficului stabilit, fără temei a apreciat că în

mod corect organul administrativ-fiscal, prin procesul verbal nr. 30438 din 3

aprilie 2007, D.G.F.P., A.F.P. Satu Mare a dispus în mod unilateral anularea

Convenției nr. 138 din 24 iunie 2003, întrucât societatea nu ar fi constituit

în termen fondul de garanție.

Hotărârea primei instanțe a fost apreciată ca nelegală, prin prisma

următoarelor critici: -condițiile de valabilitate, natura juridica și efectele

juridice produse de actul încheiat de cele două părți, sunt subsumate nu numai

dispozițiilor speciale prevăzute de O.U.G. 40/2002, cu modificări și

completări, ci și dispozițiilor art. 969 C. civ. iar prima instanță ignoră ce

decurge din acest text de lege, - caracterul sinalagmatic, bilateral al

„acestui act, cu consecințele de rigoare: obligativitatea acordului ambelor

părți la modificare, desființare înainte de ajungerea la termen etc.; - în

lipsa unei prevederi exprese, greșit s-a apreciat de instanța de fond că

termenul de 60 de zile pentru constituirea garanției specificată in convenție,

ar fi o condiție cumulativă esențială a convenției, ce ar atrage desființarea

unilaterală a acesteia; -neîndeplinirea obligației societății cocontractante de

a constitui fondul de garanție, în termen de 60 de zile de la data încheierii

Convenției, putea fi invocată de partea interesată drept cauză de anularea

convenției, cu toate consecințele de rigoare. Problema la care nu a răspuns

corect instanța de fond, este dacă acest motiv de anularea convenției, chiar

unilaterală, poate opera oricând pe durata întinderii obligațiilor, sau această

cauză de anulare este limitată in timp.

În opinia recurentei reclamante, o astfel de cauză de anulare poate fi

invocată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, termen care a început să

curgă de la expirarea celor 60 de zile prevăzut în convenție pentru

constituirea fondului de garanție, respectiv 23 august 2003. Raportat la data

invocării de către intimată a nerespectării acestui termen, - după 4 ani,

respectiv la data întocmirii procesului verbal nr. 30438 din 3 aprilie 2007, o

astfel de cauză de nulitate a convenției respective nu mai putea opera termenul

de prescripție fiind de mult împlinit. În acest sens trebuie interpretată, s-a

arătat, și dispoziția din art. 25 din O.U.G. nr. 40/ 2002 cu modificări

potrivit căreia „Nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care

s-au acordat înlesnirile la plată atrage anularea acestora”. Instanța de fond a

interpretat eronat aceste dispoziții și în mod greșit nu a dat curs cererii

reclamantei, perfect întemeiată, pentru considerentele de mai sus.

Recursul

este fondat și va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate sensul

admiterii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, a

anulării deciziei nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu-Mare

precum și a procesului verbal de constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeași

autoritate și a dispunerii restituirii către reclamantă a garanției depuse cu

ordinul de plată nr. 621 din 19 iunie 2007, pentru considerentele ce urmează.

Este

de necontestat, în cauză, că în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 40/2002

pentru recuperarea arieratelor bugetare, cu modificările și completările

ulterioare, între reclamanta SC F. SRL Satu - Mare, prin reprezentanții legali,

și D.G.F.P. Satu - Mare s-a încheiat la data de 24 iunie 2003, convenția

înregistrată sub nr. 138/ 2003, prin care, urmare cererii formulate de

reclamantă în vederea acordării de înlesniri la plata obligațiilor restante la

bugetul de stat, s-au aprobat următoarele: eșalonarea la plată pe cel mult 60

de luni cu cel mult 6 luni perioada de grație cuprinsă în perioada de

eșalonare, diferențiat pe activitate proprie, sucursale, și pe obligații

conform Legii nr. 491/2002 restante, în sumă totală de 2.829.935.880 lei,

conform graficelor de eșalonare la plată trecute în anexe și care fac parte

integrantă din convenție; scutirea la plata a dobânzilor în sumă totală de

5.135.385.969 lei și a penalităților de întârziere în sumă totală de 63.001.130

lei.

Înlesnirea

la plata obligațiilor la bugetul de stat s-a acordat cu următoarele condiții:

achitarea obligațiilor curente la bugetul de stat, cu termene scadente începând

cu data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a convenției;

neparticiparea societății comerciale la nici o procedură de privatizare

organizată de instituțiile publice implicate sau de agenții de privatizare, în

vederea cumpărării de acțiuni la alte societăți comerciale sau la

achiziționarea de alte valori mobiliare ori părți sociale pe perioada în care

se beneficia de înlesnirile la plată acordate; obligația de transmitere de către

beneficiar și în favoarea organului fiscal teritorial unde debitorul este

înregistrat ca plătitor de taxe, impozite contribuții sau alte venituri ale

bugetului de stat a oricărei intenții de înstrăinare de active pe toată

perioada derulării înlesnirii: constituirea unei garanții, în sumă de

128.436.638 lei, pentru obligațiile restante până la 31 decembrie 2002, în

termen de 60 de zile de la data încheierii convenției; constituirea unei

garanții, în sumă de 319.540.246 lei, pentru obligațiile restante după 1

ianuarie 2003, în același termen de 60 de zile de la data încheierii

convenției.

Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 3 aprilie 2007 de

inspectori din cadrul D.G.F.P., A.F.P. Satu-Mare s-a reținut că reclamanta nu a

respectat condiția din convenție referitoare la constituirea garanției la

termenele prevăzute în aceasta și s-a constatat că societatea comercială

datorează în consecință, urmare pierderii înlesnirilor la plată pe temeiul

nerespectării condiției menționate, la bugetul de stat, suma totală de 654.855

RON. Contestația recurentei formulată împotriva procesului-verbal de control a

fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă

de șeful Administrației finanțelor publice a municipiului Satu - Mare, cu motivarea

că garanția pe care reclamanta o avea de depus conform prevederilor art. 4 pct.

1 și pct. 2 din convenție nu a fost constituită în termen de 60 de zile de la

data încheierii convenției, până la data de 23 august 2003.

Potrivit

dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea

arieratelor bugetare, nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în

care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, începerea sau

continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și

obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere

calculate de la data la care termenele și/sau condițiile nu au fost respectate.

Dar, în condițiile în care acordarea înlesnirilor la plată se realiza,

potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 40/ 2002, prin intermediul unei

convenții, își găsesc aplicarea, cât privește cazurile și condițiile de

desființare a acesteia, dispozițiile referitoare la prescripția dreptului la

acțiune din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Or,

potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, cu

modificările și completările ulterioare, dreptul la acțiune, având un obiect

patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul

stabilit de lege, iar conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din același act

normativ, termenul prescripției este de 3 ani. Termenul de prescripție de 3 ani

începe să curgă, în acord cu prescripțiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958,

de la data când se naște dreptul la acțiune sau, după caz, dreptul de a cere

executarea silită.

În

cauză, recurenta reclamantă SC F. SRL Satu-Mare, potrivit convenției din 24

iunie 2003 încheiate cu D.G.F.P. Satu-Mare, avea obligația de constituire a unei

garanții, în sumă de 128.436.638 lei, pentru obligațiile restante până la 31

decembrie 2002 și de constituire, de asemenea, a unei alte garanții, în sumă de

319.540.246 lei, pentru obligațiile restante după 1 ianuarie 2003, în termen de

60 de zile de la data încheierii convenției, respectiv până la data de 23

august 2003.

Anularea, prin

procesul verbal de constatare încheiat la 3 aprilie 2007 de inspectorii din

cadrul D.G.F.P. Satu-Mare, A.F.P. Satu-Mare, a înlesnirilor la plată stabilite

prin convenția nr. 138 din 24 iunie 2003, s-a dispus în mod exclusiv pe temeiul

nerespectării de către SC F. SRL Satu-Mare a obligației de a constitui, până la

data de 23 august 2003, a garanției în sumă totală de 447.976.884 lei. Dreptul

organului fiscal de a proceda însă la desființarea, pe acest motiv, a

convenției, cu efectul pierderii de către reclamantă a beneficiului

înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare acordate, era prescris la data

întocmirii procesului verbal nr. 30438 din 3 aprilie 2007. Într-adevăr, termenul

de prescripție a dreptului la acțiune având ca scop desființarea convenției

pentru cazul neîndeplinirii de către recurentă a obligației de constituire a

garanțiilor a început să curgă la data nașterii acestui drept, respectiv la

data de 23 august 2003, și s-a împlinit în cursul lunii august 2006, anterior

întocmirii de către inspectorii din cadrul Administrației finanțelor publice a

municipiului Satu-Mare a procesului verbal de constatare în discuție.

În

raport de cele mai sus arătate, se apreciază că motivele de recurs invocate de

reclamantă sunt întemeiate astfel că se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (2)

și (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de recurenta SC F. SRL

Satu-Mare împotriva sentinței civile nr. 89/CA/2008 P.I din 26 mai 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios

administrativ formulată de reclamantă, a anulării deciziei nr. 78042 din 3

decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu-Mare precum și a procesului-verbal de

constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeași autoritate fiscală și a

dispunerii restituirii către reclamantă a garanției depuse cu ordinul de plată

nr. 621 din 19 iunie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC F. SRL

Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 89/CA/2008-PI din 26 mai 2008 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

admite acțiunea în contencios administrativ și anulează decizia nr. 78042 din 3

decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu Mare precum și procesul-verbal de

constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeași autoritate fiscală.

Dispune restituirea garanției depusă de

reclamantă cu O.P. nr. 621 din 19 iunie 2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

decembrie 2008.