ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4520/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC F. SRL Satu Mare a chemat în judecată D.G.F.P. Satu Mare, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Deciziei nr. 78042 din 5 decembrie 2007, precum și a actelor ce au stat la baza emiterii ei, constatând ca stinse toate obligațiile datorate de reclamantă la bugetul de stat, stabilite conform convenției nr. 138 din 24 iunie 2003, dispunând restituirea întregii garanții constituite în acest sens la Trezoreria Operativă a municipiului Satu Mare cu O.P. nr. 621 din 19 iunie 2007. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Convenția nr. 138 din 24 iunie 2003 încheiată de SC F. SRL și D.G.F.P.

Satu Mare s-a convenit eșalonarea plății datoriilor la bugetul de stat conform graficului anexat acțiunii, toate sumele stabilite și datorate conform graficului fiind achitate cu respectarea strictă a scadențelor. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89/CA/2008-PI din 26 mai 2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în cauză nu se pune problema rațiunii constituirii unui fond de garanție și nici a sancțiunii rezoluțiunii unilaterale a convenției în cazul neconstituirii fondului de garanție, ci problema care se pune este aceea a valabilității unei convenții.

Referitor la sumele stabilite prin Convenție și achitate, reprezentând obligații datorate de reclamantă bugetului de stat, s-a reținut că acestea sunt stinse, nereprezentând vreun motiv de anulare a convenției nr. 138 din 24 iunie 2003. Cât privește restituirea garanției, s-a reținut că aceasta nu poate fi restituită ci urmează să fie executată în contul obligațiilor restante datorate de reclamantă.

Împotriva sentinței nr. 89/CA/2008-P.I din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC F. SRL Satu Mare, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei și a anulării deciziei nr. 78042 din 5 decembrie 2007 precum și a actelor care au stat la baza emiterii acestei decizii, cu consecința constatării ca stinse a tuturor obligațiilor datorate de societatea recurentă la bugetul de stat și stabilite conform convenției nr. 138 din 24 iunie 2003 și a dispunerii restituirii întregii garanții constituite în acest sens la Trezoreria Operativă a Municipiului Satu-Mare cu ordinul de plată nr. 621 din 19 iunie 2008. A învederat recurenta reclamantă, prin motivele de recurs, că prin Convenția nr. 138 din 24 iunie 2003 încheiată de SC F. SRL Satu-Mare și D.G.F.P.

Satu-Mare părțile au convenit eșalonarea plății datoriilor în sumă de 2.829.935.880 lei vechi la bugetul de stat, cu scutirea de plată a dobânzilor de 5.135.383.969 lei vechi și 63.001.130 lei vechi penalități, cu condiția respectării termenelor de plată a sumelor datorate și stabilite în graficul anexă, având ultima rată în data de 13 iunie 2008 și a constituirii în termen de 60 de zile de la data încheierii convenției a unei garanții de 319.540.246 lei vechi. Toate obligațiile stabilite și datorate conform graficului au fost achitate de societate, cu respectarea strictă a scadențelor, cu excepția constituirii în termen a fondului de garanție. Prima instanță, deși a reținut corect că toate obligațiile au fost achitate de societate conform graficului stabilit, fără temei a apreciat că în mod corect organul administrativ-fiscal, prin procesul verbal nr. 30438 din 3 aprilie 2007, D.G.F.P., A.F.P.

Satu Mare a dispus în mod unilateral anularea Convenției nr. 138 din 24 iunie 2003, întrucât societatea nu ar fi constituit în termen fondul de garanție. Hotărârea primei instanțe a fost apreciată ca nelegală, prin prisma următoarelor critici: -condițiile de valabilitate, natura juridica și efectele juridice produse de actul încheiat de cele două părți, sunt subsumate nu numai dispozițiilor speciale prevăzute de O.U.G. 40/2002, cu modificări și completări, ci și dispozițiilor art. 969 C. civ.

iar prima instanță ignoră ce decurge din acest text de lege, - caracterul sinalagmatic, bilateral al „acestui act, cu consecințele de rigoare: obligativitatea acordului ambelor părți la modificare, desființare înainte de ajungerea la termen etc.; - în lipsa unei prevederi exprese, greșit s-a apreciat de instanța de fond că termenul de 60 de zile pentru constituirea garanției specificată in convenție, ar fi o condiție cumulativă esențială a convenției, ce ar atrage desființarea unilaterală a acesteia; -neîndeplinirea obligației societății cocontractante de a constitui fondul de garanție, în termen de 60 de zile de la data încheierii Convenției, putea fi invocată de partea interesată drept cauză de anularea convenției, cu toate consecințele de rigoare.

Problema la care nu a răspuns corect instanța de fond, este dacă acest motiv de anularea convenției, chiar unilaterală, poate opera oricând pe durata întinderii obligațiilor, sau această cauză de anulare este limitată in timp. În opinia recurentei reclamante, o astfel de cauză de anulare poate fi invocată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, termen care a început să curgă de la expirarea celor 60 de zile prevăzut în convenție pentru constituirea fondului de garanție, respectiv 23 august 2003. Raportat la data invocării de către intimată a nerespectării acestui termen, - după 4 ani, respectiv la data întocmirii procesului verbal nr. 30438 din 3 aprilie 2007, o astfel de cauză de nulitate a convenției respective nu mai putea opera termenul de prescripție fiind de mult împlinit.

În acest sens trebuie interpretată, s-a arătat, și dispoziția din art. 25 din O.U.G. nr. 40/ 2002 cu modificări potrivit căreia „Nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au acordat înlesnirile la plată atrage anularea acestora”. Instanța de fond a interpretat eronat aceste dispoziții și în mod greșit nu a dat curs cererii reclamantei, perfect întemeiată, pentru considerentele de mai sus. Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, a anulării deciziei nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu-Mare precum și a procesului verbal de constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeași autoritate și a dispunerii restituirii către reclamantă a garanției depuse cu ordinul de plată nr. 621 din 19 iunie 2007, pentru considerentele ce urmează.

Este de necontestat, în cauză, că în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare, între reclamanta SC F. SRL Satu - Mare, prin reprezentanții legali, și D.G.F.P.

Satu - Mare s-a încheiat la data de 24 iunie 2003, convenția înregistrată sub nr. 138/ 2003, prin care, urmare cererii formulate de reclamantă în vederea acordării de înlesniri la plata obligațiilor restante la bugetul de stat, s-au aprobat următoarele: eșalonarea la plată pe cel mult 60 de luni cu cel mult 6 luni perioada de grație cuprinsă în perioada de eșalonare, diferențiat pe activitate proprie, sucursale, și pe obligații conform Legii nr. 491/2002 restante, în sumă totală de 2.829.935.880 lei, conform graficelor de eșalonare la plată trecute în anexe și care fac parte integrantă din convenție; scutirea la plata a dobânzilor în sumă totală de 5.135.385.969 lei și a penalităților de întârziere în sumă totală de 63.001.130 lei.

Înlesnirea la plata obligațiilor la bugetul de stat s-a acordat cu următoarele condiții: achitarea obligațiilor curente la bugetul de stat, cu termene scadente începând cu data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a convenției; neparticiparea societății comerciale la nici o procedură de privatizare organizată de instituțiile publice implicate sau de agenții de privatizare, în vederea cumpărării de acțiuni la alte societăți comerciale sau la achiziționarea de alte valori mobiliare ori părți sociale pe perioada în care se beneficia de înlesnirile la plată acordate; obligația de transmitere de către beneficiar și în favoarea organului fiscal teritorial unde debitorul este înregistrat ca plătitor de taxe, impozite contribuții sau alte venituri ale bugetului de stat a oricărei intenții de înstrăinare de active pe toată perioada derulării înlesnirii: constituirea unei garanții, în sumă de 128.436.638 lei, pentru obligațiile restante până la 31 decembrie 2002, în termen de 60 de zile de la data încheierii convenției; constituirea unei garanții, în sumă de 319.540.246 lei, pentru obligațiile restante după 1 ianuarie 2003, în același termen de 60 de zile de la data încheierii convenției.

Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 3 aprilie 2007 de inspectori din cadrul D.G.F.P., A.F.P. Satu-Mare s-a reținut că reclamanta nu a respectat condiția din convenție referitoare la constituirea garanției la termenele prevăzute în aceasta și s-a constatat că societatea comercială datorează în consecință, urmare pierderii înlesnirilor la plată pe temeiul nerespectării condiției menționate, la bugetul de stat, suma totală de 654.855 RON. Contestația recurentei formulată împotriva procesului-verbal de control a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de șeful Administrației finanțelor publice a municipiului Satu - Mare, cu motivarea că garanția pe care reclamanta o avea de depus conform prevederilor art. 4 pct. 1 și pct. 2 din convenție nu a fost constituită în termen de 60 de zile de la data încheierii convenției, până la data de 23 august 2003. Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G.

nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere calculate de la data la care termenele și/sau condițiile nu au fost respectate. Dar, în condițiile în care acordarea înlesnirilor la plată se realiza, potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 40/ 2002, prin intermediul unei convenții, își găsesc aplicarea, cât privește cazurile și condițiile de desființare a acesteia, dispozițiile referitoare la prescripția dreptului la acțiune din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Or, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, cu modificările și completările ulterioare, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani. Termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă, în acord cu prescripțiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, de la data când se naște dreptul la acțiune sau, după caz, dreptul de a cere executarea silită. În cauză, recurenta reclamantă SC F. SRL Satu-Mare, potrivit convenției din 24 iunie 2003 încheiate cu D.G.F.P.

Satu-Mare, avea obligația de constituire a unei garanții, în sumă de 128.436.638 lei, pentru obligațiile restante până la 31 decembrie 2002 și de constituire, de asemenea, a unei alte garanții, în sumă de 319.540.246 lei, pentru obligațiile restante după 1 ianuarie 2003, în termen de 60 de zile de la data încheierii convenției, respectiv până la data de 23 august 2003. Anularea, prin procesul verbal de constatare încheiat la 3 aprilie 2007 de inspectorii din cadrul D.G.F.P. Satu-Mare, A.F.P. Satu-Mare, a înlesnirilor la plată stabilite prin convenția nr. 138 din 24 iunie 2003, s-a dispus în mod exclusiv pe temeiul nerespectării de către SC F. SRL Satu-Mare a obligației de a constitui, până la data de 23 august 2003, a garanției în sumă totală de 447.976.884 lei.

Dreptul organului fiscal de a proceda însă la desființarea, pe acest motiv, a convenției, cu efectul pierderii de către reclamantă a beneficiului înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare acordate, era prescris la data întocmirii procesului verbal nr. 30438 din 3 aprilie 2007. Într-adevăr, termenul de prescripție a dreptului la acțiune având ca scop desființarea convenției pentru cazul neîndeplinirii de către recurentă a obligației de constituire a garanțiilor a început să curgă la data nașterii acestui drept, respectiv la data de 23 august 2003, și s-a împlinit în cursul lunii august 2006, anterior întocmirii de către inspectorii din cadrul Administrației finanțelor publice a municipiului Satu-Mare a procesului verbal de constatare în discuție.

În raport de cele mai sus arătate, se apreciază că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt întemeiate astfel că se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de recurenta SC F. SRL Satu-Mare împotriva sentinței civile nr. 89/CA/2008 P.I din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, a anulării deciziei nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu-Mare precum și a procesului-verbal de constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeași autoritate fiscală și a dispunerii restituirii către reclamantă a garanției depuse cu ordinul de plată nr. 621 din 19 iunie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC F. SRL Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 89/CA/2008-PI din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea în contencios administrativ și anulează decizia nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu Mare precum și procesul-verbal de constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeași autoritate fiscală. Dispune restituirea garanției depusă de reclamantă cu O.P. nr. 621 din 19 iunie 2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.