ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 685/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 17 noiembrie 2008 contestatoarea SC A. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu intimata A.D.S., a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu emis de pârâtă pentru suma de 81.625,8591 lei reprezentând redevență și penalități de întârziere la contractul de concesiune din 16 octombrie 2000, solicitând instanței să dispună - suspendarea tuturor formelor de executare începute, anularea,titlului executoriu” întrucât este legal. În motivarea contestației, contestatoarea arată că “ titlul executoriu” este emis abuziv de pârâta A.D.S.

iar suma pretinsă în cuantum de 81.625,8591 lei nu este certă, lichidă și exigibilă întrucât au fost achitate toate obligațiile aferente contractului de concesiune din 16 octombrie 2009. Situația litigioasă privind redevența datorată în calitate de concesionar a fost clarificată prin acțiunile în justiție și prin actele de verificare ale Ministerului Finanțelor Publice. Prin sentința comercială nr. 28 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL Satu Mare în contradictoriu cu A.D.S., a fost anulat parțial titlu executoriu emis respectiv dispozițiile referitoare la plata redevenței și a penalităților de întârziere, fiind menținute dispozițiile cu privire la suma de 24.560,1091 lei.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că la data de 3 octombrie 2008 intimata A.D.S. a comunicat contestatoarei titlu executoriu privind un sold al creanței acesteia în valoare totală de 81.625,8591 lei reprezentând redevență neachitată pentru anii 2001-2005, penalități de întârziere aferente, în această sumă fiind inclusă și suma de 24.960,1091 lei conform deciziei nr. 493 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Între părți au existat mai multe litigii cu privire la cuantumul redevenței datorate în baza contractului de concesiune, respectiv pentru modul de calcul al redevenței, în condițiile în care suprafața de teren exploatată s-a redus. La data de 4 iulie 2007, părțile au încheiat o tranzacție judiciară prin care la pct. 11, intimata A.D.S.

se obliga să restituie contestatoarei suma în cuantum de 249.601.091 lei reprezentând redevența achitată în plus la contractul de concesiune. Cu alte cuvinte prin tranzacția încheiată, A.D.S. recunoaște că la data de 4 iulie 2007 contestatoarea nu avea debite restante achitând în plus suma de 249.601.091 lei. O recunoaștere a faptului că nu exista debit restant la contractul de concesiune îl reprezintă și decizia nr. 275/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care Ministerul Agriculturii, A.D.S., A.N.A.F. și A.V.A.S. au fost obligate să emită ordinul comun prevăzut de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 290/2004. Relevante au fost apreciate și constatările efectuate în urma controlului financiar realizat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, control având ca obiect modul de calcul care a evidențiat și plata redevenței datorată în baza contractelor.

Concluziile raportului de control sunt în sensul că SC A. SRL Satu Mare a achitat cronologic și sistematic la zi obligațiile contractuale și nu rezultă debite restante. Ca urmare, titlu executoriu contestat în speță a fost emis pentru sume ce nu erau datorate. Împotriva sentinței comerciale nr. 28 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, a formulat recurs intimata A.D.S. arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut că titlu executor a fost emis de A.D.S. pentru sume ce nu sunt datorate în condițiile în care contractul de concesiune este valabil iar terenul se afla în posesia cesionarei contestatoare. În tranzacția menționată de instanță nu s-a prevăzut că la data de 4 iulie 2007 contestatoarea nu înregistra în evidențele A.D.S.

debite restante și nici nu a fost admis faptul că societatea a achitat în plus suma de 249.601.091 lei. Instanța de fond a reținut greșit situația de fapt întrucât prin tranzacție menționată, A.D.S. nu a recunoscut lipsa debitelor restante la data de 4 iulie 2007 ci doar s-a angajat să pună în aplicare o hotărâre judecătorească, conform prevederilor legale. Suma de 81.625,86 lei ce constituie titlu executor emis de A.D.S. este compusă din penalități pentru neachitarea în termen a redevenței aferente anului 2002; redevența pentru anul 2003, 2004, 2005, penalități aferente redevenței neachitate, redevența restantă pentru anul 2008, penalități aferente redevenței restante 2008, suma de 249.601.091 rol restituită de A.D.S.

conform tranzacției, întrucât sentința Judecătoriei Satu Mare a fost desființată. Pe parcursul anului 2008, contestatoarea debitoare a achitat de bună vie redevența restantă pentru anul 2008 în sumă de 171,66 lei cât și penalitățile aferente redevenței restante pentru anul 2008, și ca urmare acest debit are un caracter cert. Intimata SC A. SRL Satu Mare, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că recurenta nu a indicat care din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. au fost încălcate prin decizia recurată. Intimata nu a solicitat expres nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. dar a arătat că recurenta nu a indicat care din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. au fost încălcate, susținere nejustificată însă în raport de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. întrucât recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost respinse pretențiile A.D.S. și cererea de reziliere a contractului de concesiune, constatându-se faptul că SC A. SRL Satu Mare nu înregistrează debite restante la achitarea redevenței. A.D.S. București nu a pus în executare hotărârile judecătorești și nu a ținut cont de faptul că o parte din terenul concesionat a fost predat către Comisia Locală de Fond Funciar. În concluzie, se solicită menținerea sentinței civile nr. 2//2009 dar și eliminarea dispoziției cu privire la suma de 24.960,105 lei întrucât această sumă nu este datorată.

Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs formulate, având în vedere și dispozițiile art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond la data de 16 octombrie 2000 A.D.S. în calitate de concedent a încheiat cu SC A. SRL Satu Mare contractul de concesiune, având ca obiect concesionarea pe o perioadă de 49 de ani a unui teren arabil în suprafață totală de 238 hectare. În baza contractului de concesiune, titlu executoriu în raport de dispozițiile Legii nr. 190/2004. A.D.S. a emis somație pentru plata sumei de 81.625,8591 lei.

Această sumă este compusă din: - penalități pentru neachitarea în termen a redevenței aferente anului 2002 – 1.144,24 lei: - redevență 2003, 2004, 2005 – 24.665,71 lei; - penalități aferente redevenței neachitate în anii 2003, 2004, 2005 calculate până la data de 30 iulie 2000 – 30.969,99 lei; - redevențe restante pentru anul 2008 -471,66 lei - penalități aferente redevenței restante 2008 – 14,15 lei calculate până la data de 17 noiembrie 2008; - returnarea sumei de 241.601.691 lei (rol) restituită de A.D.S. conform tranzacției judiciare din 4 iulie 2007 întrucât sentința civilă nr. 1479/2007 a Judecătoriei Satu Mare a fost desființată.

Comunicarea titlului executoriu și a somației de plată pentru suma totală de 81.625,8591 lei a fost făcută la data de 27 octombrie 2008. Pe parcursul derulării contractului de concesiune, între părți au existat mai multe litigii privind cuantumul redevenței, suprafața de teren concesionată și cea aflată efectiv în folosirea concesionarului având în vedere că o parte din terenul concesionarului a fost predat Comisiei Locale de Fond Funciar. Reducerea terenului concesionat rezultă și din adresa de la 15 mai 2006 emisă de A.D.S. iar prin sentința nr. 177/2005 a Tribunalului Satu Mare, A.D.S. a fost obligată să stabilească valoarea redevenței, raportată la noile prețuri reale ale contractului și la suprafața de teren concesionat și diminuată ca urmare a predării făcută la Comisia de Fond Funciar.

La data de 4 iulie 2007 părțile au încheiat o tranzacție judiciară prin care A.D.S. se obliga să achite contestatoarei suma de 249.601.691 lei reprezentând redevență achitată în plus în baza contractului de concesiune. În mod corect instanța de fond a reținut că în raport de tranzacția menționată A.D.S. a recunoscut că intimata contestatoare nu are înregistrate debite restante în baza contractului de concesiune. Lipsa debitelor restante, a fost reținută și în considerentele deciziei civile nr. 2751/2008 pronunțată în dosarul nr. 14687/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâtele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – A.D.S., A.N.A.F. și A.V.A.S. fiind obligate să emită ordinul comun prevăzut de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 190/2004.

Lipsa debitelor restante a fost constatată și prin procesul verbal de control financiar încheiat la data de 31 martie 2008 de Ministerul Economiei și Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare prin care se precizează că SC A. SRL Satu Mare a achitat cronologic și sistematic la zi toate obligațiile contractului de concesiune din16 octombrie 2000 și nu înregistrează debite restante. Având în vedere tranzacția încheiată de părți prin care se recunoaște lipsa debitelor restante, considerentele deciziei nr. 2751/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și procesul verbal de control al Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, instanța de fond a reținut corect faptul că contestatoarea nu are debite restante și a dispus anularea formelor de executare.

Recurenta arată că, contractul de concesiune reprezintă titlu executoriu în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005 și O.G. nr. 51/1997 dar instanța de fond nu a anulat formele de executare pentru lipsa titlului ci pentru faptul că o parte din suma solicitată prin actele de executare nu este datorată. În condițiile în care prin procesul verbal de control încheiat la data de 31 martie 2008 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare se reține că SC A. SRL Satu Mare a achitat la zi toate obligațiile aferente contractului de concesiune iar prin decizia civilă nr. 2751 din 1 iunie 2008 se reține de asemenea lipsa obligațiilor restante la contractul de concesiune, emiterea somației de plată pentru penalitățile și redevențele aferente anului 2002 nu are temei legal, certe.

Solicitarea intimatei de a anula în tot titlu executoriu, respectiv dispozițiile referitoare la suma de 24.960,1092 lei nu poate face obiectul prezentului recurs, întrucât SC A. SRL Satu Mare nu a exercitat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 28/2009. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de pârâta A.D.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S București împotriva sentinței comerciale nr. 28 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.