ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 685/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 17 noiembrie 2008 contestatoarea

SC A. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu intimata A.D.S., a formulat

contestație la executare împotriva titlului executoriu emis de pârâtă

pentru suma de 81.625,8591 lei reprezentând redevență și penalități

de întârziere la contractul de concesiune din 16 octombrie 2000, solicitând

instanței să dispună - suspendarea tuturor formelor de executare

începute, anularea,titlului executoriu” întrucât este legal.

În motivarea contestației,

contestatoarea arată că

“

titlul executoriu” este emis abuziv de pârâta

A.D.S. iar suma pretinsă în cuantum de 81.625,8591 lei nu este certă,

lichidă și exigibilă întrucât au fost achitate toate

obligațiile aferente contractului de concesiune din 16 octombrie 2009.

Situația litigioasă privind

redevența datorată în calitate de concesionar a fost clarificată

prin acțiunile în justiție și prin actele de verificare ale

Ministerului Finanțelor Publice.

Prin sentința comercială nr. 28 din

17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, a fost admisă contestația la executare

formulată de contestatoarea SC A. SRL Satu Mare în contradictoriu cu A.D.S.,

a fost anulat parțial titlu executoriu emis respectiv dispozițiile

referitoare la plata redevenței și a penalităților de

întârziere, fiind menținute dispozițiile cu privire la suma de

24.560,1091 lei.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că la data de 3 octombrie 2008 intimata A.D.S. a comunicat

contestatoarei titlu executoriu privind un sold al creanței acesteia în

valoare totală de 81.625,8591 lei reprezentând redevență

neachitată pentru anii 2001-2005, penalități de întârziere

aferente, în această sumă fiind inclusă și suma de

24.960,1091 lei conform deciziei nr. 493 din 21 septembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Între părți au existat

mai multe litigii cu privire la cuantumul redevenței datorate în baza

contractului de concesiune, respectiv pentru modul de calcul al

redevenței, în condițiile în care suprafața de teren

exploatată s-a redus.

La data de 4 iulie 2007, părțile au

încheiat o tranzacție judiciară prin care la pct. 11, intimata A.D.S.

se obliga să restituie contestatoarei suma în cuantum de 249.601.091 lei

reprezentând redevența achitată în plus la contractul de concesiune.

Cu alte cuvinte prin tranzacția încheiată, A.D.S. recunoaște

că la data de 4 iulie 2007 contestatoarea nu avea debite restante achitând

în plus suma de 249.601.091 lei.

O recunoaștere a faptului că nu

exista debit restant la contractul de concesiune îl reprezintă și

decizia nr. 275/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

prin care Ministerul Agriculturii, A.D.S., A.N.A.F. și A.V.A.S. au fost

obligate să emită ordinul comun prevăzut de art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 290/2004. Relevante au fost apreciate și constatările

efectuate în urma controlului financiar realizat de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Satu Mare, control având ca obiect modul de calcul

care a evidențiat și plata redevenței datorată în baza contractelor.

Concluziile raportului de control sunt în sensul

că SC A. SRL Satu Mare a achitat cronologic și sistematic la zi

obligațiile contractuale și nu rezultă debite restante. Ca

urmare, titlu executoriu contestat în speță a fost emis pentru sume

ce nu erau datorate.

Împotriva sentinței comerciale nr. 28 din

17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a-VI-a

comercială, a formulat recurs intimata A.D.S. arătând că

instanța de fond în mod greșit a reținut că titlu executor

a fost emis de A.D.S. pentru sume ce nu sunt datorate în condițiile în

care contractul de concesiune este valabil iar terenul se afla în posesia

cesionarei contestatoare. În tranzacția menționată de

instanță nu s-a prevăzut că la data de 4 iulie 2007

contestatoarea nu înregistra în evidențele A.D.S. debite restante și

nici nu a fost admis faptul că societatea a achitat în plus suma de

249.601.091 lei.

Instanța de fond a reținut

greșit situația de fapt întrucât prin tranzacție

menționată, A.D.S.  nu a recunoscut lipsa debitelor restante la data de

4 iulie 2007 ci doar s-a angajat să pună în aplicare o hotărâre

judecătorească, conform prevederilor legale.

Suma de 81.625,86 lei ce constituie titlu

executor emis de A.D.S. este compusă din penalități pentru

neachitarea în termen a redevenței aferente anului 2002; redevența

pentru anul 2003, 2004, 2005, penalități aferente redevenței

neachitate, redevența restantă pentru anul 2008, penalități

aferente redevenței restante 2008, suma de 249.601.091 rol restituită

de A.D.S. conform tranzacției, întrucât sentința Judecătoriei

Satu Mare a fost desființată.

Pe parcursul anului 2008, contestatoarea

debitoare a achitat de bună vie redevența restantă pentru anul

2008 în sumă de 171,66 lei cât și penalitățile aferente redevenței

restante pentru anul 2008, și ca urmare acest debit are un caracter cert.

Intimata SC A. SRL Satu Mare, a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că

recurenta nu a indicat care din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.

proc. civ. au fost încălcate prin decizia recurată.

Intimata nu a solicitat expres nulitatea recursului

în raport de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. dar a

arătat că recurenta nu a indicat care din motivele prevăzute de art.

304 C. proc. civ. au fost încălcate, susținere nejustificată

însă în raport de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. întrucât

recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate

fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Prin hotărâri judecătorești

irevocabile au fost respinse pretențiile A.D.S.  și cererea de

reziliere a contractului de concesiune, constatându-se faptul că SC A. SRL

Satu Mare nu înregistrează debite restante la achitarea redevenței.

A.D.S. București nu a pus în executare

hotărârile judecătorești și nu a ținut cont de faptul

că o parte din terenul concesionat a fost predat către Comisia

Locală de Fond Funciar.

În concluzie, se solicită

menținerea sentinței civile nr. 2//2009 dar și eliminarea dispoziției

cu privire la suma de 24.960,105 lei întrucât această sumă nu este

datorată.

Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs

formulate, având în vedere și dispozițiile art. 3041, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Astfel, așa cum a reținut și

instanța de fond la data de 16 octombrie 2000 A.D.S.  în calitate de concedent

a încheiat cu SC A. SRL Satu Mare contractul de concesiune, având ca obiect concesionarea

pe o perioadă de 49 de ani a unui teren arabil în suprafață

totală de 238 hectare.

În baza contractului de concesiune, titlu

executoriu în raport de dispozițiile Legii nr. 190/2004. A.D.S. a emis

somație pentru plata sumei de 81.625,8591 lei.

Această sumă este compusă din:

- penalități pentru neachitarea în

termen a redevenței aferente anului 2002 – 1.144,24 lei:

- redevență 2003, 2004, 2005 –

24.665,71 lei;

- penalități aferente

redevenței neachitate în anii 2003, 2004, 2005 calculate până la data

de 30 iulie 2000 – 30.969,99 lei;

- redevențe restante pentru anul 2008

-471,66 lei

- penalități aferente

redevenței restante 2008 – 14,15 lei calculate până la data de 17

noiembrie 2008;

- returnarea sumei de 241.601.691 lei (rol)

restituită de A.D.S. conform tranzacției judiciare din 4 iulie 2007

întrucât sentința civilă nr. 1479/2007 a Judecătoriei Satu Mare

a fost desființată.

Comunicarea titlului executoriu și a

somației de plată pentru suma totală de 81.625,8591 lei a fost

făcută la data de 27 octombrie 2008.

Pe parcursul derulării contractului de

concesiune, între părți au existat mai multe litigii privind cuantumul

redevenței, suprafața de teren concesionată și cea

aflată efectiv în folosirea concesionarului având în vedere că o

parte din terenul concesionarului a fost predat Comisiei Locale de Fond Funciar.

Reducerea terenului concesionat rezultă și din adresa de la 15 mai

2006 emisă de A.D.S. iar prin sentința nr. 177/2005 a Tribunalului

Satu Mare, A.D.S. a fost obligată să stabilească valoarea

redevenței, raportată la noile prețuri reale ale contractului

și la suprafața de teren concesionat și diminuată ca urmare

a predării făcută la Comisia de Fond Funciar. La data de 4 iulie

2007 părțile au încheiat o tranzacție judiciară prin care A.D.S.

se obliga să achite contestatoarei suma de 249.601.691 lei reprezentând

redevență achitată în plus în baza contractului de concesiune.

În mod corect instanța de fond a reținut că în raport de

tranzacția menționată A.D.S. a recunoscut că intimata

contestatoare nu are înregistrate debite restante în baza contractului de

concesiune.

Lipsa debitelor restante, a fost reținută

și în considerentele deciziei civile nr. 2751/2008 pronunțată în

dosarul nr. 14687/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pârâtele Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

– A.D.S., A.N.A.F. și A.V.A.S. fiind obligate să emită ordinul

comun prevăzut de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 190/2004.

Lipsa debitelor restante a fost

constatată și prin procesul verbal de control financiar încheiat la

data de 31 martie 2008 de Ministerul Economiei și Finanțelor –

Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare prin care se

precizează că SC A. SRL Satu Mare a achitat cronologic și

sistematic la zi toate obligațiile contractului de concesiune din16 octombrie

2000 și nu înregistrează debite restante.

Având în vedere tranzacția

încheiată de părți prin care se recunoaște lipsa debitelor

restante, considerentele deciziei nr. 2751/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție precum și procesul verbal de control al

Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, instanța de

fond a reținut corect faptul că contestatoarea nu are debite restante

și a dispus anularea formelor de executare.

Recurenta arată că, contractul de

concesiune reprezintă titlu executoriu în raport de dispozițiile O.U.G.

nr. 64/2005 și O.G. nr. 51/1997 dar instanța de fond nu a anulat formele

de executare pentru lipsa titlului ci pentru faptul că o parte din suma

solicitată prin actele de executare nu este datorată.

În condițiile în care prin procesul

verbal de control încheiat la data de 31 martie 2008 de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Satu Mare se reține că SC A. SRL

Satu Mare a achitat la zi toate obligațiile aferente contractului de

concesiune iar prin decizia civilă nr. 2751 din 1 iunie 2008 se

reține de asemenea lipsa obligațiilor restante la contractul de

concesiune, emiterea somației de plată pentru penalitățile

și redevențele aferente anului 2002 nu are temei legal, certe.

Solicitarea intimatei de a anula în tot titlu

executoriu, respectiv dispozițiile referitoare la suma de 24.960,1092 lei

nu poate face obiectul prezentului recurs, întrucât SC A. SRL Satu Mare nu a

exercitat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 28/2009.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

respingă recursul formulat de pârâta A.D.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta A.D.S București împotriva sentinței comerciale nr. 28 din 17

februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.