ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.C. SRL
București prin cererea de chemare în judecată, precizată ulterior a chemat în
judecată pârâtele A.Ș. sector 6 București, Ș.G. nr. 156 sector 6 București și P.
sectorului 6 București, solicitând obligarea în solidar a acestora la plata
sumei de 180.095,8 lei, cu dobânda legală de la data de 28 noiembrie 2003 și
până la plata efectivă a sumei.
În susținerea acțiunii sale
reclamanta a precizat că a încheiat cu pârâta A.Ș. sector 6 București la 30
august 2002 un contract pentru executarea de lucrări de construcții la Ș.G. nr.
156 sector 6 București, că și-a îndeplinit obligația de executare a lucrărilor
prevăzute în contract, că la cererea reprezentanților beneficiarei a executat
și alte lucrări de construcții suplimentare, care au fost recepționate dar a
căror contravaloare nu a fost achitată.
Prin întâmpinarea depusă la
fond pârâtele au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive,
motivând că nu au solicitat efectuarea lucrărilor suplimentare efectuate,
susținând că între ele și reclamantă nu există raporturi contractuale.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 1319 din 5 februarie 2007, a admis
excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâte.
A respins acțiunea
reclamantei SC S.C. SRL București în contradictoriu cu pârâtele A.Ș. sector 6
București, P. sector 6 București și Ș.G. nr. 156 București.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a reținut că pot avea
calitate procesuală pasivă numai titularii obligațiilor a căror neexecutare
este invocată în cererea de chemare în judecată; că P. sector 6 București nu
are calitate procesuală pasivă pentru că nu s-a obligat să plătească lucrările
suplimentare efectuate pentru Ș.G. nr. 156 București, iar faptul că aceasta
este ordonator de credite și că bugetul școlii este cuprins în bugetul
primăriei este lipsită de relevanță, în condițiile în care școala este o
persoană juridică cu buget propriu; că nici pârâta A.Ș. sector 6 București nu
are calitate procesuală pasivă deoarece nu a comandat lucrările efectuate
suplimentar de reclamantă și nu și-a asumat obligația de a plăti aceste
lucrări, plusul de valoare creat prin executarea acestora aflându-se în
patrimoniul Ș.G. nr. 156 București.
Referitor la calitatea
procesuală pasivă a Ș.G. nr. 156 București s-a reținut că reclamanta cunoștea
actele normative în temeiul cărora o persoană juridică poate să contracteze
lucrări finanțate de la bugetul de stat, respectiv interdicția de a angaja
aceste lucrări fără parcurgerea procedurii reglementate de O.G. nr. 60/2001
privind achizițiile publice, că între reclamantă și aceasta nu s-a încheiat un
contract care să justifice existența obligației de plată a pârâtei.
Prin decizia nr. 291 din 1
iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca
nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond,
reținând că efectuarea lucrărilor suplimentare fără dispoziție scrisă, fără
contract nu poate fi luată în considerare, riscul neplății acestora aparținând
celui ce le efectuează, în speță reclamantei.
Împotriva menționatei
decizii, reclamanta SC S.C. SRL București a declarat recurs în temeiul art. 312
alin. (3) și (5) C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în
concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei
spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea procesului pe fond.
În criticile formulate
recurenta reclamantă a susținut în esență că greșit Curtea de Apel București a
soluționat apelul pe excepție fără să intre în cercetarea fondului, dat fiind
că, comanda urmată de executare are valoarea unui contract încheiat de părți în
formă simplificată, între părți existând acordul de voință privitor la
cantitatea, calitatea și prețul lucrărilor.
S-au invocat dispozițiile art.
4 C. com., ce instituie prezumția de comercialitate pentru toate obligațiile
comerciantului, dispozițiile art. 7 și art. 36 C. com., cu privire la
comercianți și executarea contractului, arătând că există un raport juridic de
drept comercial între societatea sa și pârâta A.Ș. sector 6 concretizat într-un
contract născut din executarea lucrărilor suplimentare la Ș.G. nr. 156 care a
semnat centralizatorul de lucrări suplimentare etapa II, conform devizului de
lucrări, confirmând recepția lor prin procesul verbal din 28 noiembrie 2003,
fiind de acord cu executarea, fără obiecțiuni la recepție, dar a căror
contravaloare a fost refuzată la plată pentru lipsa unei baze legale.
Recursul reclamantei este
fondat.
Înalta Curte, analizând
criticile ce se fac în recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de
dispozițiile legale incidente, constată că acestea sunt de natură să conducă la
modificarea deciziei recurate.
Astfel, în raport de
situația de fapt reținută în mod corect de instanțe în sensul că între
reclamanta SC S.C. SRL București în calitate de executant și pârâta A.Ș. sector
6 în calitate de achizitor, a fost încheiat contractul de execuție de lucrări nr.
83 din 30 august 2002 având ca obiect executarea unor lucrări de construcții la
Ș.G. nr. 156, contract în valoare de 2.694.922.000 lei, că reclamanta și-a
îndeplinit obligațiile contractuale, contravaloarea lucrărilor executate fiind
achitată în totalitate, instanțele soluționează greșit excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtelor.
Calitatea procesuală pasivă
ca o condiție pentru exercițiul acțiunii civile presupune existența unei
identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este
obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, prin contractul de
execuție lucrări, încheiat în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 60/2001 privind
achizițiile publice s-a creat un raport juridic de drept comercial între
reclamanta SC S.C. SRL București și pârâta A.Ș. sector 6 București, în cadrul
căruia aceasta a executat lucrările de construcții pentru Ș.G. nr. 156 sector 6
București, iar pârâta după recepția lucrărilor a efectuat plata acestora prin
ordonatorul de credite P. sector 6 București.
Ori în raport de situația de
fapt, chiar dacă lucrările executate suplimentar peste cele ce au făcut
obiectul contractului de prestări de servicii, în care pârâtele au fost părți
fără acordul scris al beneficiarului, în condițiile în care aceste lucrări au
fost recunoscute, greșit au reținut instanțele că pârâtele nu au calitate
procesuală pasivă.
Dat fiind că, cauza a fost
soluționată pe excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor în cauză,
Înalta Curte nu se va pronunța cu privire la motivele de recurs ce privesc
fondul cauzei.
Cu ocazia rejudecării,
potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., judecătorii în virtutea
rolului lor activ, vor analiza criticile și apărările părților, vor avea în
vedere și celelalte critici care se fac în recurs, vor administra probele
necesare pentru stabilirea cadrului procesual real, dacă s-au executat
lucrările de construcții suplimentare a căror plată se solicită, dacă aceste
lucrări au fost sau nu recepționate.
Așa fiind, recursul
reclamantei se va admite și potrivit art. 312 C. proc. civ., se va modifica
decizia în sensul admiterii apelului reclamantei, se va desființa sentința și
se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC S.C. SRL București împotriva deciziei nr. 291 din 1 iunie 2007 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în
sensul că admite apelul declarat de reclamanta SC S.C. SRL București împotriva
sentinței civile nr. 1319 din 5 februarie 2007 a Tribunalului București, secția
a VI-a comercială, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare
Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 ianuarie 2008.