ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7299/2012

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2395 din 24 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 4398/40/2011,

Tribunalul Botoșani, secția civilă,

a

respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei B.A., formulată în contradictoriu

cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență „M." Botoșani, având ca obiect

drepturi salariale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, conform mențiunilor din

carnetul de muncă al

petentei, că în intervalul 01 februarie 2007 - 01 aprilie 2008 aceasta a fost

angajata SC R.F. SRL Botoșani, perioadă în care a fost întocmită, de acest

angajator, o fișă de apreciere pentru anul 2007, față de care pârâtul nu are

nicio obligație legală de a o lua în considerare pentru majorarea drepturilor

salariale, sens în care instanța de fond a constatat că decizia nr. 275/2008 nu

i se aplică reclamantei în raport cu fișa de apreciere pentru anul 2007,

acțiunea fiind respinsă, ca nefondată.

Prin decizia nr. 1592 din 6 decembrie 2011,

Curtea de Apel Suceava, secția

I

civilă,

a respins, ca lipsit de interes, recursul

declarat de Pârâtul Spitalul județean de urgență M. Botoșani, și ca nefondat, recursul

reclamantei.

Referitor la recursul pârâtului, instanța

de recurs a reținut că prin sentința atacată a fost respinsă cererea de chemare

în judecată, ca nefondată, iar prin calea de atac declarată pârâtul Spitalul județean

de Urgență

„M." Botoșani solicită respingerea

acțiunii, sens în care recursul este lipsit de interes.

Referitor la recursul reclamantei, instanța

de recurs a reținut, în esență, că în lipsa unei prevederi legale care să oblige

unitatea sanitară să aibă în vedere evaluarea profesională de la un alt angajator

(persoană juridică de drept privat) pentru a majora drepturile salariale, solicitarea

recurentei în sens contrar este nefondată, iar soluția primei instanțe legală și

temeinică.

Instanța de recurs a apreciat că nu a fost

încălcat principiul nediscriminării prevăzut de art. 5 C. muncii, în condițiile

în care reclamanta-recurentă nu este în aceeași situație cu angajații cărora li

s-a aplicat decizia nr. 275/2008. Astfel, decizia s-a aplicat numai angajaților

care au lucrat în anul 2008 (integral sau parțial) la angajatorul-pârât, fiind evaluați

de acesta, situație în care nu se regăsește și reclamanta-recurentă.

împotriva acestei decizii, revizuenta B.A.,

prin Sindicatul „S." al Spitalului județean de urgență „M." Botoșani,

a formulat cerere de revizuire,

arătând

că există înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților și că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut obiectiv, respectiv, nu a fost analizat dosarul.

Prin precizările depuse la termenul din

1 februarie 2012, revizuenta a arătat că este necesară administrarea de noi probe

pentru o soluționare corectă și deplină a cauzei, instanța neîndreptându-se asupra

pârâtului care avea obligația de a depune la dosarul cauze toate documentele din

arhiva sa, nefiind cercetată obiectiv situația drepturilor salariale ale reclamantei,

inclusiv prin compararea cu o altă salariată încadrată pe aceiași funcție dar cu

o vechime mai mică. înscrisurile doveditoare nu au fost depuse de către pârât, reclamanta

fiind în imposibilitate de a le prezenta.

Prin decizia civilă nr. 288 din 1 februarie

2012, Curtea de Apel Suceava, secția

I

civilă,

a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de B.A.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Suceava a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., „revizuirea poate fi formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul", respectiv împotriva unei hotărâri judecătorești

prin care s-a rezolvat fondul pretențiilor formulate de reclamantă prin cererea

de chemare în judecată.

Or, prin decizia nr. 1592 din 6 decembrie

2011, obiect al căii extraordinare de atac, Curtea de Apel Suceava a respins recursul

reclamantei fără a evoca fondul acțiunii formulate de aceasta, menținând situația

de fapt stabilită de instanța de fond, astfel încât această hotărâre nu se încadrează

între cele enumerate de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind supuse

căii de atac a revizuirii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

B.A.,

arătând că în mod greșit

Curtea de Apel Suceava a reținut caracterul inadmisibil al cererii de revizuire,

în condițiile în care au fost precizate

hotărârile împotriva cărora

s-a formulat această cale extraordinară de atac și se impunea administrarea de probe

noi în sensul art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cu prioritate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de inadmisibilitate

a cererii de revizuire, constată următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii

juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității

și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite,

constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești

se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la

care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura

orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac,

nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii

atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

pentru hotărârea revizuită".

Aceasta înseamnă că, în cazul în care cererea

de revizuire s-a judecat de către o instanță de recurs, hotărârea dată în revizuire

nu mai este susceptibilă de recurs, ea fiind irevocabilă.

Hotărârea obiect al revizuirii, respectiv,

decizia civilă nr. 288 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția

I

civilă, a fost dată în soluționarea cererii

de revizuire formulată B.A. împotriva deciziei civile nr. 1592 din 96 decembrie

2011 a aceleiași instanțe.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat

împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o

asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac.

Cum hotărârea de soluționare a recursului

este irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de revizuenta B.A. împotriva deciziei nr. 288 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel

Suceava, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

28 noiembrie 2012.