ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3035/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3035/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 41 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava - secția a

II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității

de subiect de sesizare a instanței și a lipsei calității procesuale active a Sindicatului

I. Botoșani invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, a admis în parte excepția de nelegalitate invocată de reprezentantul

legal Sindicatul I. Botoșani – prin președinte S.C. și reclamanții A.C., B.C.,

C.C., D.C., F.A., F.N., F.L., H.M., H.M., H.D., I.D., L.L., M.G., M.F., N.I.A.,

P.V., R.G., Ș.G., T.S., T.G., Ț.B., T.N., T.T., V.S., V.P.P. în contradictoriu

cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice București și Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale București și a constatat nelegalitatea

dispozițiilor art. II, lit. A, B, C, D și E din Normele Metodologice pentru

aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 a

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și prin Ordinul nr. 77 din 14

ianuarie 2011 al Ministerului Finanțelor Publice în raport cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 285/2010.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond, examinând cu prioritate excepțiile

lipsei calității de subiect de sesizare a instanței și a lipsei calității

procesuale active a Sindicatului I. Botoșani invocate de pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a reținut că Sindicatul I. Botoșani are

calitatea de reprezentant legal al reclamanților și nu calitatea de reclamant,

astfel încât nu se pune problema calității de persoană vătămată a acestuia.

Cu

privire la fondul cauzei, Curtea, analizând într-o manieră detaliată

dispozițiile art. II lit. A, B, C, D și E din Normele metodologice pentru

aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a apreciat că modalitatea de calcul a salariilor în

anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice încalcă dispozițiile art. 1

din Legea nr. 285/2010, întrucât adaugă la lege, iar soluțiile aprobate prin

Ordinul comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice contravin dispozițiilor art. 77

și art. 78 din Legea nr. 24/ 2000.

Instanța

de fond a reținut că autoritățile pârâte nu puteau, printr-un act administrativ

normativ, să stabilească o altă modalitate de calcul, atâta timp cât

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilesc foarte clar care este baza

de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011 și

anume, „cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de

bază/salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au

fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010”- pentru salariul de bază și respectiv, ”cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor

și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit

legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația

brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri

publice pentru luna octombrie 2010”- pentru sporuri, indemnizații și alte

compensații.

Împotriva

hotărârii instanței de fond Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani au declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I.

Recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

Criticând

sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale solicită admiterea recursului și respingerea excepției de

nelegalitate ca nefondată, susținând, în esență, următoarele:

-

în mod nelegal instanța de fond a respins excepția de conexitate, în condițiile

în care excepția de nelegalitate a Ordinului comun nr. 42/77/2011 al

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului

Finanțelor Publice a fost invocată și motivată identic de către Sindicatul I.

Botoșani în dosarele nr. 4153/40/2011, nr. 3877/40/2011 și nr. 3882/40/2011

aflate pe rolul Curții de Apel Suceava;

-

sentința este criticabilă și în ceea ce privește respingerea excepțiilor lipsei

calității de subiect de sesizare a instanței și a lipsei calității procesuale

active a Sindicatului I. Botoșani, întrucât pârâtului nu i-au fost comunicate

înscrisuri doveditoare ale calității de reprezentant al reclamanților conform

dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social;

-

referitor la fondul cauzei, recurentul a subliniat că atât Legea nr. 118 din 30

iunie 2010, prin care cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor

lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale,

a fost diminuat cu 25%, cât și Legea nr. 285/2010, prin care, începând cu data

de 01 ianuarie 2011, s-au majorat salariile de bază din luna octombrie 2010 cu

15%, conțin dispozițiile constituționale;

-

Ordinul comun nr. 42/77/2011 stabilește modalitatea de reîncadrare a

personalului plătit din fonduri publice, formula concretă de calcul a

salariilor, indemnizațiilor și soldelor pentru anul 2011, se limitează strict

la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora a fost emis și nu

conține soluții care să contravină prevederilor legale, astfel încât nu are

natura unui act de modificare a unor drepturi salariale și nu adaugă la lege;

-

instanța de fond s-a pronunțat plus petita reținând că dispozițiile art. II

lit. B, C, D și E din Ordinul comun nr. 42/77/2011 conțin soluții contrare

prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010;

II.

Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani

în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice

În

motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că:

-

prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 al Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al Ministerului

Finanțelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea

prevederilor Legii nr. 285/2010, fiind emise, așadar, în executarea acestei

legi, ca lege specială care reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice;

-

actele administrative contestate se bucură de prezumția de legalitate, iar în

cazul personalului plătit din fonduri publice, libertatea contractuală a

părților este suplinită de legiuitor care stabilește prin lege nivelul

salariilor.

Examinând

cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca nefondat, iar

cel declarat de D.G.F.P. Botoșani ca tardiv formulat.

I.

Recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale

În

ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține că instanța de fond în

mod nelegal a respins cererea de conexare a prezentei cauze cu dosarul nr. 3882/40/2011,

Curtea constată că acesta este nefondat, având în vedere dispozițiile art. 164

C. proc. civ.

Sub

acest aspect, în mod corect instanța de fond a reținut că cererea de conexare

privește dosare diferite cu părți diferite, dosare care au fost disjunse de

instanță ca urmare a numărului mare de părți, iar acest lucru nu a fost

contestat de recurentul-pârât.

De

asemenea, Înalta Curte constată că este nefondat și motivul de recurs prin care

recurentul-pârât susține că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale active a Sindicatului I. Botoșani, având în vedere prevederile art. 3

din Legea nr. 62/2011 precum și rolul sindicatului de a reprezenta interesul

membrilor lui. În acest sens, instanța de fond în mod corect a reținut că

acțiunea formulată nu a fost făcută de sindicat în nume propriu ci în numele

membrilor săi, în raport de care se analizează și calitatea procesuală activă,

raportat la dispozițiile exprese ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004

(art. 1 alin. (1)).

În

ceea ce privește admiterea excepției de nelegalitate cu privire la dispozițiile

art. II lit. A, B, C, D și E din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.

285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile

publice, aprobate prin Ordinul nr. 42/2011 a M.M.F.P.S., Înalta Curte constată

că în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea

în anul 2011, modalitatea de calcul a salariilor încalcă aceste prevederi.

În

conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010:

„Începând

cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de

bază/ salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de

încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice

pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%;

Începând

cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al

celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit

legii, din salariul brut, solda lunară brută/ salariul lunar brut, indemnizația

brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri

publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care

personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Cuantumul

soldei de grad/ salariul gradului profesional, al soldei de comandă/ salariul

de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate

personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se

majorează cu 15%”.

Este

evident că dispozițiile mai sus citate stabilesc într-un mod foarte clar care

este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul

2011 și anume „cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/

salariile funcțiilor de bază/ indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost

acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.

Ori,

așa cum rezultă cu aceeași evidență, prin dispozițiile art. II lit. A, B, C, D

și E din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010, aprobate

prin Ordinul nr. 42/2011 al M.M.F.P.S., este stabilită o altă modalitate de

calcul prin care, în esență, se diminuează salariul de bază brut cu un procent

de 25%, ceea ce de fapt presupune modificarea bazei de calcul stabilită inițial

prin art. 1 din Legea nr. 285/2010.

În

aceste condiții, dispozițiile art. II lit. A, B, C, D și E din Normele

metodologice aprobate prin Ordinul nr. 42/2011, au fost date cu încălcarea

prevederilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă.

Astfel,

potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 „ordinele cu caracter normativ,

instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ale

celorlalte organe administrative, se emit numai pe baza și în executarea

legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului”, iar potrivit art. 78 din

aceeași lege: „ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se

limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au

fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora”.

Recurentul-pârât

a susținut că la adoptarea soluției recurate, instanța de fond s-a pronunțat

plus petita, reținând că dispozițiile art. II lit. B, C, D și E contravin

prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.

Această

susținerile este neîntemeiată, deoarece așa cum rezultă din cererea formulată

de către intimatul-reclamant prin care s-a invocat și motivat excepția de

nelegalitate, aceasta vizează Ordinul nr. 42/77/2011, fiind contestate

dispozițiile art. II din Anexa 1 la ordin (art. II lit. A, B, C, D și E),

dispoziții prin care se stabilește o altă bază de calul pentru salarizarea pe

anul 2011, decât cea prevăzută de Legea nr. 285/2010.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recursului sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală pe care o va menține, motiv pentru care recursul va fi

respins ca nefondat.

Recursul

declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană

Botoșani

Înainte

de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând

data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste

termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, soluția instanței de contencios

administrativ prin care a fost soluționată excepția de nelegalitate este supusă

recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că

încheierea atacată a fost comunicată la data de 19 martie 2012, iar recursul a

fost înregistrat la data de 2 aprilie 2012, depășindu-se, așadar, termenul

legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform

dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum

în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în

exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința

ei, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva

sentinței civile nr. 41 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava – secția

a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe ca

tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.