ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6283/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 361 din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată de reprezentantul legal Sindicatul I. Botoșani - prin președinte S.C. și reclamanții A.V., A.C.F., A.C., A.D., A.C., B.V., B.E.C., G.I., G.D., G.E., H.M., I.L., I.V., I.E.P., I.G., M.F., O.A., O.V., O.D.A., P.C., T.D., T.V., U.L., U.G.V., Z.M. și Z.M.A.

în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice București și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București, și, în consecință, a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. II, lit. a), b), c), d) și e) din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanțelor Publice în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a concluzionat, în esență, examinând normele legale criticate, raportat la legea în aplicarea căreia acestea au fost adoptate, că a tâta timp cât dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilesc foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011, și anume „cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru salariul de bază și „cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru sporuri, indemnizații și alte compensații, pârâții nu puteau, printr-un act administrativ normativ să stabilească o altă modalitate de calcul.

Curtea a respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. A arătat că sindicatul I. Botoșani are calitate de reprezentant legal al reclamanților și nu pe aceea de reclamant, așa încât nu se pune problema calității de persoană vătămată a acestuia. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 361 din 5 noiembrie 2012 au formulat recurs pârâții D.G.F.P. Județeană Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii excepției de nelegalitate. Recursul pârâtei D.G.F.P. Județeană Botoșani. Această recurentă a susținut, în esență, că actele administrative contestate și a căror nelegalitate se invocă au fost legal emise, în baza și pentru punerea în executare a dispozițiilor Legii nr. 285/2010.

Recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În recursul formulat de acest pârât s-a invocat greșita respingere a excepției de conexitate a cauzei cu dosare în care, de asemenea, Sindicatul „I.” Botoșani a ridicat în numele altor membri de sindicat excepția de nelegalitate a acelorași dispoziții. Printr-un alt motiv de recurs, același pârât a criticat respingerea excepției privind lipsa calității de reprezentant a sindicatului, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 67 alin. (1) și art. 68 alin. (1) C. proc. civ. privind reprezentarea judiciară. Pe fondul recursului, s-a arătat că prin Legea nr. 118/2010 cuantumul brut al salariilor, al indemnizațiilor, al sporurilor și al altor drepturi salariale pentru perioada iulie - decembrie 2010 a fost diminuat cu 25%.

La data de 31 decembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010 care a dispus prin art. 1 ca, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, al sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, să fie majorat cu 15%.

A mai arătat că, în aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 au fost emise norme metodologice aprobate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 și de Ministerul Finanțelor Publice prin ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011. S-a învederat că dispozițiile art. II lit. a), b), c), d) și e) din norme sunt conforme prevederilor art. 1, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 14 din legea susmenționată, stabilind modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, precum și formula concretă de calcul al salariilor, sporurilor și indemnizațiilor pentru anul 2011, conținând și unele reglementări specifice personalului din instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, cu exemple de calcul.

Pârâtul a precizat că, în cadrul exemplelor date s-a pornit de la salariul din luna iunie 2011 pentru a se evidenția că majorarea de 15% se aplică la salariile din luna octombrie 2010, astfel cum au fost diminuate începând cu luna iulie 2010, potrivit Legii nr. 118/2010. În finalul recursului său, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat și soluționarea excepției de nelegalitate cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, ale căror întâmpinări nu i-au fost comunicate. Soluția Înaltei Curți Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte constată următoarele: Recursul pârâtei D.G.F.P.

Județeană Botoșani este tardiv formulat și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”. În speță, obiectul cererii reclamanților-intimați îl constituie excepția de nelegalitate a unor dispoziții cuprinse în acte administrative, invocată în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Dispozițiile imperative ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin care instanța de contencios administrativ se pronunță asupra excepției de nelegalitate poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta D.G.F.P. Județeană Botoșani a formulat recurs la data de 4 ianuarie 2013, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice, în a cărui reprezentare a acționat recurenta, la data de 10 decembrie 2012 și, față de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 16 decembrie 2012. Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I din C. proc.

civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii recursului ca tardiv formulat. Recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței atacate și respingerea excepției de nelegalitate pentru considerentele ce urmează. În primul rând, criticile formulate privind încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. , lipsa calității de reprezentant și greșita respingere a excepției de conexitate nu sunt întemeiate. Astfel, conform art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, putând introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor, în scopul apărării drepturilor acestora, în baza unei împuterniciri scrise a acestora.

Or, în cauză, astfel cum a reținut instanța de fond, s-a făcut dovada unei astfel de împuterniciri, acordate sindicatului. Nu este fondată nici susținerea privind soluționarea cauzei în lipsa unor părți - Ministerul Finanțelor Publice ca emitent și respectiv, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, pârâtă în litigiul de fond - care ar fi fost nelegal citate. La dosarul cauzei se află dovezile de comunicare a citațiilor către aceste părți pentru termenul de judecată din 1 octombrie 2012, respectiv 5 noiembrie 2012, fiind corect prezumate conform art. 88 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. că au avut cunoștință de termenele ulterioare. Recurentul nu a dovedit că, prin necomunicarea întâmpinărilor sau a unor înscrisuri, i-ar fi fost cauzată o vătămare care nu ar putea fi altfel înlăturată.

Curtea nu poate primi nici critica privind greșita respingere a excepției de conexitate, normele care reglementează această excepție de procedură neavând caracter imperativ, legea conferind judecătorilor un drept de apreciere asupra reunirii cauzelor conexe. Or, în cauză, nu a rezultat că ar fi fost necesară conexarea cauzelor, pentru o mai bună administrare a justiției. Pe fondul cauzei, însă, Înalta Curte constată că excepția de nelegalitate a fost greșit admisă, prevederile art. II lit. a), b), c), d) și e) din ordinul contestat nefiind contrare dispozițiilor legii în executarea cărora au fost emise, nr. 285/2010.

În speță, excepția de nelegalitate a fost invocată pentru mențiunea cuprinsă în ordinul comun privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, atât sindicatul cât și instanța de fond susținând că această prevedere modifică dispozițiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 RON.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010. Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010. Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010. Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza O.G.

nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%. În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011. Conținutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanța de fond reținând în mod eronat că dispozițiile art. II privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011” - lit. a), b), c), d) și e) - contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.

Astfel, așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% [lit. a) alin. (1) și (2)]. De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% [lit. b) alin. (1)]. Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la lit. c) situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 RON, la lit. d) situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat. În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încât, admițând recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, va modifica sentința atacată și va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 361 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva aceleiași sentințe, și, în consecință, modifică sentința recurată în sensul că respinge excepția de nelegalitate cu privire la art. II lit. a), b), c). d) și e) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010 ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.