ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6283/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6283/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Hotărârea instanței

de fond

Prin

sentința civilă nr. 361 din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de

nelegalitate invocată de

reprezentantul

legal Sindicatul I. Botoșani - prin președinte S.C. și reclamanții A.V., A.C.F.,

A.C., A.D., A.C., B.V., B.E.C., G.I., G.D., G.E., H.M., I.L., I.V., I.E.P., I.G.,

M.F., O.A., O.V., O.D.A., P.C., T.D., T.V., U.L., U.G.V., Z.M. și Z.M.A. în

contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice București și Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale București, și, în consecință, a

constatat

nelegalitatea dispozițiilor art. II, lit. a),

b), c), d) și e) din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii

nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din

fondurile publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 a

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și prin Ordinul nr. 77 din

14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanțelor Publice în raport cu dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 285/2010.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a concluzionat, în esență, examinând normele

legale criticate, raportat la legea în aplicarea căreia acestea au fost

adoptate, că a

tâta

timp cât dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilesc foarte clar care

este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul

2011, și anume „cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de

bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au

fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru salariul de bază și „cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al

celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit

legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația

brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri

publice pentru luna octombrie 2010” - pentru sporuri, indemnizații și alte

compensații, pârâții nu puteau, printr-un act administrativ normativ să

stabilească o altă modalitate de calcul.

Curtea a respins

excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale.

A arătat că sindicatul

I. Botoșani are calitate de reprezentant legal al reclamanților și nu pe aceea

de reclamant, așa încât nu se pune problema calității de persoană vătămată a

acestuia.

Calea de atac

exercitată

Împotriva sentinței

nr. 361 din 5 noiembrie 2012 au formulat recurs pârâții D.G.F.P. Județeană

Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii excepției de nelegalitate.

Recursul pârâtei D.G.F.P.

Județeană Botoșani.

Această recurentă a

susținut, în esență, că actele administrative contestate și a căror

nelegalitate se invocă au fost legal emise, în baza și pentru punerea în

executare a dispozițiilor Legii nr. 285/2010.

Recursul pârâtului

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În recursul formulat

de acest pârât s-a invocat greșita respingere a excepției de conexitate a

cauzei cu dosare în care, de asemenea, Sindicatul „I.” Botoșani a ridicat în

numele altor membri de sindicat excepția de nelegalitate a acelorași

dispoziții.

Printr-un alt motiv

de recurs, același pârât a criticat respingerea excepției privind lipsa

calității de reprezentant a sindicatului, întrucât nu s-a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 67 alin. (1) și art. 68 alin. (1) C.

proc. civ. privind reprezentarea judiciară.

Pe fondul recursului,

s-a arătat că prin Legea nr. 118/2010 cuantumul brut al salariilor, al

indemnizațiilor, al sporurilor și al altor drepturi salariale pentru perioada

iulie - decembrie 2010 a fost diminuat cu 25%.

La data de 31

decembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010 care a dispus prin art. 1

ca, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, al

sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, astfel cum au fost acordate

personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, să fie

majorat cu 15%.

A mai arătat că, în

aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 au fost emise norme metodologice

aprobate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Ordinul nr.

42 din 13 ianuarie 2011 și de Ministerul Finanțelor Publice prin ordinul nr. 77

din 14 ianuarie 2011.

S-a învederat că dispozițiile

art. II lit. a), b), c), d) și e) din norme sunt conforme prevederilor art. 1,

art. 4 alin. (2) și (3) și art. 14 din legea susmenționată, stabilind modalitatea

de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, precum și formula concretă

de calcul al salariilor, sporurilor și indemnizațiilor pentru anul 2011, conținând

și unele reglementări specifice personalului din instituțiile publice finanțate

integral din venituri proprii, cu exemple de calcul.

Pârâtul a precizat că,

în cadrul exemplelor date s-a pornit de la salariul din luna iunie 2011 pentru a

se evidenția că majorarea de 15% se aplică la salariile din luna octombrie 2010,

astfel cum au fost diminuate începând cu luna iulie 2010, potrivit Legii nr. 118/2010.

În finalul recursului

său, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat și soluționarea

excepției de nelegalitate cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. față de pârâții Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani,

ale căror întâmpinări nu i-au fost comunicate.

Soluția Înaltei Curți

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul

pârâtei D.G.F.P. Județeană Botoșani este tardiv formulat și va fi respins ca atare,

pentru considerentele ce urmează.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor

art. 301 din C. proc. civ.,

„termenul de recurs este de

15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel

”.

În speță,

obiectul cererii reclamanților-intimați îl constituie excepția de nelegalitate a

unor dispoziții cuprinse în acte administrative, invocată în temeiul

dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ.

Dispozițiile imperative

ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin care instanța

de contencios administrativ se pronunță asupra

excepției

de nelegalitate

poate fi atacată cu recurs

în termen

de 5 zile de la comunicare.

Or, din examinarea înscrisurilor

depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta D.G.F.P. Județeană Botoșani

a formulat recurs la data de 4 ianuarie 2013, în condițiile în care sentința recurată

a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice, în a cărui reprezentare a acționat

recurenta, la data de 10 decembrie 2012 și, față de dispozițiile art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului,

în cauză, s-a împlinit la data de 16 decembrie 2012.

Cum în cauză nu s-a făcut

nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza

a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor

art. 103 alin. (1) teza I din C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și

respingerii recursului ca tardiv formulat.

Recursul pârâtului Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale este fondat, urmând a fi admis și a se dispune

modificarea sentinței atacate și respingerea excepției de nelegalitate pentru considerentele

ce urmează.

În primul rând, criticile

formulate privind încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ. , lipsa calității de reprezentant și greșita respingere a excepției

de conexitate nu sunt întemeiate.

Astfel, conform art. 28

alin. (2) și (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale

au calitate procesuală activă, putând introduce orice acțiune în justiție în numele

membrilor lor, în scopul apărării drepturilor acestora, în baza unei împuterniciri

scrise a acestora.

Or, în cauză, astfel cum

a reținut instanța de fond, s-a făcut dovada unei astfel de împuterniciri, acordate

sindicatului.

Nu este fondată nici susținerea

privind soluționarea cauzei în lipsa unor părți - Ministerul Finanțelor Publice

ca emitent și respectiv, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Botoșani, pârâtă în litigiul de fond - care ar fi fost nelegal citate.

La dosarul cauzei se află

dovezile de comunicare a citațiilor către aceste părți pentru termenul de judecată

din 1 octombrie 2012, respectiv 5 noiembrie 2012, fiind corect prezumate conform

art. 88 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. că au avut cunoștință de termenele ulterioare.

Recurentul nu a dovedit

că, prin necomunicarea întâmpinărilor sau a unor înscrisuri, i-ar fi fost cauzată

o vătămare care nu ar putea fi altfel înlăturată.

Curtea nu poate primi

nici critica privind greșita respingere a excepției de conexitate, normele care

reglementează această excepție de procedură neavând caracter imperativ, legea conferind

judecătorilor un drept de apreciere asupra reunirii cauzelor conexe.

Or, în cauză, nu a rezultat

că ar fi fost necesară conexarea cauzelor, pentru o mai bună administrare a justiției.

Pe fondul cauzei, însă,

Înalta Curte constată că excepția de nelegalitate a fost greșit admisă, prevederile

art. II lit. a), b), c), d) și e) din ordinul contestat nefiind contrare dispozițiilor

legii în executarea cărora au fost emise, nr. 285/2010.

În speță, excepția de

nelegalitate a fost invocată pentru mențiunea cuprinsă în ordinul comun privind

diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe

luna iunie 2010, atât sindicatul cât și instanța de fond susținând că această prevedere

modifică dispozițiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind

astfel nelegală.

Astfel, potrivit art.

1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor

salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G.

nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică

decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 RON.

Prin art. 16 s-a dispus

ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul

iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale

nediminuate fiind iunie 2010.

Prin art. 1 din Legea

nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru

anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări

parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent

de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie

2010.

Conform art. 4 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință

și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți

în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului

plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în

raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la

31 decembrie 2010.

Același act normativ prevede

la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de

drepturi bănești în baza O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 29/2004, salariile de bază

se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii

octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.

În executarea Legii

nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu,

care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri

publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.

Conținutul acestor norme

este conform prevederilor legii, instanța de fond reținând în mod eronat că dispozițiile

art. II privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011” - lit. a), b), c),

d) și e) - contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.

Astfel, așa cum s-a prevăzut

în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate

pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea

cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor

funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea

cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% [lit. a) alin. (1) și (2)].

De asemenea, normele prevăd

că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor,

compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda

lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat

prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% [lit. b) alin.

(1)].

Normele a căror nelegalitate

s-a invocat prevăd la lit. c) situația calculării salariului de bază și a sporurilor

pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit

art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de

600 RON, la lit. d) situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui

salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e)

stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ

în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele

metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește

de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai

pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică

la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie

2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai

stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare

aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea constată că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor

din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încât, admițând

recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

va modifica sentința atacată și va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile

nr. 361 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Admite recursul declarat de Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva aceleiași sentințe,

și, în consecință, modifică sentința recurată în sensul că respinge excepția de

nelegalitate cu privire la art. II lit. a), b), c). d) și e) din Normele

metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010 ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie

2013.