ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2007

HOTĂRÂRE
18.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 7 martie 2005,

reclamantul D.

G.

a solicitat, în

contradictoriu cu

pârâtul Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie

1989, obligarea acestuia din urmă să îi recunoască dreptul de a beneficia de

preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calității sale de luptător remarcat

prin fapte deosebite, atestată de certificatul de revoluționar eliberat în baza

Legii nr. 42/1990, precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele

României.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de

revoluționar, însoțită de avizul reactualizat în condițiile art. 5 alin. (4)

din Legea nr. 341/2004, dar i s-a comunicat de către pârât că, în lipsa unor

documente necesare din dosarul său, nu poate beneficia decât de „calitatea de

participant la revoluția română din decembrie 1989, reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (2) din lege”.

Pârâtul, prin întâmpinarea

depusă, a invocat excepția de conexitate, având în vedere numărul mare de

acțiuni depuse cu același obiect și la aceeași instanță, excepția de

inadmisibilitate, întrucât procedura de preschimbare a certificatelor trebuie

efectuată numai în conformitate cu art. 5 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 341/2004, coroborat cu art. 12 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, precum

și excepția de prematuritate a acțiunii față de împrejurarea că O.U.G. nr. 182/2005

a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de

revoluționari, până la data de 23 octombrie 2006, iar contestațiile se

formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și art. 20 din H.G.

nr. 1412/2004, la Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989.

Prin sentința civilă nr. 1348

din 7 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de conexitate, reținând că nu sunt

întrunite condițiile art. 164 C. proc. civ., obiectul și cauza nefiind

aceleași, fiecare reclamant invocând o altă situație de fapt.

Instanța a admis în schimb

excepția de inadmisibilitate a acțiunii, reținând că, potrivit dispozițiilor art.

9 alin. (5) din Legea nr. 314/2004, contestațiile privind preschimbarea ori

neefectuarea preschimbării certificatelor, se vor adresa Comisiei parlamentare

a revoluționarilor din decembrie 1989, care le va soluționa potrivit Normelor metodologice

de aplicare a legii, aprobate prin

H.G.

nr. 1412/2004, persoanele nemulțumite putând face contestație la Comisia parlamentară, în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, a

listei finale.

Cum reclamantul nu a făcut

dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de Legea nr. 314/2004,

instanța a constatat că acțiunea acestuia nu îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 109 alin. (2)

și, prin urmare, este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs, reclamantul D.

G.

, susținând, în esență, că instanța de fond a greșit, respingând

acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea acestei excepții se impune

unirea ei cu fondul și administrarea de dovezi, în sensul art. 5 alin. (4) din

Legea nr. 341/2004, privind documentația prevăzută de lege pentru preschimbarea

certificatului de revoluționar.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare

în judecată formulată de reclamanta D.

G.

constă în obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a

beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, având în vedere că i

s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004.

În speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost

modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, de modificare a Legii nr. 341/2004,

ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispozițiile art. 20

alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr.

347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (...) se vor

preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru problemele

revoluționarilor din decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2007 inclusiv”.

Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004,

impune Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie

1989, obligația ca, până la data de 30 iunie 2007, să elaboreze lista finală cu

persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu

cele cărora li s-au respins cererile de preschimbare.

În ceea ce privește

procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin

nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004

stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea

procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conform textului de lege

menționat „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării

certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în

cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie

1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest

sens”.

În completarea acestei norme

legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 care stabilește că

persoanele nemulțumite de refuzul preschimbării certificatului doveditor, „pot

face contestație la Comisia parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data

publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei finale

prevăzute la art. 19 alin. (1)”.

Față de situația că termenul

limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr.

347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantei

G.M.,

de a face contestație în

conformitate cu art. 9 alin. (5), raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr.

1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în Monitorul Oficial al

României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6 luni de

contestare la Comisia parlamentară.

Pe de altă parte,

reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ,

fiind obligată respecte procedura specială de contestare la Comisia parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus

controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a respectat

procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

Pentru considerentele expuse

mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd

că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face

numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de

lege, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de D.G. este inadmisibilă,

sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, este temeinică și legală, urmând a respinge recursul

ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de D.G. împotriva sentinței civile nr. 1348 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-01-18
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 270/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 23 decembrie 2005, reclamanta G.M. a solicitat, în contradi
ÎCCJ 2007-01-18
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 7 martie 2006, reclamanta G.C. a solicitat, în contradictor
ÎCCJ 2007-01-18
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București la data de 22 februarie 2006, reclamantul H.D. solicitat, în contradict
ÎCCJ 2007-01-10
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu
ÎCCJ 2007-01-10
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu
Sursă