ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 7 martie 2005, reclamantul D. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, obligarea acestuia din urmă să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calității sale de luptător remarcat prin fapte deosebite, atestată de certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele României.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar, însoțită de avizul reactualizat în condițiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, dar i s-a comunicat de către pârât că, în lipsa unor documente necesare din dosarul său, nu poate beneficia decât de „calitatea de participant la revoluția română din decembrie 1989, reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (2) din lege”. Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția de conexitate, având în vedere numărul mare de acțiuni depuse cu același obiect și la aceeași instanță, excepția de inadmisibilitate, întrucât procedura de preschimbare a certificatelor trebuie efectuată numai în conformitate cu art. 5 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, coroborat cu art. 12 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 1412/2004, precum și excepția de prematuritate a acțiunii față de împrejurarea că O.U.G. nr. 182/2005 a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționari, până la data de 23 octombrie 2006, iar contestațiile se formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și art. 20 din H.G. nr. 1412/2004, la Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989. Prin sentința civilă nr. 1348 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de conexitate, reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 164 C. proc. civ., obiectul și cauza nefiind aceleași, fiecare reclamant invocând o altă situație de fapt.

Instanța a admis în schimb excepția de inadmisibilitate a acțiunii, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 314/2004, contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le va soluționa potrivit Normelor metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, persoanele nemulțumite putând face contestație la Comisia parlamentară, în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, a listei finale. Cum reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de Legea nr. 314/2004, instanța a constatat că acțiunea acestuia nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. și, prin urmare, este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamantul D. G. , susținând, în esență, că instanța de fond a greșit, respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea acestei excepții se impune unirea ei cu fondul și administrarea de dovezi, în sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, privind documentația prevăzută de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluționar. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta D. G. constă în obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004.

În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, de modificare a Legii nr. 341/2004, ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (...) se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2007 inclusiv”.

Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, impune Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, obligația ca, până la data de 30 iunie 2007, să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu cele cărora li s-au respins cererile de preschimbare. În ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform textului de lege menționat „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”. În completarea acestei norme legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 care stabilește că persoanele nemulțumite de refuzul preschimbării certificatului doveditor, „pot face contestație la Comisia parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”.

Față de situația că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantei G.M., de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5), raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în Monitorul Oficial al României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6 luni de contestare la Comisia parlamentară. Pe de altă parte, reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, fiind obligată respecte procedura specială de contestare la Comisia parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004. În acest sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004. Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de D.G.

este inadmisibilă, sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este temeinică și legală, urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinței civile nr. 1348 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.