ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2007

HOTĂRÂRE
18.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 289/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 7 martie 2006,

reclamanta

G.C.

a solicitat, în

contradictoriu cu

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, obligarea acestuia din urmă să îi recunoască dreptul de a

beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calității sale de luptător

remarcat prin fapte deosebite, atestată de certificatul de revoluționar

eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum și de brevetul emis prin decret de

către Președintele României.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de

revoluționar, însoțită de avizul reactualizat în condițiile art. 5 alin. (4)

din Legea nr. 341/2004, dar i s-a comunicat de către pârât că, în lipsa unor

documente necesare din dosarul său, nu poate beneficia decât de „calitatea de

participant la revoluția română din decembrie 1989, reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (2) din lege”.

Pârâtul, prin întâmpinarea

depusă, a invocat excepția de conexitate, având în vedere numărul mare de

acțiuni depuse cu același obiect, la aceeași instanță, excepția de

inadmisibilitate, întrucât procedura de preschimbare a certificatelor trebuie

efectuată numai în conformitate cu art. 5 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 341/2004, coroborat cu art. 12 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, precum

și excepția de prematuritate a acțiunii față de împrejurarea că O.U.G. nr. 182/2005

a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de

revoluționari până la data de 23 octombrie 2006, iar contestațiile se

formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și art. 20 din H.G.

nr. 1412/2004, la Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989.

La termenul de judecată din

5 iunie 2006, pârâtul a precizat că nu mai susține excepția de conexitate,

invocată prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1301

din 5 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a reținut că, potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004,

contestațiile formulate în legătură cu preschimbarea certificatelor se

adresează Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, iar în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, pe calea acțiunii în

contencios administrativ poate fi supus controlului de legalitate, fie un act

administrativ, fie refuzul de soluționare a cererii adresată unei autorității

publice.

Pe cale de consecință, s-a

apreciat, față de împrejurarea că lista finală a persoanelor cărora li s-au

eliberat noile tipuri de certificate, nu a fost publicată în Monitorul Oficial,

pentru a curge termenul de formulare a contestației administrative, că

reclamantul nu are posibilitatea legală de a sesiza instanța de contencios

administrativ, deoarece nu a parcurs procedura prealabilă de contestare,

acțiunea în instanță fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta

G.C.

, susținând, în esență, că instanța de fond a greșit, respingând

acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea acestei excepții se impune

unirea ei cu fondul și administrarea de dovezi, în sensul art. 5 alin. (4) din

Legea nr. 341/2004, privind documentația prevăzută de lege pentru preschimbarea

certificatului de revoluționar.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare

în judecată formulată de reclamanta

G.C.

constă

în obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea

certificatului de revoluționar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea

cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004.

În speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost

modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, de modificare a Legii nr. 341/2004,

ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispozițiile art. 20

alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr.

347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (...) se vor

preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru

problemele revoluționarilor din decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2007

inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr.

1412/2004, impune Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie

1989, obligația ca până la data de 30 iunie 2007 să elaboreze lista finală cu

persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate, precum și cu cele

cărora li s-au respins cererile de preschimbare.

În ceea ce privește

procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin

nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004

stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea

procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conform textului de lege

menționat „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării

certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în

cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie

1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”.

În completarea acestei norme

legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 care stabilește că

persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face

contestație la Comisia parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data

publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei finale

prevăzute la art. 19 alin. (1)”.

Față de situația că termenul

limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea

347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantei

G.C.,

de a face contestație în

conformitate cu art. 9 alin. (5), raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr.

1412/2004, nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în Monitorul Oficial al

României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6 luni de

contestare la Comisia parlamentară.

Pe de altă parte, reclamanta

nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, fiind obligată

să respecte procedura specială de contestare la Comisia parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus

controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a respectat

procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

Pentru considerentele expuse

mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd

că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face

numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de

lege, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de

G.C.

este inadmisibilă, sentința

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, este temeinică și legală, urmând a respinge recursul

ca nefondat.

Respinge recursul declarat de G.C.

împotriva sentinței civile nr. 1301 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-01-18
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 270/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 23 decembrie 2005, reclamanta G.M. a solicitat, în contradi
ÎCCJ 2007-01-18
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 7 martie 2005, reclamantul D. G. a solicitat, în contradict
ÎCCJ 2007-01-18
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 284/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București la data de 22 februarie 2006, reclamantul H.D. solicitat, în contradict
ÎCCJ 2007-01-10
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 57/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu
ÎCCJ 2007-01-10
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu
Sursă