ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1108/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 154 din 29 noiembrie 2007 a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârât. A admis acțiunea reclamantei SC A.T. SA București și a obligat pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE al Județului GORJ TÂRGU JIU la plata sumei de 200.896 lei cu titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pe 29 mai 2003, conducătorul auto N.I. a circulat în cursa aprobată de I.P.J. Gorj pe ruta Craiova - Târgu Jiu cu autocamionul Raba înmatriculat sub nr., avându-i ca pasageri pe N.N., C.C.I.

și C.V., angajați la aceeași unitate. Pe raza comunei Plopșoru, sat Văleni, județul Gorj, conducătorul auto N.I. a circulat cu viteză mai mare decât limita legală, deși carosabilul era umed, depășind autoturismul, parcat, intrând în coliziune cu autotractorul Volvo ce venea din sens contrar, cu nr., condus de S.I. În urma cercetărilor penale efectuate și a expertizelor întocmite s-a concluzionat că accidentul din 29 mai 2003 în care au fost avariate autovehiculele cu numărul de înmatriculare, respectiv autovehiculul Volvo și semiremorca Sjmitz Schi 24, autovehicule asigurate casco la reclamanta SC A.T. SA București Târgu Jiu, s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto N.I. angajat al I.P.J.

Gorj. În baza dosarului de daune întocmit de SC A.T. SA București, sucursala Târgu Jiu, în baza contractelor de asigurare casco nr. 2173484 și 2173485 din 14 martie 2002, încheiate de aceasta cu SC W. SRL Târgu Jiu, proprietara autovehiculelor, autotractor Volvo și semiremorca Shmitz Schi 24, avariate în accidentul din 29 mai 2003, reclamanta în calitate de asigurator i-a plătit asiguratei suma de 280.896 lei Ron, conform dovezilor depuse la dosar. Reclamanta a recuperat din această sumă numai 80 000 lei de la SC A. SA, în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie, față de normele RCA pentru anul 2003. În baza art. 22 din Legea nr. 136/1995 SC A.T. SA, sucursala Târgu Jiu, s-a subrogat în drepturile asiguratei sale, SC W. SRL pentru recuperarea sumei plătite asiguratului de la vinovatul producerii accidentului, în care a fost avariat autovehiculul asigurat casco.

Tribunalul a reținut că reclamanta, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. este îndreptățită să solicite suma plătită ca daună de la comitentul prepusului vinovat de producerea accidentului, respectiv de la I.P.J. Gorj. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 275 din 13 mai 2008 a admis apelul declarat de pârâtul I.P.J. Gorj a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 180.806,40 lei.

Curtea de Apel Craiova a apreciat că în raport de dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 136/2005, prejudiciul cauzat autotrenului asigurat casco se datorează în principal manevrei de depășire executate de N.I., prepusul I.P.J., aceasta reprezentând cauza propriu-zisă a impactului, dar și circulării cu depășirea vitezei legale de S.I., prepusul asiguratei SC W. SRL, că depășirea vitezei legale s-a conjugat cu manevra greșită a prepusului I.P.J., care a determinat o avariere mai mare a autoturismului, că în cazul în care prejudiciile sunt cauzate de prepușii unor comitenți diferiți, comitentul și prepusul răspund solidar, dar numai în limita părții de prejudiciu care este imputabilă acestuia.

Ca urmare, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză, I.P.J. conform art. 1000 alin. (3) C. civ. răspunde numai pentru prejudiciul cauzat de prepusul său, în limita sumei de 180.806,40, lei asiguratorul SC A.T. SA subrogat în drepturile SC W. SRL putându-se îndrepta cu acțiune în regres împotriva I.P.J. Gorj, comitentul celuilalt prepus care a cauzat prejudiciul raportat la gravitatea culpei acestuia din urmă și la gradul de cauzalitate dintre fapta acestuia și prejudiciu. Împotriva menționatei decizii au declarat recurs ambele părți. Reclamanta SC A.T.A. SA TÂRGU JIU, în recursul său, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului pârâtului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă în criticile formulate, susține în esență că decizia din apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 998-1000 C. civ., în sensul că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară existența culpei, că față de această situație obligația reparării prejudiciului este imputabilă persoanei care a săvârșit fapta ilicită, deci revine I.P.J. Gorj, în cazul de față prepusul său S.I. neavând nici o culpă în producerea prejudiciului. Recurentul pârât I.P.J. Gorj prin recursul declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

critică decizia instanței de apel și solicită admiterea recursului său în sensul obligării sale numai la plata sumei de 170.761,60 lei față de raportul de expertiză întocmit în cauză prin care s-a stabilit că prejudiciul cauzat autovehiculelor implicate în accidentul rutier din 29 mai 2003 se datorează în proporție de 10 – 15% nerespectării vitezei legale de către asiguratul reclamantei care nu a constituit cauza determinantă în producerea accidentului. Ca în aceste condiții, fiind demonstrată contribuția asiguratului reclamantei la producerea prejudiciului în proporție de 15% soluția instanței de apel nu este echitabilă și este normal ca suma pretinsă de reclamantă să fie diminuată cu acest procent.

Examinând recursul reclamantei SC A.T.A. SA TÂRGU JIU prin prisma motivului de recurs prin care susține că decizia instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art. 998-1000 C. civ. se constată că acesta este nefondat. Astfel se reține că instanța de apel a examinat dacă sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 998-1000 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în cauză, avându-se în vedere situația de fapt, culpa ambilor șoferi în producerea accidentului, că prejudiciul cauzat autoturismului asigurat casco se datorează în principal manevrei de depășire executate de N.I., prepusul I.P.J. Dolj, dar și circulării cu depășirea vitezei legale de S.I., prepusul SC W. SRL.

În cauză, cum prejudiciul a fost cauzat de prepușii unor comitenți diferiți, în mod corect instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. proc. civ. împărțirea pagubei între persoanele responsabile făcându-se prin stabilirea răspunderii solidare și prin aplicarea regulilor imputabilității, ținând seama de gravitatea culpei, de gradul de cauzalitate. Cum prejudiciile cauzate autoturismului asigurat casco se datorează în principal manevrei de depășire executată de N.I., aceasta fiind de altfel cauza principală a impactului, dar și circulării cu depășirea vitezei legale de către S.I., repartizarea prejudiciului stabilit în dosarul de daune întocmit de SC A.T.A. SA, asiguratorul SC W., conform contractelor de asigurare casco nr. 2173484 și 2173485 din 14 martie 2002, s-a făcut corect de 180.806,40 pentru I.P.J.

Gorj și de 20.089,60 lei pentru SC A.T.A. SA. Ca urmare, I.P.J. Gorj în calitate de comitent al prepusului său N.I. răspunde în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. numai pentru prejudiciul cauzat de acesta, în raport de gravitatea culpei sale și în raport de gradul de cauzalitate al faptei acestuia. Referitor la recursul pârâtului I.P.J. Gorj, prin care susține greșita interpretare de către instanța de apel a raportului de expertiză întocmit în cauză cu privire la stabilirea prejudiciului produs celor două autovehicule implicate în accidentul rutier menționat, s-ar datora în proporție de 10 – 15% nerespectării vitezei de către asiguratul reclamantei, că față de această situație în care s-a demonstrat contribuția asiguratului reclamantei în producerea accidentului, se impunea admiterea acțiunii numai pentru 170.161,60 lei nu poate fi primită.

Astfel se reține că instanța de apel dând eficiență dispozițiilor art. 296 1 alin. (1) C. proc. civ. a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale și a pârâtului, constatând în acest sens legătura de cauzalitate cu accidentul care a produs avarierea autoturismului, produs și din vina acestuia. Așa fiind, cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursurile reclamantei și pârâtei, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.T.A. SA TÂRGU JIU și de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE al Județului Gorj Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 275 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.