ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2634/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2645 din 16 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâtele SC O.V.I.G. SA și SC O.V.I.G. SA, sucursala Unirea, privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 118757,25 lei, echivalent al 27.663 Euro la cursul BNR din data de 21 octombrie 2009, reprezentând suma asigurată a autovehiculului Toyota RAV 4 cu nr. de înmatriculare și serie sașiu , conform poliței de asigurare seria C nr. 799853 încheiată în data de 26 martie 2009. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele : Din conținutul procesului verbal seria C nr. 320837 încheiat pe numele reclamantului M.V.

a rezultat că, la data de 24 mai 2009, acesta conducând autoturismul Toyota RAV 4 cu nr. de înmatriculare din direcția Ploiești către Brașov, a ajuns la kilometrul 154-200 pe DN 1A, în afara localității Cheia, și, într-o curbă nesemnalizată, marcată rutier, nu a adaptat viteza, a pierdut controlul autoturismului și intrând în coliziune cu un podeț de pe partea dreaptă a sensului său de mers a produs un accident de circulație în urma căruia a fost avariată mașina. Autoturismul Toyota RAV 4 cu nr. de înmatriculare , avariat era asigurat RCA la pârâta SC O.V.I.G. SA conform poliței de asigurare seria C nr. 799853 din 26 martie 2009. În considerarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamantul a tăcut declarații contradictorii, de natură să înlăture obligația pârâtei de plată a despăgubirii pretinse.

Astfel, contradicția dintre cele consemnate în procesul verbal de constatare la fața locului și răspunsurile reclamantului la interogatoriu, nu au permis instanței lămurirea situației de fapt în sensul producerii accidentului din cauza unui alt autoturism care să fi determinat conduita reclamantului tară culpa acestuia, având în vedere că în procesul verbal întocmit imediat după producerea accidentului reclamantul nu a precizat acest aspect, susținut ulterior la interogatoriu. Reținând aceste contradicții, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8.2 lit. b) din Condițiile Generale contractuale potrivit cărora, O. este exonerată de obligația de plată a despăgubirilor în cazul în care, în declarațiile asiguratului făcute cu orice ocazie, în legătură cu polița de asigurare, inclusiv în cererea de despăgubire, se constată neadevăruri, contradicții și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Reclamantul M.V. a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtelor la plata sumei de 118.757, 25 lei, reprezentând suma asigurată a autovehiculului Toyota avariat în accidentul din data de 24 mai 2009. Prin decizia comercială nr. 408 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței comerciale nr. 2645 din data de 16 martie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimatele S.C. O.V.I.G. S.A și S.C.

O.V.I.G. S.A. - SUCURSALA UNIREA.

Convingerea instanței de control în sensul pronunțării soluției s-a format în considerarea înlăturării criticilor formulate de reclamant motivat de următoarele argumente: Criticile aduse de reclamant hotărârii primei instanțe au vizat exclusiv pretinsa greșită interpretare a probatoriului administrat în cauză. Solicitarea reclamantului de a fi audiat în calitate de martor agentul constatator care a întocmit procesul verbal seria CC nr. 320837 din data de 24 mai 2009 la locul accidentului, a fost în mod corect respinsă de tribunal, având în vedere că agentul nu a fost de față la momentul producerii accidentului, procesul verbal atestând că a fost întocmit la o oră de la data producerii evenimentului rutier, pe baza declarațiilor reclamantului însuși, care a semnat înscrisul Iară obiecțiuni.

Ca atare, eventuala depoziție a agentului nu era de natură să aducă elemente care să conducă la lămurirea situației. Referitor la pretinsa ignorare a concluziilor raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, instanța de apel a reținut ca fiind corectă interpretarea coroborată a primei instanțe care în mod justificat a înlăturat concluziile raportului de expertiză potrivit cărora accidentul ar fi putut fi evitat dacă conducătorul autovehiculului necunoscut care se deplasa din sens opus pe direcția Brașov - Ploiești nu intra pe contrasens, având în vedere lipsa din procesul verbal de constatare seria CC nr. 320837 din data de 24 mai 2009 a oricărei mențiuni referitoare la un alt autovehicul care ar fi venit pe contrasens și care l-ar fi determinat pe reclamant să iasă în afara carosabilului și să intre în coliziune cu podețul.

In raport de cele anterior expuse, curtea de apel a concluzionat că instanța de fond a reținut judicios și temeinic faptul că în speță există o cauză exoneratoare de răspundere, respectiv cea prevăzută de art. 8.2. lit. b) din Condițiile Generale contractuale pentru asigurarea facultativă a autovehiculelor și în raport de existența contradicțiilor dintre declarațiile reclamantului de la data producerii accidentului și afirmațiile sale ulterioare, din cuprinsul acțiunii și din răspunsurile la interogatoriu, a constatat că acțiunea în despăgubire este neîntemeiată și a respins-o cu această motivare. Împotriva deciziei comerciale nr. 408 din 22 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.V., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7 și 8 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, în principal cu modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării în tot a sentinței primei instanțe și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului. A solicitat, de asemenea obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte a constatat că reclamantul nu a dezvoltat critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 C. proc. civ., limitându-se la a le indica doar. Subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , reclamantul a susținut că decizia atacată "nu cuprinde motivele pe care se sprijină", în contextul în care apelul este cale de atac comună, ordinară, de reformare și devolutivă, cu trimitere la art. 295 C. proc.

civ., potrivit căruia instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanța, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare soluționării cauzei. În concret, reclamantul a criticat pretinsa superficialitate a instanței de apel în a cenzura sentința atacată, sub aspectul neexercitării rolului activ și reiterării considerentelor hotărârii instanței de fond, fără a aduce lămuriri din care să rezulte temeiurile de fapt și de drept care au format convingerea instanței de prim control în sensul soluției pronunțate. Circumscris punctului 8 al art. 304 C. proc. civ., reclamantul a criticat ignorarea de către instanțele de fond a concluziilor raportului de expertiza tehnică administrată, precizând o serie de elemente relativ la interpretarea acestei probe.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva susținerilor părților și a normelor legale incidente, reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente: În ceea ce privește critica încadrată în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta va fi înlăturată, având în vedere că, în considerentele hotărârii atacate, instanța de apel a făcut o analiză atentă și judicioasă a probatoriilor administrate și a dat o interpretare coroborată acestora, detaliind fiecare dintre argumentele care i-au format convingerea în sensul soluției pronunțate. Referitor la concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, înalta Curte constată că acestea nu au fost ignorate, ci înlăturate ca și consecință a necoroborării lor cu restul materialului probator administrat, inclusiv cu declarațiile proprii ale reclamantului.

Asupra criticii formulate de reclamant subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, recursul este admisibil atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte apreciază că din dezvoltarea acesteia rezultă că nu poate fi încadrată în motivul de nelegalitate menționat și că critica respectivă vizează interpretarea de probe, respectiv concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, astfel că reține că ar fi putut fi eventual, subscrisă motivului prevăzut la pct. 11 al normei legale, care a fost însă abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

In raport de abrogarea normei legale care prevedea motivul de nelegalitate în care ar fi putut fi încadrată critica, Înalta Curte o va înlătura, reținând că aceasta nu poate face obiectul cenzurii și analizei instanței de recurs, care este ținută să se raporteze limitativ la cazurile de nelegalitate prevăzute expres la art.304 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei comerciale nr. 408 din 22 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2012.