ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2634/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2645 din 16 martie 2011

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu

pârâtele SC O.V.I.G. SA și SC O.V.I.G. SA, sucursala Unirea, privind obligarea

pârâtelor la plata sumei de 118757,25

lei,

echivalent al 27.663 Euro la cursul BNR din data de 21 octombrie 2009,

reprezentând suma asigurată a autovehiculului Toyota RAV 4 cu nr. de

înmatriculare și serie sașiu , conform poliței de asigurare seria C nr. 799853

încheiată în data de 26 martie 2009.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a

reținut următoarele :

Din conținutul procesului verbal seria C nr. 320837

încheiat pe numele reclamantului M.V. a rezultat că, la data de 24 mai 2009,

acesta conducând autoturismul Toyota RAV 4 cu nr. de înmatriculare din direcția

Ploiești către Brașov, a ajuns la kilometrul 154-200 pe DN 1A, în afara

localității Cheia, și, într-o curbă nesemnalizată, marcată rutier, nu a adaptat

viteza, a pierdut controlul autoturismului și intrând în coliziune cu un podeț

de pe partea dreaptă a sensului său de mers a produs un accident de circulație

în urma căruia a fost avariată mașina.

Autoturismul Toyota RAV 4 cu nr. de înmatriculare ,

avariat era asigurat RCA la pârâta SC O.V.I.G. SA conform poliței de asigurare

seria C nr. 799853 din 26 martie 2009.

În considerarea materialului probator administrat în

cauză, instanța de fond a reținut că reclamantul a tăcut declarații

contradictorii, de natură să înlăture obligația pârâtei de plată a despăgubirii

pretinse.

Astfel, contradicția dintre cele consemnate în

procesul verbal de constatare la fața locului și răspunsurile reclamantului la

interogatoriu, nu au permis instanței lămurirea situației de fapt în sensul

producerii accidentului din cauza unui alt autoturism care să fi determinat

conduita reclamantului tară culpa acestuia, având în vedere că în procesul

verbal întocmit imediat după producerea accidentului reclamantul nu a precizat

acest aspect, susținut ulterior la interogatoriu.

Reținând aceste contradicții, tribunalul a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 8.2 lit. b) din Condițiile Generale contractuale

potrivit cărora, O. este exonerată de obligația de plată a despăgubirilor în

cazul în care, în declarațiile asiguratului făcute cu orice ocazie, în legătură

cu polița de asigurare, inclusiv în cererea de despăgubire, se constată

neadevăruri, contradicții și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Reclamantul M.V. a declarat apel împotriva acestei

hotărâri, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul obligării

pârâtelor la plata sumei de 118.757, 25 lei, reprezentând suma asigurată a

autovehiculului Toyota avariat în accidentul din data de 24 mai 2009.

Prin decizia comercială nr. 408 din 22 septembrie

2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței comerciale

nr. 2645 din data de 16 martie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimatele S.C. O.V.I.G. S.A și S.C.

O.V.I.G. S.A. - SUCURSALA UNIREA.

Convingerea instanței de control în sensul

pronunțării soluției s-a format în considerarea înlăturării criticilor

formulate de reclamant motivat de următoarele argumente:

Criticile aduse de reclamant hotărârii primei

instanțe au vizat exclusiv pretinsa greșită interpretare a probatoriului

administrat în cauză.

Solicitarea reclamantului de a fi audiat în calitate

de martor agentul constatator care a întocmit procesul verbal seria CC nr.

320837 din data de 24 mai 2009 la locul accidentului, a fost în mod corect

respinsă de tribunal, având în vedere că agentul nu a fost de față la momentul

producerii accidentului, procesul verbal atestând că a fost întocmit la o oră

de la data producerii evenimentului rutier, pe baza declarațiilor reclamantului

însuși, care a semnat înscrisul Iară obiecțiuni.

Ca atare, eventuala depoziție a agentului nu era de

natură să aducă elemente care să conducă la lămurirea situației.

Referitor la pretinsa ignorare a concluziilor

raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, instanța de apel a

reținut ca fiind corectă interpretarea coroborată a primei instanțe care în mod

justificat a înlăturat concluziile raportului de expertiză potrivit cărora

accidentul ar fi putut fi evitat dacă conducătorul autovehiculului necunoscut

care se deplasa din sens opus pe direcția Brașov - Ploiești nu intra pe

contrasens, având în vedere lipsa din procesul verbal de constatare seria CC

nr. 320837 din data de 24 mai 2009 a oricărei mențiuni referitoare la un alt

autovehicul care ar fi venit pe contrasens și care l-ar fi determinat pe

reclamant să iasă în afara carosabilului și să intre în coliziune cu podețul.

In raport de cele anterior expuse, curtea de apel a

concluzionat că instanța de fond a reținut judicios și temeinic faptul că în

speță există o cauză exoneratoare de răspundere, respectiv cea prevăzută de

art. 8.2. lit. b) din Condițiile Generale contractuale pentru asigurarea

facultativă a autovehiculelor și în raport de existența contradicțiilor dintre

declarațiile reclamantului de la data producerii accidentului și afirmațiile

sale ulterioare, din cuprinsul acțiunii și din răspunsurile la interogatoriu, a

constatat că acțiunea în despăgubire este neîntemeiată și a respins-o cu

această motivare.

Împotriva deciziei comerciale nr. 408 din 22

septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.V., criticând-o

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1, 2,

3, 4, 5, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în principal cu

modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecința

schimbării în tot a sentinței primei instanțe și admiterii acțiunii astfel cum

a fost formulată, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecarea

apelului. A solicitat, de asemenea obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor

de judecată.

Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte a

constatat că reclamantul nu a dezvoltat critici subsumate motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 C. proc. civ.,

limitându-se la a le indica doar.

Subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

,

reclamantul a susținut că decizia

atacată "nu cuprinde motivele pe care se sprijină", în contextul în

care apelul este cale de atac comună, ordinară, de reformare și devolutivă, cu

trimitere la art. 295 C. proc. civ., potrivit căruia instanța de apel va putea

încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanța,

precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare soluționării

cauzei.

În concret, reclamantul a criticat pretinsa

superficialitate a instanței de apel în a cenzura sentința atacată, sub

aspectul neexercitării rolului activ și reiterării considerentelor hotărârii

instanței de fond, fără a aduce lămuriri din care să rezulte temeiurile de fapt

și de drept care au format convingerea instanței de prim control în sensul

soluției pronunțate.

Circumscris punctului 8 al art. 304 C. proc. civ.,

reclamantul a criticat ignorarea de către instanțele de fond a concluziilor

raportului de expertiza tehnică administrată, precizând o serie de elemente

relativ la interpretarea acestei probe.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului, din perspectiva susținerilor părților și a normelor legale

incidente, reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins în

considerarea următoarelor argumente:

În ceea ce privește critica încadrată în prevederile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta va fi înlăturată, având în vedere că, în

considerentele hotărârii atacate, instanța de apel a făcut o analiză atentă și

judicioasă a probatoriilor administrate și a dat o interpretare coroborată

acestora, detaliind fiecare dintre argumentele care i-au format convingerea în

sensul soluției pronunțate.

Referitor la concluziile raportului de expertiză

tehnică efectuat în cauză, înalta Curte constată că acestea nu au fost

ignorate, ci înlăturate ca și consecință a necoroborării lor cu restul

materialului probator administrat, inclusiv cu declarațiile proprii ale

reclamantului.

Asupra criticii formulate de reclamant subsumat

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit

căruia, recursul este admisibil atunci când instanța, interpretând greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte apreciază că din dezvoltarea acesteia

rezultă că nu poate fi încadrată în motivul de nelegalitate menționat și că

critica respectivă vizează interpretarea de probe, respectiv concluziile

raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, astfel că reține că ar fi

putut fi eventual, subscrisă motivului prevăzut la pct. 11 al normei legale,

care a fost însă abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

In raport de abrogarea normei legale care prevedea

motivul de nelegalitate în care ar fi putut fi încadrată critica, Înalta Curte

o va înlătura, reținând că aceasta nu poate face obiectul cenzurii și analizei

instanței de recurs, care este ținută să se raporteze limitativ la cazurile de

nelegalitate prevăzute expres la art.304 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțate de instanța de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul M.V.

împotriva deciziei comerciale

nr. 408 din 22 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2012.