ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3068/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 1 septembrie 2009 SC S.C.G. SRL Brașov a formulat, în temeiul art. 44 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 399 și urm. C. proc. civ., contestația la executare împotriva actelor de executare silită efectuate de către A.D.S. București, invocând ca acte de executare comunicarea titlului executoriu nr. 118869 din 18 iunie 2009, somația nr. 118869 din 18 iunie 2009 și fișa de calcul a debitului pentru care a fost emisă somația mai sus invocată și a solicitat prin cererea sa anularea actelor de executare precum și încetarea executării însăși.

A motivat cererea în sensul că nu a datorat, nu a acceptat la plată și nu a recunoscut niciodată suma de 21.049,84 lei facturată pentru redevență (15.961,44 lei) și penalități de întârziere (5.088,40 lei), întrucât pentru terenul care a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 22 din 1 iunie 2006 a dobândit titlul de proprietate în condițiile legii, astfel că titlul executoriu constând în contractul de concesiune nr. 22/2006 nu mai era în vigoare din 21 decembrie 2007, când a fost încheiat Acordul autentificat cu nr. 2462 din 21 decembrie 2007 prin care terenul respectiv a trecut în proprietatea sa, astfel că nu mai datorează reclamantei redevență și nici penalități de întârziere. A invocat de asemenea existența pe rolul instanțelor judecătorești a două dosare, respectiv dosarul nr. 1058/62/2008, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție privind constatarea aprobării tacite a Acordului A.D.S.

la încheierea actului adițional la contractul de concesiune nr. 22 din 1 iunie 2006 și dosarul nr. 47805/3/2008, pe rolul Curții de Apel București, privind obligarea la încheierea actului adițional prin care să se reducă integral suprafața de teren concesionată prin contractul nr. 22/2006. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis contestația la executare, a dispus anularea comunicării titlului executoriu nr. 118869 din 18 iunie 2009, somației nr. 118869 din 18 iunie 2009 și a oricăror forme de executare subsecvente, obligând intimata la plata către contestatoare a sumei de 215,10 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar prin încheierea din 9 februarie 2010 a respins excepția inadmisibilității contestației la executare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe excepție, că cererea introductivă a fost primită în instanță de către judecătorul sindic și pe fond, că la 1 iunie 2006 între A.D.S. București și SC S.C.G. SRL Brașov a fost încheiat contractul de concesiune nr. 22 privind terenul agricol în suprafață totală de 45 ha. din Sânpetru județul Brașov, pe toată perioada existenței activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevențe, în conformitate cu obiectivele contractului.

A mai reținut instanța de fond că în urma reconstituirii dreptului de proprietate a lui C.H.F.K., prin acordul autentificat cu nr. 2462 contestatoarea a devenit titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care a făcut investiții, obiect al contractului de concesiune, că în prezent terenul este în proprietatea numitei E.E., că probele nu relevă cu certitudine valabilitatea contractului de cesiune, că însăși contestatoarea are o acțiune pe rol cu privire la acordul A.D.S. București pentru încheierea unui act adițional în scopul diminuării suprafeței de teren cu 48,58 ha., că D.N.A. efectuează verificări în legătură cu posibile fraude săvârșite cu ocazia lichidării activelor SC S. SA Brașov și ca urmare a concesionării unor suprafețe de teren din proprietatea statului în favoarea cumpărătorului, fiind creată astfel o stare de incertitudine cu privire la proprietatea terenului în litigiu.

Față de aceste considerente instanța a reținut că numai după clarificarea valabilității acordului, în urma soluționării litigiilor aflate pe rol, urmează a se aprecia asupra executării silite a contestatoarei de către intimată, astfel că a admis contestația la executare dispunând anularea comunicării titlului executoriu nr. 118869 din 18 iunie 2009, a somației nr. 118869 din 18 iunie 2009 și a oricăror forme de executare subsecvente. La data de 15 aprilie 2010 A.D.S. București a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată. A arătat în cererea de recurs că între părțile în litigiu a fost încheiat contractul de concesiune nr. 22 din 1 iunie 2006 pentru o suprafață de teren de 45 ha., că prin procesul verbal de predare-primire a fost predată efectiv suprafața de 48,58 ha., conform documentației întocmită în conformitate cu H.G.

nr. 834/1991, că potrivit art. 4.1 din contract redevența este echivalentul în lei a 495 kg grâu SR ISO 7970/2000/ha/A, prețul grâului fiind calculat după cotația grâului la vedere de la Bursa Internațională de Tranzacții Financiare Futures și cu Option – LIFE de la Londra, la cursul de referință leu/euro al B.N.R., la data scadenței, că în conformitate cu art. 5.11 au fost stabilite penalități de întârziere și că potrivit art. 7.1.6 din același contract concesionarul are obligația să achite redevența, cuantumul acesteia fiind determinat și creanța fiind lichidă, că termenele scadente sunt prevăzute la art. 5.4, creanța fiind exigibilă, contestatoarea nedeținând o hotărâre judecătorească care să înlăture caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, precum și caracterul executoriu al titlului A.D.S.

dobândit în temeiul Legii nr. 190/2004. A susținut că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția inadmisibilității contestației la executare întrucât, conform art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 contestatorul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță, judecătorul urmând să nu primească cererea fără dovada îndeplinirii obligației de comunicare. Pe fond, a susținut că instanța în mod greșit a considerat legal acordul autentificat sub nr. 2462 din 21 decembrie 2007, încălcând O.U.G. nr. 64/2005, Legea nr. 268/2005, H.G. nr. 626/2001, Legea nr. 1/2000 și H.G. nr. 890/2005 întrucât singura cale legală prin care un teren poate fi scăzut din domeniul public al statului și administrarea A.D.S.

este încheierea unui protocol de predare-primire cu Comisia locală de fond funciar, pe baza cererii și a documentației cuprinzând validarea pe amplasamentul respectiv, înaintate de Comisia județeană, iar până în prezent nu a fost înaintat la A.D.S. București nicio documentație de retrocedare teren de către C.J.F.F. Brașov pentru întocmirea protocolului de predare-primire menționat mai sus, astfel că, atâta timp cât suprafața de 48,58 ha nu a ieșit din patrimoniul A.D.S. pe bază de protocol către C.L. Sânpetru, contractul de concesiune nr. 22/2006 nu a încetat, fiind în vigoare, aceasta fiind de drept să obțină îndeplinirea obligațiilor asumate de contestatoare prin contractul încheiat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În ceea ce privește motivul privind greșita soluționare a excepției inadmisibilității contestației la executare Curtea constată că prin încheierea de ședință de la 9 februarie 2010 instanța de fond corect a respins excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimata A.D.S. în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, și urmează a reține că procedura prealabilă prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 nu poate fi un impediment în liberul acces la justiție a justițiabililor, legea neprevăzând o sancțiune pentru necomunicarea cererii și actelor anexe către intimată, procedura administrativă prevăzută de acest text nereprezentând o procedură prealabilă în sensul art. 109 C. proc.

civ. Analizând motivele de recurs care privesc fondul acestei căi de atac se constată că între A.D.S. București în calitate de concedent și SC S.C.G. SRL Brașov în calitate de concesionar a fost încheiat contractul nr. 22 din 1 iunie 2006, având ca obiect transmiterea în vederea exploatării a terenului agricol în suprafață de 45 ha teren arabil aflat în localitatea Sânpetru, județul Brașov pentru perioada existenței activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevențe stabilită conform art. 4 cap. IV și V din contract. La data de 21 decembrie 2007 a fost încheiat un acord între contestatoarea din litigiul de față în calitate de investitor și C.H.F.K. în calitate de persoană îndreptățită, autentificat cu nr. 2462 de către B.N.P.D.E.A., conform căruia în baza Legii nr. 1/2000 s-a hotărât ca „prin plata despăgubirilor (contravaloarea sau prețul terenului) stabilite în condițiile și termenele prezentului act juridic, investitorul SC S.C.G.

SRL Brașov devine titularul dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren afectate de investiții”. La data de 18 iunie 2009, A.D.S. București a emis adresa de comunicare a titlului executoriu precum și somația prin care a solicitat ca, în termen de cinci zile de la primirea acesteia, SC S.C.G. SRL Brașov să achite de bună-voie creanța scadentă în valoare de 21.049,84 lei, sub sancțiunea executării silite, fără nicio altă somație, în modalitățile prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998. În acest context și față de împrejurarea că titlul executoriu și somația au fost emise și comunicate după încheierea acordului autentificat, încheiat între pârâtă și C.H.F.K., devenit proprietar al terenului în litigiu ca urmare a reconstituirii dreptului său de proprietate, acord prin care acesta confirmă dreptul de proprietate al investitorului SC S.C.G.

SRL Brașov asupra acestui teren, ca urmare a achitării integrale a contravalorii terenului, și având în vedere că nu există dovada rezilierii sau anulării contractului de concesiune și nici a anulării acordului menționat mai sus, nefiind făcută dovada soluțiilor date în litigiile invocate de contestatoare, corect instanța de fond a constatat că executarea silită nu se poate realiza decât în condițiile lămuririi valabilității celor două titluri, nefiind încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005, Legea nr. 268/2005, H.G. nr. 626/2001, Legea nr. 1/2000 și H.G. nr. 890/2005 și ca urmare corect a fost admisă contestația la executare și anulate formele de executare. În consecință, Curtea constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 43 din 9 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.