ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3068/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 1 septembrie 2009 SC S.C.G.

SRL Brașov a formulat, în temeiul art. 44 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998 și art.

399 și urm. C. proc. civ., contestația la executare împotriva actelor de

executare silită efectuate de către A.D.S. București, invocând ca acte de

executare comunicarea titlului executoriu nr. 118869 din 18 iunie 2009, somația

nr. 118869 din 18 iunie 2009 și fișa de calcul a debitului pentru care a fost

emisă somația mai sus invocată și a solicitat prin cererea sa anularea actelor

de executare precum și încetarea executării însăși.

A motivat cererea în sensul că nu a

datorat, nu a acceptat la plată și nu a recunoscut niciodată suma de 21.049,84

lei facturată pentru redevență (15.961,44 lei) și penalități de întârziere

(5.088,40 lei), întrucât pentru terenul care a făcut obiectul contractului de

concesiune nr. 22 din 1 iunie 2006 a dobândit titlul de proprietate în

condițiile legii, astfel că titlul executoriu constând în contractul de

concesiune nr. 22/2006 nu mai era în vigoare din 21 decembrie 2007, când a fost

încheiat Acordul autentificat cu nr. 2462 din 21 decembrie 2007 prin care

terenul respectiv a trecut în proprietatea sa, astfel că nu mai datorează

reclamantei redevență și nici penalități de întârziere. A invocat de asemenea

existența pe rolul instanțelor judecătorești a două dosare, respectiv dosarul nr.

1058/62/2008, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție privind constatarea

aprobării tacite a Acordului A.D.S. la încheierea actului adițional la

contractul de concesiune nr. 22 din 1 iunie 2006 și dosarul nr. 47805/3/2008,

pe rolul Curții de Apel București, privind obligarea la încheierea actului

adițional prin care să se reducă integral suprafața de teren concesionată prin

contractul nr. 22/2006.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a admis contestația la executare, a dispus anularea

comunicării titlului executoriu nr. 118869 din 18 iunie 2009, somației nr. 118869

din 18 iunie 2009 și a oricăror forme de executare subsecvente, obligând

intimata la plata către contestatoare a sumei de 215,10 lei reprezentând

cheltuieli de judecată, iar prin încheierea din 9 februarie 2010 a respins

excepția inadmisibilității contestației la executare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, pe excepție, că cererea introductivă a fost primită în

instanță de către judecătorul sindic și pe fond, că la 1 iunie 2006 între A.D.S.

București și SC S.C.G. SRL Brașov a fost încheiat contractul de concesiune nr. 22

privind terenul agricol în suprafață totală de 45 ha. din Sânpetru județul

Brașov, pe toată perioada existenței activului, dar nu mai mult de 20 de ani,

în schimbul unei redevențe, în conformitate cu obiectivele contractului. A mai

reținut instanța de fond că în urma reconstituirii dreptului de proprietate a

lui C.H.F.K., prin acordul autentificat cu nr. 2462 contestatoarea a devenit

titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care a făcut investiții,

obiect al contractului de concesiune, că în prezent terenul este în

proprietatea numitei E.E., că probele nu relevă cu certitudine valabilitatea

contractului de cesiune, că însăși contestatoarea are o acțiune pe rol cu

privire la acordul A.D.S. București pentru încheierea unui act adițional în

scopul diminuării suprafeței de teren cu 48,58 ha., că D.N.A. efectuează

verificări în legătură cu posibile fraude săvârșite cu ocazia lichidării

activelor SC S. SA Brașov și ca urmare a concesionării unor suprafețe de teren

din proprietatea statului în favoarea cumpărătorului, fiind creată astfel o

stare de incertitudine cu privire la proprietatea terenului în litigiu.

Față de aceste considerente instanța

a reținut că numai după clarificarea valabilității acordului, în urma

soluționării litigiilor aflate pe rol, urmează a se aprecia asupra executării

silite a contestatoarei de către intimată, astfel că a admis contestația la

executare dispunând anularea comunicării titlului executoriu nr. 118869 din 18

iunie 2009, a somației nr. 118869 din 18 iunie 2009 și a oricăror forme de

executare subsecvente.

La data de 15 aprilie 2010 A.D.S.

București a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond solicitând

admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii

contestației la executare ca neîntemeiată. A arătat în cererea de recurs că

între părțile în litigiu a fost încheiat contractul de concesiune nr. 22 din 1

iunie 2006 pentru o suprafață de teren de 45 ha., că prin procesul verbal de

predare-primire a fost predată efectiv suprafața de 48,58 ha., conform

documentației întocmită în conformitate cu H.G. nr. 834/1991, că potrivit art. 4.1

din contract redevența este echivalentul în lei a 495 kg grâu SR ISO

7970/2000/ha/A, prețul grâului fiind calculat după cotația grâului la vedere de

la Bursa Internațională de Tranzacții Financiare Futures și cu Option – LIFE de

la Londra, la cursul de referință leu/euro al B.N.R., la data scadenței, că în

conformitate cu art. 5.11 au fost stabilite penalități de întârziere și că

potrivit art. 7.1.6 din același contract concesionarul are obligația să achite

redevența, cuantumul acesteia fiind determinat și creanța fiind lichidă, că

termenele scadente sunt prevăzute la art. 5.4, creanța fiind exigibilă,

contestatoarea nedeținând o hotărâre judecătorească care să înlăture caracterul

cert, lichid și exigibil al creanței, precum și caracterul executoriu al

titlului A.D.S. dobândit în temeiul Legii nr. 190/2004.

A susținut că în mod greșit instanța

de fond a soluționat excepția inadmisibilității contestației la executare

întrucât, conform art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 contestatorul este obligat să

comunice cererea, actele pe care se întemeiază, prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță, judecătorul

urmând să nu primească cererea fără dovada îndeplinirii obligației de

comunicare.

Pe fond, a susținut că instanța în

mod greșit a considerat legal acordul autentificat sub nr. 2462 din 21

decembrie 2007, încălcând O.U.G. nr. 64/2005, Legea nr. 268/2005, H.G. nr. 626/2001,

Legea nr. 1/2000 și H.G. nr. 890/2005 întrucât singura cale legală prin care un

teren poate fi scăzut din domeniul public al statului și administrarea A.D.S.

este încheierea unui protocol de predare-primire cu Comisia locală de fond

funciar, pe baza cererii și a documentației cuprinzând validarea pe

amplasamentul respectiv, înaintate de Comisia județeană, iar până în prezent nu

a fost înaintat la A.D.S. București nicio documentație de retrocedare teren de

către C.J.F.F. Brașov pentru întocmirea protocolului de predare-primire

menționat mai sus, astfel că, atâta timp cât suprafața de 48,58 ha nu a ieșit

din patrimoniul A.D.S. pe bază de protocol către C.L. Sânpetru, contractul de

concesiune nr. 22/2006 nu a încetat, fiind în vigoare, aceasta fiind de drept

să obțină îndeplinirea obligațiilor asumate de contestatoare prin contractul

încheiat.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce privește motivul privind

greșita soluționare a excepției inadmisibilității contestației la executare

Curtea constată că prin încheierea de ședință de la 9 februarie 2010 instanța

de fond corect a respins excepția inadmisibilității contestației la executare

invocată de intimata A.D.S. în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, și

urmează a reține că procedura prealabilă prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 nu poate fi un impediment în liberul acces la justiție a

justițiabililor, legea neprevăzând o sancțiune pentru necomunicarea cererii și

actelor anexe către intimată, procedura administrativă prevăzută de acest text

nereprezentând o procedură prealabilă în sensul art. 109 C. proc. civ.

Analizând motivele de recurs care

privesc fondul acestei căi de atac se constată că între A.D.S. București în

calitate de concedent și SC S.C.G. SRL Brașov în calitate de concesionar a fost

încheiat contractul nr. 22 din 1 iunie 2006, având ca obiect transmiterea în

vederea exploatării a terenului agricol în suprafață de 45 ha teren arabil aflat

în localitatea Sânpetru, județul Brașov pentru perioada existenței activului,

dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevențe stabilită conform art.

4 cap. IV și V din contract.

La data de 21 decembrie 2007 a fost

încheiat un acord între contestatoarea din litigiul de față în calitate de

investitor și C.H.F.K. în calitate de persoană îndreptățită, autentificat cu nr.

2462 de către B.N.P.D.E.A., conform căruia în baza Legii nr. 1/2000 s-a hotărât

ca „prin plata despăgubirilor (contravaloarea sau prețul terenului) stabilite

în condițiile și termenele prezentului act juridic, investitorul SC S.C.G. SRL

Brașov devine titularul dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren

afectate de investiții”.

La data de 18 iunie 2009, A.D.S.

București a emis adresa de comunicare a titlului executoriu precum și somația

prin care a solicitat ca, în termen de cinci zile de la primirea acesteia, SC S.C.G.

SRL Brașov să achite de bună-voie creanța scadentă în valoare de 21.049,84 lei,

sub sancțiunea executării silite, fără nicio altă somație, în modalitățile

prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998.

În acest context și față de

împrejurarea că titlul executoriu și somația au fost emise și comunicate după

încheierea acordului autentificat, încheiat între pârâtă și C.H.F.K., devenit

proprietar al terenului în litigiu ca urmare a reconstituirii dreptului său de

proprietate, acord prin care acesta confirmă dreptul de proprietate al

investitorului SC S.C.G. SRL Brașov asupra acestui teren, ca urmare a achitării

integrale a contravalorii terenului, și având în vedere că nu există dovada

rezilierii sau anulării contractului de concesiune și nici a anulării acordului

menționat mai sus, nefiind făcută dovada soluțiilor date în litigiile invocate

de contestatoare, corect instanța de fond a constatat că executarea silită nu

se poate realiza decât în condițiile lămuririi valabilității celor două

titluri, nefiind încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005, Legea nr. 268/2005,

H.G. nr. 626/2001, Legea nr. 1/2000 și H.G. nr. 890/2005 și ca urmare corect a

fost admisă contestația la executare și anulate formele de executare.

În consecință, Curtea constată că

hotărârea atacată este la adăpost de orice critică și în conformitate cu

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.D.S. București

împotriva sentinței comerciale nr. 43 din 9 martie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2010.