ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5021/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 43/CA-PI din 9 martie 2009,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC I. SA privind

suspendarea executării deciziei de impunere nr. 878 din 16 decembrie 2008 și a

raportului de inspecție fiscală nr. 100101 din 16 decembrie 2008 emise de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de impunere nr. 878 din 16

decembrie 2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 100101/2008 au

fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă de 591.886 RON.

A mai constatat prima

instanță că din interpretarea coroborată a art. 1 alin. (1) și art. 14 din

Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, este

necesar, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului

administrativ să fie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine

justificat și iminența producerii unei pagube.

Din perspectiva

acestor dispoziții legale, Curtea de apel a analizat susținerile reclamantei și

a apreciat că aceasta nu a dovedit existența unui caz bine justificat, iar

împrejurarea că s-a admis o acțiune a reclamantei și s-au anulat alte decizii

ale D.G.F.P. Satu Mare nu este de natură să ducă la concluzia că prezentul act

de control ar fi nelegal, acesta vizând alte aspecte de natură fiscală.

A mai reținut că

susținerea reclamantei că s-a declanșat din partea pârâtei o întreagă campanie

de represalii împotriva sa, pentru curajul de a ataca în instanță raportul

fiscal, nu poate fi primită, fiind o simplă afirmație nedovedită.

A concluzionat prima

instanță în sensul că reclamanta nu a făcut dovada unui caz bine justificat

care să determine suspendarea executării actului, analizarea celei de-a doua

condiții cumulative nemaifiind necesară.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC I. SA, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține, în esență,

că instanța de fond a respins cererea de suspendare cu o motivare simplistă,

ignorând întreg probatoriul administrat în cauză.

Se arată în

continuare că s-a dovedit existența unui caz bine justificat prin faptul că

organele de control au declanșat o campanie de represalii din cauza faptului că

prin hotărâri judecătorești societatea trebuia să primească de la D.G.F.P. Satu

Mare sume de bani, iar prin decizia a cărei suspendare se solicită s-a stabilit

în sarcina societății o sumă mai mare decât cea care trebuia să îi fie

restituită în urma hotărârilor judecătorești.

În

ceea ce privește

paguba iminentă, se arată că aceasta constă în faptul că blocarea conturilor

societății duce la blocarea activității acesteia și ar cauza pierderea locurilor

de muncă de către angajați.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Cele două condiții -

caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin tonul imperativ,

denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului

administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări

conexe regimului administrativ aplicabile actului atacat, care să fie de natură

a argumenta existența „unui caz bine justificat” și a „iminenței producerii

pagubei”.

Existența cazului

bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, poate fi reținută doar dacă din împrejurările cauzei ar rezulta

o îndoială puternică și evidența asupra prezumției de legalitate, care

constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor

administrative.

Potrivit art. 14

alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea acestuia până la pronunțarea instanței de fond.

Definiția legală a

noțiunii de „caz bine justificat” se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, modificată: împrejurările legate de starea de fapt și de

drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ.

Instanța de control

judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei SC I. SA, în sensul că

a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat, pentru

următoarele motive:

- din analiza argumentelor

prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și în cererea de

recurs nu rezultă care sunt elementele de fapt și de drept, care să înlăture

prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ;

- societatea

recurentă nu a adus nicio critică referitoare la condițiile de formă și de fond

ale actului administrativ fiscal, care să determine instanța judecătorească să

se îndoiască de legalitatea acestuia, fără a antama fondul cauzei;

- simpla expunere a

situației de fapt anterioară datei controlului fiscal și indicarea situației că

societatea are de recuperat sume de bani

de la D.G.F.P. Satu Mare, nu este de natură a

prezuma că prezentul act de control și decizia de impunere sunt în aparență

nelegale, atâta vreme cât nu s-au indicat aspecte neconforme cu legea, pe care

organul de control să le fi săvârșit cu ocazia efectuării controlului fiscal;

- argumentele

prezentate de recurentă și legate de modul în care organul fiscal a înțeles să

calculeze obligațiile fiscale ale societății nu pot fi cenzurate și analizate

în cadrul cererii de suspendare, fiind motive de anulare a actului, care vor

face obiectul analizei de către instanța învestită cu soluționarea cauzei pe

fond.

Prin urmare, în mod

corect, prima instanță a apreciat că nu este dovedită condiția existenței

cazului bine justificat, situație în care nu mai este necesară analizarea

condiției cumulative a prevenirii unei pagube iminente, suspendarea

neputându-se pronunța în lipsa uneia dintre ele.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC I. SA Satu Mare, împotriva sentinței nr. 43/CA-PI din 9 martie

2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2009.