ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5021/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 43/CA-PI din 9 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC I. SA privind suspendarea executării deciziei de impunere nr. 878 din 16 decembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 100101 din 16 decembrie 2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de impunere nr. 878 din 16 decembrie 2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 100101/2008 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă de 591.886 RON.

A mai constatat prima instanță că din interpretarea coroborată a art. 1 alin. (1) și art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, este necesar, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ să fie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. Din perspectiva acestor dispoziții legale, Curtea de apel a analizat susținerile reclamantei și a apreciat că aceasta nu a dovedit existența unui caz bine justificat, iar împrejurarea că s-a admis o acțiune a reclamantei și s-au anulat alte decizii ale D.G.F.P. Satu Mare nu este de natură să ducă la concluzia că prezentul act de control ar fi nelegal, acesta vizând alte aspecte de natură fiscală.

A mai reținut că susținerea reclamantei că s-a declanșat din partea pârâtei o întreagă campanie de represalii împotriva sa, pentru curajul de a ataca în instanță raportul fiscal, nu poate fi primită, fiind o simplă afirmație nedovedită. A concluzionat prima instanță în sensul că reclamanta nu a făcut dovada unui caz bine justificat care să determine suspendarea executării actului, analizarea celei de-a doua condiții cumulative nemaifiind necesară. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține, în esență, că instanța de fond a respins cererea de suspendare cu o motivare simplistă, ignorând întreg probatoriul administrat în cauză.

Se arată în continuare că s-a dovedit existența unui caz bine justificat prin faptul că organele de control au declanșat o campanie de represalii din cauza faptului că prin hotărâri judecătorești societatea trebuia să primească de la D.G.F.P. Satu Mare sume de bani, iar prin decizia a cărei suspendare se solicită s-a stabilit în sarcina societății o sumă mai mare decât cea care trebuia să îi fie restituită în urma hotărârilor judecătorești. În ceea ce privește paguba iminentă, se arată că aceasta constă în faptul că blocarea conturilor societății duce la blocarea activității acesteia și ar cauza pierderea locurilor de muncă de către angajați. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Cele două condiții - caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin tonul imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabile actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”. Existența cazului bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, poate fi reținută doar dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidența asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Potrivit art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea acestuia până la pronunțarea instanței de fond. Definiția legală a noțiunii de „caz bine justificat” se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată: împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Instanța de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei SC I. SA, în sensul că a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat, pentru următoarele motive: - din analiza argumentelor prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și în cererea de recurs nu rezultă care sunt elementele de fapt și de drept, care să înlăture prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ; - societatea recurentă nu a adus nicio critică referitoare la condițiile de formă și de fond ale actului administrativ fiscal, care să determine instanța judecătorească să se îndoiască de legalitatea acestuia, fără a antama fondul cauzei; - simpla expunere a situației de fapt anterioară datei controlului fiscal și indicarea situației că societatea are de recuperat sume de bani de la D.G.F.P.

Satu Mare, nu este de natură a prezuma că prezentul act de control și decizia de impunere sunt în aparență nelegale, atâta vreme cât nu s-au indicat aspecte neconforme cu legea, pe care organul de control să le fi săvârșit cu ocazia efectuării controlului fiscal; - argumentele prezentate de recurentă și legate de modul în care organul fiscal a înțeles să calculeze obligațiile fiscale ale societății nu pot fi cenzurate și analizate în cadrul cererii de suspendare, fiind motive de anulare a actului, care vor face obiectul analizei de către instanța învestită cu soluționarea cauzei pe fond. Prin urmare, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu este dovedită condiția existenței cazului bine justificat, situație în care nu mai este necesară analizarea condiției cumulative a prevenirii unei pagube iminente, suspendarea neputându-se pronunța în lipsa uneia dintre ele.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. SA Satu Mare, împotriva sentinței nr. 43/CA-PI din 9 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.