ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3856/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 12 februarie 2009, reclamanta SC P. SRL Satu Mare a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C., suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 18367 din 17 decembrie 2008, ambele emise de autoritatea pârâtă. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii. Astfel, cazul bine justificat constă în obligarea reclamantei, fără temei legal la plata TVA pe care emitentul facturii a achitat-o în termenul prevăzut de lege.

Organul de inspecție fiscală a motivat măsura stabilirii obligațiilor suplimentare de plată reprezentând TVA prin lipsa unor documente care să justifice prestarea serviciului, fără însă a menționa documentele care lipsesc și dispozițiile legale care impun existența a altor documente, față de cele susținute de reclamantă. Condiția iminenței producerii unei pagube este îndeplinită, mai susține reclamanta întrucât executarea actelor administrative fiscale prin poprirea conturilor societății pentru suma de 3.744.149 lei ar duce la blocarea activității societății, la pierderea finanțării din partea băncii și la exigibilitatea anticipată a creditului bancar, urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de a nu avea datorii bugetare restante.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 58/CA din 25 martie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC P. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C. În motivarea soluției s-a reținut că, motivele invocate de către reclamantă nu sunt de natură a crea o îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise de pârâtă, pentru a justifica suspendarea executării acestora. În ceea ce privește condiția producerii unei pagube iminente, s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada producerii unei pagube ireparabile în activitatea societății.

S-a reținut de asemenea că, afirmația recurentei privind executarea actelor administrative ar determina imposibilitatea continuării activității, pierderea finanțării din partea băncii, imposibilitatea achitării obligațiilor față de ceilalți parteneri cu consecința declanșării procedurii insolvenței comerciale nu este suficientă pentru a impune măsura suspendării executării actelor administrative contestate, actele depuse la dosar nefăcând dovada cererii de suspendare formulate. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Satu Mare, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. ca și prevederile art. 304 1 C. proc. civ.

și solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actelor fiscale atacate, până la pronunțarea instanței de fond, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificări. Prin motivele de recurs dezvoltate, în esență, recurenta SC P. SRL a susținut în esență următoarele: - în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, a fost motivată cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale prin îndeplinirea cazului bine justificat, constând în împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ fiscale, constând în obligarea societății reclamante, fără temei legal, la plata aceleiași TVA pe care emitentul facturii a achitat-o în termenul prevăzut de lege.

Întrucât intermediarul SC W.A. C.S.C.

SRL a achitat bugetului public, în termen legal, TVA în sumă de 1.991.255 lei aferentă facturii seria B VEI nr. 7399406 din 31 martie 2006, prin obligarea fără temei legal a societății reclamante la plata aceleiași sume, bugetul public va încasa de două ori aceeași taxă; - prestarea efectivă a serviciului de intermediere rezultă tocmai din încheierea contractului de vânzare între beneficiar și acceptantul ofertei, organul fiscal omițând a preciza care sunt documentele care lipsesc și invocând drept temei legal al măsurii dispoziția art. 145 alin. (3) lit. a) din C. fisc., în forma în vigoare la data exercitării dreptului de deducere, text de lege inaplicabil în opinia recurentului întrucât situațiile în care TVA este nedeductibil sunt prevăzute limitativ în art. 145 alin. (7) din C. fisc.; - cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența procedurii unei pagube este și ea îndeplinită.

Recurentul a arătat că prin poprirea conturilor societății cu suma de 3.744.149 lei, aceasta va fi în imposibilitate de a-și continua activitatea, pierzând finanțarea din partea băncii și aflându-se în situația de a nu mai putea susține material proiectele fundației M.M., al cărei unic fondator este, care, în anul 2002 a concesionat de la Consiliul Județean Satu-Mare, pe o perioadă de 25 ani, serviciul de protecție a copilului, constând în suportarea cheltuielilor necesare cu întreținerea și funcționarea Centrului de plasament D., ce cuprinde la acest moment un număr de 27 de copiii cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani. Recursul este fondat. Înalta Curte apreciază, că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant astfel că raportat la prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc.

civ., ca o consecință a admiterii recursului se va modifica în tot sentința atacată și în fond se va admite cererea societății reclamante și se va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 18367 din 17 decembrie 2008 acte emise de pârâta – intimată A.N.A.F., până la pronunțarea instanței de fond, astfel cum s-a solicitat, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, în considerarea celor în continuare arătate.

Astfel după cum constant s-a afirmat și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, rezultă că măsura suspendării executării unui act administrativ, nu poate fi dispusă decât în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții expres prevăzute, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită, ceea ce demonstrează totodată și caracterul de excepție al unei astfel de măsuri. Față de documentele și înscrisurile depuse la dosar Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de prima instanță, că recurentul-reclamant a demonstrat existența în cauză a unui caz bine justificat, în sensul art. 14, cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.

În acest sens situațiile de fapt și de drept invocate, examinate sumar astfel cum o impune o astfel de procedură judiciară, cum ar fi obligarea societății reclamante, prima facie, la plata aceleiași TVA pe care emitentul facturii în discuție a achitat-o deja statului, în termenul prevăzut de lege, ca și modalitatea în care organele fiscale au expus situația și concluziile rezultate în urma controlului încrucișat la societatea de intermediere SC W.A. C.S.C. SRL (fila 15-16 dosar fond), în ciuda faptului că s-a menționat expres existența și înregistrarea facturii din 31 martie 2006 în evidențele acestei societăți, achitarea TVA-ului aferent trim. I al anului 2006 ca și existența unui Protocol încheiat cu societatea reclamantă în care se recunoaște că intermediarul și-a îndeplinit integral obligațiile asumate, constituie elemente ce induc îndoială în ceea ce privește deplina legalitate a actelor atacate.

Desigur că toate aceste aspecte urmează a fi examinate în profunzime de către instanța de fond investită cu verificarea legalității actelor contestate și a căror anulare s-a solicitat. Nu mai puțin însă, în raport de conținutul legal definit al noțiunii de caz bine justificat Înalta Curte apreciază, pe baza elementelor sus-arătate că s-a demonstrat existența unor indicii de natură să creeze o îndoială în privința legalității acestor acte. Înalta Curte apreciază, în sensul art. 14 cu referire la art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată că și condiția pagubei iminente, constând în prejudiciul previzibil ca și în perturbarea posibilă a unui serviciu local, în speță cel de protecție a copilului, este îndeplinită în cauză.

Documentele depuse la dosar atestă că societatea recurentă este unicul fondator al fundației care a concesionat un serviciu public de protecție a copilului, fiind evident că dificultățile de natură financiară ale recurentei apărute ca o consecință a executării imediate a actelor fiscale contestate, anterior determinării și statuării asupra legalității lor s-ar repercuta direct și asupra activității acestui serviciu, înscrisurile depuse (contracte de credit) demonstrând, de altfel, și dificultățile semnificative ce s-ar putea produce, previzibil, în activitatea recurentei-reclamante. Față de toate cele mai sus-arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul de față și se va modifica în tot sentința atacată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, astfel cum s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P. SRL Satu Mare împotriva sentinței nr. 58/CA din 25 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond admite cererea formulată de reclamanta SC P. SRL Satu Mare. Suspendă executarea Deciziei de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 18367 din 17 decembrie 2008 emise de pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C., până la pronunțarea instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2009.