ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3856/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 12 februarie 2009, reclamanta SC P. SRL Satu Mare a

solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C., suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 și a raportului

de inspecție fiscală nr. 18367 din 17 decembrie 2008, ambele emise de autoritatea

pârâtă.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii. Astfel, cazul bine

justificat constă în obligarea reclamantei, fără temei legal la plata TVA pe

care emitentul facturii a achitat-o în termenul prevăzut de lege. Organul de

inspecție fiscală a motivat măsura stabilirii obligațiilor suplimentare de

plată reprezentând TVA prin lipsa unor documente care să justifice prestarea

serviciului, fără însă a menționa documentele care lipsesc și dispozițiile

legale care impun existența a altor documente, față de cele susținute de

reclamantă.

Condiția iminenței producerii

unei pagube este îndeplinită, mai susține reclamanta întrucât executarea

actelor administrative fiscale prin poprirea conturilor societății pentru suma

de 3.744.149 lei ar duce la blocarea activității societății, la pierderea finanțării

din partea băncii și la exigibilitatea anticipată a creditului bancar, urmare a

neîndeplinirii obligației contractuale de a nu avea datorii bugetare restante.

Prin întâmpinare, pârâta a

solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 58/CA

din 25 martie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de

reclamanta SC P. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C.

În motivarea soluției s-a

reținut că, motivele invocate de către reclamantă nu sunt de natură a crea o

îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative emise de pârâtă, pentru

a justifica suspendarea executării acestora. În ceea ce privește condiția

producerii unei pagube iminente, s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada

producerii unei pagube ireparabile în activitatea societății. S-a reținut de

asemenea că, afirmația recurentei privind executarea actelor administrative ar

determina imposibilitatea continuării activității, pierderea finanțării din

partea băncii, imposibilitatea achitării obligațiilor față de ceilalți

parteneri cu consecința declanșării procedurii insolvenței comerciale nu este

suficientă pentru a impune măsura suspendării executării actelor administrative

contestate, actele depuse la dosar nefăcând dovada cererii de suspendare

formulate.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Satu Mare, invocând

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. ca și

prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot

a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării

actelor fiscale atacate, până la pronunțarea instanței de fond, potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificări.

Prin motivele de recurs

dezvoltate, în esență, recurenta SC P. SRL a susținut în esență următoarele:

- în sensul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, modificată, a fost motivată cererea de suspendare a

executării actelor administrativ fiscale prin îndeplinirea cazului bine

justificat, constând în împrejurări legate de starea de fapt și de drept de

natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ

fiscale, constând în obligarea societății reclamante, fără temei legal, la

plata aceleiași TVA pe care emitentul facturii a achitat-o în termenul prevăzut

de lege. Întrucât intermediarul SC W.A. C.S.C. SRL a achitat bugetului public,

în termen legal, TVA în sumă de 1.991.255 lei aferentă facturii seria B VEI nr.

7399406 din 31 martie 2006, prin obligarea fără temei legal a societății

reclamante la plata aceleiași sume, bugetul public va încasa de două ori

aceeași taxă;

- prestarea efectivă a

serviciului de intermediere rezultă tocmai din încheierea contractului de

vânzare între beneficiar și acceptantul ofertei, organul fiscal omițând a

preciza care sunt documentele care lipsesc și invocând drept temei legal al

măsurii dispoziția art. 145 alin. (3) lit. a) din C. fisc., în forma în vigoare

la data exercitării dreptului de deducere, text de lege inaplicabil în opinia

recurentului întrucât situațiile în care TVA este nedeductibil sunt prevăzute

limitativ în art. 145 alin. (7) din C. fisc.;

- cea de-a doua condiție

prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv iminența producerii unei

pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv

iminența procedurii unei pagube este și ea îndeplinită. Recurentul a arătat că

prin poprirea conturilor societății cu suma de 3.744.149 lei, aceasta va fi în

imposibilitate de a-și continua activitatea, pierzând finanțarea din partea

băncii și aflându-se în situația de a nu mai putea susține material proiectele

fundației M.M., al cărei unic fondator este, care, în anul 2002 a concesionat de la Consiliul Județean Satu-Mare, pe o perioadă de 25 ani, serviciul de

protecție a copilului, constând în suportarea cheltuielilor necesare cu

întreținerea și funcționarea Centrului de plasament D., ce cuprinde la acest

moment un număr de 27 de copiii cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani.

Recursul este fondat.

Înalta Curte apreciază, că

sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant astfel că raportat

la prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., ca o consecință a

admiterii recursului se va modifica în tot sentința atacată și în fond se va

admite cererea societății reclamante și se va dispune suspendarea executării Deciziei

de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.

18367 din 17 decembrie 2008 acte emise de pârâta – intimată A.N.A.F., până la

pronunțarea instanței de fond, astfel cum s-a solicitat, potrivit art. 14 din

Legea nr. 554/2004, modificată, în considerarea celor în continuare arătate.

Astfel după cum constant s-a

afirmat și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în această materie, din interpretarea

coroborată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, rezultă

că măsura suspendării executării unui act administrativ, nu poate fi dispusă

decât în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții expres

prevăzute, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei

pagube care, astfel, poate fi prevenită, ceea ce demonstrează totodată și

caracterul de excepție al unei astfel de măsuri.

Față de documentele și

înscrisurile depuse la dosar Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de

prima instanță, că recurentul-reclamant a demonstrat existența în cauză a unui

caz bine justificat, în sensul art. 14, cu referire la art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/2004, republicată.

În acest sens situațiile de

fapt și de drept invocate, examinate sumar astfel cum o impune o astfel de

procedură judiciară, cum ar fi obligarea societății reclamante, prima facie, la

plata aceleiași TVA pe care emitentul facturii în discuție a achitat-o deja

statului, în termenul prevăzut de lege, ca și modalitatea în care organele

fiscale au expus situația și concluziile rezultate în urma controlului încrucișat

la societatea de intermediere SC W.A. C.S.C. SRL (fila 15-16 dosar fond), în ciuda

faptului că s-a menționat expres existența și înregistrarea facturii din 31

martie 2006 în evidențele acestei societăți, achitarea TVA-ului aferent trim. I

al anului 2006 ca și existența unui Protocol încheiat cu societatea reclamantă

în care se recunoaște că intermediarul și-a îndeplinit integral obligațiile

asumate, constituie elemente ce induc îndoială în ceea ce privește deplina

legalitate a actelor atacate.

Desigur că toate aceste

aspecte urmează a fi examinate în profunzime de către instanța de fond

investită cu verificarea legalității actelor contestate și a căror anulare s-a

solicitat. Nu mai puțin însă, în raport de conținutul legal definit al noțiunii

de caz bine justificat Înalta Curte apreciază, pe baza elementelor sus-arătate

că s-a demonstrat existența unor indicii de natură să creeze o îndoială în

privința legalității acestor acte.

Înalta Curte apreciază, în

sensul art. 14 cu referire la art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

republicată că și condiția pagubei iminente, constând în prejudiciul previzibil

ca și în perturbarea posibilă a unui serviciu local, în speță cel de protecție

a copilului, este îndeplinită în cauză.

Documentele depuse la dosar

atestă că societatea recurentă este unicul fondator al fundației care a concesionat

un serviciu public de protecție a copilului, fiind evident că dificultățile de

natură financiară ale recurentei apărute ca o consecință a executării imediate a

actelor fiscale contestate, anterior determinării și statuării asupra

legalității lor s-ar repercuta direct și asupra activității acestui serviciu,

înscrisurile depuse (contracte de credit) demonstrând, de altfel, și dificultățile

semnificative ce s-ar putea produce, previzibil, în activitatea

recurentei-reclamante.

Față de toate cele mai

sus-arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul de față și

se va modifica în tot sentința atacată în sensul admiterii cererii de

suspendare a executării actelor administrative atacate, potrivit art. 14 din

Legea nr. 554/2004, republicată, astfel cum s-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

P. SRL Satu Mare împotriva sentinței nr. 58/CA din 25 martie 2009 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond admite cererea formulată de reclamanta SC P. SRL Satu Mare.

Suspendă executarea Deciziei

de impunere nr. 439 din 17 decembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.

18367 din 17 decembrie 2008 emise de pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C., până la

pronunțarea instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2009.