ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată și precizată pe

rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC C.V. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Satu Mare,

suspendarea executării titlului

executoriu reprezentat de p

rocesul-verbal

încheiat în data de 24 iunie 2003 precum și a

titlurilor

executorii care înglobează creanțe accesorii aferente creanței principale emise

de pârâtă,

până la soluționarea

acțiunii în contencios fiscal pe fond.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că sunt

îndeplinite dispozițiile

art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului

administrativ fiscal. A precizat

că

procesul-verbal

încheiat la data de 24 iunie 2003 întocmit de către pârâtă exprimă o realitate

juridică deformată, relevante sub acest aspect fiind și soluțiile penale

pronunțate cu privire la săvârșirea de către administratorul reclamantei a unor

infracțiuni de evaziune fiscală.

În

urma controlului efectuat, s-a stabilit că nu este îndreptățită la rambursarea

sumei de 1.860.137.751 lei, stabilindu-se o diferență de T.V.A. de

2.375.665.620 lei, rezultând T.V.A. de plata in suma de 432.671.667 lei,

stabilindu-se si majorări de întârziere in suma totala de 180.270.598 lei si

penalități de 42.011.128 lei.

Referitor

la suma de 7.595.210.08/4 lei reprezentând cheltuieli cu serviciile executate

de SC. V.I. SRL si SC C. SRL, a menționat că în urma controlului încrucișat

efectuat, operațiunile înscrise în facturi au fost înregistrate la furnizorii

în cauza, astfel că prevederile art. 4 pct. 6 alin. (1) din H.G. nr. 402/2000

nu sunt aplicabile.

În fine, a susținut că prin pornirea executării creează

posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la

imposibilitatea continuării activității.

Prin precizarea

acțiunii, reclamanta a specificat

obligația de plata neachitată ca fiind

în cuantum de

1.102.666 lei,

conform fișei

sintetice totale emisa de către Administrația Finanțelor Publice a Orașului

Negrești Oaș, la data de 12 aprilie 2012.

În

drept, a invocat prevederile

art.

215

alin. (2)

din C. proc. fisc. coroborate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

dispozițiile art.

10

alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare a solicitat

respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ,

ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea de Apel Oradea,

secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 183 din 22 mai 2012 a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.V. SRL, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, privind suspendarea

procesului verbal încheiat de pârâtă în data de 24 iunie 2003.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță examinând cererea de suspendare formulată în cauză prin

prisma prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a reținut, următoarele:

Prin procesul-verbal

încheiat la data de 24 iunie 2003, la pct. 7 intitulat Recapitulație au fost

stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată după

cum urmează: impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 2.033.012.026

lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar

în sumă de 623.624.708 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe

profit stabilit suplimentar de Garda Financiară, în sumă de 38.675.000 lei,

penalități de întârziere pentru neplata în termen de impozitului pe profit

suplimentar în sumă de 121.717.990 lei, penalități de întârziere pentru neplata

în termen de impozitului pe profit stabilit suplimentar de Garda Financiară în

sumă de 10.500.000 lei, impozitul pe profit evidențiat de societate în sumă de

81.447.378 lei, majorări de întârziere la impozitul pe profit evidențiat de

societate în sumă de 37.016.745 lei, penalități la impozitul pe profit evidențiat

de societate în sumă de 6.361.031 lei și T.V.A., stabilită de plată în

urma controlului în sumă de 432.671.667 lei, majorări aferente diferenței

suplimentare în sumă de 180.270.598 lei, iar 482.767 lei reprezentând majorări

de întârziere aferente fondului special de solidaritate socială pentru

persoanele cu handicap evidențiat de societate, 24.740 lei reprezentând

penalități de întârziere aferente diferenței stabilite suplimentar la fondul

special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, 119.086 lei

reprezentând majorări de întârziere aferente fondului special de solidaritate

socială pentru persoanele cu handicap evidențiat de societate, precum și un

număr de 3 amenzi.

Prin Decizia nr. 10005

din 11 august 2003 privind modul de soluționare a contestației formulată de

reclamantă și înregistrată la D.G.F.P. Satu-Mare s-a hotărât suspendarea

soluționării cauzei SC C.V. SRL Certeze până la pronunțarea unei soluții

definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea

motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii, conform celor

reținute în prezenta decizie.

Arată instanța că

aspectele invocate de

reclamantă în cererea de suspendare nu se circumscriu cazului bine justificat

reglementat de textul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că organele de

organele de urmărire penală au dispus în cauză soluții de netrimitere în

judecată, nu conduce implicit la concluzia că, constatările făcute de organele

de inspecție fiscală în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 24

iunie 2003 nu corespund realității și contravin prevederilor legale în baza

cărora s-au făcut.

Arată în continuare

instanța că aspectele invocate referitoare la faptul că, prin pornirea

executării împotriva reclamantei se creează posibilitatea producerii unui

prejudiciu material, de natură să conducă la imposibilitatea continuării

activității sunt simple supoziții, nefăcându-se dovada în vreun fel că acestea

ar corespunde realității.

Împotriva sentinței

nr. 183/CA/2012 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC C.V. SRL prin care s-a

solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii

atacate în sensul admiterii cererii de suspendare așa cum a fost

formulată.

Reclamantul a

învederat, prin motivele cererii de recurs, că soluția instanței de

fond este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză au fost îndeplinite

cumulativ condițiile pentru a se dispune suspendarea executării actului

administrativ atacat. A apreciat recurenta că instanța de judecată trebuia

să aibă în vedere argumentele care au stat la baza soluțiilor legale

dispuse prin ordonanțele, rezoluțiile și sentințele penale

la care s-a făcut referire în cererea de suspendare și să concluzioneze că

aceasta nu datorează sumele stabilite în sarcina sa prin procesul-verbal

încheiat la data de 24 iunie 2003 și titlurile executorii emise ulterior

iar pe cale de consecință să constate că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru a dispune admiterea cererii de suspendare.

De asemenea, a

considerat recurenta că prima instanță în analiza existenței cazului

bine justificat pentru admiterea cererii, trebuia să facă aplicarea

principiului proporționalității prin cântărirea intereselor

părților, și să ia în considerare și interesul menținerii

desfășurării normale a activității reclamantei, motivele invocate de

aceasta în cuprinsul cererii precum și recomandarea R/89/8 adoptată de

Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei. Cazul bine

justificat, s-a relevat, derivă din faptul că procedura administrativă nu este

finalizată iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și

mai înainte ca instanța de judecată să se pronunțe asupra

legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul

administrativ, constituie un motiv întemeiat pentru adoptarea soluției de

suspendare a executării actului fiscal contestat.

Pe de altă parte, sub

aspectul cerinței prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a precizat

că prin pornirea executării împotriva sa se creează posibilitatea producerii

unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării

activității. Prin urmare, pornirea executării silite împotriva reclamantei

este iminentă, iar paguba ce urmează să-i fie produsă în propriul patrimoniu

este evidentă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata Direcția generală a finanțelor publice a

județului Satu Mare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe

motiv că motivele invocate de recurentă nu sunt de natură să justifice

suspendarea actului administrativ.

Recursul declarat de

reclamanta SC C.V. SRL împotriva sentinței nr. 183/CA/2012 din data de 22

mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal urmează a fi respins ca

nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În considerarea celor

două mari principii incidente în materia actului administrativ - al legalității

și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie o

situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în

condițiile expres prevăzute de lege. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine

justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea

de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul

material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare).

Se reține, în

ceea ce privește existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, că

instanța sesizată cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării

unui act administrativ realizează doar o examinare sumară a situațiilor de fapt

și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ în privința căruia se

solicită suspendarea executării.

Această condiție nu

este întrunită în cauză, întrucât, pe de o parte, cum a motivat dealtfel just

instanța de fond, împrejurarea că organele de urmărire penală au dispus

soluții de netrimitere în judecată nu este de natură a duce cu certitudine

la concluzia că sunt neîntemeiate constatările făcute de organele fiscale în

cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 24 iunie 2003 și, pe de

altă parte, motivele invocate de reclamanta recurentă în calea administrativă

de atac și în cuprinsul cererii de suspendare a executării presupun o

cercetare aprofundată asupra legalității și temeiniciei actului

administrativ contestat, o analiză pe fond a raportului juridic dedus

judecății, incompatibilă cu procedura suspendării executării reglementată prin art.

14 din legea contenciosului administrativ.

Judecătorul

fondul a statuat, de asemenea în mod întemeiat, că nu este îndeplinită în cazul

cererii SC C.V. SRL nici cerința prevenirii unei pagube iminente,

argumentându-se corect că susținerile recurentei în acest sens nu au fost

probate și că nu au fost relevate în litigiu acele împrejurări care ar

putea conduce la concluzia că executarea creanței bugetare constatate prin

procesul-verbal din data de 24 iunie 2003 încheiat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Satu-Mare ar avea ca rezultat

imposibilitatea continuării activității comerciale specifice.

Or,

executarea unei obligații fiscale stabilită printr-un act administrativ care se

bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă,

întrucât dacă din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este

echivalentă cu o pagubă din punct de vedere juridic paguba este reprezentată

doar de o diminuare

ilicită

a

patrimoniului. Cu alte cuvinte, chiar dacă plata unor sume cu titlu de

obligație fiscală reprezintă incontestabil o diminuare a resurselor

financiare ale reclamantei recurente, această situație nu conduce la o

identitate cu paguba iminentă, art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ definind ca pagubă iminentă exclusiv ”prejudiciul

material viitor și previzibil”, adică acel prejudiciu material greu sau

imposibil de înlăturat, în ipoteza anulării actului.

În

raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele

de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și

temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC C.V.

SRL împotriva sentinței nr. 183/CA/2012 din data de 22 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC C.V. SRL împotriva sentinței civile nr. 183/CA/2012

din 22 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2013.