ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3259/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.

4336/180/2006, SIF M. SA a formulat „opoziție” la somația de executare comunicată

de A.V.A.S. București din 6 aprilie 2006 în baza biletului la ordin emis de

către SC E. SA Tulcea, în favoarea SC B. SA, bilet la ordin emis în data de 4

octombrie 1996 la Bacău, solicitând ca în contradictoriu cu A.V.A.S. București

să se constate:

- lipsa unui titlu executor valabil

aflat în posesia intimatei,

- lipsa dovezii unei posesii

valabile a biletului la ordin,

- nulitatea actelor de executare ca

urmare a neprezentării la termen a biletului la ordin,

- prescripția obligației de plată a

biletului la ordin,

- nulitatea biletului la ordin

pentru vicii grave de formă,

- lipsa unei obligații valabile

decurgând din mențiunile efectuate la rubrica avalizat a biletului la ordin,

- că beneficiarul inițial și

posesorul actual au acționat în paguba celorlalți participanți la nextul

cambial,

- să se dispună eliberarea de plată

a biletului la ordin.

Prin sentința nr. 7616 din 14

septembrie 2006, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, considerând că sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998

întrucât titlul care constată creanța deținută de A.V.A.S. București este dat

de biletul la ordin, preluat de la creditorul cedent SC B. SA, în temeiul

actului normativ menționat.

De asemenea, instanța a avut în

vedere că O.U.G. nr. 51/1998 reprezintă reglementarea specială ce derogă de la

norma generală de procedură – dată de Codul de procedură civilă și de Legea

cambiei și biletului la ordin – conținând norme derogatorii de la acestea.

Prin decizia nr. 1092 din 29

octombrie 2007, recursul declarat de SIF M. SA Bacău împotriva sentinței a fost

respins de Tribunalul Bacău, secția civilă, care a reținut incidența

dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998.

Instanța de recurs a statuat că

dispozițiile actului normativ menționat anterior sunt aplicabile cu prioritate

chiar dacă în speță este vorba de un titlu cambial, neexistând inadvertențe

între O.U.G. nr. 51/1998 și Legea nr. 58/1934, sigura diferență fiind dată nu

de tipul titlului executor, ci de natura creanței și calitatea părților.

De asemenea, instanța a dat

eficiență dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, iar raportat la sediul

pârâtului a confirmat soluția primei instanțe cu privire la instanța competentă

să soluționeze litigiul dedus judecății.

Prin sentința nr. 41 din 19 martie

2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București apreciindu-se că cererea dedusă

judecății constă într-o opoziție la somația de executare a biletului la ordin

și, chiar dacă debitul urmărit reprezintă o creanță neperformantă preluată de

A.V.A.S. - prin contractul de cesiune de creanță din 21 iulie 1999,

dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu este aplicabil, fiind vorba de o

acțiune specifică unui domeniu strict, cum este cel al titlurilor de valoare,

reglementat printr-o lege specială ce nu a fost modificată sub acest aspect

[

Legea nr. 58/1934 art. 62 alin. (2)].

Prin sentința nr. 8780 din 6

octombrie 2008, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de

competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 5520

din 13 mai 2009 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București.

Instanța a reținut că – în cauză –

creanța pe care A.V.A.S. București o deține împotriva debitoarei este o creanță

bancară neperformantă, iar potrivit dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998

– cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu

activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea

despăgubirilor civile a persoanelor fizice și juridice sunt de competența

curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz,

domiciliul pârâtului.

S-a reținut de asemenea, că O.U.G. nr.

51/1998 reprezintă norma specială care derogă de la norma generală de

procedură, dându-se eficiență principiului „specialia generalibus derogant”.

Contestația în anulare formulată de SIF

M. SA împotriva deciziei a fost admisă prin decizia nr. 2038 din 24 martie 2010

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, care a anulat decizia și a trimis cauza spre soluționare la

Secția comercială a aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei, instanța

s-a raportat la acțiunea introductivă, în raport de motivele invocate și de

temeiurile de drept la care s-a făcut referire și a constatat că obiectul

cererii îl reprezintă opoziția cambială reglementată de dispozițiile Legii nr. 58/1934,

care reglementează regimul juridic al cambiei și biletului la ordin.

S-a mai reținut că, fiind vorba de

un litigiu ce decurge din fapte de comerț, acesta este supus în mod corect

jurisdicției comerciale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5168/1/2010,

iar instanța a apreciat că este utilă derularea fazelor procesuale parcurse de

prezenta cauză tocmai pentru stabilirea corectă a instanței competente material

să soluționeze cauza.

Din modul în care s-au derulat

declinările succesive de competență, precum și căile de atac promovate se

constată că, în cauză, nu există conflict negativ de competență, nefiind

incidente dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit normelor menționate, există

conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri

irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

În cauza dedusă judecății, prima

instanță învestită cu soluționarea cererii adresată de SIF M. SA s-a declarat

necompetentă material și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București prin sentința nr. 7616 din 14 septembrie

2006, sentință ce a fost supusă controlului judiciar de legalitate prin

declararea căii de atac a recursului.

Astfel, sentința a devenit

irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul Bacău, prin decizia

nr. 1092 din 29 octombrie 2007.

Întrucât sentința a fost supusă

cenzurii instanței de recurs, care în stabilirea instanței competente material

să soluționeze cererea petentei SIF M. SA a procedat la calificarea juridică a

acesteia, în sensul că este supusă prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 – ce au

caracter derogator de la normele de procedură conținute de Codul de procedură

civilă și Legea nr. 58/1934 – prin raportare la prevederile art. 45 din Ordonanța

de urgență, Curtea de Apel București (care a fost învestită cu soluționarea

cererii prin hotărârea de declinare, irevocabilă) nu avea a mai proceda la o

nouă calificare juridică a cererii deduse judecății, fiind legată de cele

statuate prin decizia instanței de recurs, cu putere de lucru judecat.

Procedând astfel, curtea de apel a

generat – prin ceea ce a urmat – falsa problemă a unui conflict negativ de

competență.

În atare situație, Înalta Curte

constată că nu există conflict negativ de competență motiv pentru care va

trimite cauza spre soluționare, Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că nu există conflict

negativ de competență și trimite cauza privind pe contestatoarea SIF M. SA Bacău,

în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București, spre soluționare, Curții de

Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2010.