ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3326/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

iulie 2009, reclamanta S.I.F. M. SA Bacău cheamă în judecată pe pârâta A.V.A.S.

București solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună

obligarea pârâtei să îi predea patru bilete la ordin emise de SC S.E. SRL Bacău

în valoare totală de 1.980.000 dolari S.U.A., avalizate și achitate integral de

reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 621 din 20

ianuarie 2010, Judecătoria Sectorului 1 București admite excepția necompetenței

materiale, invocată de pârâtă, și declină soluționarea cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția comercială, reținând incidența dispozițiilor art.

45 din O.U.G. nr. 51/1998 față de obiectul pricinii constând în cererea de

obligare a pârâtei de a preda cele 4 bilete la ordin prin care s-au garantat

credite neperformante.

Prin sentința comercială nr. 81 din

28 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, admite

excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, invocată de reclamantă, și declină soluționarea cauzei în favoarea

Judecătoriei Sector 1 București, reținând că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât obiectul pricinii nu îl

constituie recuperarea unei creanțe bancare neperformante, preluate de la

datoria publică, aceasta fiind în totalitate achitată de reclamantă, a cărei

cerere de restituire a celor patru bilete la ordin se circumscrie dispozițiilor

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 58/1934. Reține, de asemenea, instanța că, față

de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., susținerea pârâtei că

hotărârea de declinare de competență a Judecătoriei Sector 1 București ar fi

intrat în puterea lucrului judecat nu este fondată.

Constatând ivit conflictul negativ

de competență în temeiul art. 20 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea soluționării acestuia.

Împotriva sentinței de mai sus

pârâta A.V.A.S. declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și ale art. 166 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea

sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, conform sentinței civile nr. 621 din

20 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sector 1, constatând că în cauză există

autoritate de lucru judecat și susținând că hotărârea recurată încalcă

dispozițiile art. 1201 C. civ., coroborate cu cele ale art. 166 C. proc. civ.,

instanța ignorând că sentința pronunțată de Judecătoria Sector 1 București de

declinare de competență, a devenit irevocabilă prin nerecurare,

nemaiputându-se, astfel, examina excepția de necompetență materială invocată de

reclamanta S.I.F. M. SA Bacău.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul recurentei pârâte

prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este

fondat, sentința recurată fiind legală și temeinică.

Se constată, în acest sens, că

potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., „există conflict de competență când

două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat

necompetente de a judeca aceeași pricină”, astfel că, pentru a se putea

constata ivit conflictul negativ de competență, se impunea ca prima hotărâre de

declinare a competenței de soluționare a pricinii să fi rămas irevocabilă, așa

cum corect a reținut Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

recurenta neputându-se prevala de autoritatea de lucru judecat a sentinței

Judecătoriei Sector 1 București de declinare de competență, câtă vreme

caracterul irevocabil al acesteia, intervenit prin nerecurare, reprezintă

condiția aplicării art. 20 alin. (2) C. proc. civ., incident în cauză, instanța

criticată de recurentă făcând, de altfel, corect și aplicarea dispozițiilor art.

158 alin. (1).

De altfel, Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, în mod judicios și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1, în circumscripția

teritorială a căreia își are sediul posesorul biletelor la ordin din litigiu,

față de obiectul pricinii ce cade sub incidența dispozițiilor art. 35 alin. (3)

din Legea nr. 58/1939 și ale art. 296 din Normele cadru emise de B.N.R. în

aplicarea Legii nr. 58/1934 în 1994 și față de competența generală a

judecătoriei în materie cambială, competență ce rezultă din economia Legii nr. 58/1934

cu modificările ulterioare.

Cum obiectul pricinii vizează

obligarea recurentei pârâte la predarea către reclamanta intimată a celor patru

bilete la ordin emise de SC S.E. SRL Bacău, avalizate și integral plătite

recurentei de către intimată, acesta cade în exclusivitate în domeniul de

reglementare al Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu

modificările ulterioare, și nu în domeniul de reglementare al O.U.G. nr. 51/1998

spre a putea fi atrasă competența specială a Curții de Apel București.

Față de cele de mai sus, sentința

recurată fiind legală și temeinică, dându-se efect dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 81 din 28 iunie 2010 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2010.