ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3065/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 299 din 13 mai 2010

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, în baza

art. 385

15

, pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins recursul

formulat de recurentul-petent R.V., împotriva Deciziei penale nr. 103/RP din 19

martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6947.9/279/2007 al Tribunalului Neamț,

ca inadmisibil.

În baza art. 192,

alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul la plata a 200 RON, cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 739 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în

Dosarul nr. 6947.9/279/2007, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V.

împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2707/P/2007 din 13

august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț emisă față de

intimatul D.l. și s-a menținut soluția din rezoluția atacată.

În baza art. 192

alin. (2) și (4) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100

RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, sub nr. 6947/279/2007, petentul R.V. a

solicitat infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 2706/P/2007 față

de intimatul D.l.

Dosarul înregistrat

sub numărul de mai sus a fost reconstituit conform Sentinței penale nr. 300 din

09 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr.

3070.9/279/2008, dosar ce a fost atașat pentru consultare la prezenta cauză.

În cursul

reconstituirii s-a constatat formularea unei plângeri, în cadrul dosarului și împotriva

numitului F.G., agent de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor.

La termenul din 17

decembrie 2009, instanța a pus în discuție disjungerea din prezenta cauză a

cererii privitoare la plângerea penală formulată împotriva numitului F.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și înaintarea sa spre

soluționare instituției abilitate, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul

Neamț.

Cât privește

plângerea formulată de petent, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitului D.l.

pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzute de art. 220

alin. (1) C. pen. dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț la data

de 13 august 2007 în cadrul Dosarului nr. 2706/P/2007, prima instanță a reținut

că prin actul sus menționat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

intimatului D.l. ca urmare a retragerii plângerii formulate de petent în cadrul

derulării cercetărilor.

Deși la dosar nu s-a

putut reconstitui declarația petentului de retragere a plângerii formulate

împotriva intimatului D.l., instanța a reținut acest aspect din cuprinsul

referatului de neîncepere a urmăririi penale din 25 iulie 2007, în care s-a consemnat

acest aspect.

În consecință, având

în vedere cele expuse, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., instanța a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.V.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 2706/P/2007 și a menținut

soluția atacată.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., instanța a obligat petentul la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 RON.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul R.V. criticând-o ca nelegală întrucât

judecata a avut loc în lipsa intimatului, durata procesului a fost mare,

tergiversându-se soluționarea cauzei, iar hotărârea pronunțată îl nemulțumește.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu,

conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Tribunalul a constată următoarele:

În mod corect prima

instanță a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției

procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

intimatului D.l. pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220

alin. (1) C. pen. în cuprinsul acestei rezoluții s-a reținut că petentul și-a

retras plângerea împotriva acestui intimat, declarație ce are caracter

irevocabil. De altfel, pe parcursul procesului și chiar în fața instanței de

recurs petentul a susținut că plângerea sa îl vizează pe intimatul F.G.,

solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri.

Instanța a dispus, la

termenul de judecată din 03 decembrie 2009 disjungerea cauzei, pronunțându-se

doar cu privire la plângerea formulată împotriva intimatului D.l. și continuând

judecarea plângerii formulate de petent împotriva intimatului F.G.

Intimații au fost

legal citați pentru fiecare termen de judecată, prezența lor în instanță

nefiind obligatorie.

Durata procesului

penal a fost determinată de procedura de reconstituire a Dosarului nr.

6947/279/2007 al Judecătoriei Piatra-Neamț.

Neexistând motive de

casare a sentinței atacate tribunalul, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. a respins recursul petentului, menținând hotărârea ca

legală și temeinică.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului

cheltuieli judiciare avansate în cursul judecării recursului.

Împotriva acestei

decizii petentul a declarat din nou recurs.

Faptul că petentul a declarat acest recurs a fost

apreciat de Tribunalul Neamț, în raport de susținerile acestuia din cererea de

recurs din 24 martie 2010, prin care acesta a arătat în mod expres că : „Fac

plângere împotriva soluției date în ziua de 19 martie 2010,în Dosarul nr.

6947.9/279/2007 al Tribunalului Neamț, secția penală".

În conformitate cu

prevederile art. 278

1

alin. (9) C. proc. pen.: „Hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., poate fi atacată cu

recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală

sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei

interese legitime sunt vătămate".

Ori, o decizie

pronunțată de Tribunal ca instanță de recurs nu mai poate fi atacată cu un nou

recurs, recursul declarat de recurentul -petent fiind, deci, inadmisibil.

Prin cererea din data

de 07 mai 2010, petentul a susținut că: a făcut plângere că este nemulțumit cum

l-au judecat la Neamț și nu a cerut recurs la Bacău.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

alin. (1), pct. 1, lit. a) C. proc.

pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent împotriva

Deciziei penale nr. 103/RP din data de 19 martie 2010, pronunțată de Tribunalul

Neamț.

Împotriva acestei

decizii petentul a declarat din nou recurs.

La termenul de

judecată din data de 8 septembrie 2010, recurentul deși legal citat, nu s-a

prezentat la instanță, însă a depus prin serviciul Registratură o cerere, prin

care a arătat că nu a dorit să se judece în recurs la Înalta Curte de Casație

și Justiție, că este nemulțumit cum l-au judecat la Neamț, solicitând

trimiterea dosarului la Tribunalul Neamț.

Astfel, în lumina

dispozițiilor art. 278

1

alin. (9) C. proc. pen.: „Hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., poate

fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de

persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub

urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă

persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate".

Ori, o decizie

pronunțată de tribunal ca instanță de recurs nu mai poate fi atacată cu un nou

recurs, deasemenea nici o decizie pronunțată de Curtea de Apel, prin care

recursul a fost respins ca inadmisibil, astfel că recursul declarat de

recurentul-petent fiind, deci, inadmisibil.

Față de cererea

depusă de recurentul petiționar, Înalta Curte, nu a putut aprecia mențiunile

petentului ca o retragere a recursului, deoarece retragerea se poate dispune

doar în condițiile în care această manifestare de voință se face de recurent

direct în fața instanței de recurs, ori, petentul nu a fost prezent în fața

Înaltei Curții, deși a fost legal citat, sau prin declarație dată în formă

autentică în fața notarului, prin care acesta să menționeze expres această

mențiune.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

alin. (1), pct. 1, lit. a) C.

proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petiționar

împotriva Deciziei penale nr. 299 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Va obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva Deciziei penale

nr. 299 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 08 septembrie 2010.