ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3065/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 299 din 13 mai 2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, în baza art. 385 15 , pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins recursul formulat de recurentul-petent R.V., împotriva Deciziei penale nr. 103/RP din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6947.9/279/2007 al Tribunalului Neamț, ca inadmisibil. În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul la plata a 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 739 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 6947.9/279/2007, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2707/P/2007 din 13 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț emisă față de intimatul D.l. și s-a menținut soluția din rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, sub nr. 6947/279/2007, petentul R.V. a solicitat infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 2706/P/2007 față de intimatul D.l.

Dosarul înregistrat sub numărul de mai sus a fost reconstituit conform Sentinței penale nr. 300 din 09 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 3070.9/279/2008, dosar ce a fost atașat pentru consultare la prezenta cauză. În cursul reconstituirii s-a constatat formularea unei plângeri, în cadrul dosarului și împotriva numitului F.G., agent de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. La termenul din 17 decembrie 2009, instanța a pus în discuție disjungerea din prezenta cauză a cererii privitoare la plângerea penală formulată împotriva numitului F.G. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și înaintarea sa spre soluționare instituției abilitate, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț.

Cât privește plângerea formulată de petent, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitului D.l. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen. dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț la data de 13 august 2007 în cadrul Dosarului nr. 2706/P/2007, prima instanță a reținut că prin actul sus menționat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului D.l. ca urmare a retragerii plângerii formulate de petent în cadrul derulării cercetărilor. Deși la dosar nu s-a putut reconstitui declarația petentului de retragere a plângerii formulate împotriva intimatului D.l., instanța a reținut acest aspect din cuprinsul referatului de neîncepere a urmăririi penale din 25 iulie 2007, în care s-a consemnat acest aspect.

În consecință, având în vedere cele expuse, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 2706/P/2007 și a menținut soluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanța a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul R.V. criticând-o ca nelegală întrucât judecata a avut loc în lipsa intimatului, durata procesului a fost mare, tergiversându-se soluționarea cauzei, iar hotărârea pronunțată îl nemulțumește.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Tribunalul a constată următoarele: În mod corect prima instanță a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului D.l. pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. în cuprinsul acestei rezoluții s-a reținut că petentul și-a retras plângerea împotriva acestui intimat, declarație ce are caracter irevocabil. De altfel, pe parcursul procesului și chiar în fața instanței de recurs petentul a susținut că plângerea sa îl vizează pe intimatul F.G., solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri.

Instanța a dispus, la termenul de judecată din 03 decembrie 2009 disjungerea cauzei, pronunțându-se doar cu privire la plângerea formulată împotriva intimatului D.l. și continuând judecarea plângerii formulate de petent împotriva intimatului F.G. Intimații au fost legal citați pentru fiecare termen de judecată, prezența lor în instanță nefiind obligatorie. Durata procesului penal a fost determinată de procedura de reconstituire a Dosarului nr. 6947/279/2007 al Judecătoriei Piatra-Neamț. Neexistând motive de casare a sentinței atacate tribunalul, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins recursul petentului, menținând hotărârea ca legală și temeinică. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat petentul să plătească statului cheltuieli judiciare avansate în cursul judecării recursului. Împotriva acestei decizii petentul a declarat din nou recurs. Faptul că petentul a declarat acest recurs a fost apreciat de Tribunalul Neamț, în raport de susținerile acestuia din cererea de recurs din 24 martie 2010, prin care acesta a arătat în mod expres că : „Fac plângere împotriva soluției date în ziua de 19 martie 2010,în Dosarul nr. 6947.9/279/2007 al Tribunalului Neamț, secția penală". În conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (9) C. proc. pen.: „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate". Ori, o decizie pronunțată de Tribunal ca instanță de recurs nu mai poate fi atacată cu un nou recurs, recursul declarat de recurentul -petent fiind, deci, inadmisibil. Prin cererea din data de 07 mai 2010, petentul a susținut că: a făcut plângere că este nemulțumit cum l-au judecat la Neamț și nu a cerut recurs la Bacău. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385 15 alin. (1), pct. 1, lit. a) C. proc.

pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent împotriva Deciziei penale nr. 103/RP din data de 19 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Neamț. Împotriva acestei decizii petentul a declarat din nou recurs. La termenul de judecată din data de 8 septembrie 2010, recurentul deși legal citat, nu s-a prezentat la instanță, însă a depus prin serviciul Registratură o cerere, prin care a arătat că nu a dorit să se judece în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, că este nemulțumit cum l-au judecat la Neamț, solicitând trimiterea dosarului la Tribunalul Neamț. Astfel, în lumina dispozițiilor art. 278 1 alin. (9) C. proc. pen.: „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate". Ori, o decizie pronunțată de tribunal ca instanță de recurs nu mai poate fi atacată cu un nou recurs, deasemenea nici o decizie pronunțată de Curtea de Apel, prin care recursul a fost respins ca inadmisibil, astfel că recursul declarat de recurentul-petent fiind, deci, inadmisibil.

Față de cererea depusă de recurentul petiționar, Înalta Curte, nu a putut aprecia mențiunile petentului ca o retragere a recursului, deoarece retragerea se poate dispune doar în condițiile în care această manifestare de voință se face de recurent direct în fața instanței de recurs, ori, petentul nu a fost prezent în fața Înaltei Curții, deși a fost legal citat, sau prin declarație dată în formă autentică în fața notarului, prin care acesta să menționeze expres această mențiune. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385 15 alin. (1), pct. 1, lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petiționar împotriva Deciziei penale nr. 299 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 299 din 13 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.