ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 763/P/2009 din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. , raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva lui P.D., iudecător în cadrul Curții de Apel Clui, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Prin rezoluția nr. 7611/3555/11/2/2009, din 28 iulie 2009, a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de numiții P.T. și P.R., împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 763/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele: La data de 11 mai 2009, persoanele vătămate P.T. și P.R.

s-au adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu o plângere prin care au solicitat efectuarea de cercetări și antrenarea răspunderii penale a magistratului judecător P.D., pentru faptul că, în calitate de președinte al Secției penale din cadrul Curții de Apel Cluj, în mod nelegal și abuziv, a restituit o plângere greșit îndreptată, în loc să o direcționeze în mod corespunzător unității competente. La Secția de urmărire penală și criminalistică lucrarea a fost inițial înregistrată sub numărul 10888/2503/VI11/1/2009, și ulterior în evidența cauzelor penale sub numărul de mai sus. Urmare efectuării de verificări prin prisma celor sesizate s-a reținut următoarea situație de fapt: Pe fondul unui litigiu civil în care se aflau angrenați de mai mult timp, P.T.

și P.R. s-au adresat, între altele, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu trei memorii, după cum urmează: - memoriu comun înregistrat sub numărul 31 /VII 1/1/2009 - prin care au criticat activitatea magistratului judecător G.T.C., investit să soluționeze o cauză civilă (dosar nr. 9655/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare), pentru pretinse încălcări ale legii ținând de derularea procesului; în concret, petenții au arătat că magistratul judecător ar fi trebuit să constate nelegalitatea unor hotărâri anterioare și să sesizeze organele de urmărire penală referitor la comiterea de infracțiuni de către judecătorii care s-au pronunțat anterior.

Cu adresa nr. 31 A/l 11/1/2009 din data de 19 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat faptul că lucrarea a fost clasată, deoarece „nemulțumirile (...) în legătură cu administrarea dovezilor (...) nu pot fii verificate decât de către instanțele de control judiciar în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege ". - memoriu comun înregistrat sub numărul 3 5/VIII/1/2009 - prin care a fost criticată activitatea magistratului judecător R.D.D.

, pentru pretinse încălcări ale legii ținând de soluționarea dosarului nr. 9618/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare; în linii generale, aspectele sesizate fiind similare (că magistratul judecător ar fi trebuit să sesizeze organele de urmărire penală, că ar fi trebuit să constate nelegalitatea unor acte, măsuri și hotărâri anterioare, etc). Cu adresa nr. 35A/111/1/2009 din data de 19 februarie 2009, s-a comunicat clasarea lucrării și faptul că motivele de nemulțumire pot fi exprimate pe căile de atac prevăzute de lege. - memoriu comun înregistrat sub numărul 37/VI11/1/2009 - prin care, în mod similar, a fost criticată activitatea magistraților judecători P.V., W.D. și C.M., din cadrul Tribunalului Maramureș, care au participat la soluționarea dosarului nr. 7310/182/2007; aspectele sesizate se circumscriu tot elementelor de fond și criticilor de netemeinicie.

Pentru identitate de rațiune, răspunsul nr. 37/VI 11/1/2009 din data de 19 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a avut un cuprins similar. Primind cele trei adrese și fiind nemulțumiți de conținutul acestora P.T. și P.R. s-au adresat Curții de Apel Cluj cu trei memorii, expediate simultan și similare în redactare și conținut, prin care au solicitat „anularea clasării plângerilor prealabile" (cu indicarea concretă a lucrărilor nr. 31 A/l 11/1/2009, nr. 3 5A/III/1/2009 și respectiv nr. 37/VI 11/1/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj) și judecarea celor trei „plângeri"; în motivarea cererilor astfel formulate P.T. și P.R. au invocat neîntrunirea condițiilor legale pentru a se dispune clasarea, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 11 C. proc.

pen. (inexistența unui învinuit sau inculpat în cauză și incidența unei cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale). În toate cele trei memorii (înregistrate la Curtea de Apel Cluj - Cabinetul președintelui sub numărul 18/2009) P.T. și P.R. au invocat încălcarea legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, referitor la soluția de clasare adoptată în cele trei lucrări; în cuprinsul a două dintre memorii, petenții au precizat însă expres că acesta s-ar face vinovat de comiterea unor infracțiuni determinate (art. 246, art. 248, art. 289, art. 291, art. 263 și art. 264 C. pen.), solicitând, în consecință, ca instanța de judecată să procedeze de îndată la trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări împotriva sa.

Prin adresa nr. 18/2009 din data de 05 martie 2009 a Curții de Apel Cluj s-a dispus restituirea celor trei memorii către petenți, cu mențiunea că „ în conformitate cu prevederile art. 29 lit. f) C. proc. pen. , competența de soluționare a plângerilor (...) aparține Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ". Adresa a fost semnată de președintele Secției penale și de minori (magistrat judecător P.D.). Pe calea prezentei sesizări, P.T. și P.R. a criticat faptul că înscrisurile le-au fost restituite, în acest mod lipsind de finalitate demersul lor juridic. Persoanele vătămate au considerat că magistratul judecător P.D., dacă aprecia că secția penală a instanței nu este competentă să judece aceste cereri, ar fi trebuit să le direcționeze în mod corespunzător către organul competent și că, neprocedând astfel, ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și prevederile art. 285 C. proc.

pen., cu consecința lezării unor drepturi recunoscute de lege. Din actele examinate s-a constatat că susținerile persoanelor vătămate nu sunt fondate, iar fapta la care se referă nu atinge sfera ilicitului penal. Astfel, s-a observat că P.T. și P.R. au confundat două instituții juridice de drept procesual penal; astfel, „plângerea prealabilă" care poate fi „greșit îndreptată" și căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 285 C. proc. pen., este actul de sesizare fără de care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, și a cărui lipsă sau retragere inhibă orice demers ulterior al organelor judiciare.

Plângerea prealabilă este reglementată expres în cazul anumitor infracțiuni, fie deoarece legea consideră aceste fapte ca mai puțin grave (ca de exemplu, insulta, amenințarea, lovirea care nu produce leziuni sau produce leziuni de mică gravitate, etc), fie în scopul protejării unor relații dintre părți (de exemplu, furtul între soți sau între rude, etc). În cazul în care acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, această plângere trebuie formulată și depusă într-un anumit termen, care constituie termen de decădere, respectiv după trecerea lui, în lipsa plângerii, cercetarea nu se mai poate declanșa. Tocmai pentru a proteja interesul legitim al persoanei, în sarcina organelor judiciare legea procesual penală, prin prevederile art. 285 C. proc.

pen., a instituit obligația redirecționării plângerii prealabile greșit îndreptate, conform normelor de competență, situație expres prevăzută de art. 285 C. proc. pen. În toate celelalte cazuri, respectiv pentru infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale nu este condiționată de formularea unei plângeri prealabile, activitatea de cercetare poate să înceapă și din oficiu și se poate derula indiferent de poziția persoanei vătămate; în această situație, „plângerea " eventual formulată de aceasta constituie numai unul dintre modurile de sesizare posibile conform legii și se supune condițiilor generale reglementate de art. 222 C. proc. pen. și nu este condiționată de vreun termen.

Or, în speță, pe calea celor trei memorii înregistrate la Curtea de Apel Cluj sub numărul 18/2009, P.T. și P.R. au sesizat pretinsa comitere de către magistratul procuror M.F. a unor infracțiuni (art. 246, art. 248, art. 249, art. 263 și art. 264 C. pen. ) pentru cercetarea cărora plângerea prealabilă nu este necesară iar prevederile art. 285 C. proc. pen. nu se aplică. În consecință, persoana care invocă lezarea unui drept sau interes în raport de asemenea fapte poate acționa oricând, în limitele termenului de prescripție a răspunderii penale, sau chiar după împlinirea acestuia dacă este urmărită rezolvarea unor alte aspecte derivând din infracțiune. În concret, magistratul judecător nu este legal obligat sa investească organul de urmărire penala competent conform art. 29 C. proc.

pen., acest demers incumbând părții lezate; restituirea actelor pe cale administrativă nu inhibă în nici un fel eventualele acțiuni judiciare ale persoanei, nu decad partea din vreun termen și nu constituie soluții asupra fondului. Având în vedere că unitatea căreia memoriile i-au fost adresate (Curtea de Apel Cluj), aparține unui segment diferit al sistemului judiciar, din punct de vedere al atribuțiilor și al competenței (materiale, teritoriale și după calitatea persoanei), față de unitatea ce ar fi trebuit investită (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică), soluția de restituire cu indicarea organului competent este cea optimă, permițând părții să analizeze dacă dorește să insiste sau nu pe această cale.

în consecință, în sarcina magistratului judecător P.D. nu se pot reține încălcări ale legii sau ale atribuțiilor de serviciu, nici ca faptă comisă cu intenție și nici din culpă, motiv pentru care în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acesteia pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen., deoarece faptele sesizate nu există. Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 249 din același cod, se constată că aceasta a fost expres indicată în sesizare însă fără a fi descrisă și precizată; textul de incriminare invocat nu se calchiază pe niciunul dintre aspectele situației de fapt descrise, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale în baza aceluiași temei juridic.

În ceea ce privește criticile vizând modul de soluționare a lucrărilor nr. 31 A/l 11/1/2009, nr. 35/VII1/1/2009 și nr. 37A/III/Î/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în prezenta cauză la acest moment organele de urmărire penală nu s-au putut considera investite, deoarece nu există date suficiente pentru sesizarea din oficiu, iar persoanele vătămate nu au invocat elemente de fapt care ar putea constitui infracțiuni respectiv încălcări concrete ale legii de natură să atingă sfera ilicitului penal; clasarea dispusă de procuror reprezintă o rezolvare cu caracter administrativ, și nu un act de finalizare a cercetărilor, astfel că prevederile art. 11 C. proc. pen. nu sunt aplicabile.

La data de 17 august 2009, petiționarii P.T. și P.R. au depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere împotriva rezoluției nr. 763/P/2009 din 19 iunie 2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător P.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248 și art. 249 C. pen. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 6694/1/2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 7 octombrie 2009, termen la care, petiționarii deși legal citați, nu s-au prezentat la instanță pentru a-și susține plângerea.

Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, din actele și lucrările dosarului a rezultat că petiționarii au criticat pe calea unui memoriu înregistrat sub nr. 31 A/l 11/1/2009 activitatea judecătorului G.T.C., investit cu soluționarea dosarului nr. 9655/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare, arătând că acesta ar fi trebuit să constate nelegalitatea unor hotărâri anterioare și să sesizeze organele de urmărire penală referitor la comiterea de infracțiuni de către judecătorii care s-au pronunțat anterior.

La data de 19 februarie 2009, cu adresa nr. 31A/lll/1/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat petenților că lucrarea a fost clasată, motivat de faptul că „nemulțumirile ... în legătură cu administrarea dovezilor ... nu pot fi verificate decât de către instanțele de control judiciar în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege". Prin memoriul nr. 35/VI 11/1/2009 a fost criticată activitatea judecătorului R.D.D., pentru pretinse încălcări ale legii ținând de soluționarea dosarului nr. 9618/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare, aspectele sesizate fiind similare celor prezentate în memoriul anterior formulat. Cu adresa nr. 35/VI 11/1/2009 din 19 februarie 2009 s-a comunicat petiționarilor clasarea lucrării, precum și faptul că motivele de nemulțumire pot fi exprimate prin căile de atac prevăzute de lege.

Prin memoriul nr. 3 7/VI11/1/2009 a fost criticată, în mod similar, activitatea judecătorilor P.V., W.D. și C.M. de la Tribunalul Maramureș, magistrați care au participat la soluționarea dosarului nr. 7310/182/2007. La data de 19 februarie 2009, cu adresa nr. 37A/111/1/2009 s-a comunicat petiționarilor un răspuns similar celor anterioare. Fiind nemulțumiți de conținutul adreselor care le-au fost transmise, P.T. și P.R. s-au adresat Curții de Apel Cluj cu trei memorii similare, în cuprinsul cărora au solicitat „anularea clasării plângerilor prealabile" și judecarea celor trei „plângeri". În cele trei memorii înregistrate la instanța Curții de Apel Cluj - Cabinetul președintelui sub nr. 18/2009, P.T.

și P.R. au invocat încălcarea legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, referitor la soluția de clasare adoptată în lucrările anterior precizate. Prin adresa nr. 18/2009 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Cluj (semnată de președintele Secției penale și de minori, judecător P.D.), intimata din prezenta cauză, s-a dispus restituirea celor trei memorii către petiționari, cu precizarea că „în conformitate cu prevederile art. 29 lit. f) C. proc. pen., competența de soluționare a plângerilor ... aparține Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție..." Petenții au criticat faptul că înscrisurile le-au fost restituite, considerând că judecătorul P.D.

ar fi trebuit să le direcționeze organului competent însă, neprocedând astfel, magistratul ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și prevederile art. 285 C. proc. pen. Din analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză, Înalta Curte, constată că soluția dispusă este legală și temeinică, plângerea urmând a fi respinsă. Astfel, în mod corect, procurorul a reținut că susținerile persoanelor vătămate nu sunt fondate, iar fapta la care se referă nu atinge sfera ilicitului penal, Judecătorul nefiind legal obligat să investească organul de urmărire penală potrivit art. 29 C. proc. pen., acest demers incubând părții lezate.

Restituirea actelor pe cale administrativă nu îngrădesc în nici un fel eventualele acțiuni judiciare ale persoanei, nu decad partea din vreun termen și nu constituie soluții asupra fondului, astfel că restituirea actelor, cu indicarea organului competent în soluționarea cauzei, reprezintă soluția optimă care permite părții să analizeze dacă dorește sau nu să insiste pe această cale. De asemenea, Înalta Curte, apreciază că infracțiunile reclamate în sarcina magistratului judecător P.D. nu există în materialitatea lor, întrucât din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimata magistrat judecător P.D. ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248 și art. 249 C. pen.

Înalta Curte, constată că în mod corect, procurorul de caz a reținut că în raport de criticile vizând modul de soluționare a lucrărilor nr. 31A/lll/1/2009, nr. 35/VI 11/1/2009 și nr. 37/VIII/l/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în cauză, organele de urmărire penală nu s-au putut considera investite, având în vedere că nu au existat date suficiente pentru sesizarea din oficiu, persoanele vătămate neinvocând elemente de fapt care să poată constitui infracțiuni, respectiv încălcări concrete ale legii de natură să atingă sfera ilicitului penal. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. , va respinge plângerea ca nefondată și va menține rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarii P.T. și P.R., împotriva rezoluției nr .763/P/2009 din 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarii la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 07 octombrie 2009.