ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

rezoluția nr. 763/P/2009 din 19 iunie 2009 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire

penală și

criminalistică, s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

, raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale împotriva lui P.D., iudecător în cadrul Curții de

Apel Clui, pentru comiterea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra

intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra

intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. și neglijență în serviciu,

prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât faptele

sesizate nu

există.

Prin

rezoluția nr. 7611/3555/11/2/2009, din 28 iulie 2009, a

procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din

cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

respins ca neîntemeiată,

plângerea formulată de numiții P.T.

și P.R.,

împotriva soluției adoptată în dosarul

nr.

763/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:

La

data de 11 mai 2009, persoanele vătămate P.T. și P.R. s-au adresat Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție cu o plângere prin care au solicitat

efectuarea de

cercetări și antrenarea răspunderii penale a magistratului judecător

P.D., pentru faptul că, în calitate de

președinte al Secției penale din cadrul Curții de Apel Cluj, în mod nelegal și

abuziv, a

restituit o plângere greșit

îndreptată, în loc să o direcționeze în mod

corespunzător unității

competente.

La Secția de urmărire

penală și criminalistică lucrarea a fost

inițial

înregistrată sub numărul 10888/2503/VI11/1/2009, și ulterior în evidența

cauzelor penale sub numărul de mai sus. Urmare efectuării

de verificări prin prisma celor sesizate s-a

reținut următoarea situație

de fapt:

Pe fondul

unui litigiu civil în care se aflau angrenați de mai mult

timp, P.T. și P.R. s-au adresat, între altele,

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu trei memorii, după cum urmează:

- memoriu

comun înregistrat sub numărul 31 /VII 1/1/2009 - prin

care au criticat activitatea magistratului judecător G.T.C.,

investit să soluționeze o cauză civilă (dosar nr.

9655/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare), pentru pretinse încălcări ale

legii ținând de derularea procesului; în concret, petenții au arătat

că magistratul judecător ar fi trebuit să constate

nelegalitatea unor

hotărâri anterioare și să sesizeze organele de

urmărire penală

referitor la comiterea de

infracțiuni de către judecătorii care s-au

pronunțat anterior.

Cu adresa

nr. 31 A/l 11/1/2009 din data de 19 februarie 2009, Parchetul

de pe lângă Curtea de

Apel Cluj a comunicat faptul că lucrarea a fost

clasată, deoarece „nemulțumirile

(...) în legătură cu administrarea

dovezilor (...) nu pot fii verificate decât de

către instanțele de control judiciar în urma exercitării căilor de atac

prevăzute de lege ".

-

memoriu comun înregistrat sub numărul 3 5/VIII/1/2009 - prin

care a fost criticată

activitatea magistratului judecător R.D.D.

, pentru pretinse încălcări ale

legii ținând de soluționarea

dosarului

nr. 9618/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare; în linii generale, aspectele

sesizate fiind similare (că magistratul judecător ar fi trebuit să sesizeze

organele de urmărire penală, că ar fi trebuit

să

constate nelegalitatea unor acte, măsuri și hotărâri anterioare, etc).

Cu

adresa nr. 35A/111/1/2009 din data de 19 februarie 2009, s-a

comunicat clasarea

lucrării și faptul că motivele de nemulțumire pot fi

exprimate pe căile de atac prevăzute de lege.

-

memoriu comun înregistrat sub numărul 37/VI11/1/2009 - prin care, în mod

similar, a fost criticată activitatea magistraților judecători

P.V., W.D. și C.M., din

cadrul Tribunalului

Maramureș,

care au participat la soluționarea dosarului nr.

7310/182/2007; aspectele sesizate se circumscriu tot elementelor de

fond

și criticilor de netemeinicie.

Pentru

identitate de rațiune, răspunsul nr. 37/VI 11/1/2009 din

data de 19 februarie 2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a

avut un cuprins similar.

Primind cele trei

adrese și fiind nemulțumiți de conținutul acestora P.T. și P.R. s-au adresat

Curții de Apel

Cluj cu trei memorii,

expediate simultan și similare în redactare și

conținut, prin care au

solicitat „anularea clasării plângerilor

prealabile"

(cu indicarea concretă a lucrărilor

nr. 31 A/l 11/1/2009, nr. 3

5A/III/1/2009

și respectiv nr. 37/VI 11/1/2009 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de

Apel Cluj) și judecarea celor trei „plângeri"; în

motivarea cererilor astfel formulate P.T. și P.R. au

invocat neîntrunirea condițiilor legale pentru a

se dispune clasarea,

așa cum sunt

acestea prevăzute de art. 11 C. proc. pen.

(inexistența unui învinuit

sau inculpat în cauză și incidența

unei

cauze de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale).

În toate cele trei

memorii (înregistrate la Curtea de Apel Cluj -

Cabinetul

președintelui sub numărul 18/2009) P.T. și P.R. au invocat încălcarea legii de

către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

referitor la soluția de

clasare adoptată în cele trei lucrări; în

cuprinsul a două dintre

memorii, petenții au

precizat însă expres că acesta s-ar face vinovat

de comiterea unor infracțiuni determinate (art. 246, art. 248, art.

289,

art. 291, art. 263 și art. 264 C. pen.), solicitând, în consecință,

ca instanța de judecată să procedeze de îndată la trimiterea cauzei la procuror

în vederea efectuării de cercetări împotriva sa.

Prin

adresa nr. 18/2009 din data de 05 martie 2009 a Curții de Apel

Cluj s-a dispus restituirea celor trei

memorii către petenți, cu mențiunea că „ în conformitate cu prevederile art. 29

lit. f) C. proc. pen.

, competența de

soluționare a plângerilor (...) aparține Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție ".

Adresa a fost semnată de

președintele Secției penale și de minori (magistrat judecător P.D.).

Pe calea

prezentei sesizări, P.T. și P.R. a criticat faptul că înscrisurile le-au fost

restituite, în acest mod lipsind

de

finalitate demersul lor juridic.

Persoanele

vătămate au considerat că magistratul judecător

P.D., dacă aprecia că secția penală a instanței nu

este

competentă să judece aceste cereri, ar

fi trebuit să le direcționeze în

mod corespunzător către organul

competent și că, neprocedând

astfel, ar fi

încălcat atribuțiile de serviciu și prevederile art. 285 C. proc. pen., cu

consecința lezării unor drepturi

recunoscute

de lege. Din actele examinate s-a constatat că susținerile

persoanelor vătămate nu sunt fondate, iar fapta la

care se referă nu

atinge sfera ilicitului penal.

Astfel, s-a observat că P.T. și P.R.

au

confundat două instituții juridice de

drept procesual penal; astfel,

„plângerea

prealabilă"

care poate fi „greșit

îndreptată" și căreia îi sunt

aplicabile prevederile art. 285 C.

proc. pen., este

actul de sesizare fără de

care acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare, și a cărui lipsă sau retragere inhibă orice demers ulterior al

organelor judiciare.

Plângerea prealabilă este

reglementată expres în cazul

anumitor

infracțiuni, fie deoarece legea consideră aceste fapte ca mai

puțin grave (ca de exemplu, insulta, amenințarea,

lovirea care nu

produce leziuni sau produce leziuni de mică gravitate, etc),

fie în

scopul protejării unor relații

dintre părți (de exemplu, furtul între soți

sau între rude, etc).

În cazul

în care acțiunea penală se pune în mișcare numai la

plângerea prealabilă a persoanei

vătămate, această plângere trebuie formulată și depusă într-un anumit termen,

care constituie termen de decădere, respectiv după trecerea lui, în lipsa

plângerii, cercetarea nu

se mai

poate declanșa.

Tocmai pentru a proteja

interesul legitim al persoanei, în

sarcina

organelor judiciare legea procesual penală, prin prevederile

art. 285 C.

proc. pen., a instituit obligația

redirecționării

plângerii prealabile greșit îndreptate, conform normelor

de competență, situație expres prevăzută de art.

285 C. proc. pen.

În toate celelalte cazuri,

respectiv pentru infracțiunile pentru

care

punerea în mișcare a acțiunii penale nu este condiționată de

formularea unei plângeri prealabile, activitatea

de cercetare poate să înceapă și din oficiu și se poate derula indiferent de

poziția persoanei

vătămate; în această situație, „plângerea " eventual

formulată de

aceasta constituie numai unul

dintre modurile de sesizare posibile

conform legii și se supune

condițiilor generale reglementate de art.

222

C. proc. pen. și nu este condiționată de vreun

termen. Or, în speță, pe calea celor trei memorii înregistrate la Curtea

de Apel Cluj sub numărul 18/2009, P.T.

și P.R. au sesizat pretinsa comitere de către magistratul procuror M.F.

a unor infracțiuni (art. 246, art. 248, art. 249,

art. 263 și art. 264 C. pen.

) pentru

cercetarea cărora plângerea prealabilă nu este

necesară iar prevederile

art. 285 C. proc. pen. nu se aplică.

În consecință, persoana care

invocă lezarea unui drept sau

interes în

raport de asemenea fapte poate acționa oricând, în limitele

termenului

de prescripție a răspunderii penale, sau chiar după

împlinirea acestuia dacă este urmărită rezolvarea unor alte aspecte

derivând

din infracțiune.

În concret, magistratul

judecător nu este legal obligat sa investească organul de urmărire penala

competent conform art. 29 C. proc. pen., acest demers incumbând părții

lezate; restituirea actelor pe cale administrativă

nu inhibă în nici un fel

eventualele

acțiuni judiciare ale persoanei, nu decad partea din vreun

termen și nu

constituie soluții asupra fondului.

Având în

vedere că unitatea căreia memoriile i-au fost adresate

(Curtea de Apel Cluj), aparține unui segment diferit

al sistemului judiciar, din punct de vedere al atribuțiilor și al competenței

(materiale, teritoriale și după calitatea

persoanei), față de unitatea ce

ar fi

trebuit investită (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică), soluția de restituire cu

indicarea organului competent este cea optimă, permițând părții să analizeze

dacă dorește să insiste sau nu pe

această

cale. în consecință, în sarcina magistratului judecător P.D.

nu se pot reține încălcări ale legii sau ale

atribuțiilor de serviciu, nici ca faptă comisă cu intenție și nici din culpă,

motiv pentru care în

cauză s-a

dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acesteia

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art.

248 C. pen., deoarece faptele sesizate nu există. Referitor la infracțiunea de

abuz

în serviciu contra intereselor

publice, prevăzută de art. 249 din același

cod, se constată că aceasta a fost expres indicată în sesizare însă

fără a fi descrisă și precizată; textul de incriminare invocat nu se

calchiază pe niciunul dintre aspectele situației

de fapt descrise, motiv

pentru care se va dispune neînceperea urmăririi

penale în baza aceluiași temei juridic.

În ceea ce privește criticile

vizând modul de soluționare a

lucrărilor

nr. 31 A/l 11/1/2009, nr. 35/VII1/1/2009 și nr. 37A/III/Î/2009 al

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în prezenta cauză la

acest moment organele de urmărire penală nu s-au putut considera

investite,

deoarece nu există date suficiente pentru sesizarea din oficiu, iar persoanele

vătămate nu au invocat elemente de fapt care

ar

putea constitui infracțiuni respectiv încălcări concrete ale legii de

natură să atingă sfera ilicitului penal; clasarea

dispusă de procuror

reprezintă o rezolvare cu caracter administrativ, și

nu un act de

finalizare a cercetărilor,

astfel că prevederile art. 11 C. proc. pen.

nu sunt aplicabile.

La data de

17 august 2009, petiționarii P.T. și P.R.

au depus la Secția

Penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție

plângere împotriva rezoluției nr. 763/P/2009 din 19 iunie

2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție,

Secția de

urmărire penală și criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a

magistratului judecător P.D. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 246, art. 248 și art. 249 C. pen.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

constituit dosarul nr. 6694/1/2009,

fixându-se prim termen de judecată

la data de 7 octombrie 2009, termen la care, petiționarii deși legal

citați, nu s-au prezentat la instanță pentru a-și

susține plângerea.

Examinând

plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a

materialului din dosarul

cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, a

constatat că aceasta este

nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele și lucrările

dosarului a rezultat că petiționarii

au

criticat pe calea unui memoriu înregistrat sub nr. 31 A/l 11/1/2009

activitatea judecătorului G.T.C., investit cu

soluționarea dosarului nr. 9655/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare,

arătând că acesta ar fi trebuit să constate

nelegalitatea unor hotărâri

anterioare

și să sesizeze organele de urmărire penală referitor la

comiterea de

infracțiuni de către judecătorii care s-au pronunțat anterior. La data de 19

februarie 2009, cu adresa nr. 31A/lll/1/2009,

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat petenților că

lucrarea a

fost clasată, motivat de faptul că „nemulțumirile ... în legătură cu

administrarea dovezilor ... nu pot fi verificate decât de

către instanțele de control judiciar în urma

exercitării căilor de atac prevăzute de lege". Prin memoriul nr. 35/VI

11/1/2009 a fost criticată

activitatea

judecătorului R.D.D., pentru pretinse

încălcări ale legii ținând de

soluționarea dosarului nr. 9618/182/2008

al

Judecătoriei Baia Mare, aspectele sesizate fiind similare celor

prezentate în memoriul anterior formulat. Cu

adresa nr. 35/VI 11/1/2009

din 19 februarie 2009 s-a comunicat

petiționarilor clasarea lucrării, precum și faptul că motivele de nemulțumire

pot fi exprimate prin căile de atac prevăzute de lege. Prin memoriul nr. 3

7/VI11/1/2009 a fost

criticată, în mod

similar, activitatea judecătorilor P.V.,

W.D. și C.M. de la Tribunalul

Maramureș, magistrați care au participat la

soluționarea dosarului nr.

7310/182/2007.

La data de 19 februarie 2009, cu adresa nr. 37A/111/1/2009

s-a comunicat petiționarilor un răspuns similar

celor anterioare.

Fiind nemulțumiți de conținutul

adreselor care le-au fost transmise, P.T. și P.R. s-au adresat Curții

de Apel Cluj cu trei memorii similare, în

cuprinsul cărora au solicitat

„anularea clasării plângerilor

prealabile" și judecarea celor trei „plângeri".

În cele

trei memorii înregistrate la instanța Curții de Apel Cluj - Cabinetul

președintelui sub nr. 18/2009, P.T. și P.R. au invocat încălcarea legii de

către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

referitor la soluția de

clasare

adoptată în lucrările anterior precizate.

Prin

adresa nr. 18/2009 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Cluj

(semnată de președintele Secției penale și de

minori, judecător

P.D.), intimata din

prezenta cauză, s-a dispus restituirea

celor

trei memorii către petiționari, cu precizarea că „în conformitate

cu prevederile art. 29 lit. f) C. proc. pen.,

competența

de soluționare a plângerilor ... aparține Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție..."

Petenții

au criticat faptul că înscrisurile le-au fost restituite,

considerând că judecătorul P.D. ar fi trebuit să le

direcționeze organului competent însă, neprocedând astfel,

magistratul ar fi încălcat atribuțiile de serviciu

și prevederile art. 285

C. proc. pen.

Din

analiza actelor premergătoare începerii urmăririi penale

administrate în cauză, Înalta

Curte, constată că soluția dispusă este

legală și temeinică, plângerea urmând a fi

respinsă.

Astfel, în mod corect,

procurorul a reținut că susținerile

persoanelor

vătămate nu sunt fondate, iar fapta la care se referă nu

atinge sfera

ilicitului penal, Judecătorul nefiind legal obligat să

investească organul de urmărire penală potrivit art. 29 C. proc. pen.,

acest

demers incubând părții lezate.

Restituirea actelor pe cale

administrativă nu îngrădesc în nici

un fel

eventualele acțiuni judiciare ale persoanei, nu decad partea din

vreun

termen și nu constituie soluții asupra fondului, astfel că

restituirea actelor, cu indicarea organului

competent în soluționarea

cauzei, reprezintă soluția optimă care permite

părții să analizeze dacă dorește sau nu să insiste pe această cale.

De asemenea,

Înalta Curte, apreciază că infracțiunile reclamate

în sarcina magistratului judecător P.D. nu există în

materialitatea lor, întrucât din analiza actelor

premergătoare efectuate

nu a rezultat că intimata magistrat judecător P.D.

ar fi

săvârșit acte cărora să le fie

conferită semnificația juridică a infracțiunilor

prev. de art. 246, art. 248 și art. 249 C. pen.

Înalta Curte,

constată că în mod corect, procurorul de caz a

reținut că în raport de criticile vizând modul de soluționare a

lucrărilor

nr. 31A/lll/1/2009, nr. 35/VI

11/1/2009 și nr. 37/VIII/l/2009 ale Parchetului

de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, în cauză, organele de urmărire

penală

nu s-au putut considera investite, având în vedere că nu au

existat date

suficiente pentru sesizarea din oficiu, persoanele vătămate neinvocând elemente

de fapt care să poată constitui

infracțiuni,

respectiv încălcări concrete ale legii de natură să atingă

sfera

ilicitului penal.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și

Justiție

în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

, va respinge plângerea ca

nefondată și va menține

rezoluția atacată.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi

obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge

ca nefondată plângerea formulată de petiționarii

P.T. și P.R.,

împotriva rezoluției nr .763/P/2009

din

19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată.

Obligă

petiționarii la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de

la comunicare.

Pronunțată în ședință publică,

azi 07 octombrie 2009.