ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3455/2009

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală 100 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta B.I.V.G. împotriva Ordonanței nr. 1047/P/2008 din 2 martie 2009 a

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de I.M..

Petenta a fost obligată să plătească

10 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului

de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, petenta B.I.V.G., a solicitat

tragerea la răspundere penală a notarului public I.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 și art. 291 C. pen., motivând că

aceasta a întocmit un act adițional la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 834

din 19 aprilie 2005, în care a consemnat date nereale, cu privire la suprafața

unui beci, consecința fiind înstrăinarea părții care i s-ar fi cuvenit petentei

din acel imobil.

Procedând la efectuarea de acte

premergătoare și la verificări în raport de cele susținute în plângere,

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a

stabilit că faptele imputate notarului nu sunt confirmate, adoptând, cu

trimitere la dispozițiile art. 228 alin. (6

5

) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen., o

soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile descrise în

plângere, prin Ordonanța nr. 1047/P/2008 din 2 martie 2009.

Această ordonanță a fost atacată cu

plângere de petentă, iar prin Rezoluția nr. 639/II/2/2009 din 1 aprilie 2009, a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

instanță căreia i-a revenit, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

În esență, motivele plângerii sunt

aceleași pe care s-au sprijinit și plângerile anterioare, petenta arătând că

infracțiunile imputate notarului s-au săvârșit, acestea sunt demonstrate de

înscrisurile depuse la dosar, considerente pentru care s-a cerut desființarea

ordonanței de neînceperea urmăririi penale, cu consecința trimiterii cauzei la

procuror pentru începerea urmăririi penale, cu privire la infracțiunile

prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen.

Plângerea este nefondată.

Observând și evaluând probatoriul

valorificat în planul adoptării soluției de neîncepere a urmăririi penale,

Curtea a constatat că prin actul adițional la Contractul de vânzare-cumpărare

din 19 aprilie 2005, întocmit de notarul public, nu s-a vândut întreg beciul,

ci numai o parte de sub construcția C.1/2, atribuită numitelor P.N. și M.I.,

prin actul de partaj voluntar, suprafața determinată prin expertiza întocmită

de expertul T.F..

Prin urmare, de vreme ce rezultatul

actelor premergătoare, cât și al verificărilor efectuate nu a conturat

existența faptelor imputate de petentă notarului public, Curtea a apreciat că

soluția de neîncepere a urmăririi penale, adoptată prin Ordonanța nr.

1047/P/2008 din 2 martie 2009, este legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat recurs petenta B.I.V.G., reiterând practic motivele

din plângerea inițială, petenta susținând că infracțiunile imputate notarului

public au fost săvârșite de aceasta, fiind dovedite cu actele depuse la dosar.

Examinând hotărârea pronunțată în

cauză sub aspectele invocate de petentă, cât și din oficiu sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei

instanțe fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că la data de 14 martie 2001, notarul public I.M. a eliberat

Certificatul de moștenitor nr. 37 - 38 prin care se atesta calitatea de

moștenitor a petentei și numitelor P.N. și M.I..

Prin actul de partaj voluntar

autentificat în 19 aprilie 2004 la BNP I.M. s-a hotărât ieșirea din indiviziune

a bunurilor mobile și imobile care au intrat în masa succesorală, cu excepția

unui autoturism, a unui cavou și a beciului.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare

autentificat în 19 aprilie 2005, P.N. și M.I. au vândut cotele părți dobândite

în urma partajului voluntar numiților G.T. și G.M..

Prin Actul adițional nr. 306 din 4

aprilie 2007 la Contractul de vânzare-cumpărare întocmit de BNP I.M., în care

s-a menționat că a fost vândut și beciul situat sub construcția C1/2

(construcție care făcea parte din lotul atribuit lui P.N. și M.I.) în suprafață

de 9,12 m

2

.

Înalta Curte constată că soluția de

neurmărire penală dată față de notarul public este legală și temeinică,

întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care

să conducă la existența infracțiunilor pe care petenta le-a indicat în

plângerea sa.

Astfel, din actul adițional la

contractul de vânzare-cumpărare rezultă că a fost vândut și beciul situat sub

construcția C1/2, în suprafață utilă de 9,12 m

2

.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină

concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală

a acesteia.

Procedura de la art. 278

1

C. proc. pen., privind accesul liber la justiție, a fost instituită de

legiuitor pentru a oferi persoanelor vătămate posibilitatea de a-și apăra

interesele și de a solicita înlăturarea unor încălcări ale drepturilor sale, fără

însă ca aceasta să constituie o cale de atac paralelă, neprevăzută de

dispozițiile legale în vigoare.

Împrejurarea că petenta încearcă să

obțină "reformarea" actelor notariale prin intermediul plângerii

împotriva actelor procurorului rezultă și din faptul că aceasta a solicitat

instanței civile ieșirea din indiviziune asupra bunurilor care nu au făcut

obiectul partajului voluntar, inclusiv a beciului.

Petenta a solicitat instanței civile

ieșirea din indiviziune asupra bunurilor care nu au făcut obiectul partajului

voluntar, inclusiv a beciului.

Prin Sentința civilă nr. 1900/2009 a

Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.

920/R din 6 iulie 2009 a Tribunalului Mehedinți, a respins cererea de partajare

a beciului reținând că prin partajul voluntar a fost partajat și beciul,

implicit, întrucât acesta s-a efectuat pe baza unei documentații cadastrale,

prin care fiecare corp de clădire a primit un număr cadastral diferit.

Instanța a apreciat că "chiar

dacă în actul de partaj nu a fost menționat expres beciul, rezultă în mod clar

că și acesta a fost partajat, fiind cuprins în corpul de clădire atribuit

pârâtelor (respectiv, suprafață de 9,12 m

2

), în condițiile în care

intrarea în beci se făcea din acest corp al imobilului.

În concluzie, cum din actele

premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii

în activitatea notarului reclamat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile

art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționara B.I.V.G..

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara B.I.V.G. împotriva Sentinței penale nr. 100 din 29 iunie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

27 octombrie 2009.