ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 10 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul A.V. împotriva Rezoluției nr. 557/ll/2 din 15 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Î n baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiționarul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut următoarele: Prin Rezoluția nr. 316/P din 30 iunie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public A.G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 C. pen., întrucât faptele nu există și a intervenit prescripția răspunderii penale.

Pentru a se dispune această soluție s-a reținut faptul că persoana vătămată A.V. din Buhuși a formulat plângere penală, solicitând a se efectua cercetări față de A.G. - notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 290 C. pen., susținând că, cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 418 din 22 februarie 1999 a falsificat datele privitor la vecinătăți. In fapt, a afirmat că în contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1999 a comasat două suprafețe de teren, respectiv parcela 481/3 și 481/4, astfel că la Est a înscris ca vecin pe S.E. și la Vest - A.D. Realitatea fiind conformă contractului de vânzare-cumpărare nr. 977/1997, respectiv la Est -A.D., iar la Vest - E.S.

Verificând aspectele sesizate s-au reținut următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 977/1997, autentificat de notar public A.G., T.V. a vândut lui L.M. 3600 mp teren arabil compus din 2 sole și parcele ce formează un singur trup, astfel: -1800 mp sola 24 - 481/4 N - ( spațiu verde) ; S - Cale ferată ; E - A.D. ; V - E.S.. - 1800 mp sola 24 - 481/3 N - ( spațiu verde); S - Cale ferată ; E - S.E.; V - S.N.; - prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1999 autentificat tot de notar public A.G., L.M. a vândut lui B.D. 3600 mp suprafață ce se compune din 1800 mp sola 24 parcela 481/4 și 1800 mp sola 24 - parcela 481/3, ambele constituind un singur trup ce are ca vecini la : N - ( spațiu verde); S- cale ferată ; E -S.E.

; V - A.D. Persoana vătămată A.V. a susținut că notarul public a înscris în contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1999, ca vecin la Est - S.E. și la Vest - A.D., ceea ce nu corespunde realității. În fapt, așa cum este înscris în contractul de vânzare-cumpărare nr. 977/1997 vecinătățile sunt: la Est - A.D.; Vest - E.S. Notarul public A.G. a precizat în nota scrisă depusă la dosar, faptul că a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 418/1999 pe baza schiței întocmită de persoana autorizată A.D. , avizată de Consiliul Local al Orașului Buhuși. Din analiza actelor existente la dosar, a rezultat că notarul public nu a comis faptele penale pentru care a fost reclamat, nu a alterat în nici un mod situația faptică a terenului, nu a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Având în vedere infracțiunile pentru care s-au efectuat actele premergătoare începerii urmăririi penale, care sunt pedepsite cu 5 ani închisoare iar faptele reclamate au fost săvârșite în 1999, s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale potrivit art. 122 lit. d) C. pen. Î mpotriva acestei soluții petiționarul A.V. a formulat plângere care prin Rezoluția nr. 557/ll/2 din 15 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost respinsă ca nefondată pentru aceleași considerente. Î n temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat instanței de judecată solicitând trimiterea în judecată a notarului public.

Instanța analizând actele dosarului a constatat că petiționarul a formulat plângere penală împotriva notarului public A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 C. pen. Pedeapsa cea mai mare pentru săvârșirea acestor aceste infracțiuni este de 5 ani. Conform prevederilor art. 122 lit. d) C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an dar care nu depășește 5 ani. În cauza de față, contractul pretins a fi fost falsificat s-a încheiat în anul 1999, fiind demult depășit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Față de aceste aspecte, instanța a considerat că soluția pronunțată de organele de urmărire penală este legală și în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul A.V. împotriva Rezoluției nr. 557/ll/2 din 15 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul A.V. Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petiționar a reiterat motivele din plângerea inițială, solicitând casarea sentinței recurate și desființarea tuturor rezoluțiilor, lăsând la aprecierea instanței a hotărî cu privire la falsurile săvârșite de notarul public G.A.

Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor urma. Criticile recurentului petent reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe. Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, în mod corect prin rezoluția contestată cât și prin sentința recurată s-a constatat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, cu privire la infracțiunile reclamate de petiționarul A.V.

pretins a fi fost săvârșite de intimatul notar public A.G., respectiv art. 288, art. 289 și art. 290 C. pen. Pedeapsa cea mai mare pentru săvârșirea acestor infracțiuni este de 5 ani. Î nalta Curte, a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen., dispoziții care prevăd că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.V. împotriva sentinței penale nr. 178 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2010.