ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 10 decembrie

2009 Curtea de Apel

Bacău, secția penală, în baza art. 278 alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul A.V.

împotriva Rezoluției nr. 557/ll/2 din 15 septembrie 2009 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Î

n baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiționarul la plata sumei de 100

de lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut următoarele:

Prin

Rezoluția nr. 316/P din 30 iunie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public A.G., cercetat pentru

săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 C. pen., întrucât

faptele nu există și a intervenit prescripția răspunderii penale.

Pentru

a se dispune această soluție s-a reținut faptul că persoana vătămată A.V. din

Buhuși a formulat plângere penală, solicitând a se efectua cercetări față de A.G.

- notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C.

pen., art. 288 C. pen. și art. 290 C. pen., susținând că, cu ocazia perfectării

contractului de vânzare-cumpărare nr. 418 din 22 februarie 1999 a falsificat

datele privitor la vecinătăți. In fapt, a afirmat că în contractul de

vânzare-cumpărare nr. 418/1999 a comasat două suprafețe de teren, respectiv

parcela 481/3 și 481/4, astfel că la Est a înscris ca vecin pe S.E. și la Vest

- A.D. Realitatea fiind conformă contractului de vânzare-cumpărare nr.

977/1997, respectiv la Est -A.D., iar la Vest - E.S.

Verificând

aspectele sesizate s-au reținut următoarele:

Prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 977/1997, autentificat de notar public A.G.,

T.V. a vândut lui L.M. 3600 mp teren arabil compus din 2 sole și parcele ce

formează un singur trup, astfel: -1800 mp sola 24 - 481/4 N - ( spațiu verde) ;

S - Cale ferată ; E - A.D. ;

V

- E.S.. - 1800 mp sola 24 -

481/3 N - ( spațiu verde); S - Cale ferată ; E - S.E.;

V

-

S.N.; - prin contractul de vânzare-cumpărare nr.

418/1999 autentificat tot de notar public A.G., L.M. a

vândut

lui B.D. 3600 mp suprafață ce se compune din 1800 mp sola 24 parcela 481/4 și

1800 mp sola 24 - parcela 481/3, ambele constituind un singur trup ce are ca

vecini la : N - ( spațiu verde); S- cale ferată ; E -S.E. ;

V

- A.D.

Persoana

vătămată A.V. a susținut că notarul public a înscris în contractul de

vânzare-cumpărare nr. 418/1999, ca vecin la Est - S.E. și la Vest - A.D., ceea

ce nu corespunde realității. În fapt, așa cum este înscris în contractul de

vânzare-cumpărare nr. 977/1997 vecinătățile sunt: la Est - A.D.; Vest - E.S.

Notarul public A.G. a precizat în nota scrisă

depusă la

dosar, faptul că a autentificat contractul de

vânzare-cumpărare nr.

418/1999 pe baza

schiței întocmită de persoana autorizată A.D.

, avizată de Consiliul

Local al Orașului Buhuși.

Din

analiza actelor existente la dosar, a rezultat că notarul public nu a comis

faptele penale pentru care a fost reclamat, nu a alterat în nici un mod

situația faptică a terenului, nu a atestat împrejurări necorespunzătoare

adevărului.

Având

în vedere infracțiunile pentru care s-au efectuat actele premergătoare

începerii urmăririi penale, care sunt pedepsite cu 5 ani închisoare iar faptele

reclamate au fost săvârșite în 1999, s-a constatat că s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale potrivit art. 122 lit. d) C. pen.

Î

mpotriva

acestei soluții petiționarul A.V. a formulat plângere care prin Rezoluția nr. 557/ll/2

din 15 septembrie 2009 a Procurorului

General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost respinsă

ca

nefondată pentru aceleași considerente.

Î

n

temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen., petiționarul s-a adresat instanței

de judecată solicitând trimiterea în judecată a notarului public.

Instanța

analizând actele dosarului a constatat că petiționarul a formulat plângere

penală împotriva notarului public A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals intelectual și uz de fals,

prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 C. pen. Pedeapsa cea mai mare pentru

săvârșirea acestor aceste infracțiuni este de 5 ani.

Conform

prevederilor art. 122 lit. d) C. pen. termenul de prescripție a răspunderii

penale este de 5 ani când legea prevede pentru

infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an dar care

nu

depășește 5 ani. În cauza de față, contractul pretins a fi fost

falsificat s-a încheiat în anul 1999, fiind demult depășit termenul de

prescripție a răspunderii penale.

Față de

aceste aspecte, instanța a considerat că soluția pronunțată de organele de

urmărire penală este legală și în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul A.V. împotriva

Rezoluției nr. 557/ll/2 din 15 septembrie 2009 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Împotriva

acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul A.V.

Prin

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petiționar a reiterat

motivele din plângerea inițială, solicitând casarea sentinței recurate și

desființarea tuturor rezoluțiilor, lăsând la aprecierea instanței a hotărî cu

privire la falsurile săvârșite de notarul public G.A.

Examinând

recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat pentru

considerentele ce vor urma.

Criticile

recurentului petent reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală

adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a

și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au

dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei

instanțe.

Astfel,

instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a

constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, în mod corect prin

rezoluția contestată cât și prin sentința recurată s-a constatat împlinirea

termenului de prescripție a răspunderii penale, cu privire la infracțiunile

reclamate de petiționarul A.V. pretins a fi fost săvârșite de intimatul notar

public A.G., respectiv art. 288, art. 289 și art. 290 C. pen.

Pedeapsa

cea mai mare pentru săvârșirea acestor infracțiuni este de 5 ani.

Î

nalta

Curte, a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 122 lit. d) C.

pen., dispoziții care prevăd că termenul de prescripție a răspunderii penale

este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa

închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

Așadar,

pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este

legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge

recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga

recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul A.V. împotriva sentinței penale nr. 178 din 10 decembrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 03 martie 2010.