ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3630/2009

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 79 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel lași, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.I.C. împotriva rezoluției din 5 martie 2009 dată în dosarul

nr. 409/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, fiind menținută

rezoluția atacată.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată de petiționar la procuror, s-a

solicitat efectuarea de cercetări față de notarul public C.A.C.

,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 46 C. pen. și art. 289 C.

pen., susținând că acesta a ignorat voit, cu ocazia încheierii contractului de

vânzare-cumpărare pentru un teren în suprafață de 176,98 mp, faptul că la

momentul când s-a efectuat vânzarea titlul cu care se proba proprietatea fusese

anulat de o instanță de judecată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă și

că această parcelă a fost vândută fără a se fi procedat anterior la

dezlipirea ei din restul suprafeței înscrise în

titlul de proprietate, fiind

înstrăinată deși exista edificată o

construcție, iar în contract figurează ca suprafață de teren liberă de

construcții.

Prin rezoluția nr. 409/P/2008 din 5 martie 2009 a

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a dispus, în baza art. 228

alin. (4)

C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de notarul

public C.A.C., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de

art. 246 și art. 289 C. pen., reținându-se, în

urma efectuării actelor

premergătoare, că faptele reclamate nu există,

întrucât la autentificare nu s-a încălcat nici o normă legală prin care să

producă o vătămare a intereselor legitime ale petiționarului.

S-a

reținut, în esență, că vânzătorii terenului sus-menționat au dobândit titlul de

proprietate asupra acestuia, prin două hotărâri judecătorești ale Judecătoriei

lași, care au admis acțiunea în revendicare a numiților P.D.C. și Ș.(fost

P.)R.M. împotriva pârâților B.I.C. și B.A. și au

dispus ca pârâții să lase în deplină proprietate

și liniștită posesie suprafața

de 176,98 mp.

Prin

rezoluția din 22 aprilie 2009, dată în dosarul

nr. 325/ll/2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Î

mpotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere

la instanță, arătând că soluția este

nelegală

și netemeinică, întrucât procurorul care a soluționat cauza

este același

care a disjuns cauza și a declinat-o în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel lași și i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin respingerea cererii

sale de administrare de probe.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a

respins, ca nefondată, plângerea petiționarului și a menținut soluția

procurorului,

reținând, în esență, următoarele:

Faptul

că soluția de trimitere a cauzei la parchetul competent de către același

procuror care a soluționat plângerea petiționarului nu reprezintă o împrejurare

de incompatibilitate a

acestuia, în

conformitate cu dispozițiile art. 49 C. proc. pen.,

astfel că nu se

poate reține vreo încălcare a prevederilor legale în materia abținerii.

Î

n

cadrul actelor premergătoare efectuate, cu ocazia soluționării plângerii petiționarului,

procurorul a avut în vedere înscrisurile depuse de petiționar în susținerea

plângerii sale, precum

și precizările sale

cu ocazia audierii cu privire la sesizarea formulată.

Î

mprejurarea

că persoana reclamată nu a fost audiată nu

constituie

un motiv de nelegalitate, deoarece dispozițiile procedurale

nu obligă la

audieri în această fază, iar materialul probator existent la dosar a fost

considerat suficient pentru evaluarea plângerii formulate.

Pe baza

actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut în mod corect că

notarul public nu a săvârșit

acțiuni sau inacțiuni

care să se circumscrie conținutului infracțiunilor reclamate de petiționar,

deoarece, pe baza actelor puse la dispoziție

de părți, a redactat și

autentificat înscrisul conform voinței părților, neavând nici un motiv legal să

refuze întocmirea actului, care nu cuprindea clauze contrare legii sau bunelor

moravuri.

Prin urmare,

nu s-a putut reține că s-a acționat intenționat sau din neglijență, încălcând

sau îngrădind drepturile petiționarului și nici că ar fi atestat fapte sau

împrejurări

necorespunzătoare adevărului

sau ar fi omis să insereze aspecte de

fapt care ar fi fost solicitate de

părți sau împrejurări esențiale pentru valabilitatea juridică a actului.

Î

n

concluzie, instanța a apreciat că nu poate fi reținută

săvârșirea vreunei fapte de natură penală în sarcina notarului public,

activitatea

desfășurată de acesta respectând întocmai obligațiile impuse de dispozițiile

Legii nr. 36/1995 privind exercitarea activității notariale.

Î

mpotriva sentinței petiționarul a declarat

recurs, pe care nu

l-a motivat.

Recursul declarat nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de

petiționar,

ca nefondată.

Î

ntr-adevăr,

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu

privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului notar.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, notarul a respectat condițiile prevăzute de

lege, autentificând contractul de vânzare-cumpărare în conformitate cu

atribuțiile sale legale și pe baza documentelor care atestau titlul de

proprietate numiților P.D.C. și Ș.(fost P.)R.M.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., instanța

este învestită numai cu verificarea

legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă

în cauză, nu și cu soluționarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei,

neputându-se erija în rolul instanței civile. Pentru toate aspectele ce țin de

greșita aplicare sau interpretare a dispozițiilor legale, legiuitorul a

reglementat posibilitatea verificării acestora de către instanța de control

judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale.

De altfel și împotriva actelor notarului,

petiționarul putea uza

de căile de atac specifice

prevăzute de lege.

Nici

celelalte critici ale petiționarului, în sensul neaudierii

intimatului notar de către procuror și încălcarea

dreptului la apărare,

nu sunt întemeiate.

Urmare

sesizării procurorului prin plângerea formulată de petiționar, s-a desfășurat

etapa actelor premergătoare, în conformitate cu prevederile art. 224 C. proc.

pen., întrucât

nu au existat temeiuri

pentru începerea urmăririi penale. în această

fază exterioară procesului

penal, în care nu există persoane cu calitate procesuală de părți, cu drepturi

și obligații procesuale, nu era posibilă luarea de declarații sau strângerea de

probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte

reclamate în conținutul plângerii.

Î

n raport de considerentele expuse, se constată că

sentința

instanței de fond este temeinică și legală,

urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar

B.I.C. împotriva sentinței penale nr. 79 din 7

iulie 2009 a Curții de

Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie

2009.