ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3630/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I.C. împotriva rezoluției din 5 martie 2009 dată în dosarul nr. 409/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, fiind menținută rezoluția atacată. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de notarul public C.A.C. , pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 46 C. pen.

și art. 289 C. pen., susținând că acesta a ignorat voit, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru un teren în suprafață de 176,98 mp, faptul că la momentul când s-a efectuat vânzarea titlul cu care se proba proprietatea fusese anulat de o instanță de judecată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă și că această parcelă a fost vândută fără a se fi procedat anterior la dezlipirea ei din restul suprafeței înscrise în titlul de proprietate, fiind înstrăinată deși exista edificată o construcție, iar în contract figurează ca suprafață de teren liberă de construcții. Prin rezoluția nr. 409/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.A.C., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., reținându-se, în urma efectuării actelor premergătoare, că faptele reclamate nu există, întrucât la autentificare nu s-a încălcat nici o normă legală prin care să producă o vătămare a intereselor legitime ale petiționarului. S-a reținut, în esență, că vânzătorii terenului sus-menționat au dobândit titlul de proprietate asupra acestuia, prin două hotărâri judecătorești ale Judecătoriei lași, care au admis acțiunea în revendicare a numiților P.D.C. și Ș.(fost P.)R.M. împotriva pârâților B.I.C. și B.A. și au dispus ca pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 176,98 mp.

Prin rezoluția din 22 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 325/ll/2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Î mpotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere la instanță, arătând că soluția este nelegală și netemeinică, întrucât procurorul care a soluționat cauza este același care a disjuns cauza și a declinat-o în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași și i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin respingerea cererii sale de administrare de probe.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului și a menținut soluția procurorului, reținând, în esență, următoarele: Faptul că soluția de trimitere a cauzei la parchetul competent de către același procuror care a soluționat plângerea petiționarului nu reprezintă o împrejurare de incompatibilitate a acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 49 C. proc. pen., astfel că nu se poate reține vreo încălcare a prevederilor legale în materia abținerii. Î n cadrul actelor premergătoare efectuate, cu ocazia soluționării plângerii petiționarului, procurorul a avut în vedere înscrisurile depuse de petiționar în susținerea plângerii sale, precum și precizările sale cu ocazia audierii cu privire la sesizarea formulată.

Î mprejurarea că persoana reclamată nu a fost audiată nu constituie un motiv de nelegalitate, deoarece dispozițiile procedurale nu obligă la audieri în această fază, iar materialul probator existent la dosar a fost considerat suficient pentru evaluarea plângerii formulate. Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut în mod corect că notarul public nu a săvârșit acțiuni sau inacțiuni care să se circumscrie conținutului infracțiunilor reclamate de petiționar, deoarece, pe baza actelor puse la dispoziție de părți, a redactat și autentificat înscrisul conform voinței părților, neavând nici un motiv legal să refuze întocmirea actului, care nu cuprindea clauze contrare legii sau bunelor moravuri.

Prin urmare, nu s-a putut reține că s-a acționat intenționat sau din neglijență, încălcând sau îngrădind drepturile petiționarului și nici că ar fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau ar fi omis să insereze aspecte de fapt care ar fi fost solicitate de părți sau împrejurări esențiale pentru valabilitatea juridică a actului. Î n concluzie, instanța a apreciat că nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală în sarcina notarului public, activitatea desfășurată de acesta respectând întocmai obligațiile impuse de dispozițiile Legii nr. 36/1995 privind exercitarea activității notariale. Î mpotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat.

Recursul declarat nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar, ca nefondată. Î ntr-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului notar. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, notarul a respectat condițiile prevăzute de lege, autentificând contractul de vânzare-cumpărare în conformitate cu atribuțiile sale legale și pe baza documentelor care atestau titlul de proprietate numiților P.D.C. și Ș.(fost P.)R.M.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., instanța este învestită numai cu verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, nu și cu soluționarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei, neputându-se erija în rolul instanței civile. Pentru toate aspectele ce țin de greșita aplicare sau interpretare a dispozițiilor legale, legiuitorul a reglementat posibilitatea verificării acestora de către instanța de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale. De altfel și împotriva actelor notarului, petiționarul putea uza de căile de atac specifice prevăzute de lege. Nici celelalte critici ale petiționarului, în sensul neaudierii intimatului notar de către procuror și încălcarea dreptului la apărare, nu sunt întemeiate.

Urmare sesizării procurorului prin plângerea formulată de petiționar, s-a desfășurat etapa actelor premergătoare, în conformitate cu prevederile art. 224 C. proc. pen., întrucât nu au existat temeiuri pentru începerea urmăririi penale. în această fază exterioară procesului penal, în care nu există persoane cu calitate procesuală de părți, cu drepturi și obligații procesuale, nu era posibilă luarea de declarații sau strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii. Î n raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.I.C. împotriva sentinței penale nr. 79 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2009.