ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată petentul
a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, tragerea
la răspundere a notarului public S.G. și a intimatului C.D. sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, motivat de faptul că intimații l-au
indus în eroare cu ocazia încheierii tranzacției prin care a cumpărat de la C.D.
o casă cu teren.
A susținut petiționarul că,
C.D. în calitate de vânzător, i-a ascuns faptul că nu are intabulat în C.F.
dreptul de proprietate asupra casei nr. 216 și a terenului în suprafață de 3800
mp; precizând că dacă ar fi cunoscut situația reală nu le-ar fi cumpărat pe
considerentul că nu le poate înscrie în C.F.
Totodată, în plângere arată
că notarul public S.I. care a redactat contractul de vânzare-cumpărare dar l-a
și autentificat, nu i-a explicat conținutul contractului, nu l-a îndrumat față
de riscul pe care îl poate avea, ca urmare a perfectării contractului și
cumpărării unui imobil care nu este înregistrat în C.F.
Prin rezoluția dată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, căruia i-a fost trimis dosarul
spre competentă soluționare, în data de 30 mai 2008 în dosarul nr. 118/P/2008,
în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) și (4) C. proc.
pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de C.D. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută
de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., și față de notarii publici S.G. și S.N.I.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin.
(1) și (3) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că la data de 15
ianuarie 2008 notarul public S.N.I., a redactat contractul de vânzare-cumpărare
încheiat între C.D. și petent pe care l-a autentificat prin încheierea nr. 117
din 15 ianuarie 2008.
S-a reținut că, din
conținutul actului de vânzare-cumpărare a rezultat că, numitul C.D. a vândut
lui G.P. suprafața de teren de 3800 mp împreună cu casa nr. 216, imobile
situate în intravilanul localității Sacu, neevidențiate în cartea funciară, cu
prețul de 35.000 euro înscrise în titlul de proprietate nr. 35696 eliberat la
20 februarie 1995 de Comisia județeană Caraș – Severin pentru stabilirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor și dobândite prin moștenire de
vânzător conform certificatului de moștenitor nr. 276 din 1 februarie 2001.
În contractul de vânzare-cumpărare
s-a stipulat faptul că, părțile înțeleg să încheie actul, fără verificarea
situației juridice a imobilelor în registrele de publicitate imobiliară, urmând
ca înscrierea dreptului de proprietate să se facă după obținerea documentelor
tehnice de identificare a imobilelor.
S-a mai reținut, cu privire
la actul redactat și autentificat, de către procuror că, notarul S.N.I. a
declarat că i-a făcut cunoscut petentului (cumpărătorul G.P.B.) că imobilele nu
sunt înscrise în cartea funciară iar pentru aceasta este necesară întocmirea
unei documentații tehnice, petentul fiind de acord.
Tot prin rezoluția
procurorului se reține că în extrasul de carte funciară eliberat la 26 mai 2008
de B.C.P.I. Caransebeș se menționează că G.P.B. este proprietar pe cota de 1/1
din terenul în suprafață de 3800 mp, astfel s-a apreciat că petentul nu a
indus în eroare cu ocazia perfectării actului de vânzare-cumpărare dar nici nu
au identificate indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune
și complicitate la înșelăciune, condiții în care Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara prin rezoluția din 11 iulie 2008 dată în dosarul nr. 741/11/2/2008,
în temeiul art. 278 C. proc. pen., a dispus respingerea plângerii, ca
nefondată.
Prima instanță, examinând
cauza prin prisma criticilor formulate de petiționar a reținut că rezoluția
contestată este legală și temeinică și prin sentința penală nr. 250/ PI din 3
noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea.
Împotriva acestei hotărâri
petiționarul a declarat recurs.
Raportat la actele și
lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a reținut, că în cauză
nu s-a făcut dovada că vânzătorul, intimat C.D. și notarii publici l-ar fi
indus în eroare pe cumpărător cu privire la neintabularea imobilului în cartea
funciară, astfel încât rezoluția de netrimitere în judecată este legală și
temeinică.
De altfel, se constată de
Înalta Curte că rezoluția atacată în prezenta cauză a mai făcut obiectul
analizei instanței supreme în dosarul nr. 861/59/2008 în care s-a pronunțat
decizia nr. 256 din 27 ianuarie 2009 prin care s-a respins, ca tardiv, recursul
declarat de petiționarul G.B.P. împotriva sentinței penale nr. 221/ PI din 25
septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul G.B.P. împotriva sentinței penale nr. 250/ PI
din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar
să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 martie 2009.