ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Înaltei

Curți de Casație și Justiție, petiționarul G.B.P. a solicitat desființarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 469/P/2009 din 15 septembrie

2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauză s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) și f C. proc. pen. cu

privire la magistrații judecători B.L. și C.C. de la Curtea de Apel Timișoara

și procurorii F.E. și B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor.

- S.N.I. și S.G. - notari

publici - sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 –215 C.

pen.;

- C.D. sub aspectul

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen.

S-au reținut

următoarele:

Petiționarul G.B.P. a

solicitat efectuarea cercetării penale față de notarii publici S.G. și S.N.,

precum și cu privire la C.D., întrucât acesta din urmă l-a indus în eroare cu

ocazia încheierii unui contract prin care a cumpărat o casă cu teren în

localitatea Sacu, jud. Caraș Severin.

A susținut că a numitul

C.D., în calitate de vânzător, i-a ascuns că nu are intabulat dreptul de

proprietate asupra casei nr. 216 și asupra terenului în suprafață de 3800 m.p.,

susținând că, dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar mai fi încheiat contractul.

Notarii publici se

fac vinovați, în opinia petiționarului, de împrejurarea că nu i-au explicat

riscurile încheierii unui astfel de contract.

Cauza a făcut

obiectul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, iar prin rezoluția nr. 118/P din 30 iunie 2009, intimata procuror F.E.

a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât, cu ocazia încheierii

contractului i-au fost aduse la cunoștință petiționarului că imobilele nu sunt

înscrise în Cartea Funciară și pentru aceasta este necesară întocmirea situații

tehnice, împrejurare cu care a fost de acord.

Procurorul a mai

reținut că în extrasul de carte funciară eliberat la 26 iunie 2008, de Biroul

de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caransebeș se menționează că numitul G.B.P.

este proprietar prin cumpărare pe cota de 1/1 a terenului în suprafață de 3800

m.p.

Plângerea

petiționarului formulată conform art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă

prin rezoluția nr. 741/II/2/2008 de către intimatul B.V., procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva soluției

procurorului petiționarul G.B.P. a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen. care a fost respinsă de Curtea de Apel Timișoara prin sentința

penală nr. 221 din 25 septembrie 2008, iar recursul a fost respins ca tardiv

prin decizia penală nr. 256 din 27 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

O altă plângere cu

conținut asemănător, a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Timișoara -

prin sentința penală nr. 250/PI din 3 noiembrie 2008 definitivă prin decizia

penală nr. 1070 din 24 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea,

petiționarul a solicitat efectuarea cercetărilor penale și cu privire la

magistrații procurori F.E. și B.V. care au soluționat necorespunzător cauzele

de care s-a făcut vorbire mai sus, cât și a magistraților judecători B.L. și C.C.,

care au pronunțat soluții nefavorabile pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, fără a indica vreo probă în

susținerea afirmațiilor făcute.

Plângerea

petiționarului împotriva soluției este nefondată și urmează a fi respinsă.

Astfel, cu privire la

intimații notari S.N.I. și S.G. cât și cu privire la numitul C.D. există autoritate

de lucru judecat, în cauză pronunțându-se două hotărâri definitive de către

Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 256 din 27 ianuarie 2009 și 1070 din 24

martie 2009.

Cu privire la

magistrații judecători și procurori - intimații B.L., C.C., F.E. și B.V., s-a

constatat că aceștia au acționat în acord cu legea și probele cauzei, iar

soluțiile lor au fost confirmate prin căile de atac prevăzute de lege.

Plângerea împotriva

soluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a fost

respinsă în condițiile art. 275-278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 9947/4925/II/2

din 23 octombrie 2009.

Motivele invocate în

plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt nefondate, din

nici o probă a dosarului nerezultând încălcarea cu știință a atribuțiilor

specifice funcției de procuror ori judecător.

Soluțiile dispuse de

procuror ca și hotărârile judecătorești, se atacă prin căile prevăzute de lege,

de care, de altfel, petiționarul a și uzat.

Petiționarul nu aduce

nici o probă în motivarea punctului său de vedere ci face considerații generale

asupra actului de justiție folosind termeni total neadecvați și insulte la

adresa magistraților care au dispus soluțiile ce l-au nemulțumit.

Atât procurorul cât

și judecătorul se supun numai legii și probelor cauzei, sunt independenți în

luarea hotărârilor iar nemulțumirile petenților nu pot constitui temei de

atragere a răspunderii penale a magistraților.

Față de aceste

considerente, plângerea petentului G.B.P. va fi respinsă, ca nefondată, conform

disp. art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen. cu obligarea acestuia

la suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat conform

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționarul G.B.P. împotriva rezoluției nr. 469/P/2009

din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică azi 26 aprilie 2010.