ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, petiționarul G.B.P. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 469/P/2009 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) și f C. proc. pen. cu privire la magistrații judecători B.L. și C.C. de la Curtea de Apel Timișoara și procurorii F.E. și B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. - S.N.I. și S.G. - notari publici - sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 –215 C. pen.; - C.D.

sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen. S-au reținut următoarele: Petiționarul G.B.P. a solicitat efectuarea cercetării penale față de notarii publici S.G. și S.N., precum și cu privire la C.D., întrucât acesta din urmă l-a indus în eroare cu ocazia încheierii unui contract prin care a cumpărat o casă cu teren în localitatea Sacu, jud. Caraș Severin. A susținut că a numitul C.D., în calitate de vânzător, i-a ascuns că nu are intabulat dreptul de proprietate asupra casei nr. 216 și asupra terenului în suprafață de 3800 m.p., susținând că, dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar mai fi încheiat contractul. Notarii publici se fac vinovați, în opinia petiționarului, de împrejurarea că nu i-au explicat riscurile încheierii unui astfel de contract.

Cauza a făcut obiectul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar prin rezoluția nr. 118/P din 30 iunie 2009, intimata procuror F.E. a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât, cu ocazia încheierii contractului i-au fost aduse la cunoștință petiționarului că imobilele nu sunt înscrise în Cartea Funciară și pentru aceasta este necesară întocmirea situații tehnice, împrejurare cu care a fost de acord. Procurorul a mai reținut că în extrasul de carte funciară eliberat la 26 iunie 2008, de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caransebeș se menționează că numitul G.B.P. este proprietar prin cumpărare pe cota de 1/1 a terenului în suprafață de 3800 m.p.

Plângerea petiționarului formulată conform art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă prin rezoluția nr. 741/II/2/2008 de către intimatul B.V., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva soluției procurorului petiționarul G.B.P. a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen. care a fost respinsă de Curtea de Apel Timișoara prin sentința penală nr. 221 din 25 septembrie 2008, iar recursul a fost respins ca tardiv prin decizia penală nr. 256 din 27 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. O altă plângere cu conținut asemănător, a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Timișoara - prin sentința penală nr. 250/PI din 3 noiembrie 2008 definitivă prin decizia penală nr. 1070 din 24 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, petiționarul a solicitat efectuarea cercetărilor penale și cu privire la magistrații procurori F.E. și B.V. care au soluționat necorespunzător cauzele de care s-a făcut vorbire mai sus, cât și a magistraților judecători B.L. și C.C., care au pronunțat soluții nefavorabile pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fără a indica vreo probă în susținerea afirmațiilor făcute. Plângerea petiționarului împotriva soluției este nefondată și urmează a fi respinsă. Astfel, cu privire la intimații notari S.N.I. și S.G. cât și cu privire la numitul C.D. există autoritate de lucru judecat, în cauză pronunțându-se două hotărâri definitive de către Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 256 din 27 ianuarie 2009 și 1070 din 24 martie 2009. Cu privire la magistrații judecători și procurori - intimații B.L., C.C., F.E.

și B.V., s-a constatat că aceștia au acționat în acord cu legea și probele cauzei, iar soluțiile lor au fost confirmate prin căile de atac prevăzute de lege. Plângerea împotriva soluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a fost respinsă în condițiile art. 275-278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 9947/4925/II/2 din 23 octombrie 2009. Motivele invocate în plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt nefondate, din nici o probă a dosarului nerezultând încălcarea cu știință a atribuțiilor specifice funcției de procuror ori judecător. Soluțiile dispuse de procuror ca și hotărârile judecătorești, se atacă prin căile prevăzute de lege, de care, de altfel, petiționarul a și uzat.

Petiționarul nu aduce nici o probă în motivarea punctului său de vedere ci face considerații generale asupra actului de justiție folosind termeni total neadecvați și insulte la adresa magistraților care au dispus soluțiile ce l-au nemulțumit. Atât procurorul cât și judecătorul se supun numai legii și probelor cauzei, sunt independenți în luarea hotărârilor iar nemulțumirile petenților nu pot constitui temei de atragere a răspunderii penale a magistraților. Față de aceste considerente, plângerea petentului G.B.P. va fi respinsă, ca nefondată, conform disp. art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen. cu obligarea acestuia la suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul G.B.P. împotriva rezoluției nr. 469/P/2009 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 26 aprilie 2010.