ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2024/2010

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin plângerea penală adresată Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel lași, petiționarul l.P. a solicitat cercetarea

numitului l.M. - notar public - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen., constând în aceea că

sus-numitul ar fi ocupat fără drept o suprafață de 3.300 mp teren situat în

intravilanul localității Mitești, comuna Miroslovești.

Prin Rezoluția nr.

208/P/2009 din 20 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași,

s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul I.M. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii tulburare de posesie (art. 220 C. pen.).

Din cercetările

efectuate a rezultat că după decesul autorului părților, terenul în litigiu a fost

stăpânit de numitul I.M. persoana vătămată neavând niciodată posesia terenului.

Împotriva

sus-identificatei rezoluții petiționarul a formulat, în termen legal, plângere

conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată,

prin Rezoluția nr. 911/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009 a Procurorului General

Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași.

Ca urmare,

nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată

competente, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 25 din 4 martie 2010,

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale, cu motivarea că în mod corect s-a constatat incidența art.

10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale

infracțiunii de tulburare de posesie, a laturii obiective - lipsa posesiei.

Împotriva sentinței

sus-menționate, petiționarul I.P. a declarat recursul de fată.

La judecarea cauzei -

21 mai 2010 petiționarul nu s-a prezentat pentru a-și susține recursul și nici

nu a depus motive de recurs.

Recursul nu este

fondat.

Înalta Curte,

procedând la examinarea sentinței atacate din oficiu, sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, în mod

corect instanța de fond a respins plângerea formulată de petent ca nefondată.

Față de cele expuse,

în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței

de fond Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul I.P.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul I.P. împotriva Sentinței penale nr.

25 din 4 martie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 mai 2010.